(I): ansambluri monahale - Monumentul.ro

12
Semnatar articol
(ambele cu simboluri creştine) – descoperite în anii ’50, ar fi provenit de la
această biserică creştină 30 . Fundaţiile construcţiei aveau o formă dreptunghiulară,
cu dimensiunile de circa 30 x 15 m, iar la colţuri erau amplasate
încăperi de mici dimensiuni.
Se presupune că această construcţie ar fi fost o fortificaţie de tip quadriburgium 31 ;
în această situaţie acele „încăperi mai mici” ar fi îndeplinit rolul de turnuri 32 . O
altă variantă, susţinută şi de prezenţa descoperirilor cu caracter creştin, ar fi existenţa
unei bazilici fortificate. În acest caz, încăperile de mici dimensiuni ar putea fi anexe 33 .
În cartea sa De Aedificiis, Procopius menţiona că în zonele din apropierea
limes-ului dunărean „el [Iustinian – n.n.] făcu atât de dese întărituri în
sate, încât fiecare ogor îşi are fortificaţia sa, sau se află în vecinătatea unui loc
întărit.” 34 O situaţie oarecum asemănătoare cu provinciile riverane Dunării
se remarcă şi în Syria, unde, din secolul al IV-lea şi până în secolul al VI-lea,
structurile fortificate construite în interiorul provinciei formau o a doua linie
de apărare în faţa invaziilor persane. Sursele epigrafice arată că o mare parte
dintre turnuri, ferme şi mănăstiri fortificate au fost construite din iniţiative
private şi îndreptate împotriva tâlharilor şi a raidurilor perşilor. În construirea
acestora autorităţile religioase au jucat un rol deosebit de important,
un exemplu grăitor fiind la Tell Hazné unde, într-o inscripţie de pe lintelul
de la poarta unui turn, se menţionează numele lui Toma, un περιοδεύτης
(cleric itinerant), care a ridicat turnul pentru îndeplinirea unui jurământ 35 .
O atmosferă similară cu cea din Syria se întâlneşte şi la Avdot (Ab’de),
în deşertul Negev, unde în timpul lui Iustinianus I sunt apărate şi controlate,
cu ajutorul fortificaţiilor, atât resursele de apă şi caravanseraiurile, cât şi
numeroasele <strong>ansambluri</strong> <strong>monahale</strong> 36 .
Marile fortificaţii militare din secolele V-VI, cum ar fi Haïdra şi Timgad
(nordul Africii), Čaričin Grad (zona balcanică) sau R’safah şi Dara (pe
cursul Eufratului), au constituit modele pentru majoritatea mănăstirilor,
chiar şi în cazul celor care nu aveau nevoie de o protecţie militară 37 . Astfel, în
30 Ibidem, fig. 8.
31 Al. Suceveanu, Die römischen Verteidigungsanlagen an der Küste der Dobrudscha, în
Bonner Jahrbücher des Rheinischen Landesmuseums in Bonn und des Rheinischen Amtes für Boden -
denkmalpflege im Landschaftsverband Rheinland und des Vereins von Altertumsfreunden im
Rheinlande, 192, 1992, p. 218-219.
32 C. Băjenaru, op. cit., p. 136.
33 Ibidem.
34 Procop., De Aed., IV, 33, 35 (FHDR, II, p. 461).
35 N. Pollard, Soldiers, cities, and civilians in Roman Syria, Michigan, 2003, p. 151.
36 R. Krautheimer, op. cit., p. 260.
37 Ibidem, p. 260.