Cuvânt Înainte - Academia Comerciala

Cuvânt Înainte
Schimbările care au loc in economia romaneasca impun unele
reconsiderări teoretice şi practice in comportamentul agenţilor economici.
In acest context, ,,Gestiunea Financiara a întreprinderii" este o
disciplina de acţiune directa pentru ameliorarea situaţiei economicofinanciare
a agenţilor economici, aceasta cu atât mai mult, cu cat
mecanismele clasice ale economiei de piaţa se conturează şi urmează
sa funcţioneze cu toate rigorile ce le implica.
Gestiunea financiara oferă tehnicile şi metodele de acţiune practica
financiara pentru căutarea surselor de capital şi alocarea lor eficienta in
scopul realizării obiectivului major al întreprinderii, respectiv creşterea
valorii acesteia, a patrimoniului net al acţionarilor. Demersurile
întreprinse pentru atingerea obiectivului fundamental de maximizare a
valorii întreprinderii pun in evidenţă şi implicaţiile majore care definesc
rolul gestiunii financiare de a asigura calitatea şi nivelul performanţelor
pe termen lung, de a menţine solvabilitatea şi de a stăpâni riscurile cu
care se confrunta întreprinderea.
Structurata pe cele patru acţiuni principale ale practicii financiare la
nivel microeconomic: analiza, planificarea, gestiunea pe termen scurt,
strategia financiara, fiecare parte a lucrării prezintă conceptele de baza şi
tratează metodologic-aplicativ probleme de interes practic pentru viitorii
profesionişti ai domeniului.
"Analiza financiara", prezentata in prima parte, având la baza
documentele contabile de sinteza, evidenţiază performanţa întreprinderii
in termeni de rentabilitate şi risc, performanţa cu care s-a încheiat
exerciţiul anterior şi cu care va începe un altul. Neexistând un criteriu
unic de apreciere a performanţei financiare, in spaţii mai largi sau mai
restrânse, cu accentele corespunzătoare, se aduc in atenţia celui
interesat trei aspecte esenţiale ale acesteia: performanţa rezultatelor
întreprinderii evaluata prin soldurile intermediare de gestiune,
capacitatea de autofinanţare şi riscul economic; aprecierea structurii
financiare actuale prin analiza statica şi dinamica; constatarea şi
explicarea evoluţiei, in timp si/sau in spaţiu sectorial, a performanţelor
întreprinderii, prin intermediul unui sistem de rate de eficienţa
considerate cele mai semnificative pentru gestiunea financiara şi in final
evaluarea sintetica a riscului de faliment.
Pe baza concluziilor desprinse din analiza financiara, in partea a ll-a
,,Planificarea financiara", se fundamentează bugetele întreprinderii.

Pentru rolul de atestare finala a construcţiei echilibrate a întregului
proces bugetar, bugetul trezoreriei a beneficiat de o atenţie speciala.
Partea a Ill-a ,,Gestiunea financiara pe termen scurt" prezintă
gestiunea activelor şi pasivelor circulante (stocuri, creanţe, datorii de
exploatare), urmărindu-se armonizarea relaţiei rentabilitate - risc in
cadrul echilibrului financiar dintre necesarul de active circulante şi
sursele mobilizate pentru finanţarea lui.
Partea a IV-a ,,Strategia financiara" defineşte ansamblul deciziilor
pe termen lung (decizii de in vestiţii, de finanţare, de repartizare a
profitului net) prin care se trasează posibilele traiectorii pentru asigurarea
unei poziţii statornice şi dominante a întreprinderii în mediul economic
concurenţial.
Lucrarea se bazeaza pe o vasta documentare în teoria şi practica
franceza şi anglo-saxona, valorificând, în egala măsura, şi experienţa
pozitiva a şcolii românesti. Metodele şi tehnicile de gestiune financiara,
prezentate pe parcursul întregii lucrări, îşi vor găsi aplicabilitate, Integrala
sau parţiala, în practica financiara m funcţie de dimensiunea şi
complexitatea activitaţii întreprinderii.
Datorita caracterului dinamic al modului de determinare a obligaţiilor
fiscale şi sociale, cgtele de impunere utilizate în aplicaţiile practice
rezolvate şi în studiilede caz propuse spre rezolvare sunt ipotetice.
Aprecierile, observaţiile şi sugestiile de fmbunatapre a conţinutului şi
tematicii lucrarii vor fi valorificate într-o ediţie viitoare.
Autorul

C U P R I N S
Cuvant înainte........................................................................ 3
NOpUNI INTRODUCTIVE..................................................... 9
1. Mediul financiar şi obiectul gestiunii financiare a întreprinderii ................. 10
2. Rolul gestiunii financiare.......................................................................... 14
3. Responsabilitatile operaţionale ale gestiunii financiare ........................... 21
A. Principalele sarcini operaţionale ale gestiunii financiare ......................... 21
B.Funcfiunea financiara a întreprinderii şi organizarea activitaţii
financiare.................................................................................................. 24
PARTEA INTAI - ANALIZA FINANCIARA...................................... 29
Cap.1 Analiza echilibrului financiar ................................................ 33
1.1. Bilanţul şi conceptul juridic al patrimoniului........................................ 33
1.2. Analiza pe baza bilanţului financiar ................................................... 35
1.2.1. Pregatirea informapor contabile pentru analiza financiara
patrimoniala ............................................................................... 50
Studii de caz............................................................................................. 55
1.3. Analiza pe baza bilanţului functional.................................................. 57
1.3.1. Intreprinderea in concepţia functional...................................... 57
1.3.2. Confinutul analizei functional ................................................... 59
Studii de caz ............................................................................................... 73
Cap. 2 Analiza rezultatelor întreprinderii........................................... 77
2.1. Contul de profit şi pierdere ................................................................ 78
2.2. Soldurile intermediare de gestiune.................................................... 81
2.3. Capacitatea de autofinantare............................................................. 92
Studii de caz............................................................................................. 99
2.4. Analiza pragului de rentabilitate şi evaluarea riscului economic ........ 101
2.4.1. Analiza pragului de rentabilitate şi aprecierea riscului de
exploatare structural ..................................................................102
2.4.2. Sensibilitatea rezultatului în raport cu nivelul de activitate.......... 116
2.4.3. Riscul de exploatare decizional ................................................. 122
Studii de caz............................................................................................. 126
Cap. 3 Echilibrul financiar dinamic ..................................................131
3.1. Tabloul de finanţare "nevoi - resurse"................................................131

3.2. Fluxurile de trezorerie in întreprindere................................................. 150
3.3. Tablourile fluxurilor financiare ............................................................ 162
3.3.1. Tabloul fluxurilor de trezorerie................................................... 163
3.3.2. Tabloul plurianual al fluxurilor financiare ................................... 166
3.3.3. Tabloul explicativ al variatiei trezoreriei ..................................... 179
Studiidecaz ................................................................................. 183
Cap. 4 Diagnosticul financiar prin sistemul de rate şi evaluarea
riscului de faliment....................................................................................189
4.1. Sistemul de rate ................................................................................ 189
4.1.1. Ratele de rentabilitate............................................................... 190
4.1.2. Ratele structurii financiare........................................................ 214
Studiidecaz ............................................................................................ 223
4.1.3. Ratele privind rotatia capitalurilor............................................. 226
4.2. Evaluarea sintetica a riscului de faliment .................................... 240
Studiidecaz ................................................................... .,............ 246
PARTEA A Il-A - PLANIFICAREA FINANCIARA........................... 253
Cap. 5 Bugetele întreprinderii .......................................................... 255
5.1. Sistemul bugetar al întreprinderii ....................................................... 255
5.2. Bugetul producţiei ............................................................................. 257
5.2.1. Elaborarea planului de producţie .............................................. 257
5.2.2. Previziunea (antecalculaţia) costurilorde produce .................. 261
5.3. Previziunea trezoreriei ...................................................................... 266
5.3.1. Elaborarea bugetului de trezorerie............................................ 267
5.3.2. Previziunea încasarilor şi platilor. Acoperirea soldurilor de
trezorerie................................................................................... 270
Studiidecaz.................................................................................. 283
Cap. 6 Bugetul de venituri şi cheltuieli al regiilor autonome si
societaţilor comerciale cu capital de stat ............................................... 287
PARTEA A Ill-A - GESTIUNEA FINANCIARA PE TERMEN
SCURT ...........................................................................................303
Cap. 7 Conţinutul gestiunii ciclului de exploatare ......................... 305
Cap. 8 Gestiunea stocurilor ............................................................. 311
Cap. 9 Determinarea necesarelor de finanţare a ciclului de
exploatare (NFCE) ..................................................................................... 315
9.1. Metodele analitice de determinare a NFCE....................................... 316
9.1.1. Metodele analitice bazate pe costurile exploatarii..................... 316

9.1.2. Metodele analitice bazate pe cifra de afaceri ............................322
9.2. Metodele sintetice de determinare a NFCE.......................................322
Cap. 10 Finan^area cictului de exploatare ......................................... 325
10.1. Sursele proprii............................................................................325
10.2. Sursele atrase............................................................................ 326
10.3. Sursele împrumutate ...................................................................329
Studii de caz ............................................................................................347
PARTEA A IV-A - STRATEGIA FINANCIARA ............................... 349
Cap. 11 Decizii de investifii................................................................ 351
11.1. Natura şi clasificarea investipor......................................................352
11.2. Criterii financiare pentru evaluarea proiectelor de investitii .............353
11.2.1. Metode tradiţionale ................................................................. 354
11.2.2. Metode bazate pe actualizare ................................................. 355
Studii de caz ............................................................................................ 375
Cap. 12 Decizii de finanţare pe termen lung ..................................... 379
12.1. Sursele proprii ................................................................................. 379
Studii de caz ............................................................................................ 383
12.2. Sursele imprumutate ....................................................................... 389
Studii de caz ............................................................................................ 405
12.3. Costul capitalurilor........................................................................... 406
Studii de caz ............................................................................................ 412
Cap. 13 Planul de finanfare................................................................. 413
13.1. Principii şi modalitaţi de amortizare a capitalului imobilizatîn active....
corporale şi necorporale .................................................................. 416
Studii de caz ............................................................................................ 423
Cap. 14 Decizii de repartizare a profitului.......................................... 427
14.1. Politica de dividend - instrument de informare................................. 428
14.2. Modalitaţi de distribuire a dividendelor............................................ 429
Bibliografie................................................................................................ 432

NOŢIUNIINTRODUCTIVE
Intreprinderile evolueaza într-un mediu financiar care le ofera instrumente şi
posibilitaţi de acţiune specif ice, dar le impun în acelasi timp şi anumite
constrangeri. Aceste oportunitaţi şi constrangeri generate de mediul financiar
permit, de altfel, definirea obiectivului gestiunii financiare sau finantelor
intreprinderii.
In general, formularile teoretice sau aplicative referitoare la gestiunea
financiara adopta o optica normativa şi conduc la formularea unor reguli
universale de analiza şi de comportament, fara a neglija influenza pe care
contextul intern şi extern propriu intreprinderii o exercita asupra gestiunii
financiare. Deci, problematica gestiunii financiare şi conţinutul sau tehnic sunt
strans legate de contextul intern şi mediul extern al intreprinderii. In aceste
condiţii, este necesar sa se identifice şi sa se puna în evident^ aspectele
universale dovedite in teoria şi practica financiara, şi de asemenea aspectele
ocazionale, circumstantiate şi locale, proprii tipului de întreprindere, sau
contextului national.
Elementele care ar putea constitui soclul universal al teoriei şi practicii
financiare sunt legate de caracterele comune tuturor economiilor care practica
schimburi monetare şi credit. Astfel, o întreprindere, indiferent de profilul ei, va
aborda probleme de gestiune financiara ori de cate ori efectueaza o operate
care solicita achizitionarea, deţinerea sau cedarea de moneda şi titluri. In
consecinta, toate întreprinderile inserate intr-o economie unde circula moneda şi
alte creanţe, confruntandu-se cu oportunitatile şi constrangeri le finantelor trebuie
sa aplice în practica proceduri de gestiune financiara apropiate.
In schimb, anumite aspecte ale finanţelor prezinta în mod vadit un caracter
specific. Pe de o parte, stadiul şi formele de dezvoltare ale sistemului financiar
national sau international influenteaza natura şi diversitatea instrumentelor,
institutiilor şi mecanismelor care afecteaza gestiunea financiara. Pe de alta
parte, puterea şi orientarile fiecarei întreprinderi determina, în egala masura,
posibilitatile sale de acţiune financiara.
In concluzie, un studiu pertinent al gestiunii financiare necesita luarea în
seama a influentelor neaşteptate, datorate caracteristicilor proprii ale
întreprinderii, cat şi caracteristicilor inerente sistemului financiar. Aceste
influenţe afecteaza obiectul general şi sarcinile gestiunii financiare, ca şi
responsabilitatile care Ti sunt atribuite. Altfel spus, conţinutul gestiunii financiare
poate fi abordat prin referinta la obiectul sau, sarcinile fundamentale care i se
cuvin, responsabilitatile operationale care sunt încredintate specialistilor din
domeniul finantelor (figura 1).

2) Rolul gestiunii financiare
Stapanirea constrangerilor
financiare fundamentale şi
urmarirea obiectivelor
financiare maiore
1) Obiectul gestiunii financiare
Coordonarea relaţiilor dintre componentele
mediului financiar al întreprinderii
Fig. 1. Continutul gestiunii financiare
3) Responsabilita'tife
operaţionale
- Analiza financiara
- Gestiunea fin. pe termen lung
- Gest. fin. pe termen scurt
1) MEDIUL FINANCIAR SI OBIECTUL GESTIUNII FINANCIARE
AINTREPRINDERII
Mediul financiar al întreprinderii constituie un ansamblu de procese privind
crearea, conservarea şi circulaţia monedei şi a altor active financiare. Totusi,
moneda şi celelalte active, nu constituie decat una dintre manifestable
sistemului financiar complex care antreneaza, In fapt, cinci categorii distincte
de componente.
In primul rand, sistemul financiar înglobeaza o masa" de instrumente
corespunzatoare unei game de active multiforme. Aceste active constituie
titluri financiare, respectiv documente reprezentative de drepturi de proprietate
sau de drepturi de creanţa, deţinute de o persoana asupra altei persoane.
Indiferent de forma lor (materiala sau nemateriala), de identitatea
emitentului şi a deţinatorului, de natura precisa a drepturilor care le sunt atasate,
acfiunile, obligaţiunile şi toate celelalte titluri de creanţa sau de proprietate
presupun o definire asemanatoare. Aceasta permite, de asemenea,
caracterizarea operapor financiare ca operaţii de creiere, achiziţionare,
detinere sau cedare a titlurilor financiare.
In al doilea rand, sistemul financiar presupune existenţa unor agenţi
specializati în realizarea operaţiilor financiare, care pot fi caracterizaţi drept
instituţii financiare (banci, societaţi financiare, intermediari specializaţi in
tranzacţii bursiere).
în al treilea rand, titlurile financiare converg catre pieţele de active
financiare unde au loc tranzacţiile titlurilor respective.
Anumite pieţe asigura un rol de finanţare a întregii economii (este cazul
pieţelor bursiere), altele au un rol esenţial de refinanţare a instituţiilor
financiare (este cazul pieţelor monetare); în fine, altele intervin în acoperirea
10
GESTIUNE
FINANCIARA

iscurilor financiare (este cazul pietelor de optiuni şi pietelor de contracte
financiare la termen sau "futures").
In al patrulea rand, tranzactiile financiare şi activitatea instituţiilor şi pietelor
sunt guvernate de dispoziţii juridice şi tehnice care definesc regulile formale
ale practicii financiare (dispozitii care vizeaza organizarea şi reglarea
comportamentului financiar al primelor trei componente ale sistemului).
In fine, compartimentul financiar al întreprinderii poate fi determinat de
interventia anumitor variabile de reglare fixate In cadrul pietelor specializate.
Aceste variabile care influenteaza acţiunea operatorilor includ de exemplu rata
dobanzii, care regleaza raporturile între împrumutatori şi imprumutati, cursul
de schimb, care regleaza schimburile între monedele nationale, cotaţiile, care
fixeaza preturile activelor financiare ce fac obiectul tranzacfiilor.
In concluzie, obiectul gestiunii financiare a întreprinderii poate fi definit prin
referinta la cele cinci componente ale sistemului financiar reprezentate
schematic în figura 2. Aceasta reprezentare evidenţiaza clar ca, pentru toate
întreprinderile, gestiunea financiara trebuie sa asigure coordonarea
instrumentelor sau activelor financiare (1), a variabilelor (5) şi a procedurilor de
reglare (4) în vederea realizarii relatiilor cu partenerii financiari (2) întalnifi pe
pietele financiare (3).
(1) Instrumente de
plata, de finan^are
de acoperire a
f riscului Piete de active
V financiare
r
(3)
Fig. 2. întreprinderea şi mediul sau financiar
(2)
Institut'ii financiare
specializate
Gestiunea financiara constituie deci un ansamblu de metode de analiza şi
de tehnici operative care permit întreprinderilor şi altor organisme sa-si asigure
patrunderea eficace în mediul lor financiar.
Continutul gestiunii financiare este legat nu numai de dezvoltarea sistemului
financiar global, ci în egala masura este determinat de însasi dezvoltarea
întreprinderii. Aspectele specifice ale gestiunii financiare în diferitele stadii ale
11

dezvoltarii întreprinderii (lansare, crestere, maturitate, declin), pot fi puse in
evidenţa cu ajutorul modelului ciclului de viaţ9 al mtreprinderri.
Modelul ciclului de viaţa pune în evidenţa succesiunea a patru etape, tipice
sub aspect comercial, strategic, tehnic, financiar (figura 3).
Cifra de afaceri
şi rezultatele
1
Lansare
: " Crestere
/
,
VJ
III
Maturitate
IV
Declin
Fig. 3. Gestiunea financiara şi ciclul de viaţa al întreprinderii
■
i
i
■
Cifra de
afaceri
Rezultatele
Timpul
tn diferitele etape ale ciclului de viaţa, intreprinderile se confrunta cu nevoi
de finanţare specifice, dar în acelasi timp ele degaţa resurse.
In faza de lansare, întreprinderea nou înfiinţata cunoaste o crestere
moderata şi instabila, a producţiei şi vanzarilor. Rezultatele sale sunt, eel mai
adesea, negative, datorita cheltuielilor fixe ridicate pe care întreprinderea le
suporta, cat şi repartizarii lor asupra volumului de producţie înca restrans.
Rezultatele financiare nepermiţSnd degaţarea resurselor interne suficiente,
întreprinderea este constransa sa solicite credite externe în condiţii nefavorabile
datorita reputaţiei slabe, rezultatelor mediocre şi incertitudinii privind viitorul sau.
In acelasi timp, întreprinderea se confrunta cu nevoi de finanfare importante, în
special privind investiţiile în active fixe necesare lansarii producţiei şi vanzarilor.
Aceasta faza apare astfel dominata de imperativul cautarii fondurilor externe
pentru asigurarea supravieţuirii. Pentru gestiunea financiara, problema esenţiala
o reprezinta cautarea mijloacelor de finanţare care sa permita menţinerea
solvabilitaţii şi finanţarii cheltuielilor cuvenite, cat şi a investifiilor necesare
începerii activitaţii.
In faza de creştere, întreprinderea cunoaste o crestere rapida a producţiei
şi vanzarilor. Sub aspect financiar, aceasta creştere presupune investi'tii
importante, atat în activele fixe necesare extinderii capacitafllor de producţie, cat
şi în nevoile de fond de rulment (sau în capitalul circulant) generate de
necesitatea constituirii stocurilor şi creditelor clienţi. Resursele de autofinanţare
raman înca insuficiente pentru acoperirea acestor nevoi, deoarece rezultatele
financiare sunt înca limitate de ponderea mare a cheltuielilor fixe induse de
12

lansarea şi creşterea activitaţii. In schimb, întreprinderea este de acum tnainte
(pe viitor) mai bine plasata pentru a obţine finanţari externe, în special bancare.
Sub aspectul gestiunii financiare, faza creşterii ramane dominate de
preocuparile echilibrului financiar şi, în consecinţa, de grija acoperirii creşterii
nevoilor de capital fix şi circulant (creşterea nevoii de fond de rulment) şi
obt'inerii unor resurse externe suficiente pentru finanţarea cresterii.
In faza de maturitate, întreprinderea cunoaşte o creştere lenta a producţiei
şi vanzarilor. Nevoile de finance suplimentare se reduc putemic, întreprinderea
dispunand în continuare de investiţiile în capitalul fix şi circulant fara a mai
între^ine creşterea lor. De altfel, nivelul producţiei atins în acesta faza permite
absorbirea considerabila a cheltuielilor fixe şi degaţarea unor resurse de
autofinanţare abundente. Intreprinderea ajunsa la maturitate, prezentand o
situafie de supralichiditate, va cauta alocarea excedentelor în plasamente sau
investiţii rentabile, şi nicidecum surse de finan^are suplimentare.
In faza de declin, producţia, vanzarile şi rezultatele financiare ale
întreprinderii se reduc. Pentru gestiunea financiara problema esenţiala o
reprezinta dezinvestirea şi orientarea catre noi activitaţi. Activitatea de
dezinvestire permite degaţarea unor resurse susceptibile de a fi investite în noi
activitaţi care ofera perspective favorabile. Daca dezinvestirea nu se realizeaza
la timp, întreprinderea, fiind expusa eroziunii accelerate a rezultatelor şi
activitaţilor sale, risca sa nu mai poata recupera nici o resursa reinvestibila şi
deci sa fie lipsita de toate posibilitaţile de redezvoltare.
Principalele implicat'ii corespunzatoare fazelor cicluiui de viaţii al
întreprinderilor asupra gestiunii financiare sunt sintetizate în figura 4.
Venituri
Variabile Lansare Crestere Maturitate Declin
Cresterea
moderata ş i
instabila a
vanzarilor
Chelfuieli fixe
ridicate
Cresterea rapida a
vanzarilor
Crieltuieli fixe mai
bine absorbite
Cresterea lenta a
vanzarilor
Cheltuieli fixe
foarte bine
absorbite
Diminuarea
vanzarilor
C'Fieltu'ieli de
funcţionare
dominante
....... ♦ ...7"+.........
CFieltiiieli
Rezultate
Echilibru
financiar
Resurse
• Autofinantare
• Finantare
.......exlema............
Nevoi
Investiţii
Nevoi de fond de
rulment
--
Reduse
Importante +
+
+
-/ +
Insuficiente
+ +
Semnificative +
+ + +
+ +
Abundente
+ + + +
Menţinere
• •
Dezinvestire
• •
Restructurare
Tensiune asupra Foarte
Accentuatl Exce'deh't Moderata'
trezoreriei accentuate
Orientari
Cautarea Cautarea Alocarea Orientarea catre
dominants ale creditelor de mijloacelor excedentelor • noi activity
gestiunii
trezorerie pentru pentru
Plasamente •
financiare asigurarea finanţarea Investiţii externe
supjavietyirii cresterii
Situatia
rentabilit&Jii
Slaba Satisfacatoare Buna Se apropie de
pragul de
rehabilitate
Fig. 4. Implicatiile cicluiui de viata asupra principalelor variabile ale gestiunii financiare

2) ROLUL GESTIUNII FINANCIARE
Finanţele private fac obiectul unei practici de întreprindere, deci implicit şi
explicit, obiectul unei acţiuni spre atingerea unui obiectiv fundamental:
maxim izarea valorii întreprinderii, respectiv cresterea averii proprietarilor sai
(maximizarea averii acţionarilor pentru societaţile pe actiuni şi maximizarea
cursului titlurilor pentru societaţile cotate de bursa). Rolul gestiunii financiare
este de a stapani totalitatea mijloacelor şi instrumentelor de atingere a acestui
obiectiv bine precizat. Maximizarea valorii şi a averii apare ca un element
integrator al finanţelor moderne. Insusirea de "modern" este atribuita sensului
privat al finanţelor, aceasta pentru ca cercetarile stiinţifice privind conţinutul
finanfelor private sunt relativ recente.
Maximizarea valorii presupune trei implicaţii majore care definesc mai clar şi
rolul gestiunii financiare:
- angaţarea patrimoniului în proiecte de investiţii care Tl valorifica la o
rentabilitate sperata superioara. Sub acest aspect, gestiunea
financiara trebuie sa asigure calitatea şi nivelul performanţelor ce
trebuie realizate de întreprindere în diferitele proiecte şi activitafi;
- maximizarea valorii implica protecţia şi conservarea sa. Astfel,
gestiunea financiara are rolul de a evita disiparea patrimoniului cu
ocazia unui faliment şi sa asigure men^inerea solvabilitaţii sau a
echilibrului financiar al întreprinderii;
- întreprinderea fiind expusa riscurilor multiple legate de instabilitatea
mediului sau financiar, gestiunii financiare Ti revine sarcina de a pune
în aplicare instrumentele de acoperire corespunzatoare pentru
asigurarea protecţiei adecvate contra acestor riscuri.
A) Maximizarea valorii întreprinderii. Gestiunea financiara urmareste în
primul rand, maximizarea valorii întreprinderii. Dar aceasta valoare nu poate fi
apreciata doar în raport cu patrimoniul net (activ total - datorii totale) sau
bogaţia prezenta acumulata de întreprindere (valoarea patrimoniala: Vp) ci, în
egala masura, trebuie analizata în raport cu proiectele şi activitaţile viitoare în
care patrimoniul este şi va fi angaţat (valoarea financiara: Vf). De aceea trebuie
avute în vedere rezultatele asteptate în viitor, ca urmare a valorificarii
patrimoniului acumulat. Drept urmare, valoarea este o valoare anticipate care
corespunde valorii actuale pe care o putem atasa veniturilor viitoare scontate,
asteptate a se realiza de catre întreprinderea respective Aceasta este raţiunea
pentru care valoarea este inseparabila de calitatea proiectelor în care
patrimoniul este angaţat.
Asadar, valoarea unei întreprinderi nu poate fi asimilata numai valorii
prezente a patrimoniului sau, ci trebuie apreciata şi în raport cu urmatoarele trei
aspecte (figura 5): a) valoarea întreprinderii este o valoare actuala, adica
echivalentul prezent al
rezultatelor viitoare asteptate. Aceasta valoare financiara (Vf) se determina
pe baza speranţelor de castig pe care le va aduce întreprinderea, cu
patrimoniul sau acumulat pana în prezent:

11
-2
In care:
P, reprezinta profituri anuale viitoare;
t=1,2,..,n ani, durata de viaţa economica a întreprinderii;
K = rata de actualizare, egala cu rata medie a dobanzii de piaţa (rata neutra +
prima de risc) sau, eel mai adesea, este asimilata costului mediu ponderat al
capitalului întreprinderii;
VRn = valoarea reziduala, respectiv valoarea de piaţa a întreprinderii estimata ca
va ramane la terminarea duratei de viaţa economica. Daca admitem ipoteza
funcţionarii întreprinderii pe o durata de timp nedeterminata, atunci valoarea
financiara se va determina ca raport între profitul anului curent (PR-0 şi rata
de actualizare (K); adica V ( = PP^/K, iar maximizarea acestei valori se va
realiza prin maximizarea profitului şi minimizarea costului mediu ponderat al
capitalului.
b) valoarea nu este o marime statica (a unui stoc), ci o marime dinamica
inseparabila procesului de utilizare a patrimoniului. Percepţiile referitoare la
calitatea proiectelor, indicaţiile culese privind perspectivele viitoare ale
rezultatelor influenţeaza permanent valoarea întreprinderii;
a) evaluarea este sensibila la toate riscurile susceptibile de a afecta nivelul şi
stabilitatea viitoare a rezultatelor asteptate. Aceste riscuri pot fi legate, fie de
caracteristicile proprii întreprinderii, fie de evoluţia mediului extern. In toate
cazurile însa, percepţia unei agravari a riscului se traduce printr-o
depreciere a valorii întreprinderii. Astfel, un grad de îndatorare excesiv al
întreprinderii antreneaza formarea de anticipaţii mai pesimiste asupra
perspectivelor economice globale şi deci o reducere a valorii acesteia.
Invers, o ameliorare a informaţiilor privind riscurile induse de mediul extern,
sau cele specifice anumitor întreprinderi, antreneaza o crestere a valorii lor.
In concluzie, maximizarea valorii întreprinderii apare tributara nivelului
performantelor asigurate de activitatea întreprinderii şi de stapanirea riscurilor de
faliment şi a riscului financiar, in general.
Rezultatele aşteptate
ale activitaţilor ?i
proiectelor viitoare
(Vf)
Riscurile induse
de mediul extern
valoarea
întreprinderii
Fig. 5. Aprecierea valorii întreprinderii
Patnmoniul prezent
acumulat
(stoc)
Riscurile specifice
întreprinderii
15

B. Menţinerea nivelului performanşelor financiare. Gestiunea financiara
trebuie sa asigure mentinerea unui rezultat satisfScStor pe termen mediu şi
lung. Astfel, pentru desfasurarea activitaţii, întreprinderea angaţaza resurse
costisitoare a caror remunerare urmeaza sa se realizeze din veniturile sale. In
acest context, gestiunea financiara are rolul de a verifica daca activitatea
întreprinderii este suficient de rentabila pentru a genera venituri care Ti vor
permite remunerarea "fumizorilor" de resurse şi rambursarea lor.
Degaţarea unor rezuitate nefavorabile, sau insuficiente, se concretizeaza
într-o risipa de resurse cu consecinţe negative atat pentru întreprinderea însasi, cat
şi pentru furnizorii de fonduri, dar şi pentru economia naţionala.
Cercetarea unui anumit nivel al performanţelor financiare trebuie sa Jina
cont de durata. Contrar unei idei foarte larg raspandite, finanţele întreprinderii nu
preconizeaza cautarea cu orice preţ a unui profit maxim pe termen scurt ci,
apreciaza, din contra, favorabila stabilitatea performanielor si, introducand
noţiunile de valoare actuala şi risc, încearca sa gaseasca un compromis
satisfacator între stabilitate şi rentabilitate.
C) Stapanirea riscurilor financiare. Stapanirea. riscurilor financiare
constituie al treilea imperativ major atribuit gestiunii financiare. Potrivit unei
formulşri generale, riscul unui activ, al unui ansamblu de active diversificate, şi
deci al unei întreprinderi, poate fi definit prin referinta la variabilitatea rezultatelor
susceptibile de a fi asigurate. Aceasta noţiune generala a riscului este fondata
pe conceptele de instabilitate sau de volatilitate asteptate ale performantelor
financiare viitoare.
Consideram ca un proiect de investiţii este susceptibil de a genera o rata de
rentabilitate anticipate Rj. Se poate asocia acestui proiect o serie de rate de
randament anticipate R1,R2,..Rn corespunzatoare diferitelor ipoteze privind
viitorul întreprinderii, activitatea sa şi mediul înconţurator. Asociind fiecarei rate o
probabilitate subiectiva Pj, se va obţine un cuplu (Rj x Pj) ce reflecta speranţa
matematicS (Rsau E(R)):
R=E(R)=
Distribuţia ratelor de rentabilitate sperate permite degaţarea speranţei
matematice corespunzatoare mediei ratelor de randament sperate, ponderate cu
probabilitaţile care le sunt asociate.
Instabilitatea sau volatilitatea rezultatelor asteptate este pusa în evident de
dispersie [o^R)] şi abaterea medie tip [a(R)]:
t6
i - R

llustram variabilitatea anticipate a rezultatelor prin exemplul practic 1
prezentat mai jos:
Un antreprenor are în vedere doua investifii A sau B. El asociaza realizarii
proiectelor previziuni privind vanzarile, productia şi rezuitatele, atribuind fiecareia
dintre ele rate de randament aşteptate funcţie de diverse ipoteze referitoare la
întreprindere şi mediul sau tnconţurator. Presupunem ca investitorul vizeaza
cinci ipoteze sau "scenarii" egal probabile. Fiecarei ipoteze Hj i se ataşeaza o
probabilitate P=1/5=0,20, pentru un randament aşteptat Rj (Tabelele 1 şi 2).
Randamentul anticipat al proiectului de invest^N A
Tabelul 1
Ipoteze sau "Scenarii" Protect A
Ipoteze Probabilitate Randament Randament Abaterea de
Hi Pi asteptat R| ponderat la medle (Rj-R) 2 x Pj
(RixP,) (Ri -R)
H1 0,20 -15 -3 -18 64,9
H2 0,20 -2 -0,4 -5 5
H3 0,20 +4 +0,8 +1 0,2
H4 0,20 +10 +2 +7 9,8
H5 0,20 +18 +3,6 +15 45
Suma + 124,8
5 1 + - .

Proiectul B ofera speranţa unui randament mai ridicat (R=3,6%). I n
compensare, acest proiect apare mai riscant, întrucat toţi indicatorii de
instabilitate sau de dispersie arata ca aceasta este mai volatil decat A: abaterea
ratelor de randament extreme (R 5-R1)=73%, dispersia (

Cresterea îndatorarii amplifica dispersia rezultatelor şi suscita un risc
financiar propriu, atunci cand rentabilitatea economica a întreprinderii îndatorate
este mai mica decat rata medie a dobanzii la creditele acordate.
- riscul de faliment este consecinţa insolvabilitaţii întreprinderii care
poate sa conduca la o dispariţie pur şi simplu a acesteia. Astfel se
justified atenţia pe care responsabilii trebuie sa o acorde stapanirii
acestui risc şi se explica de ce menţinerea solvabilitaţii sau a
echilibrului financiar constituie un imperativ major al gestiunii
financiare.
Evaluarea riscului de faliment se poate realiza in maniera
statica prin analiza echilibrului financiar pe baza bilanţului patrimonial,
sau în maniera dinamica prin analiza fluxurilor financiare din cadrul
tabloului de finanţare şi a celorlalte tablouri privind fluxurile financiare.
In cadrul analizei patrimoniale a riscului de faliment
intereseaza patrimoniul net al acţionarilor şi activul economic in
ansamblul sau, ca o garanţie pentru creditori (bancile folosesc ca prag
minim o valoare a raportului: Activ net contabil/Pasiv bilanţier, de 20-
30%). Instrumentele operaţionale utilizate în analiza patrimoniala a
riscului de faliment sunt fondul de rulment (întreprinderea este
solvabila daca asigura echilibrul maselor bilanţiere de aceeasi durata),
ratele de lichiditate (lichiditate generala, redusa şi imediata) şi rata
indatorarii (levierul = Datorii totale/Capitaluri proprii, pentru care
normele bancare impun o marime subunitara). Analiza dinamica a
riscului de faliment completeaza analiza statica, prin explicarea
dezechilibrului financiar evidenţiat în cadrul analizei patrimoniale
statice. Principalele instrumente operationale utilizate în analiza
dinamica sunt: excedentul de trezorerie al exploatarii, capacitatea de
autofinanţare şi autofinantarea. Acesti indicatori de apreciere a riscului
de faliment sunt completaţi cu o serie de rate privind capacitatea de
rambursare a datoriilor şi autonomiei financiare (rata capacitaţii de
rambursare = Datorii financiare/Capacitatea de autofinan^are,
considerata normala pentru o valoare mai mica de 3 ani şi rata
autonomiei financiare = Capacitatea de autofinanţare/Rambursarea
datoriilor financiare, care pentru o valoare subunitara dovedeste
iminenta unui risc de faliment).
Criza de solvabilitate nu conduce întotdeauna la faliment, iar
daca falimentul poate fi depasit dupa reglementarea anumitor
probleme, întreprinderea continua sa supravietuiasca. Chiar şi în acest
caz, falimentul antreneaza costuri specifice care afecteaza solvabilitatea
întreprinderii.
- riscu! valutar şi riscul de rata a dobanzii sunt riscuri financiare
specifice legate de evolufia cursului de schimb al monedei naţionale si
de evolutia posibila a ratei dobanzii (riscuri generate de mediul extern).
Orice întreprindere care efectueaza operafii în devize, sau moneda
straina se expune riscurilor de pierdere legate de evoluţia defavorabila
a cursului de schimb. Astfel, o întreprindere exportatoare care
realizeaza o vanzare în strainatate şi factureaza în devize risca o
19

pierdere din operaţiunile de schimb, daca moneda straina utilizata se
depreciaza in raport cu moneda naţionala. Invers, un importator care
se angajeaza sa plateasca furnizorii straini în devize se expune unei
pierderi, daca cursul de schimb al acestor devize contra monedei
naţionale creste înainte de realizarea platii.
Instabilitatea cursului valutar constituie deci o sursa particulara de
variabilitate a rezultatelor care genereaza riscul valutar pe .care
gestiunea financiara trebuie sa-l controleze şi sa-l stapaneasca.
Numeroase Jntreprinderi sunt expuse efectelor nefavorabile datorate
unor variaţii a ratelor de dobănda pe pieţele de capital. Astfel,
întreprinderea care face apel la credite bancare pe termen scurt va fi
de pilda obligata sa suporte cheltuieli financiare mari în cazul cresterii
ratei dobanzii. Evoluţia ratei dobanzii constituie de asemenea, sursa
unei cauze specifice de instabilitate a rezultatelor generatoare a unui
risc de rata a dobanzii al carui control creeaza o responsabilitate
particulara pentru gestiunea financiara.
D) Menţinerea solvabilităţii sau stăpânirea echilibrului financiar. Sursa
fundamentals a riscului de faliment o constituie insolvabilitatea întreprinderii. De
aceea, este necesar sa se puna accent pe importanţa menţinerii solvabilitaţii ca
sarcina atribuita gestiunii financiare, chiar daca aceasta nu constituie în fond
decat o particularizare a responsabilitaţii generale privind stapanirea riscurilor
financiare.
Solvabilitatea reprezinta aptitudinea unui agent economic de a face faţa
obligafiilor scadente rezultate fie din angaţamente anterioare contractate, fie
din operaţii curente, prelevari obligatorii. Mai concret, menţinerea solvabilitafii
consta în execufia conştiincioasa a rambursarilor promise creditorilor şi altor
creanţieri.
lmportanţa acestui imperativ este legata de sancfiunile unei eventuate
insolvabilitşţi. Aceasta va avea asupra debitorului falimentar consecinţe care
pot îmbraca un caracter de extrema gravitate.
In cazul unei întreprinderi insolvabile, creanţierii a caror datorii nu au fost
rambursate pot angaţa o acţiune judiciara şi cere urmarirea bunurilor debitorului
falimentar. Daca o astfel de acţiune reuşeste, insolvabilitatea este atunci
sancţionata prin pierderea totala, sau parţiala, a patrimoniului net al debitorului
falimentar. De fapt, valoarea raspunderii acţionarilor este mai mare atunci cSnd
patrimoniul net scade.
Exista doua situaţii:
- de raspundere limitata (pentru societatile cu raspundere limitata si
societaţile pe acţiuni), cand valoarea raspunderii acţionarilor este
egala cu capitalurile proprii, şi scade proporţional pana la epuizarea
capitalului social. Peste aceasta limita marimea negativa a
patrimoniului net indica riscul de insolvabilitate (pierdere neta) a
împrumutatorilor;
- de raspundere nelimitata (pentru societatile de persoane), cand
raspunderea acţionarilor se extinde asupra patrimoniului lor personal,
prezent şi viitor.
20

