I.3 Tăierea pomilor fructiferi

Tăierea pomilor fructiferi
12
contrar există riscul ca trunchiul să devină
prea scurt sau, ce e și mai rău, prea lung.
2. Lăstarii cei mai lungi răsar întotdeauna din
mugurii superiori, de aceea nuiaua principală
trebuie tăiată întotdeauna acolo – cu păstrarea
a 4-6 muguri – unde dorim formarea noii
ramuri sau a noului etaj de ramuri. Regula
aceasta este valabilă şi în cazul stabilirii înălțimii
trunchiului, care este numită tăiere în coroană.
3. Pentru creşterea ramurilor de structură, crengile
slabe și cu lungimea de circa 20-30 cm trebuie
tăiate până la 3-5 muguri, iar cele puternice
(de 40-50 cm) numai moderat, sau nici nu
trebuie tăiate. În acest ultim caz vorbim despre
creştere de ramuri de structură din muguri
terminali.
4. În cazul pomilor sâmburoşi, dacă coroana este
crescută din mugur de vârf, atunci orile de
pe nuiele vor trebui îndepărtate, deoarece greutatea
fructelor în dezvoltare ar putea schimba
unghiul ramurilor.
5. Pe parcursul formării coroanei să respectăm
principiul identității: dacă tăiem nuielele laterale,
atunci și axul trebuie tăiat, și invers. Tăierile
mixte vor rezulta răsărire disproporționată.
6. Tăierea nuielelor laterale principale laterale se
executată prin așa numita tăiere a mugurilor
de vârf, prin care obținem un efect de îndoire,
noua nuia principală va avea o poziție apropiată
de cea orizontală.
7. În cazul tăierii vergii principale trebuie avut
grijă ca mugurul terminal (primul mugur a at
sub planul de tăiere) să e într-o poziție opusă
cu direcția obișnuită a vântului, deoarece noul
lăstar principal poate rupt cu uşurință de
acesta.
8. Pe ax să nu lăsăm o singură nuia cu scopul
de a-l crește ca ramură de structură, deoarece
aceasta ori poate prelua funcția principală, ori
coroana va cu o singură parte. Două pot
însă lăsate, dacă ele sunt asemănător de puternice.
9. Pentru creşterea de grupări de crengi, trebuie
alese întotdeauna nuiele cu putere (grosime şi
lungime) aproape identice.
10. La formele de coroană cu grupuri de creangă
(căldare, vază, combinat etc.) este interzisă
creşterea rami cațiilor dintr-un singur loc,
deoarece mai târziu ramurile de structură ale
pomilor se pot rupe ușor. La soiurile predispuse
ruperii ramurilor de structură nu este
indicată creşterea acestora din muguri terminali,
la ei este mult mai sigură metoda tăierii
(cais de Budapesta, cireş de Érd, prun, rinclod
etc.).
11. La formele de coroană cu grupuri de creangă
nu este indicată păstrarea mai mult de 3-4 de
nuiele într-un grup. Nuielele păstrate să aibă o
poziție proporțională în spațiu, și dacă este posibil,
nuielele grupului de creangă superioară
să nu e aşezate deasupra grupului inferior, ci
să e interimare, în scopul folosirii mai bune
a luminii. Această metodă poate utilizată
doar la coroanele cu proiecție circulară, nu şi
la gardurile fructifere.
12. Dacă ramurile de structură sunt crescute din
muguri terminali, atunci în cazul speciilor cu
muguri micști (măre, păr, nucă etc.), mugurii
de vârf trebuie tăiați, sau oarea trebuie ciupită
după în orire. Această procedură este
necesară deoarece în cazul în care aceşti muguri
dau roade, încetinesc creşterea, iar greutatea
fructelor pot schimba unghiul ramurii.
Această regulă este deosebit de valabilă la
nucul altoit. Dacă în timpul formării coronei
nu tăiem mugurii micști din vârful nuielelor
principale ale nucului, roadele încetinesc
mult creşterea, pomul „va rămâne în poziția
șezut”.
13. Primăvară după plantare trunchiul puietului
de nuc trebuie tăiat puternic (la o distanță de
40-60 cm de sol). Dintre lăstarii răsăriți din
ciot îi păstrăm doar pe cel mai puternic, restul
trebuie îndepărtați la sfârşitul lui mai. Lăstarul
rămas va avea o creștere puternică – mult
mai puternică decât dacă trunchiul nu ar fost
tăiat așa de „brusc” – de aceea este indicată
legarea acestuia de un par pentru a preveni ruperea
lui de către vânt.
14. Pentru realizarea cât mai rapidă a formei de
coroană, întotdeauna trebuie executată selecția
lăstarilor. Cu această ocazie se îndepărtează și
lăstarii lungi crescuți abrupți, lăstarii concurenți
şi lăstarii crescuți din trunchi, în cazul în
care nu dorim să folosim întăritori de trunchi.
Primele lucrări de selecție se pot efectua deja
la lăstarii de 1-2 cm, dare trebuie neapărat executate
la cei de 20-25 cm.
15. Ramurile de structură trebuie crescute conform
unghiului corespunzător pentru forma
de coroană. Unghiul dorit al nuielelor şi al
lăstarilor se obține de obicei prin proceduri
de legare. Perioada acestuia este la înmugurire,
sau la sfârșitul lui august, în stare semilemnoa
să. La efectuarea legării este interzisă
strângerea materialului de legare pe nuia, deoarece
acesta poate tăia în lăstar, iar aceşti lăstari
sunt uşor rupți de vânt.
16. Înălțimea axului central (şi a copacului) poate
restricționată prin îndepărtarea nuielei de ax
sau prin legarea ei.
17. Dacă vrem ca baciferele să crească într-o formă
de arbuști, atunci nuielele să e puternic
tăiate, în scopul formării mai bune a tufei.