Carte de bucate - rcisi

exemplu, cantitatea de proteine consumată zilnic trebuie micşorată pînă la 1/2 din nevoile
adultului.
Proteinele se găsesc atât în alimentele de origine animală, cât şi în cele de origine vegetală.
Carnea, peştele, ouăle, laptele şi brânzeturile sunt sursele principale de origine animală, iar
legumele uscate (fasolea, mazărea, lintea, bobul), cerealele, pastele făinoase şi mai puţin
fructele şi legumele verzi sunt sursele de origine vegetală.
În organism, proteinele intră în alcătuirea tuturor celulelor, proporţia lor fiind mai ridicată
în muşchi, în inimă şi în sînge.
Ele sunt substanţe care prin hidroliză dau naştere la corpi mai simpli, numiţi amino-acizi.
Parte din aceşti amino-acizi, conţinuţi în molecula de proteină, sunt indispensabili din
punct de vedere nutritiv, deoarece ei nu pot fi sintetizaţi sau produşi în organism, ci trebuie
neapărat să fie introduşi de alimente, pentru a putea fi folosiţi Ia creşterea, refacerea şi
păstrarea ţesuturilor.
După cum conţin sau nu amino-acizii indispensabilii organismului, proteinele se împart în
proteine complete, parţial complete şi incomplete.
Proteinele complete conţin toţi amino-acizii necesari creşterii, menţinerii vieţii şi reparării
ţesuturilor, Ele sunt cazeina şi lactoalbumina din lapte, ovalbumina din ouă şi altele din
cereale. Prin urmare, laptele, brânza, ouăle, carnea de vită, de peşte şi de pasăre şi, în foarte
mică măsură, cerealele conţin proteine complete.
Proteinele parţial complete menţin viaţa, dar nu pot ajuta la creşterea normală a ţesuturilor.
Ele se găsesc în grâu, în orz şi în orez; de asemenea în legumele uscate (fasole, linte,
mazăre, bob).
Proteinele incomplete nu pot menţine viaţa şi nu pot ajuta la creşterea organismului atunci
când sunt folosite ca unic izvor de proteine.
Hidraţii de carbon sau zaharurile sunt substanţe foarte răspândite în alimentele de origine
vegetală şi mai puţin în cele de origine animală.
Cerealele (grâul, porumbul, secara şi produsele obţinute din ele, ca pastele făinoase şi
pâinea), fructele (strugurii, merele, perele, prunele, caisele etc.), legumele verzi (morcovii,
sfecla, mazărea verde, fasolea verde, ceapa, dovleceii, bamele, spanacul), legumele uscate
boabe (fasolea, mazărea, lintea, bobul), cum şi nucile, castanele şi cartofii, constituie surse
foarte bogate de zaharuri de origine vegetală; iar zahărul, mierea, dulceţile şi marmeladele
sunt extrem de bogate în hidraţi de carbon, zahărul conţinând 100%.
Alimentele de origine animală care conţin zaharuri sub formă de glicogen sunt mai ales
carnea, muşchii, ficatul; sângele conţine glucoză, iar laptele, lactoză.
Grăsimile sau lipoidele se găsesc atât în alimentele de origine animală, cât şi în cele de
origine vegetală. Cele de origine animală sunt mai ales untul, frişca, smântâna, brânzeturile
grase, laptele, gălbenuşul de ou, untura, slănina, seul şi cărnurile grase. Grăsimile de
origine vegetală se găsesc în unele fructe (măsline, nuci, alune, migdale), cum şi în
seminţele oleaginoaselor (floarea soarelui, dovleac etc.) din care se scot uleiurile vegetale
cornestibile.
Vitaminele sunt elemente regulatorii ale nutriţiei, indispensabile vieţii animale. Alimentaţia
7