Pot exista şi situatii de insolvabilitate aparent nesancţionate, cum sunt
cazurile în care debitorii falimentari, accepta o perturbare gravS a situaţiei lor
economice, pentru a scSpa de obligaţii. Daca proprietarii accepta sa "puna
întreprinderea lor în faliment" (în lichidare pur şi simplu) pentru a scapa de
creantierii sai, aceasta se expune la perturbari grave şi costuri severe. Chiar daca
aparent insolvabilitatea nu este sancţionata, ea comports întotdeauna un cost
şi antreneaza o degradare a situatiei economice a debitorului falimentar.
In cele mai multe cazuri, insolvabilitatea produce efecte nefavorabile care
perturbs funcţionarea întreprinderii într-un mod adesea dramatic şi iremediabil.
Menţinerea solvabilitaţii constituie deci un imperativ financiar major, absolut, în
toate economiile în care schimburile monetare ocupa un loc semnificativ.
3) RESPONSABILITATILE OPERATIONAL^ ALE GESTIUNII
FINANCIARE
Studiul obiectului gestiunii financiare a condus la evidenţierea
competenţelor specifice în tratarea problemelor aparute în relaţiile dintre
întreprindere şi mediul sau financiar. Acest studiu a permis, de asemenea,
enunţarea celor trei responsabilita'ti fundamentale atribuke finan^elor:
maximizarea valorii întreprinderii, men^inerea nivelului performan^elor financiare
şi stSpanirea riscurilor cu care se confrunta întreprinderea.
A) Principalele sarcini opera^ionale ale gestiunii financiare.
Responsabilitaţile operationale ale gestiunii financiare se distribuie între primele
doua faze ale unui ciclu fundamental (Figura 6).
Analiza financiara, prima faza a ciclului fundamental al gestiunii financiare,
poate fi privita ca acţiune interna a responsabilitaşilor întreprinderii, dar şi ca
acfiune externa din partea actualilor şi potenţialilor parteneri sau concurenfi ai
întreprinderii. Ca acţiune interna, analiza are ca obiectiv identificarea
potenţialului de degaţare a fluxurilor monetare reale (cash -flow-uri), iar ca
acţiune externa se urmareşte echilibrul financiar realizat, la nivelul fondului de
ailment, al trezoreriei nete, ca expresie a solvabilitaţii întreprinderii, dar şi
performantele întreprinderii evidenţiate la nivelul soldurilor intermediare de
gestiune, a capacitaţii de autofinanţare, etc.
Analiza financiara urmareşte stabilirea unui diagnostic al situaţiei financiare
indispensabil pentru fundamentarea politicii economico-financiare viitoare a
întreprinderii, şi care motiveaza comportamentul tuturor parteperilor,
investitorilor şi concurenţilor vis-a-vis de întreprindere.
Pentru aceasta, analiza financiara apeleaza la documented contabile de
sinteza: bilantul, contul de profit şi pierdere, anexa la bilanţ.
In al doilea rfind, ciclul comporta faza de formuiare a deciziilor
financiare. "Decizia financiara 2 , asemanator celorlalte tipuri de decizii din
unitatea economics (economice, tehnice, organizatorice), este rezultatul unui
2 Bran P., Decizia financiara în unitatea economics, Editura Stiinţifica ?i Enciclopedica, Bucure?ti,
1980, p. 61.
21

1. Analiza financiara
- Analiza echilibrului financiar -
Analiza rezultatelor întreprinderii -
Analiza fluxurilor financiare -
Diagnostics financiar al rentabilitaţii
şi al riscului
1
2. Decizii financiare
Decizii de Decizii de Decizii de Decizii de trezorerie
investiţii finanţare repartizare a • gestiunea trezoreriei
profitului • gestiunea ciclului de expioatare Gestiunea financiara
pe termen lung Gestiune fin. pe termen scurt
3. Control de gestiune
Fig. 6. Responsabilitaţile operational ale gestiunii financiare
proces decizional complex, care cuprinde etapele de cunoastere a realitaţii
financiare, sub forma fenomenului şi acţiunilor financiare cerute de activitaţile
economice şi sociale din întreprindere şi din economie, precum şi etapele de
?nsuşire a soluţiei optime, care va constitui conţinutul deciziei şi se va realiza în
contextui procesului de execuţie a programului economic şi financiar al unitaţii în
cauza."
Decizia financiara poate fi definita ca fiind procesul rational de alegere a
unei linii de acţiune, pe baza analizei mai multor solufii, pentru atingerea în cea
mai buna masura a obiectivului de maximizare a valorii întreprinderii. La nivelul
întreprinderii se pot identifica trei mari categorii de decizii: deciziile de investiţii,
deciziile de finanţare şi deciziile de repartizare a profitului. Aceste decizii pe
termen lung aparţin conducerii întreprinderii dar metodele şi tehnicile de
execute sunt oferite de gestiunea financiara.
Identificarea acestor trei acţiuni principale (investiţ ii, finanţarea lor,
repartizarea profitului) s-a făcut având in vedere impactul puternic al acestora
asupra vieţii economico-financiare a întreprinderii:
22

- deciziile de investiţii au influenta directa asupra structurii activelor
întreprinderii, respectiv asupra gradului lor de lichiditate. Selecţia
elementelor de activ necesare activitaţii productive, constituie obiectui
deciziilor de investiţii, prima categorie de decizii care definesc politica
financiara a întreprinderii. Criteriile urmarite în cadrul acestor decizii
sunt rentabilitatea şi lichiditatea activelor întreprinderii.
- deciziile de finanţare au influenţa directa asupra structurii pasivelor,
modificand gradul de exigibilitate al acestora şi costul mediu al
capitalului.
Deciziile de finanţare fac alegerea între sursele interne rezultate din
autofinantare şi din dezinvestiri de active fixe şi circulante, pe de o
parte, şi sursele externe (respectiv atragerea de capitaluri din afara
întreprinderii) proprii (atragerea de capitaluri noi de la acţionari sau de
la asociaţi) şi împrumutate (de la banca sau de la împrumutatorii
publici), pe de alta parte. Costuri mai reduse se pot obtine la creditele
bancare şi la împrumutul obligator, daca gradul de îndatorare
(Datorii/capitaluri proprii=subunitar) este rezonabil. Cele mai
costisitoare raman atragerile de noi capitaluri de la acţionari. In
compensare, însa, cresterea capitalurilor proprii prezinta avantajul
îmbunatatirii structurii financiare a întreprinderii (prin creşterea ponderii
capitalurilor proprii) oferind, prin aceasta, noi posibilitaţi de finantare a
dezvoltarii. Criteriul urmarit în structura financiara a pasivelor bilanţiere
este realizarea în prezent şi în perspective, a celui mai redus cost al
procurarii capitalurilor în condiţiile unui grad rezonabil şi controlabil de
îndatorare a întreprinderii.
- deciziile de repartizare a profitului net cu implicaţii directe asupra
investtyilor şi autofinantarii. Suma din profitul net care urmeaza sa se
repartizeze acţionarilor sub forma de dividende influenţeaza direct
marimea profitului repartizat pentru investiţii. Reinvestirea din profitul
net conduce la creşterea capacitaţii de autofinanţare, la creşterea
autonomies financiare, la îmbunataţirea structurii financiare a
capitalurilor întreprinderii. Toate acestea determina un potential
financiar superior de susţinere a propriei dezvoltari (autofinantare dar
şi capacitate de apelare la noi credite) constituind totodata şi factori de
creştere a valorii întreprinderii. Pe de alta parte, distribuirea de
dividende creeaza imaginea unei întreprinderi rentabile si
remuneratorii pentru capitalurile sale proprii. Distribuirea constants de
dividende conduce la creşterea încrederii publicului faţa de
întreprindere, în cele din urma, la creşterea valorii de piaţa a acesteia.
Aceste trei categorii de decizii fac obiectui gestiunii financiare pe termen
lung, a activelor şi pasivelor permanente. Gestiunea financiara pe termen lung
face obiectui aiegerii unei strategii financiare de creştere şi consolidare a valorii
întreprinderii.
Gestiunea financiara pe termen scurt 3 are ca obiectiv asigurarea
echilibrului financiar între nevoile de capitaluri circulante şi de trezorerie, pe de o
3 Stancu I., Gestiunea financiara, Editura Economics, Bucureşti, 1994, p. 26-28.
23

parte, şi sursele de capitaluri circulante (proprii, atrase temporar, credite de
trezorerie si, eventual, cele de scont), pe de alta parte. Gestiunea financiara pe
termen scurt urmareste optimizarea gestiunii stocurilor, a creanţelor - clienţi, a
soldurilor de trezorerie, in vederea cresterii rentabilitaţii şi lichiditatii lor, in
condiţii de diminuare a riscului. Se urmareste, de asemenea, relaxarea
scadenţelor datoriilor de exploatare şi reducerea costului creditelor pe termen
scurt prin negocierea mai multor surse de credit: bancar, de scont, de
factoring.etc.
Analiza financiara constituie şi baza de fundamentare a bugetelor
întreprinderii. O gestiune financiara eficienta nu ar fi posibila fara o planificare
financiara coerenta şi un control de gestiune riguros.
Sistemul de bugete al întreprinderii se realizeaza într-o structure ierarhica,
pornind de la cele de orientare generala (Planul strategic pe 3-5 ani), continuand
cu cele anuale (specifice diferitelor a ctivitaţi economice ale întreprinderii) şi
încheind cu cele operational (bugetul trezoreriei). Bugetele anuale şi cele
operaţionale (rezultative) sunt transpuneri ale planurilor strategice, dar şi validari
ale realismului prevederilor acestora din urma.
A treia faza a ciclului presupune controlul proiectelor (de investiţii şi de
finanţare) şi al prevederilor bugetare a caror punere în aplicare a fost decisa de
întreprindere.
Aceasta faza cuprinde metodologii de identificare a abaterilor realizarilor
faţa de prevederile bugetare sau faţa de proiectele iniţiale şi de corectare a
acestor abateri. Masurile corective constau fie în ajustarea prevederilor
bugetare sau revizuirea proiectelor iniţiale, cand acestea sunt considerate
nerealiste, fie în impulsionarea activitaţii sau rectificarea traiectoriei reale a
proiectului şi apropierea lor de previziuni şi respectiv de proiectele iniţiale.
Controlul financiar de gestiune este un demers ce depaseste cadrul
problematic al gestiunii financiare a întreprinderii, constituind un domeniu
functional complementar acestora.
B) Funcfiunea financial a întreprinderii fi organizarea activitaţi
financiare. In practica, gestiunea financiara are menirea sa satisfaca cerinţele
funcţiunii financiare. Scopul funcţiunii financiare este de a apara şi consolida
patrimoniul şi autonomia financiara a întreprinderii. Cea mai eficienta cale de
atingere a acestui scop presupune o diviziune a muncii între diversele
compartimente ale activitaţii financiare asa meat o singura persoana sa nu
deţina controlul complet şi exclusiv asupra nici unei tranzactii.
Functiunea financiara are ca obiectiv punerea în aplicare a unui sistem
de metode şi tehnici de gestiune financiara care sa determine cresterea valorii
întreprinderii, respectiv cresterea valorii de piaţa a acţiunilor la întreprinderile
mari cotate la bursa, sau asigurarea independenţei financiare şi a rentabilitaţii în
cazul întreprinderilor mici şi mijlocii. Gradul de autonomie sau de independent
a întreprinderii fata de terţi, depinde de modul în care se asigura echilibrul
fluxurilor financiare. Starea de echilibru care permite întreprinderii sa asigure în
orice moment plata datoriilor sale, numita în în sens restrans lichiditate,
reprezinta scopul esenţial al funcţiunii financiare. Menţinerea lichiditaţii
întreprinderii depinde şi de rentabilitatea activitaţii acesteia, stiut fiind faptul ca
24

lipsa rentabilitatii sau o rehabilitate insuficienta pune în pericol lichiditatea şi
menţinerea independenţei financiare. Lichiditatea şi rentabilitatea, ca obiective
ale funcfiunii financiare, sunt elementele care intervin în definirea politicii
generale a unei întreprinderi.
Functiunea financiara are rolul de a asigura In mod curent şi la cele mai
mici costuri fondurile întreprinderii şi de a controla buna utilizare a fondurilor
precum şi rentabilitatea operatiunilor carora le sunt afectate resursele financiare.
Formarea acestor resurse are loc prin atragerea de capital financiar de la
asociaţi, de la creditori sau din finanţare interna. Atragerea capitalului din afara
întreprinderii pune problema remunerarii acestuia la un nivel apropiat de eel al
valorificarii capitalurilor respective pe alte pieţe (monetara, financiara), sursa de
remunerare constituind-o surplusul monetar degaţat de o activitate economica
rentabila.
Funcţiunea financiara este în mod necesar guvernata de obiectivele stabilite
prin politica generala a întreprinderii, fiind adesea asimilata cu conducerea
generala a acesteia. Confuzia este frecventa întrucat conducerea generala a
întreprinderii asumandu-si cea mai mare parte din politica financiara va lua cele
mai multe decizii cu caracter financiar. Principalele decizii care definesc politica
financiara a întreprinderii (deciziile de investp, deciziile de finantare a lor şi
deciziile de repartizare a profitului), aparţin conducerii generale, dar modalitatile
de execuţie revin întrutotul functiunii financiare pentru alegerea mijloacelor de
realizare, pentru controlul realizarii acestor decizii şi pentru analiza consecinţelor
lor. De aceea funcţiunea financiara nu este delegata niciodata în întregime ci
executarea ei ramane într-o stransa dependent de conducerea generala a
întreprinderii.
Functiunea financiara are un domeniu operational pentru gestiunea
fluxurilor financiare şi un domeniu functional responsabil de prelucrarea şi
difuzarea datelor financiare în mediul intern şi extern al întreprinderii, cat şi de
relape cu mediul financiar extern.
Domeniui operational implica luarea unor decizii, în special, de colectare a
capitalurilor şi cuprinde activitaţi cu efecte directe asupra resurselor financiare
(emiterea de actiuni şi obligatiuni, contractare de credite şi rambursarea lor,
operatiuni de încasari şi plaţi etc.)
Domeniui functional specific financiar, cuprinde activitafi cu efecte
indirecte asupra capitalului, care au însa un rol hotarator în conducerea
generala a întreprinderii, alaturi de alte domenii functional complementare:
contabilitatea financiara şi de gestiune, controlul financiar, informatica de
gestiune, etc. Prin inventarul permanent al elementelor patrimoniale şi prin
calculul rezultatului perioadei de gestiune, contabilitatea, furnizeaza informatii
privind toate functiunile întreprinderii. Pentru a servi lucrarilor de analiza şi
sinteza financiara, lucrarilor de previziune financiara şi altor lucrari de control al
gestiunii, aceste informatii trebuie sa fie adaptate în funcfie de responsabilitati.
Aceasta delimitare a categoriilor de activitafi (cu efecte directe sau indirecte
asupra capitalului) impune existenţa unor resorturi financiare distincte
(trezorerie, analiza financiara şi compartimente de execute). Aceasta
structurare în compartimente specializate se poate realiza în întreprinderile mai
mari, unde se justifica existenta lor sub aspectul eficientei.
25

In întreprinderile mici, diviziunea muncii între funcţiunile întreprinderii este
relativ limitata, iar funcţiunea financiara este atribuita, eel mai adesea, unui
responsabil care poate fi proprietarul - conducator sau contabilul sef. Aceasta
soluţie de organizare, aparent sumara, poate fi acceptata sub rezerva respectarii
condifiifor minime de competenfa şi de rigoare pentru a raspunde nevoilor cu
care se confrunta micile întreprinderi, ale caror probleme financiare vizeaza în
special controlul circulaţiei fondurilor banesti, finanţarea exploatarii şi rareori
investiţie şi finanţarea pe termen lung şi mediu. In aceste condiţii responsabilii
carora le sunt atribuite sarcinile gestiunii fiananciare trebuie sa manifeste
vigilenţa şi rigoare în urmarirea echilibrului financiar, dar şi bune calitaţi
relaţionale. Aceste ultime calitaţi sunt necesare pentru a negocia, atat cu
partenerii interni (daca gestiunea suscita nevoi şi resurse de finanţare), cat şi cu
partenerii externi, între care bancherii ocupa un loc important.
Pericolui inerent al acestui tip de structure consta în atribuirea sarcinilor
gestiunii financiare (directorul -proprietar are competence orientate, în special,
catre producţie şi vanzari) unui cadru incapabil sa formuleze un diagnostic
simplu, sa stabileasca masurile financiare corespunzatoare şi sa întreţina relaţii
corecte cu bancile.
In întreprinderile mari, diviziunea muncii este, în general, mai dezvoltata,
iar conducerea generala (directorul general sub coordonarea caruia se afla
directorul de producţie, directorul comercial, directorul financiar şi directorul de
resurse umane) îşi asuma cea mai mare parte din politica financiara.
Activitatea financiara trebuie structurata în aşa fel meat, sa asigure, în
principal, urmatoarele: informarea completa şi corecta a conducerii; observarea
în timp util a tendinţelor noi în derularea fenomenelor şi pregatirea deciziilor
favorabile pentru viitor; condifii optime pentru apararea şi consolidarea
patrimoniului şi independenţei întreprinderii.
Avand menirea sa satisfaca cerinţele funcţiunii financiare, activitatea
financiara vizeaza numeroase aspecte cu privire la previziune fi execute,
analiza, control ?i coordonare, ceie mai importante fiind:
26
- elaborarea şi executarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a altor
planuri financiare pe termen lung, mediu şi scurt, preocupandu-se în
permanenţa de asigurarea resurselor necesare finanţarii complete şi la
timp a tuturor acţiunilor. In acest scop, compartimentul financiar
colaboreaza cu instituţiile financiare, cu bancile, etc, atat în vederea
achitarii la timp şi în cuantumu! stabilit a obligator sociale, cat şi în
vederea primirii creditelor de !a bancile finanţatoare, folosirii lor
eficiente şi a rambursarii acestora !a scadenţa.
- fundamentarea necesarului de active circulante şi asigurarea structurii
optime de finanţare a ciclului de exploatare. In faza de execuţie,
preocuparile în acest domeniu vizeaza folosirea raţionala si
accelerarea vitezei de rotaţie a activelor circulante, prevenirea
imobilizarilor de resurse, asigurarea echilibrului financiar pe termen
scurt, etc;
- stabilirea şi negocierea preţurilor şi tanfelor (împreuna cu specialistii
din compartimentul de management);

- organizarea tuturor operapor banesti de încasari şi plati (decontari cu
agenţii economici, cu bugetul statului, cu personalul, cu bugetul
asigurarilor sociale, cu acţionarii, cu bancile, etc)
- analiza privind mobilizarea, alocarea şi utilizarea capitalurilor, precum
si exercitarea acţiunilor de control financiar;
- implementarea unor masuri In scopul asigurarii echilibrului financiar,
rentabilitaţii financiare, cresterii economice şi flexibilitaţii întreprinderii.
Masura atingerii acestor scopuri este apreciata cu ajutorul unor criterii
care pot fi marimi absolute precum fondul de rulment, trezoreria neta,
cifra de afaceri, capacitatea de autofinanfare, marja asupra cheltuielilor
variabile, sau marimi relative, precum rata îndatorarii.
Din cele prezentate mai sus, se poate trage concluzia ca viabilitatea unei
întreprinderi depinde, în cea mai mare parte, de buna organizare a activitaţii
financiare. In întreprinderi, activitatea financiara este organizata pe
compartimente (birouri sau servicii în funcţie de marimea întreprinderii), astfel:
- compartimentul de previziune financiara care îndeplineste
urmatoarele atribuţii: întocmeste bugetul de venituri şi cheltuieli si
celelalte planuri de finanţare pe termen lung, mediu şi scurt; asigura
fondurile necesare, atat desfasurarii ritmice a programului de
fabricate, cat şi finanţarii investiţiilor; contracteaza creditele;
fundamenteaza deciziile financiare; asigura mobilizarea rezervelor
financiare şi previne imobilizarea de fonduri; urmareste modul de
executare a prevederilor bugetare, în scopul stabilirii cauzelor
abaterilor realizarilor faţa de previziuni, informarii conducerii şi luarii
masurilor corective necesare;etc.
- compartimentul decontari efectueaza lucrari privind operable
baneşti cum sunt: întocmirea şi ordonanţarea documentelor de
încasari şi plati în numerar şi prin virament; controlul înregistrarii
operaţiilor banesti în extrasele de cont de la banca şi în registrul de
casa înfocmit de easier; urmarirea încasarii tuturor facturilor pentru
produsele livrate (la intern' şi la extern) şi asigurarea tuturor plaţilor
privind obligaţiile întreprinderii; evidenţa avansurilor spre decontare, a
debitorilor, a imputatiilor şi a instrumentelor de plata bancare;
supravegherea permanenta a circulaţiei documentelor de decontare cu
banca, analiza cuantumului facturilor neîncasate (la intern şi la extern)
si stabilirea masurilor corespunzatoare pentru accelerarea ritmului
încasarilor; verificarea disciplinei de casa, etc.
- compartimentul salarizare efectueaza urmatoarele opera^ii:
întocmeste statele de plata a salariilor şi a altor drepturi banesti;
stabileste reţinerile celor care au imputaţii, rate lunare, pensii
alimentare, etc.; asigura şi raspunde de efectuarea corecta şi la timp a
calculului privind drepturile salariale ale personalului; stabileste
volumul obligaţiilor fiscale ale salariaţilor, etc.
- compartimentul casierie realizeaza operatiuni de încasari şi plati în
numerar potrivit normelor de casa, întocmeste registrul de casa, ridica
numerarul de la banca, ia masuri privind securitatea banilor şi a altor
valori aflate în casierie, etc.
- compartimentul preţuri şi tarife are urmatoarele atributii: întocmeste
si raspunde de întocmirea corecta a documentaţiei pentru stabilirea
27

preţurilor şi tarifelor din competenţa agentului economic, precum şi de
aplicarea preţurilor şi tarifelor negociate; urmareşte şi analizeaza
evoluţia preţurilor, tarifelor şi a costurilor cuprinse în produsele şi
serviciile proprii; elaboreaza previziunea (antecalculaţia) costurilor de
producţie în raport cu propunerile de retehnologizare şi aplicare a
tehnologiilor de varf; propune şi asigura îndeplinirea masurilor de
reducere a costurilor şi crestere a rentabilitaţii produselor proprii, etc.
- compartimentul analize economico-financiare realizează
următoarele operaţii: examinează periodic echilibrul financiar al
întreprinderii pe baza bilanţului stabilind masuri imediate de eliminare a
stării de insolvabilitate; urmăreşte şi analizează periodic eficienţa
utilizării activelor fixe şi circulante, evoluţia rezultatelor întreprinderii şi
a structurii cheltuielilor materiale, randamentul capitalului, precum şi
alţi indicatori financiari, luând masurile corespunzătoare atunci când se
constata deficienţe; analizeaza cauzele care au condus la folosirea
creditelor cu dobanzi penalizatoare şi propune masuri pentru
înlaturarea lor, etc.
- compartimentul control financiar intern (CFI) şi control financiar
preventiv (CFP) organizeaza şi exercita controlul financiar preventiv si
controlul gestionar de fond privind modul de gospodarire a resurselor
materiale şi banesti; sisteaza cheltuielile neeconomicoase, inoportune
si ilegale; combate abuzurile; urmareşte aplicarea sancţiunilor
disciplinare, contraventionale sau penale, precum şi stabilirea
raspunderii materiale sau civile, dupa caz, împotriva celor vinovaţi şi
face propuneri de îmbunataţire a activitatii economico-financiare a
întreprinderilor respective. Prin intermediul controlului se urmareşte si
se verifica întreaga activitate desfasurata de întreprindere din
momentul aprovizionarii şi pana în momentul realizarii produselor si
serviciilor. Controlul financiar este exercitat de catre organele
specializate din cadrul întreprinderii, din afara acesteia, precum şi de
organele bancare.
Aceasta structurare în compartimente poate fi dezvoltata sau, dimpotriva,
restransa în funcţie de eficienţa activitatilor financiare aferenta compartimentelor
respective (apreciata prin raportul dintre costul serviciilor respective şi suma
inconvenienteior ce s-ar realiza prin abandonarea lor) şi de articularea lor într-o
configurate coerenta.
Activitatea financiara fiind strans legata de cea contabila, la întreprinderile
cu volum restrans de activitate exista un compartiment comun pentru ambele
tipuri de activity (compartimentul financiar - contabilitate).
Problemele financiare nefiind rupte de ansambiul activitatilor economice din
întreprinderi şi din afara lor, pentru realizarea atribuţiilor financiare,
întreprinderea intra în relaţii multiple şi variate cu alţi agenţi economici din cadrul
economiei naţionale si mondiale, cu salariaţii, cu bugetul statului, cu instituţiile
financiare, bancare şi de asigurari.
28

PARTEA INTAI
ANALIZA FINANCIARA
Analiza financiara este activitatea de diagnosticare a ,,starii de sanitate
financiara" a întreprinderii, la încheierea exercitiului contabil.
In sens larg, analiza financiara este un instrument managerial care ajuta
conducerea întreprinderii sa înţeleaga trecutul şi prezentul în vederea
fundamental viitoarelor obiective strategice de menţinere şi de dezvoltare a
întreprinderii, într-un mediu concurenţial. De asemenea, analiza financiara face
obiectul preocuparilor externe ale unor parteneri economici şi financiari-bancari
interesaţi în realizarea unor acţiuni de cooperare cu întreprinderea respectiva.
Analiza financiara urmareşte sa puna în evidenţa punctele tari şi slabe ale
gestiunii financiare şi sa ofere elemente de explicitare a cauzelor dificultaţilor
existente, dar şi sa evalueze capacitatea întreprinderii de a-si asigura finanţarea
dezvoltarii şi de a satisface exigenţele acţionarilor sai cat şi a celorlalte
colectivitaţi interesate în buna sa funcţionare (creditori, consumatori, salaria ţi,
etc.).
Indiferent de poziţia analistului financiar (analiza pe plan intern sau extern),
obiectivele diagnosticului financiar sunt orientate spre evidenţierea rentabilitaţii
şi a riscului (figura 1.1).
Astfel, partenerii externi (bancile, deţinatorii de titluri, fumizorii, etc.)
susceptibili de a fi afectaţi de riscul de faliment, sau de insolvabilitate, recurg
adesea la studiul echilibrului financiar încercand sa detecteze principalele
simptome ale disfuncţionalitaţilor, dat fiindca dezechilibrele fragilizeaza
stabilitatea întreprinderii. Conducatorii întreprinderii, precum şi anumiti parteneri
externi interesaţi de rezultatele viitoare ale acesteia (deţinatorii de acţiuni sau
potenfialii investitori), orienteaza analiza catre studiul performantelor, evoluţia
lor şi perspectivele viitoare ale acestora.
Metodele şi tehnicile utilizate de analistul financiar sunt diferite, în functie de
obiectivele analizei (figura 1.2). In acest sens, merita subliniata convergent
care opereaza între indicape fumizate de diferitele metode şi tehnici de analiza
financiara. De pilda, noţiunile care permit evaluarea surplusului monetar de
exploatare (excedentul brut de exploatare de exemplu) sau surplusului monetar
global (capacitatea de autofinanţare sau "cash flow global") fu mizeaza o
indicate referitoare la performanţele economice ale întreprinderii şi una
referitoare la capacitatea sa de reconstituire a resurselor proprii care pot ame-
29

CO
o STRUCTURA FINANCIARA ANALIZA RENTABILITATH
1. Analiza Mijloacelor
2. Analiza coerenţei
Nevoi - Resurse
Activ imobilizat
sau Activ >
de un an
Capitaluri proprii
Datorii financiare
sau
Capitaluri
permanente
Activ circulant
sau Activ
sub un an
Datorii de
exploatare
sau :
Datorii sub un an
3. Analiza resurselor:
pasivul bilantier (exigibilitate)
Mijloace
nefinandare
E Mijloace
S^ financiare
U
R
S
E
MIJLOACE REZULTATE
Acţi une di recta asupra formari i rezultatui ui
- Marfuri ~\
- Materii prime > Consumuri exterioare
- Servicii exterioare J
- Forja de munca
- Utiiaje------------
Acţi une i ndi recta
asupra formari i
rezultat.
Stocuri Capitaluri proprii ->
fmprumuturi —
■ Activ circulant
Datorii de
exploatare
Fig. 1.1 DEMERSULANALIZEI FINANCIARE
Cifra de afaceri (fara TVA)
- Consumuri externe
= Valoare adaugata -
Cheltuieli cu personalul
= Excedent brut de exploatare -
Amortizari, provizioane calculate
= Rezultatui exploatarii ±
Rezultatui financiar <
= Rezultatui curent ±
Rezultatui excepţional
- Impozit pe profit
= Rezultat net
-> Dividende
R
E
N
T E
AC
B O
I N
L O
I M
T I
A C
T A
E
h T N
A A
B N
I C

liora autonomia şi echilibrul sau financiar. Insa, evoluţia lor are incidents şi
asupra echilibrului financiar dinamic prezentat de tablourile fluxurilor financiare,
care permit integrarea analizei performanţelor asupra condiţiilor de finanţare şi
de apreciere a echilibrelor financiare pe termen lung şi scurf..
Obiectivele analizei Metode şi tehnici utilizate
Studiul echilibrului financiar
şi al riscului de faliment
(insolvabilitate)
Studiul performanţelor
financiare
• Analiza statica in funcţie de cele doua
concept de elaborare a bilantului:
patrimoniala şi functional^ • Analiza dinamica
prin tablourile fluxurilor financiare • Ratele
structurii financiare, ratele privind rotaţia
capitalurilor
• Analiza contului de profit şi pierdere -
soldurile intermediare de gestiune -
capacitatea de autofinanţare • Ratele de
rentabilitate • Evolu^ia efectului volumului de
activitate asupra rezultatelor
Fig. 1.2. Schematizarea analizei financiare In funcţie de obiectivele acesteia
Sursa de date pentru analiza financiara o constituie documentele contabile
de sinteza: bilanţul, contul de profit şi pierdere şi anexa la bilant- Bilanţul reflecta
starea patrimoniala a întreprinderii la un moment dat (începutul sau sfarsitul
exerciţiului financiar), iar contul de profit şi pierdere sintetizeaza rezultatul
fluxurilor economice şi financiare de intrare, prelucrare şi ieşire, pe perioada
considerata. Rentabilitatea întreprinderii şi noua stare patrimoniala a acesteia se
va reflecta în rezultatul net al exerciţiului (profit sau pierdere), informatie comuna
ambelor documente contabile de sinteza.

Capitolul 1 ANALIZA
ECHILIBRULUI FINANCIAR
Intr-o maniera generala, echilibrul evoca ideea de armonie între diferitele
elemente ale unui sistem, ceea ce in domeniul financiar se traduce prin
armonizarea resurselor cu nevoile. Dar, resursele şi utilizariie reflectate In bi!anţ
fiind variate se preteaza la diferite concepfii privind echilibrul. Astfel, noţiunea de
echilibru financiar va fi prezentata in funcţie de doua concept de elaborare a
bilanţului: patrimoniala şi funcţionala.
Dezvoltarea concep^iei patrimoniale privind echilibrul financiar necesita
prezentarea unor aspecte referitoare la bilant şi conceptul juridic al patrimoniului.
1.1. BILANJUL şl CONCEPTUL JURIDIC AL
PATR5MONIULUI
Studiul financiar al bilan^ului evidenţiaza modalita^ile de realizare a
echilibrului financiar functional sau patrimonial al întreprinderii la un moment dat
(de regula ia sfarşitul perioadei de gestiune), permiţand deci o analiza financiara
statica.
Sub aspect juridic, bilanşul sintetizeaza starea patrimoniaia, respectiv
ansamblu! drepcurilor şi angaţamentelor patrimoniale existente la un moment
dat.
Drepturile patrimoniale cuprind drepturile de proprietate şi ceie de creanfa
şi confera titularilor o putere asupra bunurilor (drepturi de proprietate), sau
posibilitatea obfinerii unor prestafii din partea altor persoane (drepturi de crean^a).
Drepturile de proprietate se concretizeaza în posibilitatea utilizarii
bunurilor (usus) în scopul consumutui, producfiei, sau fructificarii acestuia pentru
obţinerea unor venituri (usus-fructus).
In general, o întreprindere define anurnite drepturi de proprietate asupra
unui ansamblu variat de bunuri materiale cum sunt terenurile, cladirile, stocurile
de marfuri, de materii prime, de produse finite, cat şi nematenale reprezentate
de brevete, licence, marci de fabrica şi alte elemente necorporale.
DrepturHe de creantS, adica drepturi asupra ter^ilor, constau în
angaţamente contractate de anumişi parteneri, cum sunt clientii a caror termene
de plata, convenite în avans, au o scadenţa ulterioara livrarii bunurilor sau
serviciilor, precum şi debitorii întreprinderii, în calitatea lor de beneficiari ai unor
împrumuturi, pentru angaţamentele de rambursare în viitor a capitalului şi
costului aferent acestuia sub forma de dobanda. Drept urmare, conturile de
C-da 45 coala 3 33

imobilizari, clienţi şi debitori corespunzatoare drepturilor de proprietate şi de
creanţa se vor regasi în activul bilanţului.
Angaţamentele patrimoniale corespunzatoare obligaţiiior pe care
întreprinderea trebuie sa le onoreze la o anumita scadenfa, sunt înregistrate în
pasivul bi!anţului.
în funcţie de originea lor, angaţamentele pot fi consecinţa unor decizii
voluntare sau a unor obligaţii impuse întreprinderii. Astfel, fmprumuturile
contractate, sau obligape de plata faţa de furnizori, sunt rezultatul unor
angaţamente iiber subscrise de întreprindere, concretizate în datorii reflectate în
pasiv, în timp ce obligape fiscale constituie prelevari obligatorii impuse
acesteia, înregistrate tot în pasivul bilanţului.
De asemenea, angaţamentele patrimoniale pot fi diferenţiate în funcţie de
efectele lor, în angaţamente corespunzatoare datoriilor şi corespunzatoare
capitalurilor proprii. Cele corespunzatoare datoriilor implica, în general, pentru
întreprindere obligafia de plata a dobanzilor şi de rambursere a datoriilor, în
functie de modalitatea şi scadenfa convenita în contract. Angaţamentele
corespunzatoare capitaluriior proprii, apar în iegatura cu remunerarea
proprietarilor fondurilor puse la dispozifia întreprinderii sub forma de aport iniţial
la constituirea capitalului social, fie pentru aportul nou cu ocazia unei cres.teri de
capital, fie pentru acceptarea menţinerii profiturilor nedistribuite, care, în fapt
reprezinta rezerve ce vor majora capitalul propriu, prin încorporarea lor în
cuantumul acestuia.
Capitalurile proprii exprima valoarea drepturilor pe care proprietarii le deţin
asupra întreprinderii, cu toate ca angaţamentele de remunerare şi de
rambursare luate de aceasta fafa de proprietarii sai sunt, în general, nesigure.
Astfel, proprietarii nu beneficiaza de nici o garanfie ferma care sa le asigure
recuperarea fondurilor investite şi nici de o certitudine în ceea ce priveşte data
unei eventuate recuperari. în Iegatura cu remunerarea capitalurilor investite,
exista riscul de nedistribuire a dividendelor, în ipoteza în care rezultatele
obţinute de întreprindere vor fi slabe. In compensarea riscurilor care decurg din
aceasta nedeterminare, proprietarii pot beneficia de trei avantaje majore şi
anume: dividende superioare.. daca întreprinderea are o evoluţie financiara
favorabila şi degaţa rezultate bune la sfarsitul exerciţiu!ui contabil (remunerarea
nefiind garantata în caz contrar), creşterea valorii capitalurilor proprii, deci a
bogafiei pe care proprietarii o deţin în întreprindere (chiar daca nu poate fi avut în
vedere un anumit termen pentru recuperarea sa) şi dreptui de participare la
deciziile majore din viafa întreprinderii (în special la cele referitoare la
desemnarea conducerii acesteia).
Daca studiul juridic permite prezentarea drepturilor fi angaţamentelor
patrimoniale, prezentarea financiara pune în evidenţa relaţia dintre sursele
fondurilor (resursele) şi nevoife (utilizarile) carora le sunt alocate fondurile.
Astfel, pasivul apare ca o sinteza a angaţamentelor contractate (optica juridical,
sau ca o inventariere a surselor de finanţare (optica financiara), în timp ce
elementele înscrise în activ, corespund unor drepturi patrimoniale (sub aspect
juridic), sau unor alocari de fonduri pentru achizifionarea acestor drepturi (sub
aspect financiar).
Aceasta dubla reprezentare a posturilor de activ şi pasiv din bilanţul
întreprinderii se prezinta în figura 1.3.
34

Prezentarea
bilan^ului
Elementele patrimoniului
• contabila Activ Pasiv
• juridica Drepturi
• de proprietate •
de creanţa
• financial Utilizarea fondurilor
mcredinţate întreprinderii
Nevoi
Fig. 1.3. Dubla reprezentare a patrimoniului
Angaţamente faţa de •
proprietari (capitaluri
proprii) • terţi (datorii)
Sursele fondurilor încredinţate
întreprinderii
Resurse
Bilan}ul constituie documentul principal care sta la baza evaluarii
patrimoniale a întreprinderii. Indiferent de momentul la care se încheie bilanţui,
menţinerea egalitaţii între sumele totaie inscrise în activul şi pasivu! sau
constituie o regula ce trebuie strict respectata la întocmirea bilanţului, ea
reprezentand de fapt principiul financiar fundamental care susţine constituirea
patrimoniului unei întreprinderi. Egalitatea bilan^iera este necesara, nu pentru
raţiuni tehnice sau convenţionale ci, pentru ca transpune o identitate
fundamentals între activ şi pasiv care sunt de fapt doua reprezentari diferite ale
aceleiasi marimi economice. Deoarece pasivu! reflecta sursele fondurilor
constituite de întreprindere, iar activul grupeaza utilizarile carora le sunt afectate
aceste fonduri, înseamna ca nici o resursa nu poate ramane fara aiocare, dupa
cum nu poate exista nici o nevoie de finanfare fara surse de fonduri. în aceste
condtyi egalitatea între suma activului şi cea a pasivului, reprezinta de fapt
egalitatea necesara între valoarea nevoilor de finanfare şi cea a resurselor de
care dispune întreprinderea.
1.2. ANALIZA PE BAZA BILANJULUi FINANCIAR
Analiza lichiditate-exigibilitate, numita în practice ţarilor occidentale
analiza patrimoniala, are meritul de a pune în evident^ riscui de insolvabililate
al întreprinderii. Acesta consta în incapacitatea întreprinderii de a-si onora
angaţamentele asumate fata de terţi.
Pentru evaluarea riscului de insolvabilitate, analiza patrimoniaia studiaza, în
vederea confruntarii, gradul de exigibiiitate al elementelor de pasiv (însusirea lor
de a deveni scadente la un anumit termen) şi eel de lichiditate al elementelor de
activ (posibilitatea acestora de a fi transformate în bani). In acest context, riscui
de insoivabilitate presupune imposibiiitatea întreprinderii de a face faţa pasivului
exigibil cu activul sau disponibil.
Analiza lichiditate-exigibilitate se spriţina, pe de o parte, pe concep^ia
patrimoniaia a întreprinderii, iar, pe de alta parte, pe criteriile de ciasificare a
posturilor bilanţiere.
35

In optica acestui tip de analiza, întreprinderea apare ca o entitate juridicoeconomica
ce poseda un patrimoniu, inventariat în activul (bunuri, creanţe) şi
pasivul bilanţului. Expresia cea mai simpla a valorii patrimoniale a unei
întreprinderi la data încheierii exerciţiului o reprezinta activul net contabil,
respectiv capitalurile proprii, calculate ca diferenţa între activul total (exclusiv
elementele de activ fictiv) şi datoriile totale contractate, sau prin adaugarea la
capitalul social a rezultatelor sau rezervelor ce revin acţionarilor.
Numerosi analisti financiari, pornind de la abordarea juridica a bilanţului,
utilizeaza conceptul de situate neta" (SN), estimand contabil valoarea
drepturilor ce le poseda proprietarii asupra întreprinderii.
SN = ACTIV - DATORII TOTALE
Spre deosebire de capitalurile proprii, noţiunea de situaţie neta este mai
restrictive, excluzand din categoria acestora subvenţiile pentru investiţii şi
provizioanele reglementate (Situaţia neta = Capitaluri proprii - Subvenţii pentru
investiţii - Provizioane reglementate), elemente susceptibile de a fi grevate de
daiorii sau de a angaţa creanţe fiscale. De aceea, indicatorul situapa neta este
mai relevant, exprimand valoarea activului realizabil la un moment dat. Acest
indicator intereseaza nu numai acţionarii şi proprietarii întreprinderii, care vor sa
cunoasca valoarea pe care ei o poseda, dar, In egala masura, şi creditorii pentru
care activu! realizabil constituie gajul creanţelor lor. Astfel, situaţia neta
evidenţiaza sumele ce vor reveni asociatilor sau acţionarilor în caz de Jichidare,
daca cesiunea elementelor de activ (excluzand non-valorile) asigura lichiditaţi la
un nivel corespunzator valorii nete bilanfiere a acestora, şi daca nu apar datorii
necontabilizate.
Situaţia neta pozitiva şi crescatoare reflecta o gestiune economica
sanatcasa. Aceasta crestere este consecinţa reinvestirii unei parfi din profitu! net
şi a altor elemente de acumulari (de exemplu reporturi din exerciţiile
precedente). Cresterea situaţiei nete marcheaza, de fapt, atingerea obiectivului
major al gestiunii financiare, şi anume maximizarea valorii întreprinderii,
respectiv a valorii capitalurilor proprii (figura 1 A.a).
Valoarea negativa a situaţiei nete eviden^iaza o situaţie prefalimentara.
Aceasta este consecinţa încheierii cu pierderi a exerciţiilor anterioare. Suma
acestor pierderi a consumat integral capitalurile proprii, iar partea neacoperita
ramane în sarcina creditorilor, ca rezultat al asumarii riscului de insolvabilitate al
întreprinderii (figura 1.4 .b). în aceasta situate, datoriile totaie contractate de
întreprindere au depasit valoarea activului real.
Datele necesare analizei financiare sunt preluate din bilanţul financiar.
Construe^ bilanţulur financiar, pornind de la elementele conţinute în bilanţul
contabil, necesita o tratare prealabila a posturilor de activ şi de pasiv dupa
criteriile de lichiditate-exigibilitate.
36
SN=50
ACTIV
120
CAPITALURI
PROPRII 50
DATORII
70
ACTIV
120
30
SN=-10
a. b.
Fig. 1.4. Evidenţierea situaţiei nete
DATORII
130
CPR20
(-10) risc de
insolvabilitate

