VIII.5

Vopsirea materialelor textile 1759
Adsorbţia leucoderivatului sodic. Sistemul tinctorial coloranţi de cadă (în formă
redusă) – fibre celulozice aparţine sistemelor tinctoriale cu ioni de acelaşi semn şi
mecanismul tinctorial este, în principiu, similar cu cel al coloranţilor direcţi.
Substantivitatea leucoderivaţilor sodici se bazează pe forţele nepolare şi poate fi mărită prin
introducerea de grupări capabile de a stabili legături de hidrogen cu grupele hidroxilice ale
celulozei. Specific pentru acest sistem tinctorial este viteza mare de adsorbţie (în cîteva
minute) şi, în consecinţă, problema tehnologică de bază este obţinerea vopsirilor uniforme.
Oxidarea se realizează în scopul refacerii formei insolubile a colorantului în
volumul intern al fibrei; uneori apar primii germeni de cristalizare.
Tratamentele finale în băi fierbinţi de detergenţi au ca scop îmbunătăţirea
rezistenţelor vopsirilor, prin îndepărtarea colorantului prins superficial de fibră, stabilizarea
nuanţei, prin desăvîrşirea procesului de cristalizare în fibră.
VIII.5.3.3. Metode de vopsire cu formele reduse ale coloranţilor
de cadă
În funcţie de însuşirile tinctoriale, coloranţii de cadă se clasifică în trei grupe de
bază, ce corespund la trei procedee de aplicare, la acestea adăugându-se încă două grupe,
respectiv procedee, denumite „speciale ” .
Apartenenţa la un procedeu sau altul depinde de:
– structura colorantului;
– viteza de reducere a colorantului;
– afinitatea leucoderivatului sodic pentru fibra celulozică.
Procedeele de aplicare diferă prin: concentraţia de hidroxid de sodiu; concentraţia de
hidrosulfit de sodiu; concentraţia de electrolit neutru şi temperatură.
Procedeul I (IN) este specific coloranţilor cu afinitate mare şi tendinţă de hidroliză a
leucoderivatului sodic. Necesită concentraţii mari de hidroxid de sodiu şi se aplică la
50…60 0 C, în general fără adaos de electrolit neutru.
Procedeul II (IW) este specific coloranţiilor cu afinitate moderată şi tendinţă redusă
de hidroliză a leucoderivatului sodic. Necesită o cantitate moderată de hidroxid de sodiu şi
se aplică la 40…50 0 C, cu adaos de electrolit neutru.
Procedeul III (IK) este specific coloranţilor cu afinitate redusă. Necesită o
concentraţie redusă de hidroxid de sodiu şi se aplică la 20…30 0 C, cu adaos de electrolit
neutru în concentraţie mare.
Procedeele speciale IN-1 şi IN-2 necesită concentraţii mari de hidroxid de sodiu
comparativ cu procedeul IN, şi se aplică fără adaos de electrolit neutru. Temperaturile de
vopsire sunt cuprinse între 50 şi 80 0 C.
Cartelele de coloranţi dau indicaţii privitoare la procedeul optim de aplicare, prin
curbe care corelează concentraţia de hidroxid de sodiu, hidrosulfit de sodiu, electrolit
neutru cu concentraţia colorantului din baia de vopsire şi hidromodulul .
În tabelul VIII.5.13 se precizează cantităţile necesare de hidroxid de sodiu,
hidrosulfit şi electrolit neutru pentru fiecare procedeu de vopsire în parte, în funcţie de
valoarea hidromodulului şi a intensităţii de vopsire, precizându-se şi temperatura de
vopsire.