5. studiul experimental al sistemului de aprindere clasic

5. STUDIUL EXPERIMENTAL AL SISTEMULUI DE APRINDERE
CLASIC
Sistemul de aprindere: (Fig. 1.) realizează, la momente precise succesiv în fiecare ciclindru,
scânteile necesare aprinderii amestecului carburant din cilindrii MAI tip MAS.
Sistemul de aprindere de la baterie conţine în general următoarele elemente(Fig.1., Fig.2.):
-ruptor-distribuitor (delcou)cu dispozitivele de generare a avansului;
-bobina de inducţie (din punct de vedere electric un autotransformator sau transformator de impulsuri,
ridicător de tensiune);
-conductele de înaltă tensiune (fişele);
-bujiile.
Fig.1. Schema constructivă a sistemului de aprindere convenţional
În scopul verificării funcţionalităţii şi a determinării experimentale a parametrilor sistemului de
aprindere clasic se impune cunoaşterea componenţei precum şi a schemei electrice echivalente(Fig.2).
Fig.2. Schema electrică echivalentă a sistemului de aprindere:
BA- bateria de acumulatoare; Ct – contactul cu cheie; Rad – rezistenţă adiţională;
RW1 /RW2 –rezistenţe proprie a înfăşurării primare/secundare;
L1/L2 – inductivităţile proprii ale înfăşurării primare/secundare; Rp –contact ruptor;
C1 –condesator conex. II pe contactele Rp; W1/W2 – nr. de spire ale înfăşurării primare/secundare;
C2 –capacitatea proprie a circuitului secundar; Rap –rezistenţa de antiparazitare;
Dis – contact distribuitor impulsuri ÎT;
BI- bobina de inducţie; Bj 1÷4 – bujiile; Rs 1÷4 – rezistenţe de şuntare;
1

U1 – tensiunea de alimentare de la BA; U2 – tensiunea de ieşire din BI.
Bobina de inducţie, este realizată din: miezul feromagnetic executat din foi de tablă silicioasă
sau dintr-un pachet de sârmă de fier moale, înfăşurarea primară realizată din sârmă de cupru emailat
cu Фcu=0,7÷1 [mm], având un număr de spire N1=200÷400 spire şi înfăşurarea secundară realizată din
sârmă de cupru emailat cu Фcu=0,06÷0,08 [mm], având un număr de spire N2=15000÷25000 spire.
Schema electrică echivalentă a bobinei de inducţie(Fig.3) conţine următorii paramentrii:
l1
•Z1=R1+jX1 [Ω]; R1=ρcu· [Ω]; X1=2πfL1[Ω]; (1)
S1
l2
•Z2=R2+jX2 [Ω]; R2=ρcu· [Ω]; X2=2πfL2[Ω]; (2)
S
D
•L1,2=μef·Lo, unde: Lo=k·
2
2
b ⋅
l
b
N
2
sp
[mH],[H]; (3)
U 2 N 2
•raportul de transformare: kT= = ››1; (4)
U1
N1
Frecvenţa de funcţionare: corespunzătoare plajei de turaţii a motorului MAI:
cil ⋅ AC
f=
2 ⋅ 60
n Z
[Hz] € [30÷150] [Hz], unde Zcil=4, iar nAC=900÷4500[rpm] (5)
Fig.3. Schema electrică echivalentă a bobinei de inducţie.
Pentru determinarea experimentală a parametrilor bobinei de inducţie se vor realiza
următoarele măsurători:
1.Măsurarea rezistenţelor:R1[Ω],R2 [KΩ] cu ohmmetrul;
2.Determinarea experimentală a inductivităţilor (L1,L2 )folosind montajul din Fig.4. Se măsoară
curenţii I1,2[Aef] şi tensiunile U1,2[Vef]la o frecvenţă din domeniul de funcţionare (f =100[Hz]),apoi cu valorile citite se
calculează:
-modulul impendanţei primare(1)/secundare(2):
U ef 1,
2
Z = 1,
2 [Ω]; (6)
I
-inductivitatea primară(1)/secundară(2):
L1,2=
Z
ef 1,
2
2
1,
2
−
2π
f
2
R
1,
2
2
[mH],[H]. (7)

Fig.4. Schema montajului de testare/verificare a BI:
a) alimentarea circuitului primr; b) alimentarea circuitului secundar
3.Măsurarea curentului maxim absorbit (I1max.) de înfăşurarea primară la UBA=12[Vcc](Fig.5) şi
determinarea /evaluarea puterii disipate maxime în circuitul primar:
Pd max=UBA·I1 max [W] (8)
exiune;
Fig.5 Schema montajului de măsurare a curentului I1max.
Pentru determinarea experimentală a caracteristicilor constructiv - funcţionale a celorlalte
componente ale sistemului de aprindere clasic:
-se studiază particularităţile constructive ale: subansamblului ruptor-distribuitor, bujiilor şi fişelor de
-se măsoară (după caz) valorile parametrilor electrici de circuit: rezistenţa de izolaţie (Riz [MΩ]),
istenţa de antiparazitare (Rap [Ω]), capacităţi proprii (C [μF]).
Se studiază funcţionarea în ansamblu a sistemului de aprindere clasic (Fig.1.), pe stand, prin
antrenarea în rotaţie a ruptorului- distribuitor cu turaţie reglabilă şi vizualizarea cu osciloscopul a
curenţilor I1(fără condesator şi cu condesator conectat în paralel pe contactele ruptorului) şi a
tensiuniilor U1( pe contacul ruptor şi pe primarul bobinei de inducţie)(Fig.6). Se măsoară de asemenea
curentul mediu absorbit de BI în funcţionare normală (I1med