Elementele de activ sunt structurate în functie de cresterea gradului de
lichiditate începand din partea de sus a activului bilanţier. Lichiditatea reprezinta
aptitudinea unui activ de a se transforma, fara termen, în moneda, dar şi fara
pierdere de valoare. Astfel, în activ se vor înscrie mai întai elementele cele mai
puţin lichide, respectiv imobilizarile (necorporale, corporale, financiare), numite
şi nevoi sau intrebuinţări permanente datorita rotatiei lente a capitalurilor
investite.Se înscriu apoi activele circulante, avand un grad de lichiditate mult mai
mare decat imobilizarile, motiv pentru care sunt numite şi nevoi sau
întrebuinta'ri temporare.
Aceasta grupare a posturilor de activ, presupune fara îndoiala, niste riscuri
de clasament arbitrar legate de:
- încadrarea imobilizarilor în afara exploatarii în categoria nevoilor
permanente, desi în realitate sunt elemente uşor vandabile şi în
consecinţa mai lichide;
- încadrarea unor elemente mai puţin lichide în categoria stocurilor sau
chiar a creanţelor (în cazul creanţelor nesigure), desi în realitate pot fi
asimilate imobilizarilor, etc.
Elementele de pasiv sunt structurate dupa gradul crescator de
exigibilitate (însusirea lor de a deveni scadente la un anumit termen). Astfel, se
vor înscrie mai întai capitalurile proprii, provenite de la asociafi, cat şi din
reinvestiri ale acumularilor anterioare (rezerve, profit nerepartizat), iar apoi
capitalurile din surse publice (subvenţii, provizioane reglementate şi alte
fonduri). Practic, aceste resurse nu au o anumita scadenţa deci, nu sunt
exigibile (decat în situaţii extreme de faliment) şi de aceea pot fi numite şi
resurse permanente sau capitaluri permanente. Datoriile pe termen lung
înscrise în categoria resurselor permanente sunt împrumuturile pe termen lung şi
mediu cu scadenţa mai îndepartata (mai mare de un an). Datoriile pe termen
scurt regrupeaza ansamblul datoriilor cu scadenţa mai mica de un an, numite şi
resurse temporare. Analiza datorilor în functie de gradul lor de exigibilitate
prezinta o mare importanta pentru evaluarea riscului pe care-l implica
îndatorarea întreprinderii.
Aceasta grupare în functie de exigibilitate contine, de asemenea, riscuri de
clasament arbitrar al posturilor de pasiv, în una din cele doua mari grupe, riscuri
legate de încadrarea necorespunzatoare a creditelor bancare curente în
categoria resurselor temporare, în situatia în care acestea sunt acordate relativ
continuu întreprinderii. Cuprinderea lor în categoria resurselor permanente ar fi
mult mai realista, avand în vedere exigibilitatea mai mare de un an generata de
caracterul cvasipermanent al creditelor bancare curente.
Pregatirea datelor din bilantul contabil într-o forma adecvata nevoilor de
analiza conduce la urmatoarea configurate a bilanţului financiar (figura 1.5).
Pe orizontala, schema bilanţului, redata mai jos, are doua parti: partea de
sus (nevoi, respectiv capitaluri permanente) care reflects structura financiara
prin stabilitatea elementelor care-l compun şi partea de jos (nevoi, resurse
temporare) care evidentiaza dimpotriva conţuctura, ciclul de activitate.
Pornind de la un anumit echilibru care trebuie sa existe între durata unei
operatii de finanţat şi durata mijloacelor de finanţare corespunzatoare, bilantul
financiar pune în evidenta doua reguli principale ale finanţarii, respectiv nevoile
37

ACTIV = NEVOI PASIV = RESURSE
•Activ imobilizat net (
mai mare de un an)
•Activ circulant net (
may mic de un an)
•stocuri -creanteclienti
-litfuri de
piasament -
c!isponit>ilitaţi
•Capital social •Rezerve
•Profit net nerepartizat
•Provizioane pentru riscuri
?i chelt. mai mari tie un an
•Datorii cu scadenţs mai
mari de un an
•Datorii cu scadenţe
mai mici de un an -
furnizori -salariaţi -stat
-banci, etc
Fig. 1.5 Bilanţul financiar
permanente, de alocare a fondurilor banesti vor fi acoperite din capitaluri
permanente, indeosebi din capitaluri proprii, in timp ce nevoiie temporare vor fi,
?n mod normal, finanfate din resurse temporare. Nerespectarea reguliior de
finanţare va determina o situafie de dezechilibru financiar.
Cele doua parţi ale bilanţului financiar, cuprinzand elemente de activ în stransa
corespondenfa cu cele de pasiv, reflecta echilibrul financiar pe termen lung,
partea de sus, iar partea de jos surprinde echilibrul financiar pe termen scurt.
Cand sursele-permanente sunt mai mari decat necesitaţile-permanente de
alocare a fondurilor banesti, întreprinderea dispune de un fond de rulment
Acest excedent de resurse permanente degaţat de ciclul de finanţare al
imobilizarilor poate fi utilizat sau ,,rulat" pentru reinnoirea activelor circulante.
Deci, fondul de rulment apare ca o marja de securitate financiara care permite
întreprinderii, sa faca faţa, fara dificultate, riscurilor diverse pe termen scurt.
Aceasta marja de securitate financiara garanteaza solvabilitatea întreprinderii
permijand acesteia, în caz de probleme comerciale sau la nivelul ciclului
financiar al exploatarii (reducerea temporara a vanzarilor, întarzierea plafilor de
catre clienti, accelerarea platilor catre furnizori, etc.), conservarea unei anumite
autonomii, respectiv a unei independence financiare fata de creanţierii sai.
Noţiunea de fond de rulment poate avea mai multe formulari, însa doua
dintre ele prezinta interes deosebit şi merita reţinute drept concepte
fundamental ale analizei financiare. Este vorba de fondul de rulment net sau
permanent, pe de o parte, şi fondul de rulmentpropriu, pe de alta parte.
Fondul de rulment permanent, determinat pe baza bilanţului financiar
(bilanţul lichiditate-exigibilitate), constituie un fond de rulment lichiditate sau fond
de rulment financiar (FRF) şi poate fi stabilit prin doua modalitati:
sau
FRF=CAPITALURI PERMANENTE 1 -NEVOI PERMANENTE
_______ (excl. amortiz. ?i proviz.)_______ (în valoare neta)
FRF= Capitaluri permanente - Imobilizari nete
Capitalurile permanente exclusiv amorfizarile şi provizioanele de activ, daca bilanţul este exprimat
în valori brute;

) FRF=CAPITALURI PERMANENTE 2 -NEVOI PERMANENTE
(plus amortiz. şi proviz.) (in valoare bruta)
In aceasta ipoteza, fondul de rulment financiar este o parte a capita!uri!or
permanente degaţata da etajul superior al bilan^ului pentru a acoperi nevoi de
finan^are din partea de jos a bilan^ului.
2)
FRF=ACTIV CIRCULANT NET 3 -DATORII MAI MIC1 DE UN AN
(cu lichiditate mai mica de un an.) PASiVE DE TREZORERiE
In aceasta ipoteza, fondul de rulment financiar evidenfiaza surplusul
activeior circulante nete in raport cu datoriile temporare, sau partea activelor
circulante nefinanţata de datoriile pe termen scurt.
Prima modalitate de exprimare este specifica practicii şi literaturii de
specialitate din Franfa, iar a doua, tarilor anglo-saxone.
Dar, trebuie menţionat ca, indiferent de modalitatea de calcul , m logica
financiara nu exista decat un singur fond de rulment.
In funcfle de marimea celor doua mase bilanţiere din partea de sus a
bilanţului financiar, pot fi puse In evident urmatoarele trei situa+ii: a) Capitaluri
permanente > Activ imobilizat net => FRF>0
Deoarece fondul de rulment financiar este pozitiv, capitaluriie permanente
finan^eaza o parte din activele circulante, dupa finantarea integrals, a
imobilizarilor nete (figura 1.6). Aceasta situate pune In evidenţa fondul de
rulment financiar ca expresie a realizarii echilibrului financiar pe termen lung
şi a contribuţiei acestuia la înfaptuirea echilibrului financiar pe termen scurt.
NEVOI RESURSE
ACTIV
IMOBILIZAT CAPITALURI
NET 35 PROPRII
ACTIV
CIRCULANT
50
DATORII MAI MARI
DEUNAN 10
NET DATORII MAI
65 MICI DE UN AN
40
FRF = 60-35 = 25
FR propriu = 50-35 = 15
FRîmprumutat = 25-15 = 10
Fig. 1.6. Valori pozitive ale FRF şi FR propriu
a) Capitaluri permanente < Activ imobilizat net => FRF< 0
2 In ipoteza în care capitaluriie permanente includ amortizarile şi provizioanele de activ;
3 Provizioanele pentru deprecierea activului circulant nefiind considerate resurse permanente, in
mod corespunzator activele circulante vor fi preluate în calcuiul FRF la valoarea neta corespunzatoare
valorii reale a acestora.
39

Valoarea negativa a FRF reflecta absorbirea unei parţi din resursele
temporare pentru finanţarea unor nevoi permanente, contrar principiului de
finanţare: nevoilor permanente li se aloca resurse permanente. Aceasta
situaţie (figura 1.7) genereaza un dezechilibru financiar, care trebuie
analizat în funcţie de specificul activitaţii desfasurate de întreprinderea
respective Dezechilibrul poate fi considerat o situafie periculoasa, alarmanta
în cazu! întreprinderilor cu activitate industrials, fiind o situaţie permisa
întreprinderilor cu activitate comerciala, pentru care datoriile faţa de furnizorii
de marfuri (fiind în volum mare şi reînnoibile continuu) pot fi asimilate
resurselor permanente. Situaţia întreprinderilor industriale poate deveni
critica, atat sub aspectul nevoii de rambursare a datoriilor pe termen scurt,
care au finanţat partial imobilizarile, înainte ca acestea sa intre în funcfiune,
sau înainte de degaţarea surplusului monetar din vanzari (corespunzator
amortizarii imobilizarilor respective), cat şi sub aspectul costului ridicat de
procurare al creditelor pe termen scurt renegociate în mod constant, uneori în
condiţii de dobanda, rambursare şi garantare mai pufin avantajoase, în raport
cu cele pe termen lung.
NEVOI RESURSE
ACTIV
IMOBILIZAT
NET 60
ACTIV
CIRCULANT
NET 40
CAPITALURI
PROPRII 30
DATORII MAI MARI
DEUNAN 10
DATORII MAI
MICI DEUNAN
60
FRF = 40-60 = -20
FR propriu = 30-60 = -30
FR împrumutat = -20-(-30) = 10
Fig. 1.7. Valori negative ale FRF şi FR propriu
c) Capitaluri permanente = Activ imobilizat net => FRF= 0
Aceasta situaţie (figura 1.8) mai puţin probabila implica o armonizare totals'
a structurii resurselor cu necesitSJile de alocare a acestora (se asigura
echilibrul maselor bilanţiere de aceeasi durata). Pornind de la a doua
modalitate de calcul a fondului de ailment financiar,
pe baza elementelor din partea de jos a bilanţului, pot fi evidenţiate, de
asemenea, trei. situaţii:
40

NEVOI RESURSE
ACTIV
IMOBILIZAT
NET 50
ACTIV
CIRCULANT
NET 50
CAPITALURI
PERMANENTE
50
DATORII MAI
MICI DE UN AN
50
FRF = 50 - 50 = 0
Fig. 1.8. Armonizarea totala a resurselor cu nevoile
a) Activ circulant net > Datorii pe termen scurt
=> Capitaluri permanente > Activ imobilizat net
=> FRF>0
Activele circulante transformabile In lichiditati într-un termen scurt (sub
un an) vor permite nu numai rambursarea integrala a datoriilor pe
termen scurt (exigibile într-un interval de timp sub un an), dar, în egala,
masura şi degaţarea lichiditafilor excedentare. Aceasta situaţie reflecta o
perspective favorabila întreprinderii, sub aspectul solvabilitatii sale
(figura 1.6).
b) Activ circulant net < Datorii pe termen scurt
=> Capitaluri permanente < Activ imobilizat net
=> FRF

stingere a obligaţiilor faţa de furnizorii la termen (datoriile faţa de
furnizori fiind asimilate resurselor permanente).
c) Activ circulant net = Datorii pe termen scurt
=> Capitaluri permanente = Activ imobilizat net
=> FRF=0
In aceasta ipoteza, ce! mai puţin probabila, activele circulante acopera
"strict" datcriile pe termen scurt, fara posibilitatea degaţarii unui
excedent de lichiditate (figura 1.8).
Ambele modalitaţi de stabilire a fondului de ruiment pun in evidenţa doua
aspecte diferite, dar complementare, aie aceluiasi indicator.
Formula care pune in discuţie etajul inferior al bilanţului financiar prezinta
interes pentru faptul ca evidentiaza în termeni mai concreţi problema
solvabilitaţii viitoare a întreprinderii. Determinat prin confruniarea directa dintre
lichiditaţile previzibile pe termen scurt (activele circulante) şi angaţamentele
imediat exigibile (datoriile pe termen scurt), indicatorul fond de rulment financiar
capata semnificaţia unui excedent de iichiditaţi potenfiale, sau marja de
securitate faţa de riscurile activitaţii economice.
Stabiiirea fondului de rulment financiar pe baza maseior biianţiere din etajul
superior al biianţului financiar este importanta, deoarece pune în evidenţa
influenza structurii de finanţare asupra constituirii fondului de rulment
financiar.
Fondul de rulment financiar poate fi anaiizat, în continuare, în funcţie de
structura capitalurilor permanente (capitaiuri proprii şi datorii cu scadenţa mai
mare de un an), analiza care pune în evidenţa gradul în care echilibrul financiar
se asigura prin capitalurile proprii. Indicatorul care releva acest grad de
autonomie financiara este fondul de rulment propriu, adica excedentul
capitalurilor proprii în raport cu imobilizarile nete, determinat conform relaţiei:
FR propriu = CAPITALURI PROPRII - IMOBILIZARI NETE
Rezultatul negativ al acestei relaţii de calcul, denumit fond de rulment
împrumutat, reflecta masura îndatorarii pe termen lung, pentru finanţarea
nevoilor pe termen scurt.
FR împrumutat = FRF - FR propriu
Revenind ia exemplele cifrice din figurile 1.6 şi 1.7, se remarca urmatoarele
corelaţii dintre fondul de rulment financiar şi autonomia financiara a întreprinderii:
- figura 1.6 evidenţiaza existenţa unei situaţii de echilibru financiar
(FRF=25%) în condiţii de autonomie financiara (FR propriu = 15%);
- în figura 1.7, valorile negative ale FRF şi FR propriu reflecta o situate de
dezechilibru financiar (FRF=-20%) şi o perspective riscanta (lipsa
autonomie financiara, risc de insolvabilitate mare deoarece FR propriu =
Exemplul prezentat în figura 1.9 demonstreaza ca existenţa unui fond de
rulment financiar pozitiv (FRF = 15%) nu exprima întotdeauna o situaţie de
echilibru financiar în conditii de autonomie financiara (FR propriu = -5%). Se
42

observa ca fondul de rulment financiar este un fond constituit integral pe seama
"imprumuturilor pe termen lung (FR împrumutat = 20%), iar marja de siguranţa
pe care acesta o asigura pentru finanţarea nevoilor temporare protejeaza
întreprinderea de riscul Insolvabilitatii numai pana la scadenţa acestor datorii nu
şi In perspective.
NEVOI RESURSE
ACTIV
IMOBILIZAT
NET 45
CAPITALURI
PROPRII 40
DATORII MA! MARI
DE UN AN 20
ACTIV
CIRCULANT
NET 55 DATORII MAI
MICI DEUNAN
40
FRF = 60-45 = 15
FR propriu = 40-45 = -5
FR imprumutat = 15-(-5) = 20
Fig. 1.9. Echilibrul şi autonomia financiara a întreprinderii
Aceste exemple au scos In evident^ rolul fondului de rulment propriu
(valoarea pozitiva) In asigurarea unui anumit grad de autonomie, sau de
libertate in luarea deciziilor de investiţii privind dezvoltarea întreprinderii.
Valoarea informativa deosebita a fondului de rulment, conferita de poziţia
strategics a acestuia, de a realiza legatura nitre cele doua parfi ale bilanţului
financiar, conduce la aprecierea analistilor financiari ca fondul de rulment
reprezinta eel mai important indicator al echilibrului financiar lichiditateexigibilitate.
in cele din urma, fondul de rulment este rezultatul arbitrajului între
finan^area pe termen lung şi cea pe termen scurt.
Pornind de la un anumit echilibru , care trebuie sa existe Intre nevoile
temporare şi resursele temporare, bilanţul patrimonial pune în evidenţa un' alt
indicator de echilibru financiar denumit nevoia de fond de rulment (NFR).
NEVOIA DE FOND DE RULMENT=NEVOI TEMPORARE-RESURSE TEMPORARE
_______________________ (exclusiv disponibilitaţile) (exclusiv credile bancare pe termen scurt)
Daca nevoia de fond de rulment este pozitiva , ea semnifica un surplus de
nevoi temporare, în raport cu resursele temporare posibile de mobilizat. Situaţia
în care nevoia de fond de rulment este pozitiva, poate fi considerata normala,
numai daca este rezultatul unei politici de investiţii privind cresterea nevoii de
finanţare a ciclului de exploatare. In caz contrar, nevoia de fond de rulment
poate evidenţia un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi creanţelor,
43

pe de o parte, şi exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de alta parte, respectiv
încetinirea încasarilor şi urgentarea platilor.
Daca nevoia de fond de rulment este negativa, ea semnifica un surplus de
resurse temporare, în raport cu nevoile corespunzatoare de capitaluri circulante,
sau necesitaţi temporare mai mici decat sursele temporare posibile de mobilizat.
Asemenea situafie poate fi apreciata favorabil, daca este rezultatul accelerarii
rotaţiei activelor circulante şi al angaţarii de datorii cu scadenţe mai mari, adica
s-au urgentat încasarile şi s-au relaxat platile. Acesta este un caz frecvent
întalnit la întreprinderile cu activitate comerciala, datorita creditelor-furnizor mult
mai mari decat creditele-clienţi. In acest caz, nevoia de fond de rulment negativa
constituie o sursa temporara, care nu trebuie finanţata, ci dimpotriva, ea
finanţeaza fondul de rulment şi trezoreria. In caz contrar, nevoia de fond de
rulment negativa, evidenţiaza o situate nefavorabila, datorata unor întreruperi
temporare în aprovizionarea şi relnnoirea stocurilor, sau în activitatea de
producţie.
Nevoia de fond de rulment, determinate potrivit metodologiei prezentate,
are un caracter static. De aceea, se recomanda completarea analizei
patrimoniale cu un studiu dinamic care evidenţiaza nevoile "normative" ale
ciclului de exploatare determinate în funcţie de cifra de afaceri, durata stocurilor
fizice şi financiare, intensitatea fluxurilor operapor şi structure costurilor de
producţie. Corelaţia volumului de activitate cu marimea nevoii de fond de
rulment confera acesteia, din urma, un caracter dinamic.
In cadrul analizei patrimoniale, diferenţa dintre fondul de rulment financiar şi
nevoia de fond de rulment reprezinta trezoreria nets (TN).
TREZORERIA NETA = FOND DE RULMENT - NEVOIA DE FOND DE
RULMENT
Trezoreria neta pozitiva este rezultatul întregului echilibru financiar al
întreprinderii. Daca trezoreria neta este pozitiva (FRF>NFR), atunci excedentul
de finanţare, expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitaţi eficiente,
se va regasi sub forma disponibilitaţilor banesti în conturi bancare şi în casa.
Aceasta situate favorabila se concretizeza într-o îmbogaţire a trezoreriei,
întrucat întreprinderea dispune din abundenţa de lichiditaţi care Ti permit, atat
rambursarea datoriilor financiare pe termen scurt, cat şi efectuarea diverselor
plasamente eficiente şi în deplina siguranţa pe piaţa monetara şi/sau financiara.
Se poate vorbi, în acest caz, chiar de o autonomie financiara pe termen scurt.
inregistrarea unei trezorerii nete pozitive în cadrul mai multor exerciţii
succesive demonstreaza o rentabilitate economica ridicata şi posibilitatea plasarii
rentabile a disponibilitatilor banesti pentru întarirea poziţiei întreprinderii pe piaţa.
Trezoreria neta negativa (FRF

cvasilichiditaţile sunt insuficiente pentru rambursarea creditelor pe termen scurt,
Iimiteaz3 autonomia financial pe termen scurt. Chiar daca trezoreria neta
negativa evidenţiaza o anumita dependent financiara, aceasta nu trebuie sa fie
interpretata implicit ca o stare de insolvabilitate. Pot exista întreprinderi, cu o
astfel de situaţie, care sa supravieţuiasca şi sa prospere, daca partenerii lor
financiari accepta menţinerea resurselor de trezorerie încredinţate acestora
pentru acoperirea pasivului exigibil.
Echivalenţa dintre fondul de rulment financiar şi nevoia de fond de rulment
corespunde unei situa^ii în care echilibrul trezoreriei este perfect asigurat,
fara excedent, sau fara deficit. Aceasta înseamna ca fondul de rulment financiar
permite finanţarea integrals a nevoii de fond de rulment (FRF=NFR), şi atunci
întreprinderea poate evita dependent sa faţa de resursele de trezorerie.
In acest moment al analizei se remarca dependenţa trezoreriei faţa de
varia^ia nevoii de fond de rulment, respectiv a decalajelor intre încasarile
creantelor şi plafile datoriilor scadente. In aceste condp, o întreprindere poate fi
rentabila fara a avea in mod automat şi o trezorerie neta pozitiva, aceasta
depinzand nu numai de variable necesitaţilor de finanţare (stocuri), dar şi de
variape termenelor de scadenţa a încasarilor şi platilor.
Din analiza evolutiei trezoreriei de la un exercişiu la altui, se desprinde un
indicator cu o deosebita putere de sinteza denumit cash-flow.
Cresterea trezoreriei nete, pe perioada exerciţiului contabil analizat,
reprezinta cash-fiow-ul perioadei (CF), determinat conform rela^iei:
CF = TN1 - TN
in care : TN-i (TN0) = trezoreria neta la sfarsitui (tnceputul) exercitiului contabil
Daca fluxul monetar net al exercitiului, respectiv cash-flow-ul perioadei,
este pozitiv, acesta semnifica o crestere a capacitaţii reale de finanţare a
investitiilor, în consecin^a o îmbogaţire a activului net real, o confirmare a
majorarii valorii proprietaţii. O valoare negativa, a cash-flow-ului sugereaza o
situate inversa.
Analiza lichiditate-exigibilitate joaca un rol important In diagnosticul
financiar, prin faptul ca pune m evidenţa, atat regulile vizand mentinerea
echilibrului structurilor financiare ale unei întreprinderi, cat şi riscul de
insolvabilitate cu care se pot confrunta actionarii şi creditorii.
Echilibrul financiar patrimonial se fundamenteaza pe trei reguli principale :
- regula echilibrului financiar minim;
- regula îndatorarii maxime;
- regula finanţarii maxime.
a) Regula echilibrului financiar minim, enunţata şi mai înainte,
presupune ca resursele utilizate pentru finanţarea activelor sa ramana la
dispozitia întreprinderii pe durata unei perioade care trebuie sa corespunda, la
minim, aceleia de imobilizare. Avand în vedere decalajele care se pot produce în
categoria elementelor mai mici de un an, din bilanţ, întreprinderea trebuie sa
prevada o marja de securitate, sub forma fondului de rulment - lichiditate pozitiv:
Fond de rulment lichiditate > 0
45

) Regula îndatorarii maxime priveste îndatorarea pe termen lung si
mediu. Pentru analiza patrimoniala, datoriile pe termen scurt joaca doar rolul de
acoperire a unui decalaj momentan, datorat unui fenomen sezonier sau
conţunctural. In fapt, îndatorarea la termen variaza între doua limite :
Prima limita: suma datoriilor la termen nu trebuie sa depaseasca suma
capitalurilor proprii.
Datorii pe termen lung şi mediu ^ Capitaluri proprii
Aceasta limita poate fi exprimata şi cu ajutorul raportului 50/50, adica
datoriile pe termen lung şi mediu nu trebuie sa depaseasca 50% din capitalurile
permanente.
Datorii pe termen lunq şi mediu 50
--------- --------------------------------

analiza funcţionala, nu disociaza termenul lung de eel scurt al resurselor şi nevoilor,
luand in considerare costul acestor resurse şi randamentu! utilizarilor în cadrul
unei politici financiare ce realizeaza arbitrajele necesare între rentablitate şi risc.
Analiza patrimoniaia acorda puţina important^ aspectelor privind
rentabilitatea mijloacelor economice şi perspectivele de crestere a întreprinderii,
aceasta deoarece In concep^ia patrimoniaia trecutul pare sa fie garantul
viitorului. Daca am aprecia întreprinderea dupa situafia reflectata în ultimeie
bilanţuri (exemplu trei exercrţii succesive) în scopul pr evederii evolutiei viitoare,
aceasta ar putea sa depinda de anumiţi factori care nu au fost luaţi în calculul
indicatorilor de echilibru. De pilda, fondul de rulment ar trebui apreciat în funcţie
de specificul întreprinderii, de natura activitafii şi de nevoile financiare ale ciclului
de exploatare, care la randul lor sunt într-o stransa interdependent cu
termenele de stocaj, natura şi durata fazelor de aprovizionare, fabricate,
comercializare, dar şi cu duratele creditului furnizori şi client! Intrucat modelul de
analiza nu permite evidenşierea influenţelor difertylor factori asupra fondului de
rulmsnt, echilibru! financiar iichiditate-exigibilitate nu poate fi decat aparent.
Aceasta deficient, constatata la nivelul calitafii informaţiet furnizate de
indicatorul centra! al analizei Iichiditate-exigibilitate, a condus la un nou model de
analiza (analiza funcţionala) centrat pe o notine dinamica ce poate fi
dimensionata în raport cu volumul de activitate al întreprinderii (nevoia de fond de
rulment pentru exploatare).
O exprimare dinamica a echilibruiui financiar al întreprinderii ar fi mult mai
relevanta, daca s-ar utiliza sistemui de indicatori exprimafi în numar de zile
(metoda normativa prezentata în subcapitaiul privind diagnosticul financiar prin
sistemui de rate). Eliminand influenţa volurnului specific de activitate asupra
echiiibrului financiar, indicatorii avand caracter dinamic sunt recomandaţi în
calciiie de previziune financiara, în condiţiii de relativa stabilitate economica a
întreprinderii.
Exempiele 1 şi 2 evider^iaza modul de calcul al indicatoriior de echilibru
financiar iichiditate-exigibilitate.
Exemplul 1.
Deterninaţi indicatorii de echilibru financiar patrimonial la începutul şi
sfarsitul exerciţiului N şi interpretaţi varia^ia (cresterea sau reducerea
indicatorii or la sfarsitul perioadei fa^a de începutu! acesteia) rezultatelor obtinute.
Datele se preiau din bilan^ul (dupa repartizare) prezentat în tabelul 1.1.
BIL.ANJLA31.12.N
Tabelul 1.1
ACT1V N-1 N PAS1V N-1 M
Activ imobilizat net
Stocuri
Ciienti
Disponibilitati
2400
1300
670
130
2200
1800
1200
300
Capital social
Rezerve Rezultat
net nerep. Datorii
financiare mai mari
de un an Datorii
furnizori Credite
bancare curente
2500
400
600
400
550 50
2500
500
620
930
850
100
TOTAL 4500 5500 TOTAL 4500 5500
mil. lei
47

Rezolvare:
1) Situatia neta la începutul exerciţiului N este egala cu capitalurile proprii:
SN (N-1) = 4500 - (400+550+50) = 3500 mil lei
Situaţia neta la sfarsitul exerciţiului N este egala cu capitalurile proprii
inifiale (35 00) majorate cu cresterea rezervelor şi a profitului net nerepartizat
(120):
SN (N) = 5500 - (930+850+100) = 3620 mil lei
Cresterea situaţiei nete, de la un exercişiu la altul, indica o îmbogafire
patrimoniala a întreprinderii, o crestere a valorii acesteia pe seama realizarii şi
reinvestirii unei parţi din profitul net (cresterea capitalurilor proprii). ASN = 3620 -
3500 = 120 mi! lei
2) Fondul de rulment financiar la inceputul şi sfarsitul exerciţiului este :
FRF (N-1) = (2500+400+600+400) - 2400 = 1500 mil lei
FRF(N) = (2500+500+620+930) - 2200 = 2350 mil lei
AFRF = 2350 - 1500 = 850 mil lei
Cresterea fondului de rulment financiar reflecta alocarea tuturor
acumularilor nete ale exerciţiului (N-1), in cresterea activelor circulante. Aceste
alocari de 850 sunt generate de amortizarea imobilizarilor (200) şi cresterea
resurselor permanente (100 rezerve + 20 profit + 530 datorii financiare mai mari
de un an).
Evidenţiem cresterea activelor circulante prin relaţia de calcul a FRF bazata
pe elementele din partea de jos a biianţului:
FRF (N-1) = (1300+670+130) - (550+50) = 1500 mil. lei
FRF(N) = (1800+1200+300) - (850+100) = 2350 mil. lei
Activele circulante au crescut cu 1200 (adica 3300 -2100) pe seama
amortizarii unei parţi din vaioarea imobilizarilor corporale (200) a cresterii
capitalurilor permanente (650) şi a datoriilor mai mici de un an (350).
3) Nevoia de fond de rulment la Inceputul şi sfarsitul exerciţiului:
NFR(N-1) = (1300+670) - 550 = 1420 mil. lei
NFR(N) = (1800+1200) - 850 = 2150 mil. lei
ANFR = 2150 - 1420 = 730 mil. lei
Cresterea stocurilor şi a clienfifor (1030) este finanţata partial de creşterea
datoriilor catre furnizori (300), iar diferenfa (730) este acoperita din cresterea
fondului de rulment financiar (850) care permite, In plus, şi degaţar ea unei
trezorerii nete pozitive la sfarsitui exerciţiului (120).
4) Cresterea trezoreriei nete :
48
TN(N-1) = 1500 -1420 = 80 mil. lei disponibilitaţi baneşti
TN(N) = 2350 - 2150 = 200 mil. lei disponibilitaţi banesti CF =
200 - 80 = 120 mil. lei lichiditaţi

Aceasta crestere a trezoreriei nete semnifica o crestere a capacitaţii reaie
de finanţare a investitfilor, o confirmare a majorarii valorii patrimoniale a
întreprinderii (cresterea SN = 120).
Exemplul 2.
Pe baza bilantului prezentat în tabelul 1.2, calculafl indicatorii de echilibru
financiar lichiditate - exigibilitate.
BILANTIa31.12.N
Tabelul 1.2 mil. lei
ACTIV PASIV
Activ imobilizat net 918.1 Capital propriu 930.3
Stocuri 17.2 Proviz. pentru risc. şi chett. 72.6
Client 696.6 Imprumuturi pe termen lung 513.2
Creanţe diverse 335.9 Datorii furnizori 97.2
Valori mobiliare de plasament 1254.6 Alte datorii pe termen scurt 1586.7
Disponibilitaţi 350.5 Dividende datorate 81.3
Credite bancare curente 291.6
TOTAL 3572.9 TOTAL 3572.9
Rezolvare:
1) Determinarea FR financiar (FRF):
FRF = Capitaluri permanente - Nevoi permanente
Capitaluri permanente
Capital propriu Proviz. pentru risc,
şi ch Imprumuturi pe termen lung
FRF = 1516.1 - 918.1 = 598 mil lei
b)
1516.1 Nevoi permanente
930.3 Activ imobilizat net
72.6 513.2
FR propriu = Capitaluri proprii şi asimilate - Activ imobilizat net
FR propriu = (930.3+72.6) - 918.1 = 84.8 mil lei
FRF = Nevoi temporare - Resurse temporare
Nevoi temporare
Stocuri
Client
Creanţe diverse
Valori mobiliare de plasam
Disponibilitaţi
FRF = 2654.8 - 2056.8 = 598 mil lei
2654.8 Resurse temporare
17.2 Datorii furnizori
696.6 Alte datorii pe termen scurt
335.9 Dividende datorate
1254.6 Credite bancare curente
350.5
918.1
918.1
2056.8
97.2
1586.7
81.3
291.6
C-da 45 coala 4 49

2) Determinarea NFR:
NFR = (Nevoi temporare-Active de trezorerie)-(Resurse temporare-Pasive
__________________________________________________ de trezorerie)
NFR = 2654.8 - (1254.6 + 350.5) - (2056.8 - 291.6) = 1049 - 1765.2 = -715.5 mil
lei
3) Determinarea TN:
TN = FRF - NFR
TN = 598 - (-715.5) = 1313.5 mil lei
Surplusul capitalurilor permanente în raport cu imobilizarile nete pe care le
finanţeaza (degaţat sub forma FRF pozitiv de 598 mil lei) constituie o garanţie a
lichiditaţii întreprinderii, o marja de securitate pentru evenimentele neprevazute.
Aceasta garanţie este cu atat mai mare cu cat întreprinderea dispune de un FR
propriu pozitiv.
Echilibrul financiar pe termen scurt se realizeaza cu o degaţare de resurse
temporare (NFR = - 715,5 mil lei) care sporesc resursele totale ale întreprinderii,
astfel meat exerciţiul se încheie cu o trezorerie neta pozitiva (1313,5 mil.lei),
expresie a realizarii echilibrului întregii activitaţi.
1.2.1. Pregaţirea informatiilor contabile pentru analiza
financiara patrimoniala
Structura bilanţului contabil se aproprie foarte mult de o prezentare
funcţionala a datelor, în detrimentul unei prezentari patrimoniale. De aceea,
pentru adaptarea datelor contabile la criteriile care permit o analiza patrimoniala,
este necesara o tratare prealabila a datelor contabile. In acest sens, sunt utile
detalierile care se fac în anexa la bilanf privind termenul de lichiditate a activului
(sub un an, peste un an), în special a creanţelor din active imobilizate şi din
active circulante şi termenul de exigibilitate a pasivului (sub un an, 1-5 ani, peste
5 ani), indeosebi a datoriilor întreprinderii. In urma regruparii posturilor de activ şi
de pasiv dupa criteriile de lichiditate şi exigibilitate, se ajunge la construcţia
bilanţului financiar.
Construcţia bilanţului iichiditate-exigibilitate, plecand de la elementele
conţinute în bilanţul contabil, necesita, în principiu, urmatoarele operaţii:
- regruparea posturilor de activ şi de pasiv în funcţie de lichiditatea,
respectiv exigibilitatea lor, mai mare sau mai mica de un an;
- prelucrarea posturilor de activ considerate non-valori, sau active fictive.
într-o structura financiara prudenta, cheltuielile de constituire incluse în
postul "Imobilizarii necorporale", ca şi "Primele privind rambursarea
obligaţiunilor", sunt considerate fara valoare (nule), pentru partea ramasa
neamortizata, diminuandu-se în contrapartida şi capitalurile proprii;
4 Anexa 3 la bilanţul contabil intitulata "Situaţia creanţelor şi datoriilor"
50

- prelucrarea posturilor din structure "Capitalurilor proprii", în special
"Subvenţiile pentru investiţii" şi "Provizioanele reglementate", precum şi a
"Provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli" care includ datorii mai mici sau
mai mari de un an, îndeosebi datorii fiscale (în masura în care
provizioanele sunt deductibile fiscal). In acest caz, valoarea posturilor
respective, reţinuta în structura capitalurilor permanente este o valoare
neta (fara impozit), iar diferenţa, sub forma impozitului datorat, va majora,
în principal, datoriile cu scaden^a mai mica de un an (daca exista alte
informal cu privire la exigibilitatea datoriilor respective, acestea se vor
înscrie în grupa corespunzatoare în functie de termenul de scadenta). Din
grupa "Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli" se include în capitalurile
proprii doar valoarea reprezentand provizioanele fara obiect real, aceasta
putand fi asimilata unei rezerve. Cealalta parte reprezentand provizioane
pentru riscuri reale, va fi asimilata datoriilor cu scadenţa mai mare sau
mai mica de un an (dupa cum provizioanele fac obiectul unor utilizari întrun
interval mai mare sau mai mic de un an).
Pentru a respecta cat mai fidel criteriile de lichiditate şi exigibilitate sunt
necesare anumite corecţii privind cele patru mari grupe ale bilanţului financiar:
activ imobilizat şi activ circulant, în activ şi capitaluri permanente şi datorii cu
scadenţe mai mici de un an, în pasiv.
Corectii referitoare la activul bilantului:
a) Activ imobilizat net:
1) Diminuari ale activului imobilizat cu:
- activele imobilizate fictive (cheltuieli de constitute);
- imobilizarile financiare cu termen de lichiditate mai mic de un
an, acestea fiind transferate în grupa "Activ circulant net".
2) Majorari ale activului imobilizat cu:
- partea activelor circulante nete cu termen de lichiditate
mai mare de un an. De pilda, daca exista create - clienţi
cu scadenţe mai mari de un an, acestea vor fi eliminate
de la rubrica respectiva şi transferate în grupa "Activ
imobilizat";
- partea cheltuielilor înregistrate în avans (aparţinand grupei
"Conturi de regularizare şi asimilate-Activ" din bilanţul
contabil) avand termenul de lichiditate mai mare de un an.
b) Activ circulant net:
1) Diminuari ale activului circulant cu valoarea activelor circulante
nete avand termenul de lichiditate mai mare de un an;
2) Majorari ale activului circulant cu:
- imobilizarile financiare cu termen de lichiditate sub un an;
- o parte din cheltuielile constatate în avans, din grupa
"Conturi de regularizare şi asimilate - Activ", avand termenul
de lichiditate mai mic de un an.
51

Corecfii referitoare la pasivul bilanţului:
a) Capitaluri permanente:
1) Diminuari ale capitalurilor permanente cu:
- valoarea activelor fictive (cheltuieli de constitute, prime
privind rambursarea obligaţiunilor);
- partea din profitul net care urmeaza a fi repartizata (daca se
utilizeaza un bilanţ înainte de repartizarea profitului);
2) Majorari ale capitalurilor permanente cu:
- veniturile înregistrate în avans (aparţinand grupei "Conturi de
regularizare şi asimilate - Pasiv" din bilanţul contabil) avand
termenul de exigibilitate mai mare de un an;
- soldul diferenfelor de conversie stabilit ca diferenţa intre
soldul contului "Diferenţe de conversie- pasiv" şi al contului
"Diferenţe de conversie - activ". Daca acest sold este
negativ, atunci el va diminua, cu valoarea corespunzatoare,
capitalurile permanente.
b) Datoriile cu scadenţa sub un an includ:
- datoriile de orice natura (financiara, nefinanciara) cu
exigibilitate mai mica de un an. Aceasta impune delimitarea
creditelor bancare curente (datorii financiare cu scadenţa
sub un an) din totalul datoriilor financiare;
- provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli reale mai mici de un
an;
- partea din rezultatul net distribuit sub forma de dividende;
- venituri constatate în avans (din grupa "Conturi de
regularizare şi asimilate - Pasiv" din bilanţul contabii), avand
termenul de exigibilitate mai mic de un an.
în analiza financiara patrimoniala se recomanda utilizarea unui bilan} dupa
repartizarea profitului, dar daca aceasta nu este cunoscuta, la momentul
analizei trebuie facuta o ipoteza de repartizare în funcţie de informaţiile
disponibile referitoare la politica de dividend a întreprinderii (politica de
repartizare a profitului net).
Acest clasament 5 al posturilor de activ şi de pasiv din bilanţul contabil în
vederea întocmirii bilanţului financiar nu se constituie ca o modalitate unica de
prezentare, în viitor, a structurii bilanţului şi nici nu pune în discuţie, sub nici o
forma, valoarea informativa a datelor confinute în bilanţul contabil. în funcţie de
necesitaţile de informare asupra situaţiei economico-financiare a întreprinderii,
responsabilii în metodologia contabilitaţii pot adopta soluţia pe care o considers
cea mai adecvata obiectivelor evidenţei contabile.
Exemplul 3.
Realizaţi conversia bilanţ contabil - bilanţ financiar şi calculaţi indicatorii de
echilibru financiar lichiditate-exigibilitate, utilizand informaţiile din tabelul 1.3.
5 G.Depallens, J.P.Jobard, Gestion financiers de I'entreprise, Edition 10, Editure Sirey, Paris,1990, p.
252.
52

