Strategia de dezvoltare a serviciilor sociale AID Alba Iulia - Cjalba

primești atenție sporită”;
Lipsa unor posibilități de recreere pentru adulții cu dizabilități, cum ar fi organizarea de tabere
sau excursii gratuite care să fie în beneficiul persoanelor cu dizabilități (schimbare de mediu,
socializare), dar indirect și a părinților acestora, oferind o perioadă de respiro;
Lipsa unor oferte de bilete de tratament în scop terapeutic sau pentru recuperare, în perioade
călduroase sau condiții de altă natură potrivite beneficiarilor;
Raritatea unor locuri de muncă flexibile care să permită drumurile acasă în caz de urgențe sau
nevoi ale adultului cu dizabilități îngrijit acasă de familie: „Numai tatăl lui poate să îl scoată
afară din casă sau să îl ridice”.;
Nevoia de eficientizare a procedurii de obținere a gradului de handicap sau prelungirea/
definitivarea mai eficientă a gradului: “Pentru ce ne poartă în fiecare an la comisie? Sunt boli
incurabile”. Drumul la comisie presupune cheltuieli dar și situații stresante, pentru că
dizabilitatea psihică implică un comportament agresiv, iar cea fizică o foarte mare dificultate de
deplasare datorită accesibilității deficitare: „El nu poate vorbi, nu se poate îngriji, are deja 32 de
ani și nu ii dau grad permanent dar este limpede că nu are cum să mai recupereze”;
Costurile mult prea ridicate ale tratamentelor: “Cei care au gradul 1 sugerăm să fie compensate.
Nu 100% dar mai mult”;
„Ar trebui să existe o evidență clară a persoanelor cu dizabilități, care să fie monitorizați cel
puțin o dată la 3 luni”;
Accesibilitatea este o problemă esențială, de la trotuarele accidentate, la lipsa accesului în
instituții (sau de exemplu la comisia pentru persoane cu handicap care se află la etajul al doilea)
la lipsa lifturilor în blocurile în care locuiesc persoanele în cărucior;
Lipsa unui taxi specializat sau de mijloace de transport în comun adaptate persoanelor cu nevoi
speciale;
Lipsa accesului pe piața muncii pentru persoanele cu dizabilități fizice grave;
Lipsa unui centru în Sebeș în care să se poată face kinetoterapie: “Când am fost la București am
făcut kinetoterapie și mi‐a prins foarte bine, acasă familia și prietenii mi‐au zis: arăți foarte bine,
te miști altfel!”
Studiu de caz: Povestea lui Radu
Radu are 29 de ani, locuiește în Petrești, Municipiul Sebeș împreună cu părinții săi. Mai are un frate de
24 de ani, student masterand în Cluj‐Napoca. Suferă de deficiență funcțională gravă, mai exact de
tetraplegie flască marcată pe fond encefalopat infantil pentru care are grad grav (I) de handicap, cu
caracter permanent din anul 2002. „Si cu toate astea, am zis: vreau să trăiesc! Și am luptat”.
La problemele lui Radu a contribuit puternic lipsa performanței sistemului de sănătate din perioada
comunistă. Are nevoie de sprijin în viața de zi cu zi, motiv pentru care mama lui este angajată drept
aparținător la Primăria Municipiului Sebeș.
Familia sa locuiește într‐o casă cu 3 camere, bucătărie, dependințe și anexe gospodărești, cu energie
electrică, încălzire prin gaz și apă curentă. Spațiul lui Radu este eficientizat astfel încât să se poată
deplasa cu ușurință dintr‐o parte în alta a camerei sau către baie. Încălzirea camerei sale este foarte
importantă și costisitoare pe timp de iarnă. Veniturile familiei sunt modeste comparativ cu nevoile,
ajungând la aproximativ 1600 RON lunar. Procurarea unor lucruri specifice, cum ar fi scaune rulante sau
mănuși pentru acestea, reprezintă o dificultate. În trecut, un sprijin consistent era primit din partea
bunicilor.
Părinții au luptat pentru ca fiul lor să aibă parte de o viață cât mai normală cu putință. „Părinții mei m‐
au crescut cu mentalitatea de copil normal”. Radu a absolvit liceul din Petrești și s‐a obișnuit cu medii
active din punct de vedere social: „Am fost învățat cu activitate, cu oameni în jur. În momentul ăsta,
problema cea mai stringentă este lipsa de activitate, pentru că nimeni, chiar dacă am cursuri de limbi
35