Ingineria inversă

Exemple: ingineria inversă a programelor Java
}
}
Codul dezasamblat este mult mai mare, dar informaţiile nefolositoare au fost şterse. Lăsăm ca
temă cititorului decompilarea celorlalte 7 metode din această clasă. Exemplul expus mai sus este unul
simplu, iar decompilarea s-a desfăşurat într-o manieră secvenţială. Există însă situaţii care presupun o
analiză semantică a codului de octeţi. La nivelul limbajului Java, valorile de adevăr true şi false nu
pot fi substituite prin 1 şi 0 ca în alte limbaje, însă, la nivelul codului de octeţi, true şi false sunt
reprezentate de numerele 1 şi 0 de tipul int. Acest lucru generează dificultăţi în decompilare, unde
tipul variabilei trebuie dedus printr-o analiza semantică şi în loc de if(i==1) să putem scrie if(b), unde
b este o variabilă booleană. Propunem cititorului să scrie o clasă simplă, cu o singură metodă care să
conţină o instrucţiune de forma if((a1 && a2 && … && an) || (b1 && b2 && … && bn) || …. || (z1
&& z2 && … && zn)), unde a1, a2, …, b1, b2,…, etc, sunt toate variabile booleane. Să compileze
clasa, iar apoi să decompileze codul de octeţi obţinut.
Cum am văzut, procesul de decompilare nu este simplu, dar este posibil de realizat. Toate
aceste operaţii, făcute “manual” mai sus, sunt realizate instantaneu de către un decompilator.
Creatorul decompilatorului trebuie să ţină seama însă de toate situaţiile ce pot să apară într-un cod de
octeţi. Decompilarea este “completă” atunci când, codul sursă obţinut poate fi recompilat fără
modificări, obţinându-se o clasă care funcţionează identic cu cea originală. De la acest punct se poate
trece mai departe la studiul codului decompilat, se poate identifica uşor funcţionalitatea anumitor
segmente de cod prin comentare, recompilare şi execuţie.
- 43 -