Imobilizari necorporale
Imobilizari corporale
Imobilizari financiare (1)
Stocuri Clienţi (2) Alte
creanţe pe termen scurt Valori
mobiliare de plasament
mii lei
ACTIV PASIV
100000 Capital social Rezultatul
150000 exerciţiului (3) Provizioane
33000 pentru riscuri şi chelt. Datorii
253000 financiare (4) Datorii furnizori
402600 Alte datorii pe termen scurt
21200
173100
Tabelul 1.3
582100
75500
46800
154900
156000
117600
TOTAL 1132900 TOTAL 1132900
1) din care mai mici de un an 13000 mii lei
2) din care mai mari de un an 22600 mii lei
3) din care 49100 mii lei pentru fondurile proprii, 10400 mii lei pentru dividende
si restul se va reporta in exerciţiul urmator.
4) din care credite bancare curente 50000 mii lei
Rezolvare:
BILANŢ Ia 31.12.01
Corecţii referitoare la activul bilan^ului:
- imobilizarile financiare de 33000 mii lei se vor diminua cu valoarea
imobilizarilor mai mici de un an (13000 mii lei) şi se vor majora cu
valoarea clienţilor care au o lichiditate mai mare de un an (22600 mii
lei) rezultand imobilizari financiare de 42600 mii lei (33000 - 13000 +
22600);
- valoarea clienţilor de 402600 mii lei se va diminua cu valoarea
clienţilor cu termen de lichiditate mai mare de un an (22600 mii lei) si
se va majora cu valoarea imobilizarilor financiare mai mici de un an
(13000 mii lei) rezultand un sold al clienţilor sub un an în suma de
39300 mii lei (40260 - 22600 +13000);
Corecţii referitoare la pasivul bilanţului:
- capitalurile proprii se vor majora cu 49100 mii lei reprezentand profit
net repartizat pentru constituirea fondurilor proprii, ajungand astfel la
631200 mii lei (582100+49100);
- rezultatul reportat va fi 16000 mii lei (75500-(49100+10400));
- datoriile financiare pe termen lung reprezinta 104900 mii lei, deoarece
din suma totala a datoriilor financiare de 154900 mii lei, creditele
bancare curente reprezinta 50000 mii lei (154900-50000);
- dividendele datorate sunt de 10400 mii lei (distribuite din profitui net al
exerciţiului).
53

ACTIV PASIV
Tabelul 1.4 mii lei
Nevoi permanente 292600 Capitaluri permanente 798900
Imobilizari necorporale 100000 Capitaluri proprii 631200
Imobilizari corporale 150000 Rezultat reportat 16000
Imobilizari financiare 42600 Proviz. pentru risc. şi cheltuieli 46800
Nevoi temporare 840300 Datorii financiare pe lermen lung 104900
Stocuri 253000 Resurse temporare 334000
Clienţi 393000 Datorii fumizori 156000
Alte creanfe pe termen scurt 21200 Dividende datorate 10400
Valori mobiliare de plasament 173100 Alte datorii pe termen scurt 117600
Credite de trezorerie 50000
TOTAL 1132900 TOTAL 1132900
1)
2)
3)
Determinarea FRF:
a) FRF = Capitaluri permanente - Nevoi permanente
FRF = 798900-292600 = 506300 mii lei
b) FRF = Nevoi temporare - Resurse temporare
FRF = 840300-334000 = 506300 mii lei
FR propriu = Capitaluri proprii f i asimilate - imobilizari nete
FR propriu = (631200+16000+46800)-292600 = 694000-292600 = 401400 mii lei
FR împrumutat = FRF - FR propriu
FR imprumutat = 506300-401400 = 104900 mii lei
Determinarea NFR:
NFR = j(Nevoi temp. - Active de trezorerie) - (Resurse Temp. - Pasive de trezorerie)
NFR = (840300-173100)-(334000-50000) = 667200-284000 = 383200 mii lei
Determinarea TN:
| în = FRF - NFR în
= 506300-383200 = 123100 mii lei
FRF pozitiv (506300 mii lei) reflecta excedentui capitalurilor permanente in
raport cu imobilizarile nete pe care le finanteaza, excedent ce va fi utilizat pentru
finanţarea activelor circulante din partea de jos a bilanţului. Se constata ca
54
BILANT FINANCIAR

întreprinderea dispune nu numai de un FRF pozitiv, ci chiar de un FR propriu
pozitiv, ceea ce Inseamna ca imobilizarile sunt finanţate integral de capitalurile
proprii, care permit în plus şi degaţarea unei parţi (401400 mii lei) pentru
constituirea FRF. FR propriu are o contribute substantial^ (79.3%) la
constituirea FRF, în timp ce datoriile financiare deţin un procent mai mic
(20.7%). Aceasta situaţie favorabila pune în evident autonomia financiara a
întreprinderii.
Partea activelor circulante nefinanţata de datoriile pe termen scurt se
regaseste sub forma NFR pozitiva (383200 mii lei). Aceasta NFR pozitiva
evidentiaza decalajul nefavorabil dintre lichiditatea stocurilor şi creanţelor pe de
o parte (667200 mii lei) şi exigibilitatea datoriilor pe termen scurt (284000 mii lei)
pe de alta parte.
Intrucat FRF este mai mare decat NFR, echilibrul financiar este realizat cu
degaţarea unei trezorerii nete pozitive la sfarsiitul exerciţiului (123100 mii lei).
Studii de caz:
© Determinaţi indicatorii de echilibru financiar, lichiditate - exigibilitate pe
baza bilanţului din tabelul 1.5 şi interpreta^i rezultatele obţinute.
ACTIV PASIV
Tabelul 1.5 mii lei
Activ imobilizat 2161.2 Capital social 1352.3
Stocuri 497.7 Provizioane pentru risc, şi chelt. 62.5
Clienţi 711.2 Imprumuturi pe termen lung 641.0
Create diverse pe terrrien scurt 443.9 Datorii furnizori 893.8
Valori mobiliare de plasament 197.9 Alte datorii pe termen scurt 747.1
Disponibilitaţi 656.5 Dividende datorate 108.1
Credite bancare cu rente 863.6
TOTAL 4668.4 TOTAL 4668.4
1
2
Pe baza situaţiei reprezentand bilanturile a trei exerciţii succesive, stability
evolu^ia indicatorilor de echilibru financiar lichiditate - exigibilitate şi
interpretafi rezultatele obtinute.
BILANT
Tabelul 1.8
ACTIV N-2 N-1 N PASIV N-2 N-1 N
Imob. necorp. brute
Imob. corp. brute
Imobilizari financ-.iare
Activ imobilizat brut (1)
Total amortismente
150
31630
530
32310
25444
BILANT la31.12.N
143
32800
1364
34307
27237
650 Capital social Rezerve
35600 Rezultatulexeiufului (2)
2423 Provizioane reglemsntate
38673
28181
1134
15387
633
3880
1134
16020
540
4803
mii lei
1134
16560 -
1301
1410
TOTAL CAPIT. PROPRII i 21034 22497 17803
55

Tabelul 1.6 (continuare)
I TOTAL ACTIV.IM0B.NET(1-2) 6866 7070 10492 PROVE.PT.RISC5ICH.il 159 523 179
3
4
Total stocuri Alte active circ. din
care Creanţe-cl şi ct. asimilate.
Creanţe diverse Titluri de
plasament Disponibiiitaţi
22034
18907
14544
1189
2182
992
24748
19699
15330
1290
2205
874
25271 Imprumuturi bancare (3)
15981 Credite obligatare Credits
11058 furnizori Alte datorii de
2275 exploatare Datorii asupra
1510 imobilizar. (4) Datorii
1138 diverse
5099
35
12884
7371
0 1361
5660
190
13546
7206
0 2207
9175
754
12897
6187
1121
3773
II TOTAL ACTIVE CIRC. (3+4) 40941 44447 41252 TOTAL DATORII III 26750 28807 33907
5 Ch. înreg. în avans (5) 188 320 217 Ven. inregistrate în avans
(6)
II
I
CT. DE REG. şi ASIM. (5) 188 320 217 CT. DE REG. şi ASIM.
IV
52 8 72
52 8 72
TOTAL l+ll+lll 47995 51837 51961 TOTAL(I+II+III+IV) 47995 51837 51961
Tabelul1.7
Explrcatii N-2 N-1 N
1) din care chelt. de constituire 142 142 142
2) rezuitatul exerciţiului se va încorpora
integral în rezerve astfel: 633 540 —
3) din care credite bancare curente 327 1200 2916
4) din care mai mari de un an -- — 1121
5) cu scadenţa sub un an 188 320 217
6) cu scadenţa peste un an 52 8 72
® Pe baza bilanţului la 31.12.N determinati indicatorii de echilibru financiar
lichiditate - exigibilitate şi reprezentaţi schematic modul de realizare a echilibrului
financiar.
Activ imobilizat Stocuri Clienţi
(1) Creanţe diverse (pe temnen
scurt)Titluri de plasament (t.s.)
Disponibilitaţi
ACTIV PASIV
3257.0
2187.8
514.9
984.0
1478.1
625.4
Capital social Proviz pentru
risc şi cheltuieli Imprumuturi
bancare (2) Datorii furnizori
Alte datorii pe termen
scurt
Tabelul 1.8 mii lei
1550.5
71.7
4323.3
3028.3
73.4
TOTAL 9047.2 TOTAL 9047.2
1) din care 64.9 mil lei cu lichiditate mai mare de un an
2) din care 2623.6 mil lei credite bancare curente
56
BILANT la31.12.N

1.3. ANALIZA PE BAZA BILANfULUI FUNCTIONAL
Raspunzand altor criterii de judecata asupra situaţiei întreprinderii,
prezentarea funcţionala a bilanţului evidenţiaza aspectele financiare, structural
şi legaturile cu gestiunea previzionala, adaptandu-se mai bine cerinţelor
managerilor din întreprindere.
Analiza funcţionala implica, pe de o parte, o noua concepţie a întreprinderii,
iar pe de alta parte un nou conţinut pentru analiza financiara.
1.3.1. Intreprinderea în concepts funcţionala
Concepţia funcţionala defineste întreprinderea ca o entitate economica şi
financiara asigurand, în raport cu dezvoltarea sa, anumite funcţii, cum ar fi:
funcţia de producţie (fabricarea bunurilor şi serviciilor livrate pieţelor situate în
aval); funcţia de investire şi dezinvestire (achiziţionarea, crearea şi cesiunea
elementelor de activ imobilizat), precum şi funcţia de finanţare (stabilirea
resurselor financiare necesare dezvoltarii întreprinderii).
In centru! analizei funcţionale se situeaza ciclul de producţie sau de
exploatare cu cele patru faze: achiziţionarea şi stocajul materiei prime;
fabricarea; stocajul produselor finite şi comercializarea; încasarile din vanzari.
Structura ciclului de producţie-exploatare se prezinta în figura 1.10.
In faza de aprovizionare se constituie un stoc fizic de materii prime.
Fluxurile reale de materii prime pot angaţa, în contrapartida, fluxuri monetare
imediate (cazul platilor în numerar) sau decalaje (cazul cumpararilor pe credit).
Decalajul da nastere unui stoc financiar (datorii catre furnizorii de exploatare),
calificat drept o "rezerva de credit", iar durata sa de disponibilitate constituie o
sursa de finanţare, atata timp cat plata datoriilor nu este efectuata.
In faza de fabricate, stocurile reale de materii prime alimenteaza
stocurile de producţie în curs de fabricaţie, care se transforma în produse
finite. Dar, producţia antreneaza şi alte fluxuri reale de munca, furnituri,
energie, etc. evaluate în unitaţi monetare ce se adauga costului materiilor
prime. Aceste "costuri adaugate" genereaza fluxuri monetare de contrapartida
imediate, sau decalaje. Daca durata creditului furnizor depaseşte durata
stocajului materiilor prime, faza de fabricaţie poate fi parţial finanţata prin
credit furnizor.
Trebuie menţionat ca fluxu! de amortizare, care de asemenea face parte
din "costurile adaugate", fiind doar un consurn economic, nu provoaca nici o
iesire de fonduri, deci nici un f!ux monetar.
La sfatsitul procesului de producţie se constata un flux de produse finite,
al carui cuantum este reprezentat de ansamblul costurilor angaţate în
fabricate.
In urmatoarea faza şi anume comercializarea, întreprinderea trebuie sa
finanţeze stocajul produselor finite, angaţand şi cheltuieli de comercializare pana
la vanzarea acestora. Fluxurile de vanzari îşi au originea în stocurile de produse
finite destinate comercializarii. Daca vanzarea se face în numerar, fluxurile reale
57

Fluxuri şi stocuri Aprovizionare şi
Stocari de materi
prime
Fluxuri reale şi
stocuri fizice
Fluxde intrare
materii prime
Stoc de materii
prime
Fabricaţie Comercializare incasarea creditelor
clienţi
Munca Materiale
Energie
Stoc de producfe
in curs
Servicii comerdale Livrare de
produse finite
> Sioc de produse
finite
Fluxuri monetare
Sistocuri finandare DisponibilitaJ Disponibilitaf DisponibilitaSJ DisponibilitaJ
58
Cumparari de
materii prime cu
plata in numerar
Costul materiei
prime
Durata de stocare a
materiel prime
i'Plata enerc .- Plata
rrateriale Saiani
i
e
Vanzari in
numerar
Se
c
Credit furnizor Creanţe clienţi
Cheltuieli de
fabricaţie
Durata de fabricaţie şi
stocare a producjţei in
curs
/ Cheltuieli de desfacere
^ ---------------------- "
Durata de stocare a
produselor finite
Fig. 1.10 Structura ciclului de exploatare
>nt
Durata creditelor
ciienţi

de iesire sunt compensate imediat printr-un flux monetar de intrare. Daca
vanzarea se face pe credit, decalajul fluxurilor monetare da nastere unui stoc
financiar sub forma creanţelor asupra clienţilor. Acest stoc financiar poate fi
considerat o "rezerva de credit" şi durata sa de indisponibilitate creeaza o
nevoie de finanţare pana în momentui încasarii creanţei. Stingerea creanţelor
reprezinta momentui trecerii catre ultima faza a ciclului de exploatare.
In faza de încasare a creditelor-clienţi, banca poate facilita finanţarea
creditului clienţi, mobilizand sau rascumparand creanţele asupra clienţilor
(scontare, mobilizarea creanţelor comerciale, etc.).
Fiecare stadiu al ciclului de exploatare este de fapt veriga unui lanţ
functional propriu întregii organizari a întreprinderii. Cu toate acestea, în funcţie de
natura activitaţii sale economice, una sau doua verigi ale acestui lanţ
functional pot lipsi (cazul mtreprinderilor de comer! şi service).
Obiectivul prioritar al analizei funcţionale Tl reprezinta tocmai impactul
diferitelor operaţii ale întreprinderii asupra trezoreriei. Platile în numerar sunt
operaţii cu incidenţa imediata asupra trezoreriei, în timp ce creditele acordate
sau obţinute dau nastere unor decalaje între momentui efectuarii operaţiilor şi
eel al încasarilor sau platilor propriu-zise. Apar astfel, decalaje de plati
nefavorabile sub forma stocurilor şi creanţelor, din momentui platii
aprovizionarilor şi cheltuielilor de producţie pana în momentui încasarii
produselor vandute, iar în compensarea lor, pasivele circulante genereaza
decalaje de plaţi favorabile (plaţiIe pentru furnizori, salarii, obligaţii sociale, etc.).
Gruparea posturilor bilanţiere în vederea analizei se va baza pe legatura
acestora cu ciclul de exploatare. Analiza operaţiilor de exploatare conduce în
final la determinarea rezultatului brut al exploatarii.
Operape de încasari, sau de distribuire a veniturilor, independente de
ciclul de exploatare (venituri şi cheltuieli financiare, distribuirea dividendelor,
impozitul pe profit), sunt circumscrise funcţiei de repartiţie şi influenţeaza prin
soldul lor capacitatea de autofinanţare a întreprinderii.
Complementar celorlalte funcţii, operaţiile de investiţii şi de finanţare
întregesc analiza financiara statica prin elaborarea tabloului de finanfare, care
devine instrumentul central al analizei dinamice a echilibrului functional (vezi
capitolul privind echilibrul financiar dinamic).
1.3.2. Confinutul analizei functionale
1.3.2.1. Prezentarea bilanţului functional
Concept,ia funcţionala a bilanţului are meritul de a oferi o imagine asupra
modului de funcţionare economica a întreprinderii, punand în evident^ stocurile şi
resursele corespunzatoare fiecarui ciclu de funcţionare.
Analiza funcţionala presupune o grupare prealabila a diferitelor operaţii
realizate de întreprindere în raport cu natura, destinaţia sau funcţia lor, de unde
şi originea expresiei "analiza func^ionala".
Funcţiile în cauza sunt reprezentate schematic în figura 1.11 ,,Bilan}ul
functional".
59

ACTIV=NEVOI PASIV=RESURSE
•Activ imobilizat
brut
•Activ circulant de
exploatare (brut)
•Activ circulant în
afara exploat. (brut)
•Activ de trezorerie
Fig. 1.2 Bilanţul functional
•Capitaluri proprii
•Amortism. şi proviz.
•Datorii financiare
•Datorii de exploatare
•Datorii în afara
exploatarii •Pasiv de
trezorerie
Funcţia de investiţie grupeaza imobilizarile necorporale, corporale şi
financiare pe cele doua categorii (de exploatare şi în afara exploatarii), indiferent
de durata lor de viaţa. Astfel, imobilizarile în afara exploatarii includ terenuri,
cladiri anexe, ca şi participate, alte active financiare şi piasamente financiare, în
timp ce imobilizarile de exploatare cuprind totalitatea imobilizarilor utilizate în
exploatare cum sunt constructiile, masinile, utilajele, etc.
Spre deosebire de analiza lichiditaţii, care reţine doar imobilizarile cu
lichiditate mai mare de un an, incluzand aici şi activele circulante cu aceeasi
durata (excluzand activele fictive), optica funcţionala regrupeaza utilizarile
înscrise în bilant,, chiar daca o parte sunt considerate non valori (ch eltuieli de
înfiinţare, diferenţe de conversie activ, cheltuieli de repartizat pe mai multe
exerciţii), aceasta datorita prudenţei întreprinderii de a-si asigura resurse
suficiente pentru finanţarea tuturor nevoilor înscrise în activul bilanţului contabil.
Aceasta funcţie sta la baza strategiei de reînnoire, mai mult sau mai puţin
rapida, a echipamentelor, cat şi a opţiunilor de oportunitate ale dezvoltarii, între
investitiile productive şi participaţiile financiare. De cele mai multe ori, decizia
stabilita reprezinta un arbitraj între rentabilitate şi lichiditate. Se poate susţine
ideea potrivit careia se doreste dispunerea de un maxim al trezoreriei (resurse
financiare) pentru a putea profita de oportunitaţile pe care piat,a financiara le
ofera. Insa, trebuie sa fim constienti ca pentru o întreprindere industrial^,
raţiunea sa economics de a exista se bazeaza bineinţeles pe produsele,
serviciiie pe care ea este capabila sa le plaseze pe piaţa comerciala partaţata cu
concurenţii sai. şi, chiar daca condiţiile de plasare a trezoreriei sunt în anumite
momente foarte avantajoase, riscul de a accepta anumite oportunitaţi în
detrimentul investitiilor productive, poate fi mai mare. Dar, o rentabilitate
financiara sporita, poate fi obţinuta nu cu o investiţie productiva conservata în
patrimoniul întreprinderii o perioada îndelungata ci, cu o buna marja de
exploatare. Experienţa ultimilor ani a Jarilor cu economie de pia^a, demonstreaza
ca întreprinderea industrials nu se poate lasa condusa în mod sistematic de
lichiditate imediata, chiar daca rational (matematic) ea poate demonstra ca acea
60
Functia
de
investrţie
<
<
Func^a
de
finanţare
FRNG
Funcţia de
exploatare

oportunitate corespunde unui randament mai bun. Decizia rentabilitate-lichiditate
constituie obiectul funcţiunii financiare a întreprinderii, funcţiune ce reprezinta în
zilele noastre o adevarata interfa^a între întreprindere şi piaşa financiara .
Imobilizarile, regrupate prin funcţia de investiţie, constituie nevoi (alocari)
stabile (aciclice) care în mod necesar sunt finanţate din resursele durabile
(aciclice) existente în pasivul bilanţului.
Funcţia de finanţare regrupeaza posturile privind capitalurile proprii,
datoriile financiare indiferent de scadenţa lor (împrumuturi obligatare,
împrumuturile bancare, mai puţin creditele de trezorerie, exclusiv dobanzile
aferente lor), ca şi provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. Activele imobilizate
fiind re^inute în activ la valoarea lor bruta, amortismentele şi provizioanele sunt
asimilate resurselor proprii.
Aceasta funcţie sta la baza strategiei optime de finanţare a întreprinderii,
motivate de creşterea valorii acesteia prin reducerea costului mediu ponderat al
capitalurilor.
Funcflei de exploatare Ti corespund fluxurile de aprovizionare, produce şi
vanzari, generatoare de stocuri reale şi financiare, care se remnoiesc cu o
anumita regularitate. Posturile de activ legate direct de operable ciclului de
exploatare (stocuri, create, cţienJi, cheituieli de exploatare constatate în avans)
constituie active circulante de exploatare (ACE), care, în mod normal, trebuie
finance din datoriile de exploatare (DE) (datorii furnizori şi asimilate, venituri
din exploatare constatate în avans, etc.).
Atat activele circulante, cat şi resursele pentru finanţarea lor au caracter
ciclic, recuperarea capitalurilor alocate şi reînnoirea surselor facandu-se dupa
încheierea fiecarui ciclu de exploatare.
Toate celelalte posturi, reflectand operaţiuni diverse (cum sunt: creanţe
diverse, operaţiuni legate de funcţia de repartiţie a veniturilor, capital social
subscris şi nevarsat, datorii fiscale şi sociale, datorii diverse) sunt regrupate în
categoria activ circulant în afara exploatarii (ACAE) avand corespondent în
pasiv datoriile in afara exploatarii (DAE), iar cele privind disponibilitaţi baneşti
(casa, banca, valori mobiliare de plasament (VMP) şi creditele bancare curente)
formeaza activul şi respectiv pasivul de trezorerie.
Astfel structurat, bilanţul evidenţiaza doua categorii de utilizari în activ, una
independents de ciclul de producţie şi cealalta legata direct de exploatare, iar în
pasiv doua categorii de resurse, respectiv resurse fara iegatura cu exploatarea
şi resurse generate direct de aceasta. Elementele de trezorerie apar în mod
distinct, atat în activul, cat şi în pasivul bilanţului, (figura 1.12).
Rolul bilanţului functional în analiza financiara este nu numai de a permite
apreciarea vulnerabilitaţii structurii financiare a întreprinderii reflectata de
evoluţia trezoreriei nete, dar şi de a exprima interdependent^ dintre structura
financiara a întreprinderii s.i natura activitaţii sale.
1.3.2.2. Echilibrul financiar functional
In optica analizei funcţionale, întreprinderea este vulnerabila daca recurge
în cea mai mare parte la finanţari prin credite bancare pe termen scurt. Acest
aspect este evidenţiat de studiul comparativ al variaţiei fondului de rulment
functional cu variaţia nevoii de fond de rulment.
61

Analistii financiari apreciaza ca nevoia de fond de rulment este indicatorul
eel mai relevant al echilibrului functional întrucat pune în evidenţa acele nevoi
ciclice neacoperite financiar din resursele temporare şi reînnoibile permanent în
cadrul acelorasi cicluri de exploatare. Aceasta apreciere porneste de la analiza
calitativa a activitaţii de exploatare, calitate apreciata prin capacitatea ciclului de
expioatare de a-si echilibra nevoile ciclice din resurse ciclice de capital. Partea
ramasa nefinanţata ar trebui sa fie mai mica sau eel mult egala cu fondul de
rulment functional, altfel calitatea necorespunzatoare a ciclului de exploatare
conduce la un dezechilibru functional care va afecta trezoreria mtreprinderii.
Trasaturile caracteristice echilibrului functional sunt evidence de structura
bilanţului functional, asa cum rezulta din figura 1.12. Aceasta schema exprima
un caz particular al echilibrului functional, reprezentarea schematica putandu-se
face pentru fiecare situate în parte (figura 1.15 evidenţiaza 18 modaiitati de
echilibru financiar functional).
62
Nevoi
stabile
Nevoi
ciclice
Nevoi de
trezorerie
Activ Pasiv
Active imobilizate In afara Resurse proprii (din care
exploatarii (AIAE) amortismente şi provizioane)
(RPR)
Imobilizari de exploatare (IE)
Imprumuturi (Scadenţe mai
Fond de rulment functional (FRF mari sau mai mici de un an)
sau FRNG) (IMPR)
Resurse
durabile
ACE Stocuri Datorii de exploatare (DE) i -if
ACAE
Creanţe de exploatare Nevoia de fond de rulment
pentru exploatare (NFRE)
Create diverse Datorii diverse (in afara
expioatarii) (DAE)
(tn afara exploatarii) NFRAE ---
Disponibilitaţi (D) Credite bancare de
trezorerie (CT)
Trezorerie neta
Fig. 1.12 Structura bilanţului functional
NFRE Fond de
rulment
functional
(FRF sau
FRNG)
NFRAE Trezorerie
nets
A
Resurse
de
trezorerie

Realizarea acestui echilibru este pusa în evidenţa de cele patru niveluri ale
bilanţului functional şi anume: fondul de rulment pentru exploatare (FRF) sau
nivelul finanţarii stabile, nivelul nevoii de fond de rulment pentru exploatare
(NFRE), pe de o parte, şi al nevoii de fond de rulment în afara exploatarii
(NFRAE), pe de alta parte, şi nivelul valorilor de trezorerie.
In optica funcţionala, realizarea echilibrului financiar al întreprinderii nu
presupune doar existenta unui fond de rulment pozitiv ca marja de siguranţa, ci
a unui fond de rulment acoperitor nevoilor de finanţare ale ciclului de exploatare
(stocuri+creanţe de exploatare-datorii de exploatare).
Surplusul resurselor durabile în raport cu valorile imobilizate reprezinta
Fondul de rulment functional sau fondul de rulment net global (FRNG)
disponibil pentru finanţarea operaţiilor ciclului de exploatare.
In acest caz relaţia de determinare a FRNG este:
a)
sau
FRNG = RESURSE DURABILE - NEVOI STABILE
(Activ imobilizat brut) 6
b) FRNG = CAPITALURIPERMANENTE-ACTIV IMOBILIZAT NET
FRNG = (Resurse durabile-Amortizari)-lmobilizari nete
Aceeasi valoare a FRNG este data de marimea nevoilor ciclice şi de
trezorerie ramasa nefinanţata de resursele ciclice şi de trezorerie, stabilita
conform expresiei:
2)
FRNG = (NEVOI CICLICE + NEVOI DE TREZORERIE)
- (RESURSE CICLICE + RESURSE DE TREZ.)
FRNG=(ACE+ACAE+D)-(DE+DAE+CT)
Daca "FR disponibil" va fi superior sau inferior nevoilor angaţate de
exploatare ("FR util"), întreprinderea va avea lichidijaşi, sau dimpotriva va fi
obligata sa angajeze noi credite pe termen scurt pentru finanţarea nevoilor de
exploatare.
Operape de exploatare antreneaza formarea nevoilor de finanţare, dar
ele permit în acelasi timp şi constituirea mijloacelor de finan^are. Din
confruntarea globala a nevoilor cu mijloacele de finantare se degaţa o nevoie de
finanţare a ciclului de exploatare sau nevoie de fond de rulment. Nevoile de
finanţare generate de ciclul de produce, sau ,,nevoile ciclice" corespund
alocarilor de fonduri (blocarea licniditaţilor) pentru constituirea stocurilor şi
creanţelor (creditelor acordate partenerilor debitori).
6 Activul imobilizat este brut deoarece amortizarile şi provizioanele de activ deja calculate s-au
inregistrat în resursele proprii.
63

In compensarea acestor necesitaţi de finanţare, activitatea întreprinderii
furnizeaza resurse remnoibile pe masura derularii ciclului de exploatare,
respectiv ,,resurse ciciice" sub forma creditelor acordate de catre furnizori
(forma tipica de resurse ciciice).
Diferenţa dintre nevoile de exploatare şi In afara exploatarii, pe de o parte,
şi datoriile de expioatare şi diverse, pe de alta parte, constituie nevoia de fond
de rulment totals (NFRT sau NFR).
NFRT = (NEVOICICLICE - RESURSE CiCLICE)
In cazul în care stocurile, creanţele de exploatare şi diverse sunt
aproximativ egale cu datoriile de exploatare şi diverse, nevoia de fond de
rulment totala tinde catre zero, sau chiar, adesea, devine negativa. Se vorbeste
în acest caz de o resursa în fond de rulment (RFR).
Nevoia de fond de rulment totala are doua componente: nevoia de fond de
rulment pentru exploatare (NFRE) şi nevoia de fond d e rulment în afara
exploatarii (NFRAE). Cele doua componente ale sale stabilite la nivelul al doilea
şi al treilea al bilantului functional se determina astfei:
unde:
. NFRT = NFRE + NFRAE
NFRE = ACE-DE şi NFRAE - ACAE-DAE
Daca activele circulante de exploatare depasesc datoriile de exploatare,
nevoia de fond de rulment pentru exploatare evidenţiaza capitalul investit de
întreprindere peste nivelul celui atras din pasivele circulante. In acest context
NFRE capata caracterul unei veritabile investiţii cu acelasi titlu ca şi imobilizarile
de exploatare (construe^, echipamente, etc). Astfei, capitalul angaţat de
întreprindere apare în stransa relate cu funcţiile principale pe care aceasta
trebuie sa le asigure, şi se determina potrivit expresiei:
_ . /Imobilizari de\ / Imobilizari în afara \
Capital angaţat - ^ exp|oatare )+ Exploatarii şi financiare/ +
+ (NFRE + NFRAE) + Disponibilitati
Capital economic = Imobilizari de exploatare + NFRE
Capital investit = Imobilizari în afara exploatarii + Capital economic
Capital angaţat - Capital investit + NFRAE + Disponibilitati
Egalitatea capitalului angaţat în activ cu eel din pasivul bilantului functional,
conduce la ecuaţia echilibrului functional. Astfei:
( Datoru pe ^i Credite
Capitalul angaţat (total pasiv) = Resurse proprn+ +
ţtermen lungj de trezorene
64

Dar:
Active imobilizate + NFRE + NFRAE + Disponibilitaţi =
Resurse^ ( Datorii pe ^ f Credite de^i proprii J
[termen lungj ţ trezorerie j
Prin gruparea termenilor rezulta:
Adica:
D i s p o n i b i l i t a ţ i - Credite ^i
(NFRE + NFRAEW. _, . .
7 1
de trezorenej
' Res ur se proprii + Datorii pe ^i ^Active ^i
termen lung J [ imobilizate J
]NFRT+TN = [
Avand In vedere reinnoirea permanenta a stocuriior şi creanteior la un nivel
determinat de ciclul de exploatare, putem asimila surplusul nevoilor ciclice
neacoperit financiar de resursele ciclice de capital cu o nevoie de finanţare
permanenta (permanent reinnoibiia). Este normal ca aceasta nevoie sa fie
finan^ata din fondul de rulment functional, care la randui sau apare ca un surplus
de resurse permanente, stabile.
Din ultima relate se desprinde ideea ca principala components a
echilibrului functional este nevoia de fond de rulment, indicator dinamic a carei
marime este dependents, in mod direct proportional, de evoluţia cifrei de afaceri
şi poate fi previzionata în functie de politica viitoare a conducerii int.eprinderii,
privind vanzarile. Daca nu intervin modificari importante in structura resurselor şi
nevoilor stabile, aceasta interdependent a nevoii de fond de ruiment cu cifra de
afaceri previzionata prezinta o anumita stabilitate, care permite întreprinderii sa
realizeze o previziune peitinenta a echilibrului functional (vezi metoda normativa
prezentata in subcapitolul - Ratele privind rotatia capitalurilor).
In timp ce compcnentele nevoii de fond de rulment sunt legate de
activitatea curenta, şi în special de activitatea de exploatare, cele ale trezoreriei
sunt legate de operatiile financiare pe termen scurt realizate de întreprindere şi
evidentiate in ultimul nivel al bilanţului functional. Pe de o parte, acestea, din
urma, presupun miţioace de finanşare pe termen scurt solicitate de la band sau
alţi parteneri financiari, deci resurse prezentand un caracter financiar, sau mai
concret ,,resurse de trezorerie". Spre deosebire de resursele ciclice obtinute In
cadrul activita^ii curente şi induse de operaţiile industrial şi comerciale,
resursele de trezorerie sunt furnizate de parteneri financiari specifici, prin
negccieri particulare, care nu fac obiectul gestiunii curente, ci releva, in mod
special, gestiunea financiara pe termen scurt, sau gestiunca trezoreriei. Pe de
aita parte, "ntreprtndarea degaţa excedente monetare care-i permit acoperirea
cliverselor ,,nevoi de trezorerie". Aceste excedente de trezorerie pot fi plasate
pe piata monetara si/sau financiara, urmarindu-se procurarea unor valori
mobiliare de plasament rentabiie, uşor negociabile şi cu o buna reputatie pe
pia^a de capital.
C'-da 45 roala 5 Q 5

Confruntarea nevoilor cu resursele de trezorerie evidenţiaza situaţia
,,trezoreriei nete", expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activity
eficiente.
In bilanţu! functional, nivelul trezoreriei nete (TN) este dat de valoarea
(diferenţa) activelor şi pasivelor de trezorerie, respectiv de nevoile de trezorerie
excedentare şi creditele bancare curente, care nu se reînnoiesc automat cu
fiecare ciclu de producţie.
|TN = NEVOI DE TREZORERIE -RESURSE DE TREZORERIE]
Cu cat pasivele de trezorerie cresc, cu atat mai mult situaţia financiara a
întreprinderii devine vulnerabila.
Echilibrul functional are la baza relaţia fundamentala a trezoreriei, care se
determina pornind de la egalitatea dintre activul şi pasivul bilanţului functional:
AIAE + IE + ACE + ACAE + D = RPR+IMPR + DE + DAE + CT
Prin comutarea termenilor obtinem:
(ACE-DE)+(ACAE-DAE)+(D-CT) = (RPR + 1MPR)-(AIAE+IE)
(NFRE+NFRAE)+ÎN=FRNG
Ecuaţia fundamentala a trezoreriei devine:
FRNG - (NFRE + NFRAE) = TN
Se constata ca indicatorii nevoie de fond de rulment şi fondul de rulment,
dimensionaţi prin ambele metode de analiza financiara (patrimoniala şi
functional^), vor înregistra valori diferite, datorita criteriilor diferenţiate care au
stat la baza regruparii posturilor bilanţiere. Cu toate acestea însa, trezoreria
tntreprinderii nu este afectata. Aceasta demonstreaza ca operaţiile de corecţie
au avut ca efect modificarea fondului de rulment şi a nevoii de fond de rulment
cu aceeasi valoare.
Categoria resurselor durabile din bilanţul functional prezinta important sub
aspectul asigurarii echilibrului stabil al întreprinderii. La prima vedere, se poate
crede, ca este vorba de regula "echilibrului financiar minim" al analizei lichiditateexigibilitate.
Noţiunea de "echilibru stabil" al întreprinderii este o noţiune diferita,
deoarece categoria utilizarilor stabile include şi o parte a nevoii de fond de
rulment.
Nevoia de fond de rulment pentru exploatare are un caracter dual incluzand
o dimensiune structural^ ce rezulta din natura activitaşii şi conditiile de
exploatare şi una evolutiva (temporara) determinata de volumul activitaţii,
fluctuaţia CA, a stocurilor, cat şi de variaţia creditelor ciienţi şi a celor furnizori.
(figura 1.13). Se observa ca nevoia de fond de rulment are o parte stabiia
echivalenta cu marimea componentei saie structurale. Fiind echivalenta a unui
activ imobilizat, nevoia de fond de rulment trebuie finanţata de resursele
durabile, mai concret de fondul de rulment functional care devine echivalent
66

N
E
V
0
I
T O
T A
L E
NEVOI
TEMPO-
RARE
NEVOI
STRUC-
TURALE
Deschidere
a
exerciţiului
Inchiderea
exerciţiului
Fig. 1.13 Caracterul dual al nevoii de fond de rulment pentru exploatare
"finantarii stabile a NFR" (FRNG pozitiv). Nefiind constant, acest indicator (NFR),
variaza In timpul exerciţiului şi poate antrena, fie lichiditaţi excedentare care
apar temporar sub forma valorilor de trezorerie-activ, fie o insuficienşa a
trezoreriei, care va trebui acoperita din credite bancare pe termen scurt. Aceasta
situaţie releva vulnerabilitatea financiara a întreprinderii, iar creditele de
trezorerie trebuie, în principiu, sa fie limitate la acoperirea variapor temporare
ale nevoii de fond de rulment (creditele de trezorerie vor permite finan^area
nevoii de fond de rulment excedentara).
In definitiv, sase categorii de structuri functionate pot fi observate (cu
consecinţele corespunzatoare) în figura 1.14 ,,Structuri funcţionale"
NFR>0
1
Bilanf functional
NFR 0 FRNG < 0 FRNG > 0 FRNG < 0
TN=NEVOI TN=RESURSE TN=RESURSE TN=NEVOI TN=NEVOI TN=RESURSE
Fig. 1.14 Structuri functional
67

Detaliind cele sase categorii de structuri funcţionale, vom pune în evidenfa
(figura 1.15) diversele modalitati de realizare a echilibrului financiar functional:
1) nevoile de fond de rulment sunt finanţate în întregime din resursele
stabile (FR pozitiv) sau partial din resursele stabile şi resursele ciclice, a caror
valoare totala permite degaţarea unei trezorerii pozitive.
2) resursele stabile şi ciclice finanţeaza partial nevoile de fond de rulment,
diferenţa fiind acoperita din credite de trezorerie. Dar, NFR constituie o nevoie
permanenta care este finanţata, în acest caz, din resursele de trezorerie
prezente, resurse care vor capata un caracter stabil, structural, daca
întreprinderea nu reuseste sa-si reconstituie FR si/sau sa-si limiteze NFR. in
aceasta situate trebuie apreciata importanţa riscului bancar curent. Asa cum a
mai fost subliniat, aceasta situate poate fi viabila daca întreprinderea continua
sa beneficieze de resurse de trezorerie de la partenerii sai financiari (de care
este dependents).
3) creditele bancare curente, dar şi resursele în fondul de rulment,
finanţeaza o parte din activele fixe, nevoile de fond de rulment şi disponibilitafile.
Situaţia finanfarii integrate a nevoilor de fond de rulment din credite de trezorerie
este critica, daca nu are caracter ocazional, şi impune reconsiderarea structurii
financiare.
4) resursele induse de ciclul exploatarii se adauga surplusului de resurse
permanente (FR pozitiv), pentru a finanţa nevoile ciclice şi a degaţa un important
excedent de lichiditaţi.
5) resursele în fondul de rulment acopera partial activele imobjlizate (FR-),
nevoile de fond de rulment, generand şi o trezorerie neta pozitiva. in acest caz,
furnizorii şi avansurile de la client finanţand ciclul de produce şi o parte din
imobilizari, se impune examinarea şi consolidarea resurselor durabile.
6) resursele durabiie finanţand partial activul imobilizat (fond de rulment
negativ), insuficienfa lor este compensata de creditele furnizori, avansurile de la
clienţi şi creditele bancare curente. Dependenţa financiara externa a
întreprinderii fiind mare, structura de finanţare trebuie revazuta.
Este interesant de prezentat cateva scenarii, care conduc la degradarea
echilibrului functional antrenand vulnerabilitatea întreprinderii:
- cresterea foarte rapidS şi nestapanita a cifrei de afaceri.
Intreprinderea cunoaşte o crestere a nevoii de fond de rulment paralela cu cea a
cifrei de afaceri. Fondul de rulment creste mai lent decat nevoia de fond de
rulment, generand automat o criza de trezorerie.
- cresterea insuficientS a cifrei de afaceri. In decursul mai multor
exerciţii financiare, întreprinderea beneficiaza de o trezorerie satisfacatoare. Ca
o reacţie la cresterea insuficienta a cifrei de afaceri, întreprinderea accepta
condiţii noi de reglementare vis-a-vis de ciienţii sai, concretizate în cresterea
creanfelor sale. Aceasta antreneaza c creştere brusca a nevoii de fond de
rulment, care degradeaza situaţia trezoreriei.
- întarzierea executgrii investifulor. Desi întreprinderea beneficiaza de
o structura financiara echilibrata, nu promoveaza o politica de investifii care sa-i
mentina tata sa de crestere. Datorita evoluţiei slabe a cifrei de afaceri, ea decide
sa recupereze întarzierile intervenite în nivelui investiţiilor. Va avea loc, cu
aceasta ocazie, o scadere brutaia a fondului de rulment functional care va
antrena o trezorerie neta negative.
68

