ANUARIUL - Muzeul Universitatii

0 atentiune asupra educatiunei in scoli
si
Asupra direcjiunei ce trebue sa se dec, studiului §tiintelor
Fisico-uaturale.
Exista o traditiune in Universitatile noastre, la
inceputul fie-carui an scolar, dupa ce mai intai ne
indreptam privirile inspre viitor si prin o manifestatie
smerita, ce numim rugaciune, dorim ca acel viitor
sa ne fie de folos—in specie, sa trecem bine examinele
si sa fim sanatosi,—ca uiml din Profesorii a
diferitelor faculty, sa tie o cum sa zicem ?
o prelegere, o conferinta ? o disertajie ? nu, mai bine
o consfatuire.
§i de sigur ca o consfatuire si nu o lecpiune ; aceasta
din urma cerend un subiect cu desavarsire
restrins—ca sa poata fi spus in timpul de un ceas—
si daca \\\ in sama, ca trebue sa fie si de un folos,
cum in totdeauna ai sa te gasesti in fata cu necunoscute,
acea lectfune na poate fi o lectiune.
IV cand, daca e vorba de o singura cuvintare, de
(i ronvorbire intre Profesori si studen^ii Universitatii,
— 23
lucrul sa simplifica si mi se pare ca, obiceiul de care
va vorbiam, isi are resonul sen.
§i sa nu se creada, ca nu vor fi subiecte noua,
mai in fie-care an, pentru aseminea convorbiri. Interesele
scoalei si mai presus, interesele societapi7
sunt numeroase si totul depinde—pe langa numeroasele
imprejurari ale mediului in care ne aflam — de
educa^iunea indiviztlor acelei societati.
In asemenea condifiuni, cite chestiuni importante,
nu cer lamuriri repezi si care nu pot veni decit?
de la acei, in minile carora educatiunea este incredin^ata.
3i am zis, m minele carora este incredtnfatd educatiunea
copiilor, educatiunea viitorilor cetateni, zicerer
care spune atUa, in cat oamenii de stat, cetatenii
iubitori de binele comunu, Prefesorii in genere, ar
trebui sa se gindeasca la dinsa, cu mai multa chibzuinta.
In adever d-lor, totul depinde de la educatiunea
ce sa da tineritului.
Fara nici o discutie, noi Romanii, suntem o rasa
inteligenta. Cu toate acestea—sa nu ne fie rusine sa
o spunem —nu suntem inca ceia ce ar trebui sa fim.
Nu e destul a fi inteligent, nu e destulu a fi invcifat,
trebue sa mai fii si om de caracter, om de inimdf
oin cu purtdri bane si aceste calitati, sa dobindesc
numai prin educa^iune.
A gindi bine si exprima usor acele gindiri, sunt
in adevar calita|i individuale, sunt daruri de a le naturei,
si ele supuse educatiunei ; insa, pentru societate,
nu e destul a avea in sinul ei, un numer mai mult
sau mai putin intins de aseminea indivizi, ai trebue^