Ingineria inversă

Protecţia programelor împotriva ingineriei inverse
• Se scriu în tabela constantelor toate mesajele criptate şi se incrementează /
decrementează CONSTANT_Utf8.length dacă este necesar,
• Se adaugă la tabela constantelor intrările suplimentare cu numele şi semnătura
metodei de decriptare, numele şi semnăturile metodelor invocate de aceasta,
valorile literale folosite,
• Atributul Code al fiecărei metode care conţine un mesaj criptat trebuie să suporte
următoarele modificări: Bytes_Count şi Code_Count sunt incrementate cu 3*N
(unde N este numărul de mesaje criptate ale metodei), Max_Stack este incrementat
cu 1 şi, pentru fiecare mesaj criptat, o instrucţiune invokestatic (care apelează
metoda dd, iar parametrul ei este un index la tabela constantelor, la o intrare de tip
CONSTANT_Methodref inserată de asemenea) este inserată dupa codul
instrucţiunii ldc, care încarcă în stivă referinţa la mesajul criptat,
• Se adaugă codul de octeţi al metodei dd, după ultima metodă şi înainte de
atributele clasei,
• Se incrementează câmpul Methods_Count cu 1.
Să presupunem în continuare că stringul aleatoriu este:
String key = ".\rT\3752>l:h\u1212";
şi presupunem de asemenea că metoda de criptare este:
String encrypt (String s) {
char[] ac = s.toCharArray();
char[] ac1 =key.toCharArray();
for(int k = 0; k < ac.length; k++)
ac[k] ^= ac1[k % ac1.length];
return new String(ac);
}
De exemplu, dacă aplicăm metoda encrypt stringului “Java is a portable language”,
obţinem următorul mesaj criptat:
dl\"\234\022W\037\032\t\u1232^b&\211S\\\000_H\u127eOc3\210SY\t
Acum, dacă aplicăm aceeaşi metodă stringului criptat, obţinem stringul iniţial. Prin urmare
funcţia encrypt este idempotentă. Acesta este doar un exemplu. Nu este obligatoriu ca
funcţia de criptare să coincidă cu cea de decriptare.
- 47 -