NEVOIE DE
FOND DE
RULMENT
(NFR)
(Stocuri +
Creanţe >
Datorii)
RESURSEIN
FONDUL DE
RULMENT
(RFR)
(Stocuri +
Creanţe <
Datorii)
NFRE Finanţarea
stabila a
NFR(+)
NFRAE
TN(+)
NFRE Finanţarea
stabila a
NFR(+)
NFRAE
TH
Finantarea
stabila a
NFR(-)
NFRE
NFRAE
TN(+)
Finanţarea
stabila a
NFR(-)
TN(+)
Finanţarea
stabila a
NFR(-)
TN(-)
Finantarea
stabila a
NFR(+)
RFRE
RFRAE
RFRE
RFRAE
RFRE
RFRAE
TN(-)
NFRE
Finanţarea
stabila a
NFR(+)
NFRE
Finantarea
stabila a
NFR(+)
RFRAE RFRAE
T(+) T+
NFRE
Finanţarea
stabila a
NFR(-)
Finanţarea
stabila a
NFR(+)
NFRE
Finanţarea
stabila a
NFR(+)
RFRAE RFRE
TH TH
RFRAE
Finanţarea
stabila a
NFR(-)
RFRE
NFRE NFRAE TH
TH
NFRE Finanţarea
stabila a
NFR(+)
NFRAE Finanţarea
stabila a
NFR(+)
T(+) RFRAE T+ RFRE
Finanţarea
stabila a
NFR(-)
RFRAE
Finanţarea
stabila a
NFR(-)
NFRE NFRAE
T(+) T(+)
Finanţarea
stabila a
NFR(-)
RFRAE Finanţarea
stabila a
NFR(-)
RFRE
RFRE
TH TH
NFRE NFRAE
Fig. 1.15 Modalitalile de realizare a echilibrului financiar functional
69

- acumularea pierderilor. Pierderile acumulate din mai multe exerciţii
diminueaza în mod regulat fondul de rulment functional, antrenand o trezorerie
neta negativa.
- paradoxul reducerii activitafii. Cifra de afaceri scade în mod regulat.
Scaderea cifrei de afaceri antreneaza o diminuare a creanţelor de exploatare, si
uneori chiar a stocurilor, reducand astfel nevoia de fond de rulment. Va rezulta o
ameliorare temporara a trezoreriei. Dar, scaderea rezultatelor antreneaza rapid
o diminuare a fondului de rulment functional, care se concretizeaza, de
asemenea, într-o trezorerie neta negativa.
Grafic, cele cinci situaţii sunt reprezentate în figura 1.16.
Realizarea echilibrului functional ridica problema alegerii strategiei de
finanţare a nevoii de fond de rulment: finanţare integrala cu fonduri permanente
(care presupune o lipsa de flexibilitate), sau parţiala şi în completare cu resurse
de scurta durata. Se poate afirma ca exista o parte stabila (structural^) a NFR
care trebuie, în principiu, sa fie finanţata de fondurile permanente şi o parte
aleatoare (conţuncturala, fluctuanta) care poate fi finanţata de capitalurile
provizorii (tip credite bancare curente). Strategia optima de finanţare va fi cea
care asigura eel mai scazut cost al procurarii capitalurilor (vezi capitolul privind
conţinutul gestiunii ciclului de exploatare).
O politica eficienta de gestiune a ratelor de dobanda, în perioada de
instabilitate a acestora, trebuie sa ia în considerare ansamblul finanţarilor
exterioare, deoarece structura ratelor de dobanda poate avantaţa recurgerea la
finanţari pe termen scurt în detriments celor pe termen lung.
Exemplul 1.
La 31.12.N, bilanţul unei întreprinderi se prezinta astfel:
ACTIV Brut Amortiz
Proviz.
Imobilizari necorporale
Imobilizari corporate
Imobilizari financiare
Stocuri Clienţi Efecte
de primit Impozite şi
taxe de încasat
Debitori diversi
Disponibilitaţi
80
1000
400
320
180
151
20 7
2
BILANTIa31.12.N
60
300
50
20
30
Tabelul 1.9
mii lei
Net PASIV SUMA
20 Capital social Rezerve
700 Rezultatul exercitiului
350 Provizioane pentru riscuri
300 Provizioane pentru cheltuieli
150 Imprumuturi pe termen lung
151 Furnizori Efecte de plata
20 7 TVA de plata Creditori
2 diversi Credite bancare
curente
500
100
60
20
12
800
50
120
12 6
20
TOTAL 2160 460 1700 TOTAL 1700
1) Calculaţi fondul de.rulment net global prin cele doua metode (FRNG);
2) Determinaţi nevoia de fond de rulment şi trezoreria neta (NFR, TN);
70

3) Descompuneţi nevoia de fond de rulment totala în nevoie de fond de rulment
pentru exploatare (NFRE) şi nevoie de fond de rulment în afara exploatarii
(NFRAE);
4) Explicafi cum este finanţata nevoia de fond de rulment.
CA
FRNG
NFR
CA ----
FRNG
NFR)— •
Crestere r _ j
toarta , __ J
___ j
i ---------------i
rapida fr..r.r.
r - - J
i

Rezolvare:
1) Calculul FRNG:
a) FRNG = Resurse durabile - Activ imobilizat brut
FRNG=(Resurse durabile - AmortizSri cumulate) - Activ imobilizat net
Resurse durabile:
- Capital social 500 500
- Rezerve 100 100
- Rezultatul exerciţiului 60 60
- Provizioane (20+12) 32 32
- Amortismente şi proviz.
de activ 460 50
- Datorii financiare 800
800
TOTAL 1952 1542
FRNG = 1952 -1480 = 472 mil lei
FRNG = 1542 -1070 = 472 mil lei
b) FRNG = (ACE+ACAE+D)-(DE+DAE+CT)
Activ imobilizatorut net
Imobilizari necorporale 80 20
Imobilizari corporale 1000 700
Imobilizari financiare 400 350
TOTAL 1480 1070
ACE+ACAE+D: DE + DAE + CT
Stocuri 320 Furnizori 50
Client! 180 Efecte de plata 12
Efecte de primit 151 TVA de plata 120
Impozite şi taxe 20 Creditori diversi 6
Debitori diversi 7 Credite de trezorerie 20
Disponibilitaţi 2
TOTAL 680 TOTAL
208
2)
FRGN = 680 - 208 = 472 mil lei
Calculul nevoii de fond de rulment (NFRT):
NFR = (680 - 2) - (208 - 20) = 490 mil lei
NFRT = Nevoi ciclice - Resurse ciclice
TN =Nevoi de trezorerie - Resurse de trezorerie
TN = 2-20-18 mil lei
în = FRNG - NFRT
TN = 472-490 = -18 mil lei
72

3) Descompunerea NFR totala:
a)
NFRE = ACE - DE
Active circulante pentru exploatare
Stocuri 320
Clienţi 180
Efecte de primit 151
TOTAL 651
NFRE = 651 - 182 = 469 mil lei
b) NFRAE = ACAE-DAE
Active circulante în afara exploatSrii
Impozite şi taxe 20
Debitori diverşi 7
TOTAL
NFRAE = 27 - 6 = 21 mil lei
Verificare: 469 + 21 = 490 = NFRT
NFRT =NFRE + NFRAE
Datorii de exploatare
Fumizori 50
Efecte de plata 120
TVAde plata 12
TOTAL
Datorii în afara exploatarii
Creditori diversi 6
TOTAL 6
4) NFR totala este finanţata in principal (96.3%) prin FRNG, cat şi printr -o
îndatorare bancara pe termen scurt (pentru 3.75%). Se constata ca NFRE este
finantata integral de sursele stabile (FRNG pozitiv), eare în plus acopera şi o
parte a NFRAE (3 mil lei) diferenţa (pana la 21 mil) provenind din credite de
trezorerie (figura 1.17).
Activ=lntreb. Pasiv=Resurse
NFRE
469
27
FRNG
472
NFRAE 21 TN18
Fig. 1.17 Echilibru functional
182
Studii de caz:
© Se da bilanţul la 31.12.N, la o mtreprindere cu activitate de comerL
73

ACTiV Brut Amortiz
?'
Proviz.
Imobilizari necorporale
Imobilizari corporate
Imobilizari financiare
Stocuri Creanţe de
exploatare Creanţe
diverse Disponibilitati
40
500
60
500
60
13 12
BILANJIa31.12.N
20
100
15
40
10
Tabelul 1.10
mil.lei
Net PASIV SUMA
20 Capital social Rezerve
400 Rezultatul exerciţiului
45 Provizioane pentru riscuri
460 Provizioane pentru cheltuieli
50 Datorii financiare Furnizori
13 Datorii fiscale şi sociale
12 Datorii diverse
200
20
10 4
6 75
650
30 5
TOTAL 1185 185 1000 TOTAL 1000
1) Calculaţi FRNG prin cele doua metode, NFR şi trezoreria neta
2) Reprezentaţi schematic bilantul cu cele trei elemente calculate şi explicati
cum este finantata NFR
© La 31.12.N bilantul unei întreprinderi se prezinta astfel:
BILANTIa31.12.N
Tabelul 1.11
mii lei
Amortiz
ACTIV Brut ?i Net PASIV SUMA
Proviz.
Imobilizari necorporale 1640 340 1300 Capital social 44000
Imobilizari corporate 106000 23800 82200 Rezerve 8300
Imobilizari financiare 33000 4000 29000 Rezultatul exerciţiului 18500
Stocuri de materii prime 10000 4000 6000 Provizioane ptr. risc, şi ch. 5200
Stocuri de prod, in curs împrumuturi obligatare 18000
de fabric. 16800 3300 13500 Credite bancare pe termen lung 20600
Avansuri şi aconturi Avansuri şi aconturi primite
varsate asupra asupra comenzilor in curs 1000
comenzilor 500 - 500 Datorii furnizori 83500
Creanţe de exploatare 95000 10000 85000 Datorii fiscale şi sociale 20800
Crean(e diverse 3600 100 3500 Alte datorii 2950
Disponibilitati 200 200 Credite bancare curente 1400
Cheltuieli de repartizat Venituri constatate in avans 700
asupra mai multor
exerciţii' 1950 -- 1950
Cheltuieli constatate in
avans 1800 -- 1800
TOTAL 270490 45540 224950 TOTAL 224950
1) Determinaţi indicatorii de echilibru financiar functional;
2) Explicati cum este finanţata NFR şi reprezentaţi schematic echilibrul
functional.
' Sunt cheltuieli de valori mai mari şi se vor amortiza intr- o perioada mai mare de timp (max 5 ani).
De aceea sunt asimilate imobilizarilor de durata. Bilantul reda valoarea neta a acestor cheltuieli.
74

Bilanţul la 31.12.N se prezintam tabelul 1.12.
BILANTIa31.12.N
ACTIV PASIV
Tabelul 1.12
mii lei
Imobilizari nete 4050 Capital social 2000
Stocuri de materii prime şi materiale 540 Rezerve 3200
Stocuri de produse finite 890 Rezultatul exerciţiului 933
Creanţe de exploatare 2130 Datorii financiare 190
Alte creanţe 400 Furnizori 1200
Disponibilitaţi 73 Alte datorii 560
TOTAL 8083 TOTAL 8083
1) Calculaţi FRNG (prin cele doua metode)
2) Calculaţi NFR şi trezoreria neta
3) Reprezentaţi schematic echilibrul functional şi explicaţi modul de realizare a
acestuia.
Analiza patrimoniala şi funcţionala
Studii de caz:
© Calculaţi indicatorii de echilibru financiar pe baza bilanţului financiar şi a
bilanţului functional, interpretaţi rezultatele obţinute şi reprezentaţi schematic
modul de realizare a echilibrului financiar
BILANJ la 31.12.N (înainte de repartizare)
ACTIV PASIV
Tabelul 1.13
mii lei
Imobilizari necorporale 13000 Capital social 700000
Imobilizari corporale 1848000 Rezerve 645000
Imobilizari financiare 303000 Rezultat reportat 43000
Stocuri materii prime 402000 Rezultatul exercitiului 113000
Stocuri producţie m curs 100000 Provizioane pentru riscuri si
Stocuri produse finite 900000 cheltuieli 129000
Creanţe clienţi şi asimilate 1416000 Datorii financiare şi asimilate 2263000*
Disponibilitaţi 444000 Datorii furnizori 1106000
Datorii fiscale şi sociale 427000
TOTAL 5426000 TOTAL 5426000
* Datoriile financiare şi asimilate includ datorii financiare cu scadenţe mai mari
de un an 800000 mii lei şi creditele bancare curente 1463000 mii lei.
75

In vederea analizei pe baza bilanţului financiar se presupune ipoteza
repartizarii profitului pentru constituirea rezerveior statutare 60000 mii lei, pentru
distribuirea dividendelor 40000 mii lei, iar diferenţa se va reporta în exercitiul
urmator:
© Realizaţi analiza patrimoniala şi funcţionala pornind de la bilanţul încheiat la
31.12.N(înainte de repartizare) (tabelul 1.14).
Tabelul1.14
BILANTIa31.12.N
mii lei
ACTIV Brut Amortiz
?i
Proviz.
Imobilizari necorporale -
cheltuieli de constituire*
Imobilizari corporale
Imobilizari financiare (1)
Stocuri Clienţi Create
diverse(2) Disponibilitaţi
Prime de rambursare
privind obiigatiunile*
40
360
40
80
120
34 6
10
20
60
20
30
Net PASIV SUMA
20 Capital social Rezultat
300 nerepartizat (3)
40 Provizioane pentru
60 riscuri şi cheltuieli
90 Datorii financiare (4)
34 6 Datorii nefinanciare (5)
10 (fumizori)
200
20
60
160
120
TOTAL 690 130 560 TOTAL 560
1) din care 20 mil. lei mai mici de un an;
2) din care 8 mil. lei mai mari de un an;
3) din care dividende de repartizat 10 mil. lei şi restul pentru fondurile proprii;
4) din care credite bancare curente 20 mil. lei şi datorii mai mici de un an (în
afara creditelor bancare curente) 40 mil. lei;
5) din care 14 mil. lei mai mari de un an.
' Considerate active fictive

Capitolul 2 ANALIZA
REZULTATELOR TNTREPRINDERII
Intreprinderea concentreaza o complexitate de operaţii economice şi
financiare, care se reflecta în documentele contabile de sinteza, sub forma
fluxurilor şi stocurilor. Fluxurile au o influenţa imediata asupra rezultatului
exercrţiului, în timp ce stocurile prezinta un impact, temporar sau de durata,
asupra echilibrului financiar, nevoii de finanţare a operaţiilor de gestiune şi în
final asupra solvability întreprinderii.
Fluxurile economice, respectiv veniturile şi cheltuielile perioadei de
gestiune, sunt generate, în principal, de trei domenii de activitate (figura 2.1):
- de exploatare, care este activitatea dominanta (de baza) ce vizeaza
realizarea profitului întreprinderii din sectoarele industrial, investiţional,
comercial si/sau de prestari de servicii;
- financiara, privind participape la capitalurile altor societaţi şi alte acţiuni
de plasament. Activitatea de exploatare şi cea financiara formeaza
activitatea curenta a întreprinderii;
- excepţionala, privind operatiile de gestiune şi operaţiile de capital care
nu sunt legate de activitatea normals şi curenta.
Fiecare tip de activitate degaţa un anumit rezultat (profit sau pierdere)
stabilit ca diferenfa între veniturile şi cheltuielile perioadei de gestiune reflectate
în cadrul contului de profit şi pierdere pe cele trei domenii de activitate (figura
2.1). Drept urmare, analiza rezultatelor întreprinderii se va realiza pe baza
contului de profit şi pierdere (contul de rezultate)
REZULTATUL CURENT
REZULTATUL DIN
EXPLOATARE
REZULTATUC
FINANCIAR
REZULTATUL
EXCEPTIONAL
IMPOZIT PE PROFIT
REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI
Fig. 2.1 Siructura rezultatelcr pe principalele domenii de activitate
77

2.1.C0NTUL DE PROFIT şl PIERDERE (CONTUL DE
REZULTATE)
Sintetizand, pentru o perioada de activitate data (de obicei un exerciţiu
financiar), ansamblul fluxurilor economice generatoare de venituri (ca surse de
îmbogaţire) şi cheltuieli (ca surse de saracire), contul de profit şi pierdere arata
cum s-a ajuns de la starea patrimoniala initials la cea finala, reflectate in
bilanţurile de la începutul şi sfarsitul exerciţiului (realizeaza legatura dintre
bilanţul initial şi eel final).
Cheltuielile cuprind totalitatea elementelor de costuri, suportate de
întreprindere în cursul exercitiului, sub forma sumelor sau valorilor platite sau de
platit pentru :
- consumurile, lucrarile executate şi serviciile prestate de care
beneficiaza întreprinderea;
- cheltuielile cu personalul (salarii, asigurari şi protecţie sociala); -
- executarea unor obligatii contractuale sau legale de catre
întreprindere;
- cheltuieli exceptional privind operaţiile de gestiune (despagubiri,
amenzi, perisabilitati şi lipsuri la inventar, donaţii şi subvenţii
acordate, inclusiv prelevarile şi donape în scopuri umanitare,
precum şi pentru spriţinirea activitatilor sociale, culturale şi sportive,
pierderi din debitori diversi), sau cele privind operape de capital
(valoarea contabila neamortizata a imobilizarilor necorporale,
corporale sau financiare cedate, distruse sau disparute, denumita si
sau valoarea net contabila a cesiunilor).
în cadrul cheltuielilor pentru determinarea rezultatului exercitiului, se
cuprind de asemenea amortizarile şi provizioanele constitute (calculate),
grupate în funcţie de natura cheltuielilor (de exploatare, financiare,
excepţionale). Cheltuielile cu amortizarile cuprind amortizarea imobilizarilor
necorporale şi corporale. Cheltuielile cu provizioanele includ: provizioanele
pentru riscuri şi cheltuieli; provizioanele privind deprecierea imobilizarilor;
provizioanele pentru deprecierea stocurilor şi productiei în curs de execuţie;
provizioanele pentru deprecierea creanţelor şi provizioanele pentru deprecierea
titlurilor de plasament; amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor;
provizioanele reglementate.
Principalele elemente care formeaza veniturile unitatii patrimoniale sunt
sumele sau valorile încasate sau de încasat, din:
- livrarile de bunuri, executarea de lucrari, prestarile de servicii şi din
avantajele pe care unitatea a consimţit sa le primeasca;
- executarea unor obligatii legale sau contractuale din partea terror;
- venituri exceptional, care nu sunt legate de activitatea curenta şi se
refera, fie la operatii de gestiune (despagubiri şi amenzi încasate,
donaţii, salarii neridicate prescrise şi alte venituri), fie la operatii de
capital (cotele-parţi din subvenţiile pentru investiţii virate asupra
rezultatului exerciţiului, pretul de vanzare sau cesiune al activelor
imobilizate cedate, exclusiv TVA etc).
78

in cadrul veniturilor pentru determinarea rezultatului exercifiului se mai
cuprind:
- producţia stocata, reprezentand variaţia în plus (crestere) sau minus
(reducere) între valoarea la cost de producţie a stocurilor de produse
si producţiei In curs la finele perioadei (Sf) şi valoarea iniţiala (Si) a
acestora, neluand în calcul provizioanele pentru depreciere
constituite;
- producţia imobilizata, reprezentand veniturile din producţia de
imobilizari, respectiv costul lucrarilor şi cheltuielilor efectuate de
unitatea patrimonial^ pentru ea însasi, care se înregistreaza ca
active imobilizate corporale şi necorporale;
- diminuarea sau anularea provizioanelor constituite care se
înregistreaza, dupa caz, la venituri din exploatare, financiare sau
excepfionale, în situaţia în care nu mai este justificata menţinerea
provizioanelor constituite, respectiv are loc realizarea riscului sau
cheltuiala devine exigibila (reluari asupra provizioanelor).
In figura 2.2 se prezinta succint situaţia contului de profit şi pierdere, pentru
a crea o imagine generala asupra structurii veniturilor şi cheltuielilor precum şi a
rezultatelor întreprinderii.
Rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere) se determina ca diferenţa între
veniturile şi cheltuielile exercitiului, indiferent de data încasarii sau plaţii
acestora. Acest aspect conduce la diferenţierea fluxurilor de venituri şi cheltuieli
din cadrul contului de profit şi pierdere în doua categorii: fluxuri de venituri
încasabile /cheltuieli platibile şi fluxuri calculate.
Veniturile încasabile cuprind veniturile încasate în cursul exerciţiului şi
veniturile de încasat în exerciţiul urmator (livrarile de bunuri, execu tarile de
lucrari, prestarile de servicii ca şi produsele, lucrarile, serviciile în stoc,
executarea unor obligaţii din partea terţilor, venituri exceptionale din operaţii de
gestiune, din cesiunea imobilizarilor, etc.)
Cheltuieli platibile cuprind cheltuielile platibile în cursul exercifiului şi
cheltuielile de platit în exercitiul urmator (cheltuieli cu materialele şi serviciile
procurate din afara şi consumate, cheltuieli cu personalul, executarea unor
obligaţii de catre întreprindere, cheltuieli excepfionale privind operable de
gestiune, impozitul pe profit). Veniturile încasabile/cheltuielile platibile,
majoreaza şi respectiv diminueaza rezultatul net şi trezoreria, în timp ce
veniturile şi cheltuielile calculate nu au influenza decat asupra rezultatului fara
a afecta direct trezoreria întreprinderii (reluari asupra provizioanelor, cote parţi
din subvenţii pentru investi^ii virate asupra rezultatului exercitiului, amortizari şi
provizioane calculate, valoarea net contabila a elementelor de activ cedate).
Veniturile şi cheltuielile calculate pot influenza trezoreria întreprinderii numai sub
incidenţa unor aspecte fiscale.
Profitul net al exerci^iului, ca reflectare a rentabilitaţii întregii activit&ti
desfasurata de întreprindere în cursul exercitiului financiar, urmeaza a fi
repartizat conform reglementarilor în vigoare.
Conţinutul informational al contului de profit şi pierdere permite aprecierea
performantelor întreprinderii, întreprinderii evaluate prin soldurile intermediare de
gestiune, capacitatea de autofinanţare şi riscul economic.
79

CHELTUIELI VENITURI
If CHELTUIELI PENTRU EXPLOATARE I VENITURI DIN EXPLOATARE
Cheltuieli privind marfurile Venituri din vanzarea marfurilor a)
Cheltuieli materiale Producţia vanduta b)
Cheltuieli cu lucrari s. i servicii executate de terţi Cifra de afaceri (a+b)
Cheltuieli cu impozite, taxe şi varsaminte Venituri din producţia stocata (Sf-Si) c)
asimilate Venituri din producţia de imobilizari d)
Cheltuieli cu personalul Producţia exerciţiului (b+c+d)
Alte cheltuieli de exploatare Venituri din subvenţii de exploatare
Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele Alte venituri din exploatare
Venituri din provizioane privind exploatarea
A. REZULTATUL DIN 1 EXPLOATARE (1 -II)
IV CHELTUIELI FINANCIARE III VENITURI FINANCIARE
Pierderi din creanţe legate de participaţii Venituri 2 ' din participaţii, alte imobilizari
Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate 1 ' financiare şi creanţe imobilizate
Cheltuieli din diferenţe de curs valutar Venituri din titluri de plasament 31
Cheltuieli privind dobanzile Venituri din diferenţe de curs valutar
Alte cheltuieli financiare Venituri din dobanzi
Cheltuieli privind amortizarile şi provizioanele Alte venituri financiare
Venituri din provizioane
B. REZULTATUL FINANCIAR (III - IV)
C. REZULTATUL CURENT AL EXERCITIULU! (I + II! - II - IV)
VI CHELTUIELI EXCEPŢICNALE privind : V VENITURI EXCEPTIONALE din :
Operable de gestiune Operable de gestiune
Operaţiile de capital Operaţiile de capital
Amortizari şi provizioane Provizioane
D. REZULTATUL. EXCEPTIONAL ( V - VI)
VII! CHELTUIELI TOTALE (I! + IV + VI) VII VENITURI TOTALE (1 + III + V)
E. REZULTATUL BRUT AL EXERCITIULUI (VII -VIII)
IX Impozit pe profit
F. REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI (E - IX)
Fig. 2.2 Structure Contului de Profit ?i Pierdere'
1) diferenţsle nefavorabile dintre valoarea contabila a titiului de plasament si
preţul de cesiune;
2) dividende aferente titiuriior de participare, dividende afetente titiuriior
imobilizate ale activitapi de portofoiiu şi alte imobiiizari financiare, dobanzi
aferente creanţelor imobilizate;
3) venituri nete rezultate din vanzarea titiuriior de plasament, respectiv diferenfa
fc-vorabila dintre valoarea contabiia a titiuriior de plasament şi preţul de cesiune
a! acostora.
1 In formu'arele de bilanţ contabi! amise de Ministorui Finanţelcr, conlul de profit ?i p'erdere se
prazinta sub forma de lista. Din considerente didactice lucrarea prezinta struc'ura sub forrna de cont.
80

2.2. SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE
Structura contului de profit şi pierdere pe cele trei tipuri de activity perrnite
degaţarea unor solduri de acumulari banesti potentate, destinate sa
indeplineasca o anumita funcţie de remunerare a factorilor de producţie şi de
finanţare a activitatii viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).
Realizarea acestui obiectiv presupune o tratare prealabila a contului de profit şi
pierdere pentru a pune în evidenţa modul de funcşionare şi rentabilitatea
intreprinderii ca marja comerciala, producţie a exerciţiului, valoare adaugata,
excedent brut de exploatare, rezultat al exploatarii, rezultat curent şi rezultat net
al exercitiutui (figura 2.3)
CHELTUIELI VENITURI SIG
Costul de cumparare al
marfurilor vandute
Vanzari de marfuri • Marja comerciala
sau variafia in minus (reducere a Producfia vanduta
• Producţia exerciţiului
stocurilor)
Producţia stocata (S,-Si)
Produc(ia imobilizata
Consumuri provenind de la terfl • Producţia exercitiului •
Marja comerciala
• Valoarea adaugata 0)
Impozite, taxe şi varsaminte • Valoarea adaugata • Excedentul brut (sau
asimilate Cheltuieli cu
Subventfi de exploatare
insuficienta bruta) de
personalul
exploatare (2)
• sau Insuficienţa bruta de • Excedentul brut al exploatarii•
Rezultatul exploatarii (profit
exploatare Amortizari şi
Reluari asupra provizioanelor Alte sau pierdere) (3)
provizioane calculate Alte
cheltuieli de exploatare
venituri din exploatare
o sau Rezultatul exploatarii
(Pierdere) Cheltuieli financiare
• sau Rezultatul curent
(Pierdere) Cheltuieli
exceptional Impozit pe
profit
• Rezultatul exploatarii (Profit) • Rezultatul curent (profit
Venituri financiare
sau pierdere) (4)
• Rezultatul curent (Profit)
Venituri exceptional
Fig. 2.3. Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune
• Rezultatul net al
exerciţiului (profit net sau
pierdere) (5)
Soldurile intermediare de gestiune reprezinta, de fapt, palierele succesive
în formarea rezultatului final. Construcţia indicatorilor se realizeaza în cascada
(figura 2.4) pornind de ia eel mai cuprinzator (producţia exerciţiului + marja
comerciala) şi încheind cu eel mai sintetic (rezultatul net al exerciţiului). Fiecare
sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare la treapta respectiva de
acumuiare.
Marja comerciala (adaosul comercial) vizeaza în exclusivitate
întreprinderile comerciale, sau numai activitatea comerciala a întreprinderilor cu
activitate mixta (industrial^ si comerciala). Activitatea comerciala presupune
cumpararea şi revanzarea marfurilor, marfurile fiind considerate bunuri
cumparate pentru a fi revandute în aceeasi stare.
Excedentul vanzarilor de marfuri în raport cu costul de cumparare al
acestora reprezinta marja comerciala. Costul de cumparare al marfurilor vandute
C-da 45 coala 6
81

Activitate comerciala" Activitatea industrials
Vanzari de marfuri
Marja Cumparari de
comer- marfuri
cialS - variaţia
stocurilor de
marfuri
Marja com. Producţia exerciţiului
Marja
comercialS
Producţia
vandutS
Prod,
stocat
Producfa
imob.
a
Consumuri de la terţi VALOAREA
ADAUGATA
Imp ?i Chelt. EXCEDENTUL Alte venit.
taxe cu BRUTDE expl. şi
pers EXPLOATARE Venit. din
proviz.
Alte ch. de expl REZULTA- Venituri
Amortz. şi TULDIN financiare
proviz. EXPL
calculate (PROFIT)
Chelt.
excep;.
Impozit
pe profit
REZULTATUL
NET (PROFIT)
Subv. de
expl.
Chelt.
Financ
RE2ULTATUL
CURENT (PROFIT)
Fig. 2.4 Cascada soldurilor intermediare de gestiune
Venit.
ExcepJ
(revandute) include preţul de cumparare (pret, fara TVA) majorat cu cheltuielile
accesorii de cumparare şi corectat cu variaţia stocurilor de marfuri.
Marja comerciala este principalul indicator de apreciere a performanţelor
unei activitaţii comerciale. Daca cifra de afaceri este un indicator de volum al
activitaţii, suma marjei comerciale, generata de cifra de afaceri realizata, este
indicatorul indispensabil pentru aprecierea gestiunii unei întreprinderi
comerciale. Practica demonstreaza ca, doua întreprinderi cu activitate
comerciala pot realiza, cu aceeasi cifra de afaceri, marje comerciale diferite. Or,
marja comerciala constituie singura resursa veritabila a mtreprinderii comerciale.
Analiza tendinţei in timp a ratei marjei comerciale (marja comerciala/cifra de
afaceri) şi compararea acesteia cu cele înregistrate de alte întreprinderi, din
acelasi sector, constituie elementele de baza în evaluarea performantelor
financiare ale acestor întreprinderi.
82

Marimea marjei comerciale este un element care trebuie apreciat in functie
de tipul politicii de vanzare promovata de întreprindere. De pilda, marjele
comerciale ridicate corespund în general, întreprinderilor specializate în corner} de
lux, sau comerj traditional care asigura şi service dupa vanzare. Din contra,
întreprinderile care dispun de suprafeje comerciale mari şi practica metode de
vanzare prin autoservire, vor înregistra marje comerciale mai reduse.
Pentru aprecierea oportunitatii politicii comerciale pomovata de întreprindere,
marja comerciala trebuie descompusa pe produse sau evidenţiata pe
ramuri de activitate. De asemenea, variaţia marjei trebuie explicate în functie de
rotatia stocurilor, stiut fiind faptul ca reducerea marjei ar trebui, în mod normal,
sa fie compensate printr-o crestere a vanzarilor, care conduce, în principiu, la o
reorientare a politicii comerciale.
In fine, marja comerciala se constituie ca un indicator de baza pentru studiile
previzionale, pemnitend determinarea pragului de rentabilitate, sau punctului
critic al unei activitafi comerciale (cheltuieli fixe/marja comerciala unitara).
In mod similar, şi cu semnificaţie apropiate, întreprinderile industriale sau
de service, pot calcula un indicator denumit marja asupra consumurilor
materiale, ca diferente între producţia exercifiului şi consumurile materiale
(cumparari de materii prime şi materiale minus cresterea, sau plus diminuarea,
stocurilor de materii prime si materiale în cursul perioadei de gestiune). Aceasta
marja este cu atat mai semnificativa cu cat producţia imobilizata este mai redusa
şi consumul de materiale important.
Producfia exercitiului (în cadrul activitatii industriale) include valoarea
bunurilor şi serviciilor "fabricate" de întreprindere pentru a fi vandute, stocate sau
utilizate pentru nevoile proprii. Drept urmare, producţia exerciţiului va include trei
elemente: producţia vanduta, producţia stocata şi producţia imobilizata.
Produc^ia exercitiului fiind conceptul central în calculul soldurilor
intermediare de gestiune, alaturi de marja comerciala, merita diferenţiat de
indicatorul cifra de afaceri. La întreprinderile cu activitate mixta, cifra de afaceri
evidenţiaza vanzarile de marfuri şi producfia vanduta, în timp ce la întreprinderile
industriale aceasta reflecta doar producţia vanduta. Ignorand anumite aspecte
esenţiale privind activitatea întreprinderii, cum sunt decalajele între momentul
fabricarii şi eel al facturarii antrenand variaţia stocurilor ca şi produc^ia
imobilizata care uneori pot înregistra valori semnificative, cifra de afaceri poate
sa genereze o imagine deformata asupra activitafi întreprinderii. Dimpotriva,
producţia exercitiului ofera o imagine mai fidela a activitaţii reale a întreprinderii
pe durata perioadei de gestiune.
Producţia exercitiului este un indicator inevitabii, dar ambigu, întrucat este
constituit din elemente foarte eterogene: unele sunt evaluate la pret de vanzare
(product'ia vanduta), iar altele, la cost de produce (producţia stocata şi
producţia imobilizata). In plus, nivelul rezultatelor se poate modifica în functie de
metoda retinuta pentru evaluarea stocurilor. Datorita acestui fapt, valoarea
productiei nu poate sa reflecte o realitate financiara.
Valoarea adSugatS (primul sold intermediar de gestiune) exprima
cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de produce, îndeosebi a
forjei de munca şi capitalului, peste valoarea bunurilor şi serviciilor provenind de
la terţi, în cadrul activitaţii curente a întreprinderii.
83

Valoarea adaugata se calculeaza pomind de la producţia exerciţiului
majorata cu marja comerciala şi diminuata cu consumurile de bunuri şi servicii
furnizate de terţi pentru aceasta producţie.
Valoarea adSugata=Producfla exerci^iului+Marja comerciaia-Consumuri de la terţi
în care :
Consumuri de la terţi = Cumparari de materii prime şi materiale ± variaţia
stocurilor de materii prime şi materiale + Alte cheltuieli şi cumparari externe
Valoarea adaugata nu este evidenţiata în contul de profit şi pierdere, dar
acesta, din urma, conţine elemente necesare pentru determinarea sa, în special,
pentru stabilirea consumurilor provenind de la terţi. Aceste consumuri includ
doua categorii esenţiale: aprovizionari consumate (cumparari de materii prime şi
alte aprovizionari + variaţia stocurilor (stoc^i - stoCfinai) + cumparari nestocate)
şi alte cheltuieli externe consumate (lucrari şi servicii executate de terţi).
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune evidenţiaza prima metoda de
calcul a valorii adaugate - metoda deductiva. Valoarea astfel stabilita este o
valoare adaugata bruta, care nu Jine cont de deprecierea activului imobilizat
sub forma amortizarilor şi provizioaneior calculate.
Fundamentandu-se pe producţia exerciţiului, valoarea adaugata bruta
pastreaza caracterul eterogen al conceptului, de producţie. Aceasta limita poate
fi depasita prin descompunerea soldului (VA) în doua componente
corespunzatoare structurii producţiei. Se obţine astfel, valoarea adaugata
vandut^, corespunzatoare producţiei vandute şi valoarea adaugata produsa,
aferenta producţiei stocate şi imobilizate.
Sub aspect financiar, noţiunea de vaioare adaugata bruta nu prezinta
interes deosebit, analiza financiara preocupandu-se în special, de fluxurile
monetare corespunzatoare valorii adaugate vandute, sub rezerva luarii în seama
a decalajelor privind creanţele şi datoriile aferente operaţiilor care au generat
aceasta valoare adaugata vanduta.
Adoptarea noţiunii de valoare adaugata vanduta, obliga întreprinderea
producatoare la separarea costurilor de producţie în costuri externe (CE) şi
costuri interne (Cl) sau costuri adaugate. Aceasta structura a producţiei
permite determinarea (figura 2.5.):
- unei marje asupra costului de producţie
- unui cost adaugat
- unei valori adaugate prin adunarea la marja a costului intern (adaugat)
Valoarea adaugata prezinta o deosebita semnificaţie în perspectiva
distribuirii veniturilor întreprinderii. In fapt, valoarea adaugata reprezinta sursa
de acumulari banesti pe care întreprinderea o poate utiliza pentru remunerarea
participanţilor direcţi şi indirect! la activitatea economica a sa: salariaţi, stat,
creditori, acţionari, întreprindere.
Regrupand fluxurile financiare din contul de profit şi pierdere, în aval de
distribuirea valorii adaugate, se poate arata ca aceasta revine:
- personalului şi organismelor sociale, sub forma cheltuielilor cu
personalul;
- statului, sub forma de impozite, taxe, varsaminte asimilate şi impozit
pe profit (minus subvenţiile de exploatare);
84

- "furnizorilor" de capitaluri, sub forma de cheltuieli financiare si
dividende;
- întreprinderii, sub forma de autofinanţare.
MARJA COST ADAUGAT
COST INTERN (Cl)
MARJA Cl Pr.
vanduta
Cl PR.
stoc
VALOAREA ADAUGATA PRODUSA
VAL. AD. VANDUTA
PRODUCTIA EXERCITIULUI j
Cl Prod
imob.
Consumuri provenind de la terţi:
COST EXTERN (CE)
CE Pr.
vanduta
CE
Pr. stoc
CE
Prod,
imob.
MARJA Cl Pr. CE
Cl
CE Pr. CE Cl
vanduta Pr. vanduta Pr. stoc
stoc Pr. imob. Pr. imob.
Producţia vanduta Productia stocata Producfla imob.
PRODUCTIA EXERCITIULUI
Fig. 2.5 Structura valorii adaugate
Tabloul de repartizare a valorii adaugate (figura 2.6) evidenţiaza, de fapt, a
doua metoda de calcul a acesteia, respectiv metoda adiţionala.
Curent utilizata în practica financiara, aceasta marjS de acumulare
bSneascS (VA) prezintS interes pentru ca:
- realizeaza legStura între nivelul micro şi macroeconomic. Prin
agregarea valorilor adaugate ale întreprinderilor la nivel
macroeconomic se obţine Produsul Intern Brut;
- reprezinta un criteriu pentru aprecierea aportului specific al
întreprinderii la realizarea producţiei sale. Valoarea adaugata este un
indicator mai sintetic decat cifra de afaceri şi producţia. Cifra de afaceri
evidenţiaza performarişa comerciala a întreprinderii, respectiv
capacitatea sa de vanzare. Dar, cifra de afaceri nu este un indiciu
pertinent pentru aprecierea dimensiunii unei Intreprinderi (cu instalatii
reduse, o întreprindere poate realiza o cifra de afaceri importanta,
daca utilizeaza în proporţie semniticativa subansamble de ia ter^i
pentru realizarea producţiei sale). Numai valoarea adaugata este
indicatorul care mascara aportul specific a! întreprinderii la realizarea
productiei sale;
- este criteriu! de apreci&re a crs^terii întreprinderii. Rata cresterii
cifrei de afaceri este adesea nerealista. Numai rata privind cresterea
valorii adaugate permite evaluarea creşterii reale a întreprinderii (in
caz de inflate, rata de creştere trebuie deflatata);
85

