(I): ansambluri monahale - Monumentul.ro

8
Semnatar articol
Mănăs tirea era poziţionată în afara zidu -
rilor cetăţii (L)Ibida, aşadar în teritoriul
rural subordonat oraşului (perioikis),
în cetate aflându-se, probabil, scaunul
episcopal6 . Ansamblul era compus din
două bazilici, o capelă şi o serie de
construcţii cu caracter administrativ.
Chiar dacă avea un sistem de organizare
monahală era de tip laura7 , în
secolul al VI-lea aceasta era înconjurată
cu zid de incintă8 , fapt ce corespundea
preceptelor legislaţiei iustiniene.
După afirmaţiile descoperitorilor „nu trebuie să vedem în această
incintă un sistem de fortificare a complexului.” 9 Pe lângă faptul că „ce mur de
clôture devint à la fois la limite matérielle et le symbole morale du monastère” 10 ,
incinta oferea – dacă ţinem cont că zidurile oraşului (L)Ibida „se ruinaseră
în mare parte” 11 – o minimă protecţie în faţa jafurilor întreprinse de grupurile
răzleţe de migratori sau tâlhari. Pentru secolul al VI-lea, asemenea evenimente
tulburi sunt confirmate de Procopius de Caesarea, care ne spune că la
Ulmetum, cetate aflată ceva mai la sud de (L)Ibida, „barbarii sclavini îşi
făcuseră acolo un loc de pândă, unde stătuseră un timp foarte îndelungat” 12 Fig. 1. Slava rusă
.
La începutul aceluiaşi secol, în zona deşertului Iudeii, raidurile beduinilor
se soldau de cele mai multe ori cu uciderea călugărilor aflaţi în mănăstirile
izolate. Pe fundalul acestor situaţii, Sf. Sava îl va ruga pe împăratul Anastasius I
să construiască un kastron lângă lavra sa din Valea Kidronului, cu scopul de
a-i proteja pe călugări de incursiunile sarazinilor.
În perioada când Ierusalimul a fost cucerit de către perşi (614), zidurile
mănăstirii Sfintei Ecaterina din Sinai au rămas intacte, situaţie fericită ce
dem Bulgarischen Forschungsinstitut in Österreich veranstalteten Sympsions, R. Pillinger, A. Pülz,
H. Vetters (Hrsg.), Wien, 1992, p. 113-122.
6 Sv. Popović, Prolegomena to Early Monasticism in the Balkans as documented in Architecture,
în Starinar, 49, 1998, p. 142.
7 Călugării locuiau şi îşi desfăşurau activităţile în vecinătatea aşezământului, întrunindu-se
în mănăstire doar la sfârşit de săptămână sau de sărbători, cf. A. Opaiţ, C. Opaiţ,
T. Bănică, op. cit., în RMI, 2, 1990.
8 Ibidem, p. 22: pentru secolul al V-lea, „nu se poate exclude nici existenţa unui zid de
incintă, ale cărui fragmente timpurii sunt vizibile în colţul de sud-est al complexului.”
9 Ibidem, p. 22, nota 12.
10 H. Leclerq, Le monachisme, în DACL, XI/2, 1934, col. 1812.
11 Procop., De Aed., IV, 7, 19 (FHDR, II, p. 471).
12 Procop., De Aed., IV, 7, 17 (FHDR, II, p. 471).