Toxicologie-II - Aid Vet

Modificările morfopatologice sunt necaracteristice: gastroenterită catarală şi edematoasă,
hemoragico-necrotică, echimoze şi peteşii epi şi endocardice, congestie renală, congestie meningeană
şi diencefalică, leziuni degenerative ale ganglionilor paravertebrali.
Diagnosticul se precizează pe baza analizei raţiei şi a semnelor clinice.
Prognosticul este grav.
58
Tratamentul cuprinde:
– evacuarea tubului digestiv (vomitive şi purgative, spălături gastrice),
– administrarea de antidoturi generale nespecifice (soluţie de tanin 0,5-1%)
– combaterea simptomelor: protectoare mucilaginoase (decoct de in sau orz), diuretice
(urotropină), excitante nervoase şi cardiace (cafeină).
Intoxicaţii cu produse secundare de la industria zahărului
INTOXICAŢIA CU TĂIŢEI DE SFECLĂ
Tăieţeii de sfeclă (umezi sau uscaţi) reprezintă surse energetice valoroase pentru obţinerea de
lapte şi carne.
Intoxicaţiile cu tăiţei de sfeclă se produc în cazul când se administrează în cantităţi mari, care le
depăşesc pe cele prevăzute în raţie, când sunt mucegăiţi, fermentaţi, putreziţi sau când nu se respectă
tehnologia de preparare a tăieţeilor de sfeclă uscaţi.
În scopul prevenirii îmbolnăvirilor se recomandă administrarea unor cantităţi mici sau chiar
scoaterea din raţie a tăieţeilor la reproducătorii masculi şi la femelele în gestaţie avansată. De
asemenea, introducerea tăieţeilor în hrana tineretului taurin, a animalelor care alăptează, trebuie să se
facă progresiv.
Îmbolnăvirile consecutive consumului de cantităţi mari de tăiţei de sfeclă (umezi, uscaţi,
însilozaţi), chiar nealteraţi, se datorează conţinutului acestora în azot nitric, oxalaţi, săruri de sodiu,
potasiu, principii toxici neidentificaţi.
Simptomatologia este necaracteristică.
Consumul unor cantităţi mari şi timp îndelungat de tăiţei de sfeclă poate determina apariţia
diareei, poliuriei şi a altor simptome caracteristice excesului de nitraţi şi nitriţi.
De asemenea, se pot produce tulburări de absorbţie a calciului, cu consecinţe negative asupra
metabolismului mineral (rahitism, osteomalacie). Este descrisă o stare de hipomagneziemie manifestată
clinic prin depresiune nervoasă, atonie musculară, avorturi. BURUIANĂ şi colab. consideră că
hipomagneziemia este determinată de un factor inhibitor al centrului reglării echilibrului valorii
magneziului în organism.
Nerespectarea tehnologiei de preparare a tăieţeilor uscaţi (înmuiere înainte de administrare în 3-
4 volume de apă) poate duce la indigestie prin supraîncărcare.
Hrănirea intensivă cu borhot de sfeclă poate determina apariţie „eczemei de borhot” şi
provocarea de avorturi.
La tineretul taurin căruia nu i se introduce treptat în raţie borhot de sfeclă poate să apară
bronhopneumonia catarală toxică, afecţiune trenantă, cu un procent de mortalitate de până la 50%.