Marja comerciala Producţie vanduta Prod, stoc Prod,
imob.
86
Consumuri de
terţi
Personal
org. soc.
V
Creditori
Dividende
Cheltuieli cu
personalul
VALOARE ADAUGATA
Imp. taxe
varsam. asim.
si impoz.
profit
Subv. de expl.
EXCEDENTUL BRUT
DE EXPLOATARE
Dobanzi
Comisioane
V
Intreprindere Autofinanţare
Fig. 2.6 Tabloul de repartizare a valorii adaugate
masoara gradul de integrare al întreprinderii, prin raportul valoare
adaugata/producţie (CA). Cu cat rezultatul raportului este mai mare, cu
atat mai mult întreprinderea este integrata, adica TsJ poate asigura ea
însasi, un numar mare de faze de fabricate, mergand de la materiile
prime la elaborarea produselor finite, fara a recurge la serviciile altor
întreprinderi (pentru executarea unor lucrari sau furnizarea unor
subansamble). Se remarca do asemenea ca pe masura ce gradul de
integrare create, se asteapta o crestere semnificativa a nevoii de fond
de ailment pentru exploatare, pentru care trebuie cautate noi surse de
finanţare;
evidenţiaza structura expioatSrii, prin intermediul rateior de
repartizare a vaiorii adaugaie. Raportand remunerarea fiecarui
participant (cheltuieli cu personalul, cheltuieli financiare. impozite şi
taxe, autofinanţare) la vaioarea adaugata se poate face o evaluare a
distribufiei veniturilor globale catre partenerii întreprinderii;

eflecta gradul de utilizare al factorilor de produce. Se poate
constata ca pentru acelasi nivel al valorii adaugate, şi cu structuri de
exploatare identice, utilizarea factorilor de produce poate fi diferita.
Aceasta diferenţiere este determinate de randamentul diferit al utilizarii
forjei de munca şi al echipamentelor productive afectate efectiv
activitaţii de exploatare (valoarea adaugata/numar personal; valoarea
adaugata/imobilizari de exploatare).Legatura dintre cele doua rapoarte
este asigurata de rata intensity capitalistice (echipament pe salariat):
Valoarea adaugata I mobilizari de exploatare Valoarea adaugata
Numar personal ~ Numar personal Imobilizari de exploatare
Randamentul muncii Intensitatea capitalistic^ Randamentul echipamentelor
Se observa ca, randamentul muncii va fi cu atat mai mare cu cat
intensitatea capitalistic^ este mai puternica (echipamentul modern cu
grad înalt de automatizare) şi randamentul echipamentelor mai mare; -
permite, în condiţii de funcţionare identice, realizarea anumitor
clasificaţii sectoriale. Astfel, la o extremitate, se vor situa
întreprinderile comerciale care revand ceea ce ele cumpara, cu o
valoare adaugata slaba, iar la cealalta extremitate, firmele de
consultanţa, care cumpara puţin şi vand ("materie cenusie"), cu o
valoare adaugata importanta. Intre cele doua şi sectorul industrial, se
întalnesc, pe de o parte, tntreprinderi de înalta tehnologie, cu o valoare
adaugata ridicata, iar pe de alta parte, industria constructoare de
masini, cu o valoare adaugata modesta.
Eficienţa informaţiilor fumizate de noţiunea de valoare adaugata se
fundamenteaza pe o interpretare prudenta a indicatorului. De pilda, creşterea
valorii adaugate nu este neaparat un semn de prosperitate pentru tntreprindere,
In masura in care aceasta crestere poate fi însojita de o^ scadere brusca a
performanţelor comerciale şi de o Inrauta^ire a trezoreriei. In legatura cu rolul
valorii adaugate în interpretarea structurii de exploatare a unei întreprinderi, se
pot prezenta doua aspecte: majorarea cheltuielilor cu personalul poate angaţa o
crestere a valorii adaugate, în timp ce rezultatul şi rentabilitatea întreprinderii se
pot reduce brusc; cresterea valorii adaugate poate fi rezultatul cresterii stocurilor
de produse finite fabricate la costuri foarte ridicate pe care piaţa va fi incapabiia
sa le absoarba datorita preţurilor de vanzare pe care ar trebui sa le practice.
Aceste aspecte ne obliga la o interpretare prudenta a valorii adaugate în
raport cu factorii care au generat-o.
Exeedentu! brut al exploat3rii (EBE), sau, dupa caz insuticienţa bruta de
exploatare (iBE), se stabileşte ca diferen^a între valoarea adaugata (plus
subvenţiile de exploatare), pe de o parte, şi impozitele, taxele şi cheltuielile de
personal, pe de alta parte.
Excedentul brut al exploatarii = (Valoarea adSugata + Subvenfii de expioatareH^heltuieSi
cu personalul+impozite, taxe şi varsăminte asimilate).
Excedentul brut al exploatarii, exprima acumularea brută din activitatea de
exploatare (operaţii strict legate de producţia industriala. de activitatea
87

comerciala sau prestari de servicii), resursa principals a întreprinderii, cu
influenza hotaratoare asupra rentabilitaţii economice şi a capacitaţii potentate de
autofinanţare a investiţiilor (din amortizari, provizioane, profit).
Roiul excedentului brut al exploatarii, în analiza financiara poate fi urmarit
sub trei aspecte:
a) ExcedentuI brut al exploatarii este o masura a performanţelor economice
ale întreprinderii. Sub acest aspect, indicatorul va fi reţinut în calcului
rentabilitaţii economice (EBE/capital economic), sau al ratei marjei brute de
exploatare (EBE/CA). Un excedent brut al exploatarii suficient de mare va
permite întreprinderii reinnoirea imobilizarilor sale prin amortizari, acoperirea
riscurilor din provizioanele constituite şi asigurarea finanţarii sale care
antreneaza cheltuieli financiare, iar diferenţa va fi distribuita statului (impozit
pe profit), acţionarilor (dividende) sj/sau conservata prin autofinanţare.
b) ExcedentuI brut al exploatarii este independent de politica financiara a
întreprinderii (nu este influenţat de veniturile şi cheltuielile financiare
dependente de structura financiara a întreprinderii), de politica de investiţii
(nu fine cont de deciziile întreprinderii privind modalitaţile de calcul a
amortizarii), de politica de dividend (deciziile conducerii întreprinderii privind
repartizarea profitului net), de politica fiscal^ şi de elementele
exceptional (nu ia în calcul impozitul pe profit, şi rezultatul exceptional).
Acest sold intermediar de gestiune nefiind perturbat de politica întreprinderii
in materie de finanţare, investp, provizioane, fiscalitate, furnizeaza informaţii
semnificative cu privire la performanţele industriale şi comerciale, fiind de
aceea recomandat în studii previzionale şi analize comparative ale
intreprinderilor aparţinand aceluiasi sector de activitate. El poate sa puna în
evidenţa, mai- bine decat rezultatul final, o deficient, structural^ a
întreprinderii în plan pur industrial si comercial.
c) ExcedentuI brut al exploatarii reprezinta o resursa" financiara fundamentala
pentru întreprindere. Sub rezerva producţiei imobilizate şi a decalajelor
generatoare de creanţe stocuri şi datorii cu consecin^e asupra trezoreriei,
excedentul brut de exploatare constituie resursa financiara fundamentala
care va fi utilizata pentru menţinerea sau cresterea capacitatii de producţie a
întreprinderii, plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe profit şi
dividendelor, rambursarea împrumuturilor angaţate anterior. Dar, aceasta
resursa financiara fundamentala, nu este decat o resursa de trezorerie
poten^iala, un cash-flow potential degaţat de exploatare (cash-flow brut al
exploatarii), susceptibil de a se transforma în disponibilitaţi pe masura
;eglementarii decaiajelor dintre nevoile s.i resursele exploatarii. Acest aspect
decurge chiar din metodologia de calcul a excedentului brut de exploatare:
ExcedentuI brut al exploatarii = Venituri din exploatare - Cheltuieli pentru
încasabiie exploatare platibile
Pornind de la veniturile şi cheltuielile încasabiie, respectiv platibile şi avand
în vedere diferitele decalaje care se produc la nivelul creditelor acordate
clienţilor şi creditelor furnizor, sau la nivelul stocurilor, antrenand un veritabil
fenomen de retenţie a fluxurilor monetare, se poate arata ca o parte din
88

excedentul brut al exploatarii se va regasi imobilizat in variatia nevoii de fond de
rulment pentru exploatare (productia imobilizata nu genereaza fluxuri monetare).
Excedentul brut al exploatarii = Venituri din exploatare încasate (tn cursul
exercişiului) + Venituri din exploatare de încasat (în exerciţiul urmator) -
Cheltuieli pentru exploatare platite (In cursul exerciţiului) - Cheltuieli pentru
exploatare de platit (în exerciţiul urmator)
=> Excedentul brut al exploatarii = Excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE)
+ Venituri din exploatare de încasat - Cheltuieli pentru exploatare de piatit
Dar, veniturile şi cheltuielile realizable, în exercitiul urmator, sunt expresia
resurselor temporare pentru exploatare, respectiv a necesarului de active
circulante, care, articulate cu soldul lor din bilanţ, conduc la evidenţierea variatiei
nevoii de fond de rulment pentru exploatare (ANFRE): •
Excedentul brut al exploatarii (EBE) = Excedentul de trezorerie al exploatarii
(EFE) + Producţia stocata (Stoc final - Stoc initial) + Variatia stocurilor (Stoc initial -
Stoc final) + Producţia imobilizata + Variaţia creanţelor de exploatare (Sold final -
Sold iniţial) - Variatia datoriilor de exploatare (Sold final - Sold iniţial)
|~~ EBE = ETE +A NFRE + Productia imobilizata [
iar ETE = EBE - A NFRE - Productia imobilizata
Asadar, excedentul brut al exploatarii exprima fluxul real de trezorerie al
exploatarii (ETE) rezultat dupa acoperirea variatiei nevoii de fond de rulment
pentru exploatare. Excedentul de trezorerie al exploatarii joaca un rol important
în cadrul analizei fluxurilor de trezorerie. Excedentul brut al exploatarii constituie
primul nivel al analizei privind formarea trezoreriei globale a întreprinderii, deci
punctul de pornire în tabloul fluxurilor de trezorerie (vezi capitolul Echilibrul
financiar dinamic)
Rezultatul exploatarii (pro fit sau pierdere) priveste activitatea de
exploatare normala şi curenta a întreprinderii. Prin deducerea cheltuielilor cu
amortizarile (doar amortizarile economice justificate, normale, ale imobilizarilor,
surplusul fiind transferat la cheltuielile exceptional) şi provizioanele din
excedentul brut al exploatarii acesta devine un rezultat net al exploatarii:
Rezultatul exploatarii = EBE + (Venituri din provizioane pentru exploatare
+ Alte venituri din exploatare) - (Cheituieli cu amortizarile şi provizioanele
pentru exploatare + Alte cheituieli pentru exploatare)
Rezultatul exploatarii exprima marimea absolute a rentabilitatii activity de
exploatare, obtinuta prin deducerea tuturor cheltuielilor (platibile şi calculate) din
veniturile exploatarii (încasabile şi calculate).
Exprimarea sub forma relativa (Rezultatul exploatarii/Active de exploatare)
a rentabilitaţii activitaţii de expioatare serveste la realizarea unor comparat'i între
diverse întreprinderi care promcveaza politic! de amortizare diferite.
Rezu!tatul cureni (RC: profit sau piedere) este determinat atat de
rezultatul exploatarii normale şi curente, cat şi de cai a! activitaiii financiare.
Este, deci, rezultatul tuturor operafiilor curente ale întreprinderii. Rezultatu!
curent = Rezuitatui expioatarii + Venituri financiare - Cheltuieli financiare
Nefiind perturbat de elernente exceptionale, acest sold permite analiza
dinamicii rezultatelor curente ale întreprinderii pe mai multe exerci^i succesive.
89

Matricea privind analiza rezultatului curent (figura 2.7) pune în evidenfa
noua situaţii :
N. Rezultatul
Xjnanciar
Rezultatul\
exDloatarii \
«0
Franare
=0Pragul de
rehabilitate'al
politicii fin.
»0
Forja
»0 \RC = 0 RC>0 RC»0
Exploatare
foarte rentabila
\ ^
© \ © ©
= 0 RC0
Pragul de rent,
al exploatarii
® © \ ©
«0 R C « 0 RC

imobilizarilor aceasta risca sa întampine dificultaţi cand va trebui sa
faca faţa global noilor investiţii. Acesta nu este însa un caz curent,
întrucat îndatorarea este de cele mai multe ori o sursa semnificativa
pentru realizarea investiţiilor.
- Care este starea piejei? Daca aceasta este în scadere, în lipsa
stabilizarii prin lansarea de noi produse care sa permita relansarea,
întreprinderea va întampina dificultaţi. Riscul asumat de întreprindere este
de altfel, mai mult sau mai puţin
suportabil, în funcţie de structura financiara a întreprinderii reflectata în bilanţ, si
de natura activitaţii sale.
Cazul 2 : pragul de rentabilitate curenta "supravie^uire"
Intreprinderea echilibreaza şi exploatarea şi politica sa financiara ramanand
în stare de supravieţuire, fara sa-şi asume vreun risc financiar. Devenirea sa,
transformarea sa progresiva, depinde de nivelul investiţiilor şi de starea pie^ei.
Cazul 3 : pragul de rentabilitate "transformare"
întreprinderea renunţa la activitatea de exploatare nerentabila în favoarea
activitafii financiare: aceasta preschimbare poate fi temporara, sau definitiva?
Exploatarea va fi transferata unei alte întreprinderi? Intreprinderea este
holdingul unui grup? Sau este în transformare?
2) Rezultatul curent este pozitiv: RC > 0
Cazurile ©©© corespund situapor în care întreprinderea degaţa
rentabilitatea din activitatea sa, întrucat rezultatul exploatarii şi rezultatul
financiar nu sunt niciodata negative. Acestea sunt deci situa^iile ideale.
Cazul 4 : profit curent "manager întreprindere"
Datorita unui bun echilibru al politicii financiare, rezultatul exploatarii nu este
absorbit de cheltuieliie financiare : este situaţia ideala. Intreprinderea a investit
suficient ? Promoveaza ea o poiitica de independent^ financiara "bun manager
al întreprinderii", beneficiind de efectul de ievier care Ti permite ameliorarea
rentabilitaţii financiare, fara sa fie afectata de riscul financiar?
Cazul 5 : profitul curent "supermarche" sau "holding"
Intreprinderea desfaşoara o activitate generatoare de lichiditati (stocuri
reduse sau cu rotate rapida, credite-clienţi limitate sau inexistente), pentru care
cauta cele mai bune plasamente posibile, supraveghind zi de zi expansiunea
piejei şi gestiunea trezoreriei.
Alte posibilitaţi: întreprinderea este un holding, al carui obiectiv este
maximizarea dividendelor percepute de filialele sale, singura surss de venituri
care permite acoperirea cheltuielilor pentru exploatare .
Cazul 6 : profitul curent "monopol"
Intreprinderea ocupa o poziţie forte pe piaţa. Exploatarea foarte rentabila
permite degaţarea unor lichiditafi sporite al caror plasament constituie sursa de
rentabilitate suplimentara.
Situaţia este ideala, dar este durabiia?
91

3) Rezultatu! curent este negativ : RC < 0
Cazurile @©

Capacitatea de autofinanţare poate fi determinate prin doua metode:
deductiva şi adiţionala, puse în evident^ de structura contului de profit şi
pierdere (figura 2.8).
Amortizari şi
provizioane
calculate (A PC) _
Valoarea net
contabila a
elementelor de
activ cedate
(VNCEAC)
CHELT. PENTRU
EXPLOATARE
PLATIBILE
y ALTE CHELT. *
5 PLATIBILE f.
CHELTUIELI
NEPLATIBILE
(CALCULATE)
REZULTAT NET
(DACA > 0)
VENITURI DIN
EXPLOATARE
ÎNCASABILE
ALTE VENITURI
ÎNCASABILE
; FARA "VENITURI
DIN CESIUNI"
VENITURI
DIN CESIUNI
VENITURI
NEiNCASABILE
(CALCULATE)
EBE
CAF
Reluari asupra
amortismentelor ?i
provizioanelor
Cote par[i din
subvenşii virate
asupra rezultatului
exerciţiului
Fig. 2.8 Structura contului de profit şi pierdere pentru determinarea capacitaţii de
autofinanţare
Prin metoda deductive capacitatea de autofinanţare este calculate ca
diferenta între veniturile încasabile (corespunzatoare unor încasari efective sau
viitoare) şi cheltuieli platibile (corespunzatoare unor plati efective sau viitoare).
Se reţine ca punct de pornire excedentui brut al exploatarii (excedent potential
de trezorerie) la care se adauga toate veniturile susceptibile de a fi încasate (de
exploatare, financiare, excepţionale) şi se scad toate cheltuielile susceptibile de
a fi platite (figura 2.9).
CAF = (Venituri încasabile - Venituri din cesiuni) - Cheltuieli platibile CAF = EBE
+ Alte venituri încasabile fara venituri din cesiuni) - Alte cheltuieli platibile
adica:
Excedentui brut al exploatarii +
Alte venituri din exploatare - Alte
cheltuieli pentru exploatare +
Venituri financiare (a)
93

Toate cheltuielile platite sau
de platit fara VNCEAC
- Cheltuieli financiare (b)
+ Venituri exceptional (c)
- Cheltuieli excepţionale (d)
- Impozit pe profit
= CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE a exerciţiuiui
i C.A.F.
Toate cheltuielile calculate şi
VNCEAC
E.B.E. ( +)
l
Toate veniturile tncasate sau
de Incasat fara venituri din
cesiuni
Reluari asupra cheltuielilor
calculate şi venituri din
cesiuni
i
J i i
Rezultat net al exerciţiului
Fig. 2.9 Determinarea capacitatii de autofinanţare
a) fara reluari asupra provizioanelor;
b) fara amortizari şi provizioane financiare calculate;
c) fara:
• venituri din cesiunea elementelor de activ;
• cote parţi din subvenţii virate asupra rezultatului exerciţiului;
• reluari asupra provizioanelor excepţionale;
d) fara:
• valoarea net contabila a elementelor de activ cedate
• amortizari şi provizioane excepţionale calculate.
94
r
1
i

Daca excedentul brut al exploatarii reprezinta un cash-flow potential brut de
exploatare, atunci capacitatea de autofinanţare este echivalenta unui cash-flow
potential net global. Comparativ cu excedentul brut de exploatare, capacitatea
de autofinanţare prezinta inconvenientul de a fi mai sensibila decat primul, fiind
influenţata de amortizari, provizioane şi impozitul pe profit. In compensare însa,
ea prezinta avantajul de a cuprinde în calcul toate elementele care generaza
cash-flow-ul întreprinderii. Prin limitele şi avantajele lor, aceste doua notiuni
(EBE şi CAF) devin complementare şi nicidecum exclusive.
Metoda aditional3 are meritul de a pune în evidenţa elementele contabile,
negeneratoare de fluxuri monetare, antrenate de calculul capacitaţii de
autofinanţare. In procedeul adiţional se porneste de la rezultatul net al
exerciţiului, la care se adauga cheltuielile calculate (amortizari şi provizioane)
neplatibile la o anumita scadenţa şi se scad veniturile calculate (reluari asupra
provizioanelor). In masura în care capacitatea de autofinanţare nu ţine cont
decat de operape de gestiune curenta, operaţiile exceptional de capital
(veniturile din cedarea activelor) vor fi excluse din calcul: CAF = Rezultatul net
al exerciţiului (Rezultatul net contabil) + Cheltuili calculate
- Venituri calculate
- Venituri din cesiuni
adica :
Rezultatul net al exerciţiului
+ Amortizari şi provizioane (de exploatare, financiare, exceptionale)
calculate
- Cote parti din subvenţii pentru investrţii virate asupra rezultatului
exerciţiului
- Reluari asupra amortismelor şi provizioanelor
- Venituri din cesiunea elementelor de activ
+ Valoarea net contabila a elementelor de activ cedate
= CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE a exercitiului
Surplusul financiar degaţat în cursul exerciţiului de ansamblul operatiilor de
gestiune (CAF) nu va avea decat un caracter potential daca nu este susfmut de
mijloace financiare efective. Acest aspect este confirmat sau infirmat de variaţia
trezoreriei nete (CF) rezultata din analiza echilibrului financiar pe baza bilanţului
sau pe baza fluxurilor financiare.
Capacitatea de autofinantare dupa distribuirea dividendelor reprezinta
autofinantarea globala (totala). Aceasta pune în evidenţa aptitudinea reala a
întreprinderii de a se autofinanţa.
Autofinanţarea globala = Capaeitatea de autofinanţare - Dividende distribute
Aceasta relaţie este valabila pentru Jarile apusene unde repartizarea
profitului îmbraca numai forma rezervelor şi dividendelor, participarea salariaţilor
la profit fiind considerata ca o cheltuiala deductibila fiscal şi nu ca o destinaţie de
repartizare a profitului, aşa cum este reglementata în Jara noastra. De aceea,
pentru determinarea autofinanţarii globale se va avea în vedere alaturi de
dividendele distribuite şi partea din profitul net repartizata pentru participarea
angaţatilor la profit (salariati şi manageri).
95

Autofinanţarea reflects bogaţia reţinuta de întreprinderea însasi şi constituie o
resursa intema destinata acoperirii nevoilor de finanţare ale exercitiului viitor.
Autofinanţarea este determinate de cresterea resurselor obţinute din propria
activitate şi care vor ramane în mod permanent la dispozifla întreprinderii pentru
finanţarea activitaţii viitoare.
Autofinanţarea globala are doua componente : autofinanţare de
menţinere şi autofinantarea neta.
Autofmanţarea de menţinere include surseie din care urmeaza sa se
realizeze in viitor cheltuieli pentru menţinerea poten^ialului productiv, deci a
nivelului atins de patrimoniu, respectiv pentru reinnoirea mijloacelor de produce
şi acoperirea riscurilor de exploatare. Principalele izvoare de formare a
autofinanţarii de menţinere sunt: amortizarile normale (ce corespund pierderii
reale din valoarea imobilizarilor) şi provizioanele.
Autofinanţarea neta este partea din autofinan^area bruta din care se
formeaza surseie proprii ale întreprinderii, peste necesarul cerut de refacerea
capitalurilor investite, avand ca elect o îmbogaţire, o crestere a patrimoniului.
Autofinanţarea neta asigura, in definitiv, finanţarea proprie a întreprinderii, care
constituie gajul posibilitaţilor sale de dezvoltare in viitor. (Autofinanţarea neta =
Autofinanţarea bruta - Cheltuieli pentru men^inerea poten^ialului productiv).
Autofinanţarea neta se constituie, in principal, din profitul net repartizat pentru
fondurile proprii, adica din profitul care ramane dupa participarea angaţaţilor la
profit precum şi remunerarea asociatilor sau acţionarilor. Partea din fondul de
amortizare care depaseste deprecierea reala a imobilizarilor, poate constitui de
asemenea o resursa a acestei autofinanţari.
Important autofinanţării se poate argumenta prin multiplele avantaje pe
care aceasta le ofera întreprinderii, principaleie fiind :
- constituie un mijloc sigur de finan^are, o sursa independents şi stabila,
avand in vedere ca in anumite situaţii conţuncturale întreprinderea
întampina greutaţi in colectarea capitalurilor de pe piaţa financiara sau
monetara;
- apara libertatea de acţiune a întreprinderii, in sensu! ca autonomia
financiara dobandita prin autofinanţare îngaduie acesteia indepen
dent de gestionare faţa de organismele financiare şi de credit;
- confera întreprinderii un mare grad de libertate privind alegerea
investipor (de exploatare, imobilizari de expansiune, de inlocuire), cu
condtya realizarii unor investifii utile, şi nu de irosire a resurselor;
- permite franarea indatorarii şi implicit reducerea cheltuielilor financiare.
In fapt, nivelul autofinanfarii depinde de arbitrajul realizat de
intreprindere între recurgerea la capitaluri proprii sau la îndatorare.
Cu toate acestea, important autofinantarii condiţioneaza re
curgerea la noi capitaluri imprumutate. Indicatorul care fumizeaza
informaţii, in acest sens, este capacitatea de îndatorare (stabilita
ca raport între autofinanţare şi indatorarea medie). Aceasta evidenţiaza
marja teoretica de care dispune întreprinderea pentru
cresterea angaţamentelor sale în cursu! exerciţiilor ulterioare.
Deoarece autofinanţarea este baza capacitaţii de rambursare, nivelul
ei actual şi tendinţele in evoluţia sa sunt elemente analizate cu multa
atenţie de creditorii şi investitorii poten^iali. In lipsa acesteia, cresterea
capitalului se face cu dificultate extrema, iar accesul la credite este
96

practic exclus. Din acest punct de vedere resursele exteme apar ca un
complement şi nu un substitut al resurselor obţinute prin autofinanţare
- permite masurarea randamentului capitalurilor proprii, respectiv a
rentabilitatii financiare (autofinanţarea neta/capitaluri proprii);
- reprezinta factorul hotarator în deschiderea accesului la piaţa de
capital şi atragerea capitalului extern.
Marimea autofinan^arii degaţata de o întreprindere joaca un puternic rol de
semnaiizator al performanţelor tntreprinderii. Ea indica potenflalilor investitori ai
întreprinderii ca este capabila sa utilizeze eficient capitalurile încredinţate şi sa le
asigure o remunerare atragatoare. Pentru creditori, marimea absoluta şi relativa
a autofinanţarii certifica nivelul capacitaţii de rambursare ca şi nivelul riscului de
neplata.
Exemplui 1
Contul de profit şi pierdere al unei întreprinderi (structure simplificata prin
regruparea elementelor) se prezinta în tabelul. 2.1
Tabelul 2.1
CONTUL DE PROFIT şl PIERDERE - EXERCITIUL N
lei
CHELTUIELI SUMA VENITURI SUMA
Cumparari de materii prime Varia^a
stocurilor de mat prime (SrS)Luoraii şi
servicii executate de tei^i Impozite şi taxe
Cheltuieli cu personaiul Alte cheltuieli
pentru exploatare Cheltuieli cu
amortizarile şi provizioanele
TOTAL CHELT. PTR. EXPLOATARE
Cheltuieli cu dobanzile Cheltuieli din
diferenţe de curs valutar Cheltuieli
privind amortizarile şi provizioanele
TOTAL CHELTUIELI FINANCIARE
Cheltuieli exceptional privind
operaţiile de gestiune Valoarea net
contabila a elementelor de activ
cedate Cheltuieli cu amortizarile şi
provizioanele
TOTAL CHELTUIEU EXCEPT1ONALE
Impozil pe profit
13893000 - Producţia vanduta Producţia
270000 stocata (Si - Si) Produc^ia
1675640 imobilizata Subvenţii de exploatare
676360 Alte venituri din exploatare Venituri
7400000 din provizioane
21942 TOTAL VENITURI DIN
1133000 EXPLOATARE
24529942 Venituri din dobanzi Venituri din
800000 provizioane
2180 TOTAL VENITURI FINANCIARE
13000 Venituri exceptional din operatii
815180 de gestiune Venituri din cesiunea
elementelor de activ Venituri din
25618 provizioane
TOTAL VENITURI EXCEPTIONALE
345000
70000
440618
516945
26624600
180000
5400
15000
14560
26839560
17261 2500
19761
38519
340000
30000
408519
TOTAL CHELTUIEL! 26302685 TOTAL VENITURI 27267840
REZULTATUL EXERCIŢIULUI 965155
TOTAL 27267840 TOTAL 27267840
C-da 45 coala 7
97

a) Calculaţi rezultatui exploatarii, financiar şi exceptional;
b) întocmiţi tabloul S.I.G. şi determinaţi C.A.F. prin ambele metode.
Rezolvare:
a) RezultatuI exploatarii = 26839560 - 24529942 = 2309618 lei
RezultatuI financiar = 19761 - 815180 = - 795419 lei RezultatuI
exceptional = 408519 - 440618 = - 32099 lei RezultatuI net =
2309618 - 795419 - 32099 - 516945 = 965155 lei
b)
98
T
abelu/nr. 2.2 lei
SOLDURI INTERMEDIARE DE GESTIUNE EXERCITIUL
N
Producţia vanduta +
Producţia stocata +
Producţia imobilizata
26624600
+180000 +
5400
= Producţia exercitiului 26810000
Cumparari de materii prime 13893000
Variaţia stocurilor de materii prime - 270000
Lucrari şi servicii executate de terţi 1675640 -
Consumuri provenind de la terţi 15298640
-15298640
= Valoarea adaugata (26810000 - 15298640) (VA) 11511360
+ Subvenţii de exploatare -
Impozite şi taxe -
Cheltuieli cu personalul
+ 15000 -
676360 -
7400000
-: Excadent brut al exploatarii (EBE) 3450000
+ Alte venituri din exploatare + Reluari asupra
amortismentelor şi provizioanelor - Alte cheltuieli
pentru exploatare - Amortizari şi provizioane
calculate
+ 14560
- 21942 -
1133000
- RezultatuI exploatarii (RE) 2309618
+ Venituri financiare -
Cheltuieli financiare
+ 19761 -
815180
= RezultatuI curent 1514199
+ Venituri exceptional -
Cheltuieli excepţionale -
Impozit pe profit
TABLOUL S.I.G.
+ 408519 -
440618 -
516945
= RezultatuI exercitiului (ProfituI net al exercitiului) 965155

DETERMINAREA CAPACITATII DE AUTOFINANTARE (CAF)
I CAF metoda deductiva :
EBE 3450000
+ Alte venituri din exploatare +14560
- Alte cheltuieli pentru exploatare - 21942
+ Venituri financiare, mai puţin reluari asupra provizioanelor +17261
- Cheltuieli fin., mai puţin amortizarile şi proviz. calculate - 802180
+ Venituri excepţionale din operable de gestiune +38519
- Cheltuieli exceptional privind operable de gestiune - 25618
- Impozit pe profit - 516945
= CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE 2153655
II CAF metoda adiţional3
Rezultatul net al exercitiului 965155
- Venituri din cesiunea elementelor de activ - 340000
- Reluari asupra provizioanelor excepţionale - 30000
- Reluari asupra provizioanelor financiare - 2500
+ Valoarea net contabila a elementelor de activ cedate +345000
+ Amortizari şi proviz. exceptional calculate + 70000
+ Amortizari şi provizioane financiare calculate + 13000
+ Amortizari şi provizioane de exploatare calculate + 1133000
= CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE 2153655
Studii de caz:
© Sa se întocmeasca Tabloul S.I.G. şi sa se calculeze C.A.F. folosind
ambele procedee, pe baza datelor din contul de profit şi pierdere(regrupate în
vederea analizei) prezentat în tabelul 2.3 :
Tabelul2.3
CONTUL DE PROFIT şl PIERDERE N mii lei
CHELTUIELI SUMA VENITURI SUMA
CHELTUIELI PTR. EXPLOATARE
Costul de cumparare al marfurilor
vandute: - Cumparari de marfuri -
Variaţia stocurilor de marfuri
Consumuri provenind de la terţi: -
Cumparari de materii prime -
Variaţia stocurilor materiale -
Cumparari nestocate - Servicii
executate de ter£i
Impozite, taxe şi varsaminte asimilate
Cheltuieli cu personalul Cheltuieli cu
amortizarile şi provizioanele
CHELTUIELI FINANCIARE
Dobanzi şi cheltuieli asimilate
CHELTUIELI EXCEPŢIONALE
Valoarea net contabila a elementelor
de activ cedate Impozit pe profit
610
100
110 -
1 0
120
20 -
4 40
644
300
86
32
32
8
8
VENITURI DIN EXPLOATARE
Vanzari de marfuri Producfle
vanduta Suma neta a cifrei de
afaceri Producţie stocata
Producţie imobilizata Venituri din
provizioane Alte venituri din
exploatare
VENITURI FINANCIARE
Dobanzi şi venituri asimilate
VENITURI EXCEPTIONALE
Venituri din cesiunea elementelor de
activ Rezultatul exerciţiului
(pierdere)
610
200
350
550
24
30 6
2
2
8
TOTAL 650 TOTAL 650
8 30
99

© Pe baza contului de profit şi pierdere a! unei întreprinderi (tabelul 2.4),
calculaţi rezultatul exploatarii, financiar şi exceptional, apoi determinaţi S.I.G. şi
capacitatea de autofinanţare prin metodeie cunoscute:
CONTUL DE PROFIT ş1 PIERDERE N
Tabelul 2.4
mii lei
CHELTUIELI SUMA VENITURI SUMA
Cumparari de materii prime Alte
cumparari şi cheltuieli externe
Cheltuieli cu personalul Impozite,
taxe şi varsaminte asimilate
Cheltuieli cu amortizarile Cheltuieli
cu provizioanele
TOTAL CHELTUIELI PENTRU
EXPLOATARE
7310 Producţia vanduta
570 Producţia stocata
3510
310
655
215
12570 TOTAL VENITURI DE
EXPLOATARE
15400
420
15820
Dobanzi şi cheltuieli asimilate
Cheltuieli din diferenţe de curs
valutar
Dobanzi şi venituri asimilate
1015
410
101
TOTAL CHELTUIELI FINANCIARE 1425 TOTAL VENITURI FINANCIARE 101
Valoarea net contabila a
elementelor de activ cedate
Alte cheltuieli excepţionale
TOTAL CHELTUIELI
EXCEPTIONALE
Impozit pe profit 285
976 Venituri din cesiunea
elementelor de activ
976 TOTAL VENITURI
EXCEPŢIONALE
TOTAL CHELTUIELI 15256 TOTAL VENITURI 15921
REZULTATUL EXERCIT1ULUI 665
TOTAL 15921 TOTAL 15921
© Informaţiile principale (in mii lei) conţinute in contui de profit şi pierdere a!
unei întreprinderi sunt:
Cumparari de marfuri Cumparari
de materii prime Alte cumparari şi
cheltuieli externe Alte cheltuieli de
exploatare Alte venituri din
exploatare Cheltuieli cu
personalul Cheltuieli cu dobanzile
100
_
6840
39360
14400
720
1440 J
24000

Cheltuieli exceptional privind operable de gestiune 2640
Amortizari şi provizioane de exploatare calculate 13500
Amortizari şi provizioane exceptional calculate 3000
Provizioane financiare calculate 480
Impozite şi taxe 6000
Impozit pe profit 12621
Venituri din dobanzi 540
Productie imobilizata 1 2 0 0 ^
Producţie stocata 6600
Producţie vanduta 96120
Venituri din cesiunea elementelor de activ 14400
Venituri excepţionale privind operable de gestiune 480
Reluari asupra provizioanelor de exploatare 11100
Reluari asupra provizioanelor exceptional 720
Reluari asupra provizioanelor financiare 2640
Subvenţii de exploatare 2400
Valoarea net contabila a elementelor de activ cedate 6000
Variaţia stocurilor de marfuri - 240
Variaţia stocurilor de materii prime 1200
Vanzari de marfuri 11820
Pe baza informatiilor prezentate mai sus întocmi'ti tabloul SIG şi calculati
CAF prin ambele procedee.
2.4. ANALIZA PRAGULUI DE REHABILITATE ?l
EVALUAREA RISCULUI ECONOMIC
Analiza pe baza soldurilor intermediare de gestiune nu este singura
posibilitate de apreciere a performanţelor întreprinderii, pe baz datelor din contul
de profit şi pierdere. Exista, de asemenea, un model de analiza fundamental pe
strctura cheltuielilor (variabile şi fixe) in raport cu cifra de afaceri, model care
permite aprecierea riscului economic (riscul de exploatare) al întreprinderii.
Activitatea unei întreprinderi este supusa riscului economic (sau
operational) tntrucat aceasta nu poate sa prevada cu certitudine diferitele
componente ale rezultatului sau (cost, cantitate, pret) şi a le ciclului de
exploatare (cumparari, prelucrari, vanzari). Riscul economic evalueaza
posibilitatea înregistrarii (obtinerii) unui rezultat insuficient sau chiar a unor
pierderi. Aceasta eventualitate esta legata de importanta cheltuielilor fixe care
diminueaza flexibilitatea întreprinderii, respectiv capacitatea acesteia de a se
adapta la variatia cifrei de afaceri.
Gradul de flexibilitate este dependent de potentialul tehnic al întreprinderii,
de potenţialul uman, cat şi de structura ei organizatorica. Variabilitatea va fi cu
atat mai bine stapanita de agentul economic cu cat acesta manifesto un grad
mai mare de flexibilitate. Deci, riscul activitaţii economice nu este altceva decat
incapacitatea întreprinderii de a se adapta în timp şi cu cele mai mici costuri,
101

eforturi, variaţiei mediului economic. Mai exact, el exprima volatilitatea
rezultatului economic la condiţiile de exploatare.
2.4.1. Analiza pragului de rentabilitate şi aprecierea riscului de
exploatare structural
Riscul nu depinde numai de factorii generali (pret de vanzare, cost, cifra de
afaceri), ci şi de structura costurilor, respectiv comportamentul lor faţa de
volumul de activitate.
Structura cheltuielilor, şi în special repartiţia între cheltuielile fixe şi
cheltuielite variabile în raport cu cifra de afaceri, exercita o influenta marcanta
asupra rentabilitaţii, ceea ce justifica determinarea unui "efect de levier al
exploatarii" şi mai mult formularea modelului de analiza al "punctului mort".
Cheltuielile variabile sunt direct proportionate cu nivelul producţiei
(materiile prime şi materiale directe, salariile personalului direct productiv, etc.).
Cheltuielile fixe, independente de nivelul activitaţii, sunt angaţate în scopul
funcţionarii normale a întreprinderii, fiind platite chiar în absenţa cifrei de afaceri
(apa, electricitate, întreţinere, personal administrate, cheltuieli cu amortizarea,
etc.).
Aceasta grupare trebuie abordata prin prisma timpului, deoarece pe termen
lung toate cheltuielile sunt considerate variabile şi numai pe termen scurt unele
sunt variabiie şi altele fixe.
Riscul de exploatare depinde în special de nivelul cheltuielilor fixe, acelasi
nivel al cheltuielilor fixe fiind mult mai bine absorbit de o cifra de afaceri mai
mare.
Importanţa cheltuielilor fixe nu poate fi apreciata în valoarea absoluta, ci
numai în raport de marja generate de întreprindere, deoarece exista sectoare,
cum ar fi acela al serviciilor, în care raportul Cifra de afaceri/Cumparari este
foarte mare, deci cheltuielile fixe sunt mult mai absorbite prin Cifra de afaceri.
Sinteza între nivelul cheltuielilor fixe şi eel al marjei o realizeaza punctul mort,
evidenţiat prin analiza Cost-Volum-profit.
Punctul mort sau punctul critic reprezinta nivelul de activitate (cifra de
afaceri) care absoarbe în totalitate cheltuielile de exploatare ale unei perioade
iar rezultatul este nul. Punctul mort, denumit şi "prag de rentabilitate",
evidenţiaza nivelul minim de activitate la care trebuie sa se situeze
întreprinderea pentru a nu lucra în pierdere. Depasind acest nivel activitatea
întreprinderii devine rentabila. Riscul economic va fi cu atat mai mic cu cat
nivelul punctului mort va fi mai redus.
Determinarea pragului de rentabilitate se poate face, dupa caz, în unitafl
fizice, valorice sau în numar de zile, pentru un singur produs sau pentru întreaga
activitate a întreprinderii.
La întreprinderile monoproductive (fabrica un singur produs) pragul de
rentabilitate în unităţi fizice se determina pornind de la ipoteza unui cost
variabil unitar constant (v=ct) în raport cu cresterea volumului producţiei.
Aceasta înseamna ca, indiferent de volumul fizic al producţiei vandute (Q),
cheltuielile variabile pe unitatea de produs sunt constante, variind în schimb
volumul total al acestora (CV).
102

CV=v x Q
De asemenea, se porneste şi de la ipoteza constanţei preţului unitar de
vanzare (p) indiferent de volumul produselor fizice vandute (Q). Altfel spus, piaţa
absoarbe toata productia la acelasi preţ.
CA=p x Q
In baza acestor ipoteze pragul de rentabilitate, reprezentad volumul fizic
al producţiei vandute care acopera totalul cheltuielilor (cheltuieli fixe + cheltuieli
variabile; CT = CF + CV) iar rezultatul exploatarii este nul (RE = 0), se
determinta dupa relaţia:
CA = CT iar RE = 0
CA = CV + CF pxQ
= vxQ + CF
CF
pxQ - vxQ = CF =*> QPR = -^— in care
p - v
QPR = volumul fizic al producţiei vandute pentru a atinge pragul de
rentabilitate
(PR);
p - v = marja unitara asupra cheltuielilor variabile (mcv) sau marja bruta de
acumulare pe unitatea de produs
Rezulta ca:
CF
QPR =
Graficul (figura 2.10) ofera managerului posibilitatea de a analiza
stabilitatea profitului.
Costuri şi CA
mcv
Profit
CA = p»Q
CV+CF
Q PR Q
Fig. 2.10 - Reprezentarea grafica a pragului de rentabilitate liniar
CV = v*Q
103

