(I): ansambluri monahale - Monumentul.ro

More documents

Recommendations

Info

8 Semnatar articol Mănăs tirea era poziţionată în afara zidu - rilor cetăţii (L)Ibida, aşadar în teritoriul rural subordonat oraşului (perioikis), în cetate aflându-se, probabil, scaunul episcopal6 . Ansamblul era compus din două bazilici, o capelă şi o serie de construcţii cu caracter administrativ. Chiar dacă avea un sistem de organizare monahală era de tip laura7 , în secolul al VI-lea aceasta era înconjurată cu zid de incintă8 , fapt ce corespundea preceptelor legislaţiei iustiniene. După afirmaţiile descoperitorilor „nu trebuie să vedem în această incintă un sistem de fortificare a complexului.” 9 Pe lângă faptul că „ce mur de clôture devint à la fois la limite matérielle et le symbole morale du monastère” 10 , incinta oferea – dacă ţinem cont că zidurile oraşului (L)Ibida „se ruinaseră în mare parte” 11 – o minimă protecţie în faţa jafurilor întreprinse de grupurile răzleţe de migratori sau tâlhari. Pentru secolul al VI-lea, asemenea evenimente tulburi sunt confirmate de Procopius de Caesarea, care ne spune că la Ulmetum, cetate aflată ceva mai la sud de (L)Ibida, „barbarii sclavini îşi făcuseră acolo un loc de pândă, unde stătuseră un timp foarte îndelungat” 12 Fig. 1. Slava rusă . La începutul aceluiaşi secol, în zona deşertului Iudeii, raidurile beduinilor se soldau de cele mai multe ori cu uciderea călugărilor aflaţi în mănăstirile izolate. Pe fundalul acestor situaţii, Sf. Sava îl va ruga pe împăratul Anastasius I să construiască un kastron lângă lavra sa din Valea Kidronului, cu scopul de a-i proteja pe călugări de incursiunile sarazinilor. În perioada când Ierusalimul a fost cucerit de către perşi (614), zidurile mănăstirii Sfintei Ecaterina din Sinai au rămas intacte, situaţie fericită ce dem Bulgarischen Forschungsinstitut in Österreich veranstalteten Sympsions, R. Pillinger, A. Pülz, H. Vetters (Hrsg.), Wien, 1992, p. 113-122. 6 Sv. Popović, Prolegomena to Early Monasticism in the Balkans as documented in Architecture, în Starinar, 49, 1998, p. 142. 7 Călugării locuiau şi îşi desfăşurau activităţile în vecinătatea aşezământului, întrunindu-se în mănăstire doar la sfârşit de săptămână sau de sărbători, cf. A. Opaiţ, C. Opaiţ, T. Bănică, op. cit., în RMI, 2, 1990. 8 Ibidem, p. 22: pentru secolul al V-lea, „nu se poate exclude nici existenţa unui zid de incintă, ale cărui fragmente timpurii sunt vizibile în colţul de sud-est al complexului.” 9 Ibidem, p. 22, nota 12. 10 H. Leclerq, Le monachisme, în DACL, XI/2, 1934, col. 1812. 11 Procop., De Aed., IV, 7, 19 (FHDR, II, p. 471). 12 Procop., De Aed., IV, 7, 17 (FHDR, II, p. 471).
Titlu articol s-a datorat refacerii iniţiată de Iustinianus I, în perioada 548-565, atât a bisericii, cât şi a zidurilor mănăstirii. Acestea din urmă erau extraordinar de groase, iar accesul în interior se făcea printr-o singură intrare, o poartă de mici dimen - siuni aflată pe latura vestică. În interiorul zidurilor se aflau grajduri, ateliere, spaţii de depozitare, terme, un spital (noscomeion) 13 , spaţii de locuit pentru comunitatea monahală, precum şi barăci militare destinate garnizoanei 14 , în componenţa căreia se aflau soldaţi riguros selectaţi din ordinul împăratului 15 . Iniţiativa imperială a avut drept scop apărarea călugărilor de raidurile beduinilor veniţi din deşert 16 . Două inscripţii descoperite la biserica Sfintei Ecaterina, una în onoarea lui Iustinianus I, iar alta dedicată împărătesei Teodora, confirmă gestul imperial 17 . Procopius menţionează că fortăreaţa era „foarte puternică”, acest fapt însă neconstituind o realitate. Zidurile erau menite să respingă doar atacurile unor triburi ale deşertului. În aceeaşi ordine de idei, conform menţiunilor aceluiaşi autor, sarazinii nu erau capabili să ia cu asalt un astfel de zid 18 . Pe lângă acest centru al pelerinajelor creştine, împăratul Iustinianus I a mai fortificat şi alte mănăstiri, dintre care se remarcă Klysma şi Raithou 19 . Un exemplu în ceea ce priveşte iniţiativa fortificării <strong>ansambluri</strong>lor <strong>monahale</strong> îl constituie spaţiul egiptean. Astfel, în secolul al V-lea, dar mai ales în perioada lui Iustinianus I, pe fondul atacurilor repetate ale jefuitorilor berberi şi beduini veniţi din zona deşertului, mănăstirile anahoreţilor sunt întărite cu ziduri de incintă şi turnuri de apărare masive. Una dintre cele mai reprezentative construcţii defensive este mănăstirea dedicată Sfântului Antonie, situată în zona deşertică dintre Nil şi Marea Roşie. Zidul de incintă închide o suprafaţă de aproximativ 60.000 m 2 . În interior se aflau atât construcţiile ce compuneau ansamblul monahal (biserici, capele, spaţii de cazare, arhive, chilii, cuptoare, bucătării, mori şi prese de ulei), cât şi culturile agricole (grădini de legume şi plantaţii de palmieri, meri, peri şi rodii), însă cea mai reprezentativă construcţie este masivul turn de apărare 13 M. J. Johnson, A. - M. Talbot., Monastery, în ODB, 2, p. 1391. 14 R. Krautheimer, Early Christian and Byzantine Architecture, 4th ed. Harmondsworth, 1986, p. 259. 15 I. Finkelstein, A. Ovadiah, Byzantine Monastic Remains in the Southern Sinai, în DOP, 39, 1985, p. 41. 16 B. Isaac, Bandits in Judeea and Arabia, în Harvard Studies in Classical Philology, 88, 1984, p. 194-195. 17 I. Ševčenko, The Early Period of the Sinai Monastery in the Light of Its Inscriptions, în DOP, 20, 1966, p. 256, 262, nr. 4, 5. 18 G. H. Forsyth, The monastery of St. Catherine at Mount Sinai: The church and fortress of Justinian, în DOP, 22, 1968, p. 6. 9
Page 1: Legislaţia imperială bizantină
Page 5 and 6: Titlu articol transformată în com
Page 7 and 8: Titlu articol Fig. 4. Sinai - Măn
Page 9: Titlu articol DACL = Dictionnaire d

(I): ansambluri monahale - Monumentul.ro

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?