- In QPR întreprinderea nu degaţa nici profit nici pierdere. Instabilitatea profitului
este cu atat mai mare cu cat întreprinderea este mai aproape de punctul sau
critic. Cand nivelul de activitatea (CA) se situeaza in vecinatatea punctului
critic, o mica variaţie a cifrei de afaceri antreneaza o mare variaţie a profitului:
- Cand QQPR costurile sunt compensate de CA suficient de mare pentru a
degaţa şi profit. Cu cat Q (prod.) este mai mare faţa de acest punct critic, cu
atat mai mult profitul va creste, îngloband marjele unitare brute aferente
vanzarilor suplimentare (cheltujelile fixe sunt absorbite deja de vanzarile
realizate pana în punctul mort).
Cheltuielile fixe, repartizate asupra întregii producţii, fiind cu atat mai reduse
pe unitatea de produs, cu cat volumul producţiei este mai mare, vor fi recuperate
prin vanzarile iniţiale (vanzari realizate pana la atingerea punctului critic).
Dar, în realitate, cheltuielile fixe nu reprezinta o anumita constanţa pentru
toate nivelurile de activitate. In asemenea cazuri, chiar daca costurile variabile
respecta regula proporţionalitaţii, modificarea costurilor totale determina apariţia
unui nou prag de rentabilitate.
Totodata, în realitatea economica, preţul de vanzare nu poate ramane constant,
deoarece concurenţa ofera situafii diverse. Astfel, în cazul scaderii cererii
pe piaţa (neprevazuta de întreprindere), preţurile vor scadea. Acest fenomen va
fi însoţit de întarzierea platilor, creşterea stocurilor, a provizioanelor pentru
exploatare, cat şi a celor pentru riscuri şi cheltuieli. Drept urmare, cheltuielile
relativ constante sporesc considerabil, iar profitul va înregistra o scadere
semnificativa. In consecinţa, va creste nivelul pragului de rentabilitate, iar în
reprezentarea grafica acesta se va deplasa spre dreapta pe axa absciselor.
In cazul în care cererea de produse de piaţa creste, preţurile şi implicit
profitul vor creste, determinand o scadere a punctului critic, deci o deplasare
spre stanga pe axa absciselor.
Prin urmare, punctul de echilibru nu este un concept static, nu exista un
punct critic absolut, ci un prag de rentabilitate cu un anumit orizont de calcul.
Pentru exemplificare, admitem cazul unei întreprinderi care produce şi
comercializeaza un singur produs. Preţul de vanzare este de 6 000 lei, costul
variabil unitar de 2 400 lei, iar cheltuielile fixe totale sunt de 54 mil. lei.
_54000000_
PR
6000-2400
Se constata ca profitul este nul, la un volum de activitate de 15000 bucaţi.
Orice unitate de producţie realizata în plus faţa de pragul de rentabilitate va
genera profit, dupa cum, o producţie mai mica (de 15000 bucaţi) va determina
pierderi.
Pentru a determina pragul de rentabilitate în unitSfi valorice, la
întreprinderile monoproductive, se înmuljeste pragul de rentabilitate în volum
(QPR) CU preţul de vanzare unitar (p) obţinandu-se urmatoarea relaţie:
p*QPR= --------xp, dar—^x100 = Rmcv (rata marjei asupra costului variabil
mcv p
unitar)
CAPR = QPR x p sau CAPR - CF
104

Potrivit ultimei relaţii, pragul de rentabilitate reprezinta valoarea cifrei de
afaceri pentru care suma cheltuilelilor fixe este egala cu marja absoluta asupra
costului variabil.
Aplicand aceste relaţii de calcul la exemplul anterior, vom
obţine:
CAPR = 15000x6000 = 90 mil lei sau CAPR =
Pentru unitaţile care produc şi comercializeaza o
gama variata de produse, pragul de rentabilitate valoric pentru întreaga activitate
a întreprinderii, stabilit pe baza contului de profit şi pierdere, are urmatorul model:
CAPR = CF(absolute)
MCV%
in care:
MCV% - rata marjei asupra cheltuielilor variabile totale
Aceasta metoda de analiza este foarte utila întreprinderii pentru calculele
de previziune, permijand obţinerea unor informaţii cum sunt:
1) Cifra de afaceri pentru care rezultatul este nul (pragul de rentabilitate sau
punctul critic);
2) Marimea profitului realizabil la o creştere data a cifrei de afaceri;
3) Marimea cifrei de afaceri care sa conduca la obţinerea unui profit dorit;
4) Marimea cifrei de afaceri necesara pentru menţinerea unui anumit profit in
condiţiile în care cresc cheltuielile fixe.
Exemplul 1
O societate comerciala a realizat o cifra de afaceri de 2000 mil. lei
înregistrand cheltuieli variabile de 1600 mil. lei şi cheltuieli fixe de 100 mil. lei. Se
cere:
a) Care va fi cifra de afaceri pentru care rezultatul este nul?(CAPR);
b) Rezultatul obtenabil la o crestere a cifrei de afaceri cu 10%;
c) Care va fi cifra de afaceri necesara pentru a obţine un rezultat dorit de 350
mil. lei;
d) Care va fi cifra de afaceri necesara pentru a menţine rezultatul initial, în
condiţiile cresterii cheltuielilor fixe cu 50 mil. lei.
Rezultatele sunt prezentate în tabelul nr. 2.5
Tabe!ui2.5
Analiza pragului de rentabilitate
mil lei
Explicatii Valori % pet. a pet. b pet. c pet. d
Cifra de afaceri (CA) 2000 100 500 2200 2250 2250
- Cheltuieli variabile (CV) 1600 80 400 1760 1800 1800
= Marja asupra cheltuielilor
54000000
3600
6000
= 90/77//./*?/
400 20 100 440 450 450
variabile (MCV)
- Cheltuieli fixe (CF) 100 — 100 100 100 150
= Rezultatul (net) 300 - 0 340 350 300
105

. _. CF(absolute) _. 100
a) CA =
MCV% ' CApR = 20%
b) CA = 2000x110%=2200 mil. lei
CV = 80%x2200 = 1760 mil. lei
MCV = 20%x2200=440 mil. lei
ARezultatului%= 34 ° " 30 ° x100 = 13.3% 300
La o crestere a CA cu 10% rezultatul a crescut cu 13.3%.
CA =
MCV(abs) MCV%
= 2250mil.lei
c) CAxMCV% = MCV(absoluta)=>
CA
20%
d) MCV = (100 + 50) + 300 = 450 mil. lei
CA
20%
Pentru unităţile din sectorul de comercializare a marfurilor, pragul de
rentabilitate se determina în mod similar, luandu-se in calcul toate cheltuielile
unitaţii, inclusiv costul marfurilor vandute la preţul cu amanuntul. Daca se are în
vedere mecanismul specific de asigurare a profituiui din adaosul comercial (Ac)
cu rpins în preţul de vanzare cu amanuntul, atunci pragul de rentabilitate se
determina pe baza relaţiilor 3 :
Ac = CT
Ac = CV + CF; DxCx1/100 = Dx Nvx-^-+CF
= - CF 1 x100
C - N v
unde:
D - vanzarile de marfa la preţul de vanzare cu amanuntul;
C - cota medie de adaos comercial;
Nv - nivelul mediu al cheltuielilor de circulate variabile.
In procesul decizional, prezinta interes deosebit stabilirea pragului de'
rentabilitate în zile, avand semnificaţia datei calendaristice la care pragul de
rentabilitate este atins (exemplu: daca PR zile = 51 zile, înseamna CA
corespunzatoare pragului de rentabilitate a fost atinsa pe data de 20 februarie).
Relaţia de calcul este: CA
PRziie = P.
PR
*360
OA realizata
In exemplul numarui unu, cifra de afaceri corespunzatoare pragului de
rentabilitate a fost atinsa în a 90-a zi a anului, deci pe data de 31 martie.
D. Margulescu, M. Niculescu, V. Robu, Diagnostic economico-financiar, Ed. Romcart, Bucureşti-
1994, p. 244.
106

PRzile=-^- x360 = 90 zile
2000
Evaluarea riscului de exploatare structural pornind de la modelul
pragului de rentabilitate se concretizeaza în doua maniere complementare 4 :
- fie calculand rata care exprima direct riscul de exploatare (RPR)
Cu cat aceasta rata este mai mare, cu ata riscul va fi mai mare si invers. -
fie calculand indicele de securitate (ls), care evidenţiaza marja de
securitate de care dispune întreprinderea:
Marja de securitate a întreprinderii va fi cu atat mai mare cu cat indicele este mai
mare.
Aprecierea riscului de exploatare structural poate fi facuta şi cu ajutorul unui
"indicator de poziţie" faţa de pragul de rentabilitate, indicator exprimat, atat în
marimi absolute (a), cat şi în marimi relative (a) potrivit relapor:
a = Careaia-CAPR,_CAreaia
~CAPR CAPR
Poziţia absoluta (a) denumita şi flexibilitate absolute evidenţiaza
capacitatea întreprinderii de aşi adapta producţia la cerinţele piejei. Este de dorit
ca acest indicator sa fie cat mai mare, pentru a evidenţia o flexibilitate ridicata a
întreprinderii, respectiv un risc de exploatare cat mai redus.
Indicatorul de poziţie relativ (a'), denumit şi coeficientul de volatilitate,
înregistreaza valori mai mari atunci cand riscul este minim. El are aceeasi
valoare informationala ca şi indicatorul absolut.
Studiile realizate în economiile occidentale 5 apreciaza situaţia
întreprinderilor în raport cu pragul de rentabilitate astfel:
- instabila, daca CAreaia este cu mai puţin de 10% deasupra pragului de
rentabilitate;
- relativ stabila, daca CAreaia este cu 20% deasupra punctului critic;
- confortabila, daca CAreaia depaseşte punctul critic cu peste 20%.
Pentru exemplificare admitem doua întreprinderi (1 şi 2), care realizeaza
acelasi nivel de activitate, dar a caror structura a costurilor este diferita.
Exemplul 2
Apreciaţi riscul economic a doua întreprinderi a caror situate privind
indicatorii de exploatare se prezinta în tabelul 2.6.
4 S. Ballada, Outils et mecanismes de gestion financiere, Maxima, Paris 1992, p. 225.
5 P. Vernimmmen, Finance d'entreprise, Analyse et gestion, ed. Dalloz, 4 9 " 1 edition, Paris-1988,
p. 204.
107

Tabloul comparativ al indicatorilor
Tabelul2.6
Nr.
crt.
INDICATORI Intrep. 1 întrep. 2
1 Cifra de afaceri (CA) 3500 3500
2 Cheltuieli variabile (CV) 1750 1050
3 Marja asupra cheltuielilor variabile (MCV) 1750 2450
4 Marja asupra cheltuielilor variabile % 50% 70%
5 Cheltuieli fixe (CF) 350 1050
6 Rezultatul exploatarii 1400 1400
7 Pragul de rentabilitate (CApR) 700 1500
8 Rata riscului de exploatare (RpR) 20% 42.85%
9 Indicele de securitate (ls) 0.8 0.57
10 Poziţia absoluta fata de CApR (a) 2800 2000
11 Poziţia relativa faţa de CApR (a 1 ) 4.0 1.3
mil lei
Se observa ca la aceeasi cifra de afaceri (3500 mil. lei) şi acelaşi rezultat al
exploatariii, întreprinderea 1 înregistreaza un risc de exploatare mai redus decat
întreprinderea 2 deoarece rata riscului de exploatare este mai mica (20% faţa de
42.85%), indicele de securitate mai mare (0.8% faţa de 0.57%) şi faţa de punctui
mort mai avantajoasa (2800 faţa de 2000 în valoare absoluta şi 4 taţa de 1.3 ca
marime relativa).
Pentru întreprinderile cu activitate sezoniera 6 pragul de rentabilitate
determinat pe baza indicatorilor anuali, respectiv cumulaţi pe cele patru
trimestre, nu este realist deoarece nu surprinde variable sezoniere. Pentru a
evidenţia factorii sezonieri, se calculeaza dupa aceeasi metodologie, un prag
real de rentabilitate, dar începand cu trimestrul în care marja asupra
cheltuielilor variabile cumulata de la începutul anului şi pana la momentul
respectiv este pozitiva. Aceste condiţii sunt necesare deoarece marja poate fi
pozitiva sau negativa în decursul celor patru trimestre ale anului, pe total an
rezultand o marja pozitiva pe baza careia s-ar determina pragul de rentabilitate
aparent, care punesub semnul întrebarii realitatea (relafia de calcul a).
In aceste condiţii relaţiile de calcul pentru pragul de rentabilitate sunt:
a) CApR = CF/Rmcva
unde
CAPR = pragul de rentabilitate aparent
(care nu ia în calcul sezonalitatea)
" '
6 D. Margulescu ?i colectiv, Diagnostic economico-financiar, Ed. Romcart, Bucure?ti, 1994,
p. 245-248.
108

) CApR = CF/Rmcvt
unde
CAPR= pragui de rentabilitate cu implicarea
sezonalitaţii; Rmcvf =mcv,rim / CAtrim;mcvtnm
şiCAtrim sunt aferente trimestruluiîn care
marja cumulat a de la începutul
anuluidevinepozitiva.
Exemplul 3
Acesta pune in evidenţa pragui real de rentabilitate la o intreprindere cu
activitate sezoniera. Datele necesare analizei şi rezultatele obfmute sunt
prezentate in tabelul 2.7.
Tabelul2.7
INDICATORI PRIVIND ACTIVITATEA DE EXPLOATARE
mil lei
Nr. """" "——
TRI TRII TRIM TRIV TOTAL
crt.
__TRIMESTRUL
INDICATORI ~~~~~——-— AN
1 Cifra de afaceri 600 1200 1950 2250 6000
2 Cheltuieli variabile 800 1000 1250 1950 5000
3 Marja asupra chelt. var. (MCV) -200 200 700 300 1000
4 Cheltuieli fixe - - - - 500
5 Reziultatul exploatarii - - - — 500
6 Rata marjei asupra ch. var
•■mcv
-0,3333 +0,1667 +0,3589 +0,1333 -
CA cumulata 600 1800 3750 6000 6000
MCV cumulata -200 0 700 1000 1000
Numar de zile cumulate 90 181 273 365 365
Daca nu se ia in calcul sezonalitatea, pragui de rentabilitate este de:
C4
6000
In aceste condiţii, cifra de afaceri aferenta pragului de rentabilitate va fi
atinsa in data de 29 iunie:
CAzi,e= x360=180
zile
Pragui real de rentabilitate se calculeaza pentru trimestrul III, deoarece în
acest trimestru marja asupra cheltuielilor variabile cumulata (de la început ul
anului) devine pozitiva:
CAPR = mil lei, iarCA2ile = = 66 zile
Aceasta înseamna ca pragui real de rentabilitate va fi atins la începutul
trimestrului III, pe data de 4 septembrie, la o cifra de afaceri trimestriala de 1393
mil. lei. Deci, pragui de rentabilitate real este atins mai tarziu cu 67 zile decat eel
109

aparent, (29 iunie - 4 septembrie), la o cifra de afaceri anuala de 3193 mil. lei
(mai mare cu 192 mil. lei decat cifra de afaceri aparenta).
Modelul pragului de rentabilitate prezentat anterior, este fundamentat pe
ipoteza privind liniaritatea evoluţiei indicatorilor financiari (cifra de afaceri,
costuri) pe toata perioada supusa analizei.
Daca se adopta ideea mai realista a neliniaritaţii între evoluţia eforturilor
(cheltuieli variabile) şi cea a efectelor (CA), se remarca apariţia mai multor
praguri de rentabilitate.
Variafia neliniarS a costurilor de producţie şi a vanzarilor (prezentata in
figura nr. 2.11), determina doua puncte critice.
In modelul neliniar, prezentat in continuare, preţul de vanzare poate avea o
evoluţie descrescatoare în raport cu cifra de afaceri, cresterea volumului
vanzarilor facandu-se cu acordarea unor reduceri de preţuri din ce în ce mai
mari. Variaţia cifrei de afaceri determina o scadere a cheltuielilor în prima parte
a intervalului de variaţie (PRi, PR2) şi 0 crestere accentuata în ultima parte a
acestuia.
Costuri şi CA
PR, Cv PR2 2.11
Punctul critic neliniar
Q (produce)
In aceste condiţii vor aparea doua praguri de rentabilitate (PRi şi PR2). Intre
cele doua puncte critice se observa ca activitatea întreprinderiii este rentabila,
profitabila. Se apreciaza ca cea mai mare rentabilitate se obţine la acel nivel al
cifrei de afaceri (Qopt) care egaleaza costul marginal cu venitul marginal. Grafic,
panta curbei costurilor totale (tga) corespunde costului, iar cea a
veniturilor totale masoara venitul marginal.
Costul marginal exprima creşterea costului total antrenata de obţinerea
ultimului produs, sau serie de produse. Cu alte cuvinte, costul marginal este dat
de variaţia cheltuielilor de producţie determinate de variaţia cu 0 unitate a
productiei
Panta curbei costurilor totale, reprezentand derivata funcţiei cost de
producţie în raport cu producţia, corespunde costului marginal (Cm):
dCT
' dQ
Dar, fiecarei unitaţi de produce Ti corespunde nu numai un cost marginal,
ci şi un venit marginal obţinut din vanzarea ultimei unitati de producţie.
110
Costuri totale
Venituri totale (CA)

Venitul marginal (V m), fiind derivata încasarilor totale (It) în raport cu
cantitatea va"nduta, masoara panta curbei veniturilor totale:
m dQ
Cand cele doua pante devin identice, abatere între cele doua curbe va fi
maxima, şi profitul total (Pt) va atinge valoarea maxima în punctul Qopt.
Profitul total poate fi determinat dupa relaţia:
Pt = It - CT
In regimul concurenţei perfecte caracterizata prin transparent pieţei si
perfecta mobilitate a factorilor de producţie, producatorul !şi vinde produsul sau
la un preţ constant, impus de piaţa. Oricare ar fi volumul producţiei, el nu poate
exercita nici o influenţa asupra pretului, acesta fiind o marime data, maximizarea
profitului total facandu-se doar prin variaţia producţiei, deci ofertei sale. In aceste
conditii, funcţia profitului total, în raport cu producţia, va admite un maxim în
punctul în care prima derivata este 0 (Pt = 0).
In demonstraţia matematica 7 se porneste de la încasarea totala It = g(Q) si
costul total CT = f(Q), ambele funcţie de cantitatea vSnduta. Pt =
g(Q) -f(Q);
P't = g'(Q) - f'(Q); Pentru P't = 0 => _g'(Q) - f(Q) = 0 => g'(Q) = f'(Q) - pantele
celor doua curbe sunt egale Venitul marginal (Vm) = Costul marginal (Cm) -»■
Condiţia optimizarii profitului
In condiţiile unei concurenţe perfecte, încasarea marginala (venitul
marginal) este identica cu preţul de vanzare:
Vm = g'(Q) 1 = (P x Q)' = p'Q + pQ' = p (p' = 0; Q' = 1)
In acest caz pre^ul şi încasarea marginala sunt marimi echivalente şi
constante. Aşadar, unei creşteri cu o unitate a vanzarilor dintr-un produs Ti
corespunde o încasare suplimentara egala cu preţul acelui produs.
S-a demonstrat astfel ca profitul va fi maxim, atunci cand costul
marginal al unei anumite variafii a producţiei va ajunge egal cu pre^u! de
vanzare unitar.
Pentru a-si maximiza profitul, întreprinderea trebuie sa vanda Qopt unitati
de produs. Fata de acest nivel Qopt, daca, va creste sau se va reduce volumul
de activitate, profitul începe sa scada, iar mai departe, poate înregistra valori
negative (pierderi).
Exemplul 4
Prin acest exemplu se evidenţiaza corelaţia dintre profit şi costul marginal
în condiţiile concurenţei perfecte. Daca preţul de vanzare unitar este de 15 mii.
lei, evoiuţia producţiei fizice şi structura costurilor sunt cele prezentate în prima
parte a tabelului 2.8, vom reda în partea a doua a tabelului modelul de
determinare a producţiei ce asigura profitul maxim.
7 M. D. Paraschivescu, W. Pavaloaia, Modele de contabilitate fi analiza financiarS, Neuron, Foc?ani,
1994.
111

Tabelul2.8
PROFITUL OPTIM IN CONDIJULE CONCURENJEI PERFECTE
Cantitati Chelt. Chelt.
Cost Cant, Preţ Incasari Profit Incas.
produse fixe variabile
cerute unitar totale sai naiginal
(buc)
Total mediu
unitar
marginal
unitar
Piereder
c
i
(Cm) (CM)
0 1000 0 1000 _ - 0 15 - -1000 15
100 1000 900 1900 19 9* 100 15 1500 -400 15
200 1000 1700 2700 13,5 8* 200 15 3000 300 15
300 1000 2400 3400 11,33 7 300 15 4500 1100 15
400 1000 2900 3900 9,75 5 400 15 6000 2100 15
500 1000 3600 4600 9,2 7 500 15 7500 2900 15
600 1000 4500 5500 9,17 9 600 15 9000 3500 15
700 1000 5600 6600 9,43 11 700 15 10500 3900 15
800 1000 7000 8000 10,0 14 800 15 12000 4000 15
900 1000 8400 9400 10,44 LLSJ I onn I 03 13500 4100 LLSJ
1000 1000 10200 11200 11,2 18 1000 15 15000 3800 15
*Determinarea costului marginal:
Cmargin(100) = 1900 - 1000):(100 - 0) = 9 mii lei
Cmargin(200) = (2700 - 1900):(200 - 100) = 8 mii lei, s.a.m.d
Se poate remarca usor ca media cheltuielilor de producţie pe unitatea de
produs, respectiv costul mediu, nu ţine cont de caracterul crescator sau
descrescator al variaţiei cheltuielilor in funcţie de variatia productiei vandute.
Exemplul citric (din tabelul 2.8) cat şi reprezentarea grafica (figura 2.12)
demonstreaza ca profitul este crescator pana la trecerea funcţiei acestuia
(funcţia profit în raport cu productia) prin punctul de maxim (Q = 9000 buc).
Atata timp ca preţul de vanzare va fi mai mare decat costul marginal,
întreprinderea va avea interesul sa creasca productia (pana cand preţul de
vanzare unitar devine egal cu costul marginal), pentru a-si majora profitul. Dupa
trecerea punctului de maxim, profitul va deveni descrescator (pe tot intervalul de
variaţie în care Cmarginai > preţul de vanzare unitar). Diminuarea profitului se
datoreaza cheltuielilor ocazionate de ultimul lot de produse, cheltuieli care sunt
superioare preţului de vanzare. Deci, întreprinderea va fi interesata sa limiteze
producţia la nivelul de 900 bucaţi, aceasta asigurand profitul maxim (Q opt = 900
buc, Pmax = 4100 mii lei).
Profitul maxim = Qoptx profit unitar = 900 x (15- 10,444) = 4100 mii lei
în figura 2.12, marimea profitului este data de aria dreptunghiului hasurat
ABCD, în care baza BC reprezinta cantitatea vanduta, iar înalţimea CD
reprezinta profitul unitar (1500 -1044 = 456 pentru un lot de 100 bucaţi).
In regimul concurenţei imperfecte, producatorul îşi poate maximiza
profitul prin variaţia producţiei, cat şi a preţului. Preţul şi producţia sunt marimi
dependente, întrucat cresterea cantitatii vandute poate fi însoţita de o scadere a
preţului. In aceste condiţii, venitul marginal, adica incasarea suplimentara ce
rezultS din cresterea vanzSrilor va fi descresc3to@«e.
112

•1000
Fig. 2.12 Evoluţia profitului, a costului mediu şi a costului marginal în raport cu vanzarile
Demonstratia porneste de la relatia profitului (Pt) exprimat funcţie de
încasarea totala (It) şi costul total(CT):
Pt = lt-CT undelt = g(Q)siCT = f(Q)
Profitul va admite un maxim în punctul în care derivata întai în raport cu
producfia va fi zero (prima condiţie):
Pt= adlCş:P t=:|>t CTI Unde
^O' ' " lCT'=f(Q) Rezulta ca
în punctul optim: g'(Q)-f I (Q) = O
g'(Q) = f(Q)l
Aceasta înseamna ca, pentru a realiza un profit total maxim, producatorul
trebuie sa aleaga un volum al producţiei în aşa fel încat, venitui marginal sa fie
egal cu costul sau marginal.
Dar, la concurenta imperfecta, unde preţul şi încasarea sunt
descrescatoare, maximizarea profitului cere şi o a doua conditie, şi anume
aceea ca derivata a doua sa fie mai mica decat zero:
P"t

Aceasta înseamna ca ritmul de creştere al încasarii marginale este mai mic
decat ritmul creşterii costului marginal.
Exemplul 5
Acesta pune in evidenţa profitul optim in condiţiile concurenţei imperfecte.
Acest aspect este redat citric în tabelul 2.9 şi grafic in figura 2.13.
Tabelul2.9
PROFITUL OPTIM IN CONDITIILE CONCURENTEI IMPERFECTE
^antitates
produsS
(buc)
Cost
total
Cost
mediu
unitar
(Cm)
Cost
marginal
jnitar (CM
Cantitate
a ceruta
PreJ
mediu
unitar
(W
încasSri
totale
'rofit
sai
pierder
e
încasarea
marginal
s
unrtarS(
Incasarea
marginals
totals
W
100 300000 3000 3000 100 5600 560000 260000 5600 560000
300 810000 2700 2550 300 5400 1620000 810000 5300 1060000
500 1250000 2500 2200 500 4880 244000 119000 4100 820000
700 1540000 2200 I _ 1450 700 4428,57 310000 0 156000 0 3300 660000
900 1845000 2050 1525 900 4000 3600000
0
175500
0
2500 500000
1100 2185000 1986,36 II7nnl 111OOI 3581,8 3940000 175500 0 I -i7on I 340000
1300 2730000 2100 2725 1300 3161,5 411000 138000 0 850 170000
1500 4500000 3000 8850 - -
0
-
0
- - -
Pentru a realiza profit maxim, întreprinderea va trebui sa vanda 1100
produse, întrucat la acest nivel al vanzarilor se egaleaza costul marginal cu
încasarea marginala (CM = iM).
Grafic, profitul maxim, corespunzator cantitaţii optime este dat de aria
dreptunghiului ABCD, la care baza AD = Qopr, iar înalţimea AB = preţul mediu de
vanzare - costul mediu, adica: Profit maxim = 1100 x (3581,8 - 1986,36) =
1754984 «1755000
Deoarece cheltuielile fixe nu sunt in totalitate platibile (o parte sunt doar
cheltuieli calculate: amortismentele şi provizioanele), analiza cost-volum-profit
(CVP) devine mai pertinenta daca este aplicata doar asupra cheltuielilor fixe
platibile. In acest fel, se evidenţiaza punctul de echilibru între încasari (legate de
vanzari) şi platile aferente (legate de cheltuieli), denumit punct mort al
încasSrilor.
Relaţia care sta la baza determinarii punctului mort al incasarilor (Q PMj
exprimat cantitativ) este urmatoarea:
Q PMi = CFP
mcv
unde: CFP - cheltuieli fixe platibile
mcv - marja unitara asupra costului variabil
Situaţia în care punctul mort al încasarilor se afla sub cei al exploatarii (QPMI <
QpR) indica momentul de la care activitatea întreprinderii începe sa degaje
surplus monetar curent.
114

6000
6000
4000
B
3000
A
2000
1
0 100 300 S00 700
*N. ................
1
N
.X,..................
►s
I
^
^
C
. ^ \ / /
«——-
» S N X
Fig. 2.13 Evoluţia încasarii marginale, a costului mediu unitar şi a costului marginal, in
raport cu vanzarile la preţ variabil
In fine, pentru a largi noţiunea de punct mort, incluzand în cheltuielile fixe şi
cheltuielile financiare (care nu sunt evidenţiate în rezultatul exploatarii), se
determina un punct mort global. Pe baza punctului mort global, care ia în
calcul şi costul îndatorarii, se poate face o prima apreciere asupra riscului
financiar (acesta fiind abordat în detaliu pe baza efectului de levier financiar).
Analiza pragului de rentabilitate ofera informatii de gestiune interesante din
punct de vedere al calculului economic, dar mai puţin pertinente sub aspectul
realitaţii economice, datorita urmatoarelor limite:
- presupune o cerere limitata, la preţ fix cat şi randamente constante;
- orizontui pe care Tl are în vedere este scurt şi nu determina modificari în
structura productiei. In realitate, separafia în cheltuieli variabile şi
cheltuieli fixe nu ramane constanta în timp şi nici pentru varia^ii mai mari
ale cifrei de afaceri. De aceea, metoda poate fi aplicata cu succes
numai la întreprinderile mici, la nivel de atelier, precum şi la
întreprinderile comerciale la care aceasta structura (separate) nu
suporta modificari sensibile.
Cu toate aceste limite, calculul pragului de rentabilitate poate fi utilizat de
conducerea întreprinderii din urmatoarele considerente:
- fumizeaza informatii cu privire la nivelul minim de activitate necesar
pentru a obtine profit;
i i
900 1100 1
300
1500
/
Productia

115

- permite sub diferite ipoteze anticiparea profitului;
- este un instrument ce ajuta la luarea deciziei privind investiţiile pentru
produsele noi, investifiile de modemizare sau de dezyoltare a
întreprinderii;
- ofera explicaţii privind abaterile dintre previziuni şi realizari. In acest
sens, punctul critic indica într-o anumita masura, faptul ca scaderea
profitului este datorata, fie scaderii vanzarilor, fie unei cresteri a
costurilor fixe sau a celor variabile, şi invers.
2.4.2. Sensibilitatea rezultatului în raport cu nivelul de activitate
Cunoasterea pragului de rentabilitate permite fixarea obiectivului minim de
realizat (CA min) pentru ca întreprinderea sa fie profitabila. Dar, masura riscului,
determinat de atingerea punctului critic, este evidenţiata de coeficientui efectuiui
de levier al exploatarii, components a riscului global.
Riscul global al întreprinderii asumat de proprietari, definit ca sensibilitate a
rezultatului net în raport cu CA, se exprima sub forma coeficientului de
elasticitate global (coeficientui efectuiui de levier combinat: CELC), interpretat
ca produsul altor trei coeficienţi:
j e ARe
e g
=
ARn
Rn
ARn
ACA AR,
CA ^ Re CA
^eT" ^ ei
Pentru aceasta se are în vedere modul de formare a rezultatului net pe
baza algoritmului de mai jos:
Cifra de afaceri
- Cheltuieli de exploatare (fixe ş i variabile)
= Rezultatui exploatarii (Re)
- Cheltuieli financiare
= Rezultatui curent înainte de deducerea impozitului pe profit (Ri) -
Impozitul pe profit
= Rezultatui net sau Profit net (Rn)
Riscul global combina riscul financiar, dependent de structura de finanţare,
cu riscul pur economic, de natura industriala şi comerciala, generat de rezultatui
exploatarii neinfluenţat de cheltuielile financiare şi impozitul pe profit.
- Coeficientui de elasticitate ei denumit şi coeficientui efectuiui de levier
al exploatarii (CELE sau Le) masoara sensibilitatea rezultatului exploatarii (si
deci a pierderilor posibile sau castigurilor) la variaţia cifrei de afaceri, şi are la
baza repartiţia cheituielilor întreprinderii în fixe sau structuraie şi variabile sau
operationale.________
a)
116
CELE ~ ACA/CA

ARe ACA(1-m)-ACF ACA(1-m) _CI c Rs CA(1 - m) -
CF CA(1 - m) - CF CA • ACA(1 - m)
Otl_fc = --------~---------------------------- — ----------------------~— :-----------------------------------------
ACA ACA ACA ACA«[CA(1 -m) -CF]'
CA CA CA
, CA(1-m) _ CA (1-m) ,

CELE
c)
(p-v)Q
(p-v)-Q-CF"AQ (p-v)-Q-CF mcv-Q-CF MCV-CF
MCV = marja
(p-v)-AQ Q
absoluta asupra
mcv-Q MCV
cheltuielilor variabile totale. Atunci CELE va fi:
MC CA-CV
;ELE= V Re
CF
CA-CV-
MCV
Din aceasta relaţie rezulta ca pentru un nivel de producţie dat (aceeasi CA),
levierul exploatarii este cu atat mai mare cu cat cheltuielile fixe sunt mai mari.
Intreprinderea cu cheltuieli fixe mai mari este mult mai riscanta şi mai puţin
flexibila la variaţia piejei. Din acest motiv ea trebuie sa ofere acţionarilor sai o
rata de rentabilitate financiara mai ridicata: rentabilitate economics plus o prima
de risc.
In concluzie, levierul exploatarii este determinat atat de marimea cheltuielilor
fixe, cat şi de poziţia cifrei de afaceri realizata, faţa de pragul de rentabilitate.
In legatura cu modul de determinare al CELE prin cele trei relaţii (a, b, c) se
impun urmatoarele precizari:
- ?n relaţia de calcul a) se opereaza cu variaţia indicatorilor
ARe _
Re _
~ReN-i)/ReN-i
N~---------
CA
- în relaţiile b) şi c) indicatorii de la numaratorul şi numitorul fracţiei se
refera la perioada de gestiune anteriora:
_MCVN_1
b)CELEN=-
Exemplul 6
v-/«fg_1 — (—r-iţSj_1
R e N-i
Consideram doua întreprinderi 1 şi 2 cu marje diferite asupra cheltuielilor
variabile dar cu aceeasi variabilitate a cifrei de afaceri. In condiţiile în care
indicatorii sunt cei prezentaţi în tabelul 2.10, evaluaţi riscul economic.
Tabelul 2.10
INDICATORII PRIVIND ACTIVITATEA INTREPRINDERILOR
mil lei
Nivel de activitate Intreprinderea 1 Intreprinderea 2
Cifra de afaceri
Cheltuieli variabile
Cheltuieli fixe
1T8
1 2 3 1 2 3
2 000 1
000
400
4 000
2 000
400
6 000
3 000
400
Rezultatele obţinute sunt prezentate în tabelul 2.11.
Calculut Le pentru intreprinderea 1:
2 000
600 1
200
4 000 1
200 1
200
6 000 1
800 1
200

a) Z.e=
LCAICA
b) Le=
CA CA -
c)
A Re/Re
CAPR
CA-CV
CA-CV-CF
1600-600
600 4000-
2000 1
2000
CA,-CAl
= ^25
- CFS
-= 1.66
2000-1000 2000-
1000-400
CA2 - CV2
- CV2 - CF2 1600
Pentru întreprinderea 2, levierul de exploatare se determina similar. Se
observa ca întreprinderea 1 are o elasticitate mult mai redusa decat
Intreprinderea 2. La întreprinderea cu pondere mare a cheltuielilor fixe rezultatui
exploatarii este foarte sensibil la variaţia cifrei de afaceri, înregistrandu-se un
coeficient de elasticitate ridicat, rezulta deci, un risc mult mai mare pentru
întreprinderea care are um volum mai ridicat al cheltuielilor fixe.
Tabelul2.11
EVALUAREA RISCULUI ECONOMIC
mil lei
0.5
-=1.66
Nivel de activitate întreprinderea 1 Intreprinderea 2
1 2 3 1 2 3
Cifra de afaceri (CA) 2 000 4000 6 000 2 000 4 000 6 000
Cheltuieli variabile (CV) 1 000 2 000 3 000 600 1 200 1 800
Cheltuieli fixe (CF) 400 400 400 1 200 1 200 1 200
Rezultatui exploatarii 600 1 600 2 600 200 1 600 3 000
ARe/Re - 1.66 0.625 - 7 0.875
LCA/CA - 1 0.5 - 1 0.5
ARe/Re - 1.66 1.25 - 7 1.75
L ° ACA/CAŢ a)
Pragul de rehabilitate (CApR) 800 800 800 1 714 1714 1 714
Poziţia absoluta fata de prag 1 200 3.200 5 200 286 2 286 4 286
(CA-CApR)
Le2-
Le0 =-
- CAPRi
Lc_ CA - 1.66 1.25 - 7 1.75
CA -- CAPR v
(CA-CV) 1 000 2 000 3 000 1 400 2 800 4 200
(CA-CV-CF) 600 1 600 2 600 200 1 600 3 000
CA-CV . ,
CA - CV - CF
- 1.66 1.25 - 7 1.75
K '
Pozitia relativa fata de prag 1,5 4 6,5 0,167 . 1,33 2,5
= t66
2000
2000-800
4000 3200

In ambele cazuri, se observa ca la îndepartarea cifrei de afaceri de pragul
de rentabilitate se înregistreaza o diminuare a coeficientului de elasticitate, deci
o scaidere a riscului (figura 2.14).
Dependent riscului economic de cheltuielile fixe şi de poziţia cifrei de
afaceri realizata faţa de pragul de rentabilitate este mai relevanta în anul 2,
întrucat la aceeasi cifra de afaceri şi acelasi rezultat al exploatarii, riscul
întreprinderii 2 este mai mare decat al întrepinderii 1.
Aceasta se datoreaza:
- cheltuielile fixe mai mari de trei ori la întreprinderea 2 faţa de 1;
- apropierea mai mare a cifrei de afaceri fata de pragul de rentabilitate la
întreprinderea 2 faţa de întreprinderea 1.
CoeficientuI de elasticitate e2 sau coeficientui efectului de levier fianciar
(CELF) exprima sensibilitatea rezultatului curent înainte de deducerea
impozitului pe profit (Rj) la o modificare prealabila a rezultatului exploatarii (Re).
Cheltuieli
CAPR=800 Cheltuieli CAPn=1714
Fig. 2.14 Elasticitatea rezultatului exploatariiîn raport de nivelul CA
A/7,-
Ri B0-C 'hfin A/?e y /?e /7S
A 9
A/i
Re Rt Rt
CELF = Re
Re -Chfin
în care: Ri = R9 - Chţin
AR, = ARe
V Re-Chrm
A/?e /?e - C^/7/7
- CoeficientuI de elasticitate e3 masoara sensibilitatea rezultatului net (Rn) la
variaţia rezultatului curent (Rj).
ARn
_ R = 1
n _
R,
ea= AR, R,(1 -
i)
i _
unde i este cota de impozit pe profit.
Se constata ca e3 nu are influenfa asupra coeficientului de elasticitate global.
120
întrep. 1
Cheltuieli
totale
întrep. 2
Cheltuieli
totale

Deoarece e3 = 1, coeficientul efectului de levier combinat (CELC), care
reflecta marimea contabila a riscului global, apare ca o "compunere" a
efectului de levier al exploatSrii cu efectul de levier financiar.
CELC = CELF x CELE, şi înlocuind obtinem:
CA
CELC=-
MCV MCV
ne-Chfîn CA-CAPR Re-Chrm Re Re-Chfm Coeficientul de elasticitate global,
ca rezultanta a efectelor celor doua structuri (operationala şi financiara),
evidentiaza impactui celor doua categorii de costuri fixe (structural şi financiare)
asupra transformarilor cifrei de afaceri în profit curent (înainte de impozit).
Luarea în calcul a cheltuielilor financiare, care la un nivel dat de activitate (alocare
de capital împrumutat) sunt considerate fixe, conduce la determinarea unui prag
de rentabilitate global, conform relaţiei:
CF+Ch,
Rn
iar poziţia agentului economic în raport cu punctui critic global se stabileste
astfel:
Poziţia relativa fata de CAPRG= CAfea& " CApRG
In concluzie, cu cat coeficientul de elasticitate global va fi mai ridicat, cu
atat mai mare va fi riscul.
Pentru exemplificare, reluam exemplul 6 (tabelul 2.10) pe care-l completam
cu alte informatii privind cheltuielile financiare. Presupunem ca cele doua
întreprinderi au structura de finanţare diferita: prima întreprindere se finanţeaza
integral din capitaluri proprii, iar a doua se finanţeaza în propose de 40% din
credite bancare, pentru care plateşte 600 mil lei dobanda.
Integrarea cheltuielilor financiare în cheltuielile fixe a condus la cresterea
pragului de rentabilitate al întreprinderii îndatorate, de la 1 714 mil lei la 1 857,1
mil lei şi la degradarea pozifiei absolute şi relative în raport cu acesta. Riscul
financiar, adaugandu-se riscului de exploatare, sporeste dimensiunea riscului
global, determinand în final înrautafirea performantelor financiare ale întreprinderii
a doua.
EVALUAREA RISCULUI GLOBAL
Nr. Nivelul de activitate întreprindere 1 întreprindere 2
crt. 1 2 3 1 2 3
1 Cifra de afaceri (CA) 2 000 4 000 6 000 2 000 4 000 6 000
2 Cheltuieli variabile (CV) 1 000 2 000 3 000 600 1 200 1 800
3 Cheltuieli fixe (CF) 400 400 400 1 200 1 200 1 200
4 Rezultatul exploatarii (Re) 600 1 600 2 600 200 1 600 3 000
5 Pragul de rentab. (CApR) 800 800 800 1 714 1 714 1 714
6 Dobanzi (Cfin) - - - 100 100 100
'fin
Tabelul 2.12
mil lei
121

7 Rezult. crt. înainte de deducerea
imp (Ri)
8 Coefic. efectului de levier
financiar
9 Coeficientul efectului de levier al
expl. (CELE)
10 Coeficientul efectului de levier
combinat (CELC)
11 Pragul de rentabilitate global
(CAPRG)
12 Indicator de poziţie faşa de
CAPRG- absolut - relativ
Tabelul 2.12 (continuare)
600 1 600 2 600 100 1 500 2 900
- 1 1 - 2 1,07
- 1,66 1,25 - 7 1,75
- 1,66 1,25 - 14 1,87
800 800 800 1857,1 1 857,1 1857,1
1 200
1,5
3 200
4
5200
6,5
4142,9
0,077
2 142,9
1,154
4 142.E
2,231
Noţiunea de risc este importanta nu numai pentru aprecierea
performanţelor întreprinderii pe plan economic, ci şi pentru alegerea celor mai
eficiente masuri privind finanţarea cresterii sale economice, deoarece pragul de
rentabilitate realizeaza joncţiunea dintre strategia industrials şi cea financiara.
Daca întreprinderea este într-o situate dificila, strategia financiara ce trebuie
adoptata consta in reducerea pragului de rentabilitate facandu-se apel la
capitalurile proprii pentru finanţarea investiţiilor, şi nu la angaţarea de noi credite,
care sporind nivelul cheltuielilor fixe, cu cuantumul dobanzilor, majoreaza pragul
de rentabilitate. Din contra, daca piaţa lasa sa se întrevada o relansare a
activitaţii, deci o sporire substanţiala a cifrei de afaceri, întreprinderea poate sa
recurga la credite noi, ca surse suplimentare, pentru actul investiţional care vor
ridica nivelul punctului critic fara consecinţe negative întrucat volumul de
activitate va înregistra o crestere mai accentuata.
2.4.3. Riscul de exploatare decizional
Se constata ca, desi utilizata in calcule de previziune, analiza pragului de
rentabilitate nu ia in considerare riscu! de exploatare decizional (privind
abaterile dintre previziune şi realizari), ceea ce poate, In anumite circumstante
sa influenţeze foarte mult activitatea întreprinderii. Aceasta situaţie poate fi avuta
în vedere în cazul în care se studiaza atent evoiuţia vanzarilor (cifrei de afaceri) şi
se admite ca aceasta urmeaza o anumita lege probabilistica. !n cazu! în care nu
exista nici o informaţie cu privire la repartiţia probabilistica a cifrei de afaceri şi
nici un motiv ca o stare sa fie mai probabila decat alta, conform ideii lui
Laplace 8 pentru astfei de fenomene, se considers ca aceste stari sunt uniform
I. Purcaru, Matematici financiare, Ed. Economics, Bucure?ti 1993, vol. 2, p. 228 ..Conform
principiului raţiunii insuficiente al lui P. S. Laplace, toate evenimentele trebuie considerate ca fund
egal probabile daca nu exists nici un fel de date sau motive în baza carora sa poata fi considerate
altfel."
122

epartizate, deci sunt supuse unei legi normale. Legea normala Gauss- Laplace
este cea mai cunoscuta şi utilizata lege de probabilitate, întrucat surprinde eel
mai bine evoluţia fenomenelor economice şi financiare. In jurul valorii medii, care
are cea mai mare frecvenţa de apariţie graviteaza valori mai mult sau mai puşin
îndepartate de medie dar cu frecvenţe de apariţie a abaterilortip simetrice.
Abaterea medie patratica (sau abaterea standard, sau abaterea tip) notata
cu a se calculeaza ca o medie patratica a abaterilor valorilor individuale de la
media lor aritmetica. Alaturi de media aritmetica E(x), abaterea tip o este
parametrul legii normale de repartitie (abaterea tip este masura clasica a
dispersiei).
Cum cei doi parametri pot lua o infinitate de valori, exista o infinitate de
cupluri posibile şi deci o infinitate de curbe. Pentru a îndeparta aceasta
dificultate se foloseste repartitia normala redusa (reduce infinitatea de cupluri la
unul singur) in care media este E(x) = 0şi dispersia a 2 = 1 (din a 2 se calculeaza
a). Trecerea de la o repartitie normala la o repartitie normala redusa se face cu
ajutorul substituţiei:
. X~E(x) . . u., , .
/ =---------------ii )n care x= vanabila aleatoare
a
E(t) = 0şics 2 (t)=1
O variabila aleatoare A"supusa legii normale redusa se va nota X~ N (E(x),
i are urmatoarea reprezentare grafica (figura 2.15).
Probabilitatea de aparifle a fenomenului X In legea normala redusa
P(X

2)P(T

Prezentam In continuare cateva exemple privind cifra de afaceri şi profitul
in mediul probabilistic:
Exemplul 7
Cifra de afaceri realizata de o întreprindere este o variabila aleatoare (x)
supusa legii normale reduse N(1000, 200). Coeficientul marjei asupra
cheltuielilor variabile este 0.25 şi cheltuielile fixe se ridica la 225 (cifrele sunt
exprimate în mii lei). Care este probabilitatea ca pragul de rentabilitate sa nu fie
atins?
Rezolvare:
225
Pragul de rentabilitate: CAPR =--------= 900
0.25
F\X< CAPR) = F\X< 900) =P f7-< 900 ~ 1000 °l = 1 - P(T< - 0.5) =
V 200 )
=1 - P(T< 0.5) =1 - 6 (0.5) = 1 - 0.6915 = 0.3085
Deoarece probabilitatea este 0.3085 înseamna ca sunt 31% sanse ca
pragul de rentabilitate sa nu fie atins.
Exemplul 8
O intreprindere intenţioneaza sa lanseze un nou produs pe piaţa. Preţul de
vanzare este de 2000 mii lei, costul variabil unitar este 100 mii lei, iar cheltuielile
fixe totale sunt de 1 000 000 mii lei. Daca se admite ca vanzarea urmeaza o
repartee normala redusa de volum mediu E(x) = 1500 unitaţi şi abaterea medie
tip a(x) = 300 unitaţi, se cer:
a) pragul de rentabilitate in volum;
b) probabilitatea ca volumul vanzarilor sa depaşeasca punctul critic.
Rezolvare:
. _A CF _. tOOOOOO ^ nnn .....
a) CA = 7^7 : CA = 2ooo-iooo =1000unitatl
b)/ J (A->iooo)=/ J fr> 1ooo " 15oo l=p(r>-t66)=n(t66)=
=0.7454=74.54% Exista circa 75% şanse ca volumul vanzarilor
sa depaşeasca punctul critic.
Exemplul 9
Cifra de afaceri X realizata de o intreprindere se caracterizeaza prin medie
E(x) = 1000, abaterea tip c(x) = 200. Cheltuielile variabile reprezinta 70% din
cifra de afaceri şi cheltuielile fixe se ridica la 250. Cota de impozit pe profit (t)
este de 38%. Determinati abaterea tip a rezultatului net.
Rezolvare:
-Cifra de afaceri x
-Cheltuieli variabile _____ . __________ 0.7x
= Marja asupra cheltuielilor variabile 0.3x
-Cheltuieli fixe _____________________ 250
= Rezultatul înainte de impozitare 0.3 x - 250
Rezultatul net: Rn = (0.3x - 250) (1 - 0.38) = 0.186X -155
pRn = o-(0.186x-T55)
aRn = 0.186ax = 0.186x200 = 37.2
125

Generalized exemplul precedent, obţinem:
Marja asupra cheltuielilor variabile Cheltuieli fixe
Rezultalul înainte de impozit Rezultatui net (1 -1)
(a • x - CF)
=>aRn = (1 -t)a-a(x)
Se observa ca abaterea tip a rezultatului net este independents de
marimea cheltuielilor fixe. In figura 2.17 prezentam doua întreprinderi realizand
aceeasi cifra de afaceri, dar niveluri diferite ale cheltuielilor fixe:
Valo
Cifra de afaceri •c i L Cifra de afaceri
S* Marja asupra / \ ^
cheltuielilor variabile Valo
r<
Marja asupra i
cheltuielilor variabile
/ ,/f\ Rezultat >0 \ Rezuttat > 0
/ ////^ \ Chelt. fixe -V-V -------------- Chelt.
fixe
f ., "-• ... , h.
a)
Tlmp
Fig. 2.17 Evaluarea rezultatului net prin dispersie
b)
Tlmp
Abaterile tip ale rezultatelor nete sunt identice, dar riscul este mai slab in
cazul a) decat in cazul b). Dispersia rezultatului net este cu atat mai mare, cu
cat marja asupra cheltuielilor variabile este mai mare. Modalitatea de evaluare a
riscului prin dispersie este însa Jnselatoare".
Studii de caz:
© Contul de profit şi pierdere al unei tntreprinderi comerciale, la sfarsitul exerciţiului
N reflecta urmatoarea situaţie:
Vanzari de marfuri 12400 mii lei
Costul de cumparare al marfurilor revandute 9236 mii lei
Variaţia stocurilor _ 600 mii lei
Alte cheltuieli externe (din care 60% chelt. variabile de expl.) 590 mii lei
Chelt. cu personalul (din care 80% cheltuieli fixe de exploatare) 1550 mii lei
Amortizari calculate 610 mii lei
Se cere:
a) Cifra de afaceri pentru care rezultatui exploatarii este nul;
b) Cifra de afaceri realizabila în exerciţiul N+1 pentru a obţine un rezultat de
exploatare in suma de 2000 mii lei;
c) Rezultatui exploatarii obtenabil în exerciţiul N+1 la 0 crestere a cifrei de afaceri cu
10%fatadeN;
d) Cifra de afaceri necesara în exerciţiul N+1 pentru a menţine rezultatui exploatarii
din exerciţiul N, în condiţiile cresterii cheltuielilor fixe cu 100 mii lei.
126
a • x
C F
a • x - C
F

© Din studiul financiar realizat la o întreprindere asupra activitaşii exercifiului N se
desprind urmatoarele:
Vanzari: cantitate: 50000 unitaţi
preţ: 150miilei/unitate
Costuri: variabile: lOOmiilei/unitate
fixe 1500000 mii pentru întreg exercitiul
Cerinţe:
a) Calculaţi pragul de rentabilitate exprimat în volum, valoric şi în zile;
b) Reprezentaţi şi determinate grafic pragul de rentabilitate în volum;
c) Calculaţi şi interpretati efectul levierului de exploatare.
® Pentru anul N+1, întreprinderea prezentata anterior (cazul 2) fixeaza ca obiectiv
menţinerea preţului de vanzare la 150 mii lei pe unitatea de produs. în scopui
mentinerii costului variabil unitar la 100 mii lei, va fi necesara achiziţionarea unei
masini mai productive. In aceasta ipoteza, cheltuielile fixe totale vor ajunge la
2500000 mii lei si, mai mult, conducerea întreprinderii vizeaza modificarea
rezultatului exploatarii la 2000000 mii lei.
Pe de alta parte, studiile realizate asupra vanzarilor arata ca exista o şansa la doua
pentru ca vanzarile sa varieze mai mult sau mai puţin cu 25000 unitaţi în jurul
mediei. Se estimeaza ca producţia fabricata şi vanduta este supusa legii normale
reduse de probabilitate a carei medie va fi de 90000 unitaţi. Sa se calculeze:
a) Noul prag de rentabilitate exprimat in volum;
b) Cantitaţile vandute pentru a atinge rezultatul exploatarii dorit;
c) Dispersia rezultatului;
d) Probabilitatea de a atinge pragul de rentabilitate.
© O societate comerciala intenţioneaza lansarea unui nou produs. Aceasta
presupune urmatoarele costuri:
- extinderea societaţii prin construirea unui atelier: 225000 mii lei, amortizabil
liniann 15ani;
- cumpararea unor echipamente performante: 500000 mii lei, amortizabile
liniar în 4 ani;
- salariile şi cheltuielile sociale ale muncitorilor angaţaţi pentru fabricarea
noului produs (230000 mii lei) şi a personalului comercial (249600 mii lei);
- salariile personalului din administraiia generala a întreprinderii: 672000 mii
lei;
- cheltuieli diverse de gestiune (asigurari, publicitate etc.): 210000 mii lei;
- cheltuieli financiare platite pentru creditele pe termen lung angaţate pentru
finanţarea noului echipament: 75000 mii lei;
- cheltuieli cu materiile prime şi alte cheltuieli variabile pentru realizarea
noului produs: 800 mii lei, al carui preţ de vanzare va fi 5500 mii lei;
Intrucat vanzarile noului produs reprezinta 1/ 3 din totalul vanzarilor
sperate, vor fi repartizate pentru noul produs 1/ 3 din cheltuielile fixe comune.
Intreprinderea spera sa vanda în medie 150 unitaţi din noul produs şi sa
obţina o cifra de afaceri de 825000 mii lei. Abaterea tip este de 40 unitaţi.
127

Se cere:
a) Pragul de rentabilitate valoric şi in volum;
b) Probabilitatea de a atinge sau depasi pragul de rentabilitate adoptand
ipoteza ca variatia cifrei de afaceri este supusa legii normale reduse.
© Un agent economic vizeaza lansarea unui produs pe piaţa la un preţ de 3200 lei,
costul variabil unitar fiind de 1600 lei. Fabricarea produsului determina majorarea
cheltuielilor fixe totale cu 1600000 lei. Vanzarea este supusa unei legi normale
reduse de parametri: 1200 unitaţi media şi 300 unitaţi abatereatip. Calculaţi:
a) Pragul de rentabilitate in volum;
b) Probabilitatea ca volumul vanzarilor sa depaşeasca acest punct critic;
c) Daca se spera ca profrtul brut sa fie 800000 lei, calculaţi probabilitatea ca
acesta sa fie cuprins intre 0 şi 8000000 lei.

ANEXA1
LEGEA NORMALA REDUSA
LAPLACE - GAUSS N(0,1)
Probabilitatea unei valori mai mici decat t.
PrţT

FINANCIAR DINAMIC
Capitolul 3 ECHILIBRUL
Analiza functional^ evidenţiaza în special activitatea întreprinderii şi
rezultatele acesteia. Instrumentele utilizate pentru atingerea obiectivelor sale
sunt tabloul soldurilor intermediare de gestiune şi tabloul de finanţare ca
instrument central al studiului privind echilibrul functional dinamic. Tabloul
soldurilor intermediare de gestiune reflects diferitele paliere succesive în
formarea rezultatului final, în timp ce tabloul de finanţare evidenţiaza variaţia
trezoreriei nete rezultata din confruntarea variatiei fondului de rulment net global
cu variatia nevoii de fond de rulment pentru exploatare şi în afara exploatarii.
Tabloul de finantare furnizeaza informatii privind evoluţia globala a
trezoreriei, ca rezultanta a echilibrului financiar, fara a evidenţia aportul fluxurilor
financiare legate de exploatare, de finantare, sau de elementele exceptionale.
Aceste explicatii sunt oferite de tablourile fluxurilor financiare, respectiv de
tabloul plurianual al fluxurilor financiare care evidenţiaza trezoreria la
nivelurile economic, financiar şi exceptional, cat şi de tabloul explicativ ai
variatiei trezoreriei care analizeaza fluxurile de trezorerie rezultate din
activitatea curenta, de investiţii şi de finantare.
3.1. TABLOUL DE FINANTARE "NEVOI - RESURSE"
Tabloul de finantare explica modul de formare a fondului de rulment net
global şi modul de utilizare a acestuia, pana la determinarea unei trezorerii nete
ca rezultat al bilanţului de la sfarsitulexercitiului contabil. Se stabilise, în
principal, pe baza a doua bilanţuri succesive şi a eontului de profit şi pierdere
aferent exercitiului analizat. Schema care pune în evidenţa coerenţa echilibrului
functional dinamic cu eel static se prezinta în figura 3.1.
Tabloul de finantare arata cum s-a realizat, în cursul exercitiului, echilibrul
functional. Pentru aceasta este necesar ca bilanţul de deschidere şi de închidere
a exercitiului sa prezinte aceeasi structura functionala.
Obiectivul prioritar al analizei Tl constituie impactul diferitelor operaţii ale
întreprinderii asupra trezoreriei. Aceasta preocupare antreneaza doua
consecinte.
In primul rand, consecinţeie fenomenelor de decalaj între momentul
efectuarii operaţiilor şi eel al încasarilor sau platilor propriu-zise care afecteaza
trezoreria. In cazul platilor în numerar, operafia are incidenţa imediata asupra
trezoreriei, în timp ce creditele comerciale acordate sau obtinute genereaza
131

Bilant de
deschidere
FRNGo
NFREo
NFRAEo
TNo
Tabloul de linanţare
• Dividends • Investitii •
Rambursarea datoriilor pe
termen lung şi mediu
AFRNG
ANFRE
ANFRAE
ATN
C.A.F.
• Creţterea capitalului •
Cesiune imob. • imprumuturi
noi pe termen lung ?i mediu
Operatii de
exploatare
Operapi de
repartiţie
Operaţii de investiţii
dezinvestitii Opera(ii
de linanţare
Bilant de închidere
FRNG,
NFRE,
NFRAE,
TN,

Figura 3.1 Legatura tabloului de finanţare cu bilanţul şi contui de rezultate
• '
decalaje de plaţi nefavorabiie şi respectiv favorabile. Aceste decalaje apar sub
forma de stocuri, creanţe şi datorii de exploatare sau în afara exploatarii la cele
doua niveluri ale bilanţului functional consacrate nevoii de fond de rulment
(NFRE şi NFRAE).
In al doilea rand, este necesar sa se faca distincţie intre operaţiile
generatoare de fiuxuri monetare reale (venituri încasabile, cheltuieli platibile) şi
132

cele contabile de redresare sau corectare a unor valori care nu vor avea impact
asupra trezoreriei (operaţii generatoare de venituri şi cheltuieli calculate).
Aceasta distincţie sta în centrul schemei de coerenţa, întrucat rezultatele
contabile reflects toate operatiile, inclusiv amortizarile şi provizioanele (calculate
şi reluarile) fara consecinţe asupra trezoreriei, în timp ce capacitatea de
autofinanţare nu reţine decat operatiile cu incident imediata sau amanata
asupra trezoreriei.
Din cele prezentate rezulta ca, trezoreria întreprinderii variaza nu numai ca
efect al cheltuielilor şi veniturilor exerciţiului, ci şi ca urmare a variatiei stocurilor
de active şi a soldurilor de creanţe şi datorii, la sfarsitul exerciţiului faţa de
începutul acestuia. Trezoreria întreprinderii, fiind unica, se va modifica şi ca
urmare a cheltuielilor platibile pentru investiţii, cat şi a fluxurilor de capital şi
dobanzilor generate de activitatea financiara şi excepţionala a întreprinderii în
cursul exerciţiului.
Tabloul de finanţare cuprinde doua parţi.
Prima parte analizeaza modul de realizare, în dinamica, a echilibrului
structural între elementele stabile ale bilanţului functional, (utilizari şi resurse),
adica variaţia fondului de rulment net global (AFRNG). Aceasta parte a tabloului
este rezultatul politicii de investiţii şi de finanţare promovata de întreprindere în
decursul perioadei analizate.
AFRNG = ARESURSE DURABILE - AlNTREBUINjARI STABILE
Explicarea variatiei FRNG porneste de la identificarea surselor de capital
(surse stabile sau durabile) şi contiuna cu explicarea utilizarii acelor surse în
partea superioara a bilanţului functional.
Punctui de plecare în construcţia tabloului de finanţare Tl reprezinta
excedentul brut de exploatare evidenţiat în contul de rezultate, ca sursa
potenţiala pentru capacitatea de autofinanţare a întreprinderii.
Capacitatea de autofinanţare apare în prima parte a tabloului ca sursa
stabila care permite:
- finanţarea nevoilor stabile (investiţii pentru creşterea imobilizarilor);
- remunerarea proprietarilor fondurilor puse la dispoziţia întreprinderii
(plata dividendelor);
- rambursarea datoriilor financiare, pe termen lung şi mediu, contractate în
exerciţie anteripare.
Cand capacitatea de autofinanţare este insuficienta pentru finanţarea
nevoilor stabile, întreprinderea apeleaza la surse externe stabile cum sunt:
- aportul nou la capitalul social (prin emisiune de acţiuni noi);
- împrumuturi hoi (printr-o emisiune suplimentara de obligaţiuni sau prin
solicitarea de împrumuturi bancare);
- cesiuni de active fixe.
Din confruntarea variatiei resurselor cu cea a nevoilor stabile rezulta
variaţia FRNG care se va înscrie în coloana nevoi (degaţare de resurse,
respectiv crestere), sau resurse (întrebuinţari nete, respectiv diminuare).
133

Cresterea fondului de rulment net global evidenţiaza ameliorarea structurii
financiare a întreprinderii şi are la origine cresterea resurselor durabile in raport
cu nevoile stabile. Aceasta crestere dovedeste capacitatea întreprinderii de a
degaţa un excedent monetar net din operaţiile de investiţii şi finanţare pe termen
lung (partea superioara a bilanţului) cat şi din activitatea de exploatare (partea
inferioara a bilanţului) şi de a-si îmbunataţi sensibil situaţia trezoreriei.
INTREBUINTARI (NEVOI) Exerciţiu RESURSE (DEGAJARI) Exerciţiu
• Dividende platite in cursul
exerciţiului (datorate în exerciţiul
anterior) • Achiziţionarea
elementelor de activ imobilizat: -
imobilizari necorporale - imobilizari
corporale - imobilizari financiare •
Cheltuieli de repartizat asupra mai
multor exerciţii (a) • Reducerea
capitalurilor proprii
• Rambursarea datoriilor financiare (b)
Total intrebuinţari Variaţia
FRNG (resurse nete)
• Capacitatea de autof inanţare a
exerciţiului • Cesiunea sau
reducerea elementelor de activ
imobilizat: - Cesiunea de
imobilizari: - necorporale; -
corporale. - Cesiunea sau
reducerea imobilizarilor
financiare • Cresterea
capitalurilor proprii - Cresterea
capitalului social (aport nou) -
Cresterea altor capitaluri proprii •
Cresterea datoriilor financiare (b, c)
Total resurse Variatia FRNG
(Întrebuintari nete)
Fig. 3.2 Tabloul de finanţare - partea intai
a) Suma bruta transferata asupra exerciţiului
b) Fara creditul bancar pe termen scurt şi soldul creditor de banca
c) Fara prime de rambursare a obligaţiunilor.
Reducerea fondului de rulment net global poate fi determinate de cresterea
activelor imobilizate sj/sau de diminuarea resurselor stabile. Aceasta înseamna
ca întreprinderea a investit foarte mult iar efectele viitoare ale acestor investiţii
ar trebui sa-i permita reconstituirea fondului de rulment. Pe de alta parte,
diminuarea surselor stabile reflects degradarea situatiei financiare datorata
pierderilor înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sau poate fi consecinţa
rambursarii împrumuturilor care, in timp, ar trebui sa permita ameliorarea
rezultatelor (cheltuieli financiare mai mici), deci a fondului de rulment net
global.
Scaderea fondului de rulment net global dovedeste un dezechilibru
financiar, care corelat cu o crestere a nevoii de fond de rulment, conduce la un
dezechilibru cronic al trezoreriei şi implicit la cresterea riscului de faliment al
întreprinderii.
134

Metodologia elaborarii tabloului de finanfare - partea întai
Relaţia de calcul pentru AFRNG este :
Resursele stabile (durabile) de care întreprinderea a dispus in cursul
exerciţiului reprezinta variaţia resurselor stabile (ARS) intre începutul şi sfarsitul
anului.
jntrebuinţarile stabile, realizate in cursul exerciţiului, reprezinta variaţia
intrebuinţarilor stabile (AIS) între începutul şi sfarsitul perioadei.
Resursele stabile (durabile) sunt: 1)
CAF determinate* dupa urmatoarea relate:
Rezultat net + Amortizari calculate + Provizioane
calculate + Valoarea net contabila a elementelor de activ
cedate
- Venituri din cesiunea elementelor de activ
- Reluari asupra amortismentelor şi provizioanelor
- Cote parţi din subventfi virate asupra rezultatului
In care:
= C.A.F. '
a) Soldul final al amortizarilor este dat de relaţia :
AN = AN_, + Amortizari calculate - Diminuari
AN =amortismente la 31.12.N
AM^samortismente la 31.12.(N-1) b)
Provizioanele calculate:
PN = PN_i + Provizioane calculate - Reluari asupra provizioanelor
PN =provizioane la 31.12.N
PN^provizioane la 31.12.(N-1) Exista
patru categorii de provizioane:
- provizioane pentru deprecierea imobilizarilor financiare;
- provizioane pentru deprecierea activelor circulante;
- provizioane reglementate;
- provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.
c) Valoarea net contabila a elementelor de activ cedate (VCEAC):
lVCEAC = VBlCC-AEAC|
VBICC = valoarea bruta a imobilizarilor corporale cedate (prep de
achiziţie);
AEAC = amortizarea elementelor de activ cedate. d) Veniturile din
cesiunea elementelor de activ sunt preluate din contul de
rezultate, respectiv de la veniturile excepţionale asupra operaţiilor de
capital. lnformaţia poate fi reconstituita plecand de la valoarea net
135

contabila a elementelor de activ cedate şi de la plus sau minus valorile
realizate prin cedarea activelor respective (plus valoarea din cesiuni =
preţul de cesiune - VCEAC, iar minus valoarea = VCEAC - preţul de
cesiune).
e) Reluari asupra amortismentelor şi provizioanelor:
Observaţie: reluarile asupra amortismentelor apar numai în cazuri
excepţionale. în consecinta este vorba, în principal, de reluarile asupra
provizioanelor, care se preiau din contul de rezultate.
f) Cotele parţi din subvenţie virate asupra rezultatului se preiau din doua
bilanţuri succesive, dupa cum urmeaza:
• Daca nu au fost subvenţii noi in cursul exerciţiului:
Daca au fost subvenţii noi în timpul exerciţiului:
= SN_1-SN+NS
QP = cote parţi din subvenţii virate asupra rezultatului; SN
= subvenţii la 31.12. N; SN.I = subvenţiila31.12.(N-1);
NS = subven^ii noi.
2) Cesiunea sau reducerea elementelor de activ imobilizat:
- Cesiuni de imobilizari corporale şi necorporale
- Cesiuni de imobilizari financiare
In ambele cazuri, resursa întreprinderii o constituie preţul de cesiune.
- Reducerile, corespund rambursarilor şi se preiau din tabloul
imobilizarilor
3) Cresterea capitalurilor proprii:
- Cresterea capitalului sau aporturile noi la capitalul social. Doar
cresterea capitalului în numerar şi în natura sunt refute, în
exclusivitate, ca fiind modalitaţi de sporire a capitalurilor proprii;
- Cresterea altor capitaluri proprii, în principal, fiind vorba de noile
subvenţii pentru investiţii obtinute de întreprindere în cursul
exerciţiului.
4) Cresterea datoriilor financiare, reprezinta noile împrumuturi contractate
în timpul exercitiului (cu excepţia creditelor de trezorerie). Cand este vorba de
împrumut obligatar, suma împrumutului va fi preţul de emisiune (primele de
rambursare sunt excluse).
136
DN = datorii financiare la 31.12.N;
DM.! = datorii financiare la 31.12(N-1);
C = cresterea datoriilor financiare (împrumuturi noi);
R = rambursarea datoriilor financiare;

întrebuintSrile stabile (nevoile) sunt:
1) Plata dividendelor datorate în exerciţiul precedent (in ipoteza
simplificata în care profitul net s-a repartizat pentru rezerve o parte, iar diferenţa
s-a distribuit sub forma de dividende).
Dividende = RezultatN.i - (RezerveN-RezerveN-i)
Dividende = RezultatN-i - Cresterile rezervelor
2) Achizitionarea elementelor de activ imobilizat:
- imobilizari necorporale
- imobilizari corporale
- imobilizari financiare
|IBN=IBN_1
IBN= imobilizari brute la 31.12.N; IBN., =
imobilizari brute la 31.12.(N-1); A ■=
achiziţionari D = diminuari
la valoarea bruta, respectiv preţul de
achiziţie
3) Cheltuielile de repartizat asupra mai multor exerciţii cuprind cheltuieli
diferite cum ar fi: cheltuieli cu tnfiinţarea de şantier, cheltuieli cu reparaţii majore,
cheltuieli de emisiune a împrumuturilor, etc. Aceste cheltuieli apar ca o
întrebuinţare falsa pe termen lung sau mediu, constituind, de fapt, o cale
indirecta pentru atenuarea unor cheltuieli de exploatare prin divizarea şi
repartizarea lor pe mai multe exerciţii.
4) Reducerea capitalurilor proprii reprezinta de fapt ieşirile de fonduri
(?ntrebuinţarile).
5) Rambursarea datoriilor financiare, respectiv amortismentele
împrumuturilor (fara creditele pe termen scurt) practicate în cursul exerciţiului.
I DN = DN.i+Cresteri-Rambursari |
Se constata ca variaţia FRNG depinde atat de rezultatul activitaţii de
exploatare cat şi de modificarea posturilor de bilanţ privind imobilizarile şi
resursele stabile (durabile).
Explicatiile privind modificarea posturilor de activ şi de pasiv sunt identice
cu cele prezentate în metodologia elaborarii tabloului de finanţare - partea a-ll-a.
Partea a -ll-a a tabloului de finanţare, explica varia^ia fondului de rulment net
global pe baza elementelor din partea de jos a bilanţului functional, evidenţiind
aspectele conţuncturale ale activitaţii şi incidenţele lor asupra trezoreriei.
Aceasta parte analizeaza modul cum s-a utilizat fondul de rulment net global
(pentru acoperirea nevoii de fond de rulment) în asigurarea echilibrului functional
între elementele ciclice ale bilanţului (utilizari şi resurse ciclice) şi al echilibrului
monetar dintre încasari şi plati.
137

AFRNG = A Activ circulant - A Datorii pe termen scurt
pnclusiv active^ pnclusiv pasive^ ţ de
trezorerie J ţ de trezorerie
Metodologia elaborarii tabloului de finanţare - partea a ll-a:
Diferitele variaţii înscrise în tabloul de finanţare sunt obtinute prin
compararea valorilor brute ale posturilor cuprinse în cele doua bilanţuri
succesive.
Toate posturile de activ constituie INTREBUINT.ARI, care trebuie deci sa
fie finanţate. In consecinţa:
- daca un anumit post înregistreaza o crestere, aceasta crestere
creeaza o nevoie de finanţare care se va înscrie în coloana
"Nevoi";
- daca un anumit post se diminueaza, aceasta diminuare degaţa o
resursa de finanţare care se va înscrie în coloana "Degaţari".
Toate posturile de pasiv constituie RESURSE. In consecinţa:
- daca un anumit post creste, aceasta crestere reprezinta o resursa
suplimentara care se înscrie în coloana "Degaţari";
- daca un anumit post se diminueaza, aceasta diminuare constituie o
reducere de resurse, echivalenta cresterii unei nevoi şi se va
înscrie deci in coloana "Nevoi".
în tablou se regasesc urmatoarele solduri:
- Sold A - care reprezinta variaţia neta a exploatarii (ANFRE):
ANFRE=Aactive de exploatare - Adatoriidin exploatare
- Sold B - care reprezinta variaţia neta în afara exploatarii (ANFRAE)
ANFRAE=Aaltor debitori - Aaltor creditor!
- Sold A+B - reprezinta variaţia nevoii de fond de rulment, care poate fi:
nevoie de fond de rulment sau degaţare neta de fond de rulment.
- Sold C - reprezinta variaţia neta a trezoreriei (ATN)
ATN=ADisponibilitaplor- ACreditelorde trezorerie
Total A+B+C - acest total reprezinta variaţia Fondului de rulment net global,
respectiv "întrebuinţari nete" sau "resurse nete".
77V = FRNG - NFR; NFR +TN= FRNG
si ANFR +ATN=AFRNG; A+B+C = AFRNG
Atat prima parte, cat şi a doua parte a tabloului de finanţare vor
evidenţia acelasi sold, dar cu semn opus. Ecuaţia fundamentals pe care o
explica tabloul de finanţare este :
AFRNG = ANFR ± ATN
adica, variaţia fondului de rulment net global (rezultata din prima sau a doua
parte a tabloului) este reconstituibila, prin însumarea variaşiei nevoii de fond de
rulment (partea a doua a tabloului) cu variatia trezoreriei nete.
Soldul celor doua tablouri este egal (AFRNG), dar de semn opus, datorita
celor doua modalitaţi de determinare a FRNG (tablou I : pasiv - activ; tablou II :
activ - pasiv).
Forma completa a tabloului de finanţare este prezentata în figura 3.4 :
138

VARIAŢIA FONDULUI DE RULMENT NET Exercitiul N
GLOBAL NEVOI DEGAJARI SOLD
0 1 2 2-1
VARIATIA "EXPLOATARII"
Variatia activelor de exploatare:
Cresterea se tnscrie în
coloana "Nevoi"
- Stocuri materiale şi de producţie în curs de Diminuarea se înscrie
fabricatie
în coloana "Degaţare"
- Avansuri şi aconturi varsate asupra comenzilor
- Creanţe clienţi şi alte create de exploatare
Cresterea se tnscrie în
Variatia datoriildr de exploatare:
coloana "Degaţari"
- Avansuri şi aconturi primite asupra comenzilor
în curs de fabricatie;
Diminuarea se înscrie
în coloana "Nevoi"
- Datorii furnizori şi alte datorii de exploatare
TOTAL......................... X X
A. Variatia neta a "Exploatarii".............................
+ x
VARIATIA IN "AFARA EXPLOATARII"
Variaţia altor debitori
Variatia altor creditori
TOTAL ........................ X X
B. Variatia neta în "Afara exploatarii" ................... ±x
TOTALA+B:...............
Nevoia de fond de rulment..................................
sau
Degaţarea neta de fond de rulment în
exercitiul ...........
VARIAŢIA TREZORERIEI"
Variatia disponibilitatilor
Variaţia creditelor de trezorerie şi a soldurilor
creditoare de banca
TOTAL ...................... X X
C. Variaţia neta a "Trezoreriei" ........................ ±x
Variatia fondului de rulment net global
(Total A+B+C)
Nevoie neta .......................................................
- X
sau
Resursenete...................................................... + X
Fig. 3.3 Tabloul de finanţare - partea a ll-a
-X
139

INTREBUINTARI (NEV01) RESURSE (DEGAJARI)
Dividende datorate in exerciţiul
precedent (platite) Achiziţionarea
elementelor de activ
Reducerea capitalurilor proprii
Rambursarea datoriilor financiare
Cresterea fondului de rulment (AFR)
Capacitatea de autofinanţare
Cesiunea sau reducerea elementelor
de activ Cresterea capitalurilor proprii
Cresterea datoriilor financiare
1 VARIATIA FONDULUI DE RULMENT NET GLOBAL
Cresterea stocurilor şi creanţelor de
exploatare Cresteri alţi debitori
Reducerea datoriilor de exploatare
Reducerea datoriilor catre alti
creditori
Exemplul 1
Reduceri de stocuri şi creanţe de
exploatare
Reduceri alti debitori Cresterea datoriilor
de exploatare Cresterea datoriilor in
afara exploatarii
Cresterea NFR (ANFR)
II VARIATIA NEVOII DE FOND DE RULMENT
III VARIAŢIA TREZORERIEI NETE (AFRNG-ANFR)
Fig. 3.4 Tabloul de finanţare
Se dau bilanţurile exerciţiilor (N-1) şi N, tabloul imobilizarilor; tabloul
amortismenteior şi provizioanelor pentru exerciţiul "N":
Tabelul3.1
BILANTIa31.12.N
mil lei
ACTIV N-1 N
Brut Brut
Imobilizari necorporale 200 260 Capital social Prime de
Imobilizari corporale 1800 2400 emisiune Rezerve Rezultatul
Imobilizari financiare 700 800 exerciţiului (nerep)
Stocuri Create de 800 980 Provizioane pentru riscuri şi
exploatare Creanţe 900 1320 cheltuieli Amortismente şi
diverse Disponibilitaţi 500 390 provizioane de activ
30 10 Imprumuturi pe termen lung
Datorii de exploatare Datorii
diverse Credite bancare
curente
140
PASIV N-1 N
1000
400
150
240
1210
1000
400
330
200
1500
200
500
180
350
1300
1400
500
130
100
TOTAL 4930 6160 TOTAL 4930 6160

Tabloul imobilizSrilor
Val. brutS la
începutul
exercifiului
Tabelul 3.2 mil lei
Cresteri DiminuSri Val. brutS la
sfarsitul
exercitiului
Imobilizari necorporale 200 60 ■ 260
Imobilizari corporale 1800 800 200 2400
Imobilizari financiare 700 200 100 800
TOTAL 2700 1060 300 3460
Tabloul amortismentelor
Amortiz5ri la
începutul
exercitiului
AmortizSri
calculate
DiminuSri AmortizSri la
sfarsjtui
exercitiului
Imobilizari necorporale 120 50 - 170
Imobilizari corporale 900 200 130 970
TOTAL 1020 250 130 1140
Tabloul provizioanelor
Provizioane Provizioane
la începutul calculate
exercitiului
100 .
Tabelul 3.3
Reluari Provizioane
lasfar?itul
exercitiului
60
Provizioane pentru depreci-
40 . ■ _
erea imobilizarilor financiare
Provizioane pentru depreci- 90 20 10 100
erea activelor circulante
Provizioane pentru riscuri şi 240 160 50 350
cheltuieli
TOTAL 430 180 100 510
Se mai cunosc urmatoarele informaţii referitoare la exerciţiul "N":
- a avut loc o creştere de capital în numerar;
- preţul de cesiune al imobilizarilor corporale cedate a fost 80 mil. lei;
- rambursarea datoriilor financiare seridica la 200 mil. lei;
- au fost distribuite dividende datorate în exerciţiul (N-1)
1) Se cere:
a) Sa se stabileasca prima parte a "tabloului de finantare!';
b) Sa se calculeze FRNG în anul (N-1) şi N. Sa se stabileasca variaţia FRNG si
sa se verifice concordanţa cu soldul calculat în tablout de finanţare.
mil lei
Tabelul 3.4
(mil lei)
141

2) Sa se stabileasca a doua parte a "tabloului de finan}are" pe baza datelor
cunoscute.
In plus, se mai cunosc urmatoareleY
- NFRE a crescut la 500 I
- NFRAE a crescut la 90 I

TOTAL INTREBUINJARI
AFRNG (Resurse nete)
1310
670
Tabelul 3.5 (continuare)
-Cresterea datoriilor financiare
TOTAL RESURSE
600
1980
TOTAL 1980 TOTAL 1980
b) • Calculul FRNG
Capital
N-1
1000
N
1500
Prime de emisiune ~ 200
Rezerve 400 500
Rezultatul exerciţiului 150 180
Provizibane pentru riscuri şi cheltuieli 240 350
Amortizari şi provizioane de activ 1210 1300
Datorii financiare 1000 1400
Resurse stabile 4000 5430
Imobilizari necorporale 200 260
Imobilizari corporale 1800 2400
2700
Imobilizari financiare 700 800
intrebuinJSri stabile
FRNGN = 5430-3460=1970
FRNGN-i= 4000-2700=1300
AFRNG = 1970-1300 = 670
3460
exista deci concordanţa cu AFRNG din
tabloul de finanţare
2) Calculul variaţiei posturilor A şi P din partea de jos a bilanţului
AStocuri= 980-800 = 180 T Nevoie ACreante =
1320-900 = 420 T Nevoie ADatorii de exploatare =
500-400 = 1001 Degaţare AAlţi debitori = 390-500 = -
110 4 Degaţare AAlJi creditori = 130-330 = -2004
Nevoie ADisponibilitati = 10-30 = -20 4 Degaţare
ACredite trezorerie = 100-200 = -100 4 Nevoie
Se constata ca, partea I şi partea a ll-a a tabloului ofera aceeaşi valoare
absoluta privind variaţia FRNG, dar cu semn schimbat (tabelul 3.6).
Exemplul 2:
Pe baza datelor prezentate in anexele l-lll stabiliţi variaţia indicatorilor de
echilibru financiar static (AFRNG, ANFR, ATN) şi întocmiţi "tabloul de finantard"
confruntand rezultatele indicatorilor financiari obţinuţi prin ambele procedee.
143

TABLOUL DE FINANŢARE - PARTEA a II a
VARIATIA FONDULUI DE RULMENT 1 Exercitiul N
Tabelul 3.6
mil lei
NET GLOBAL NEVOI DEGAJARI SOLD
0 1 2 2-1
Variatia Exploatarii
Variatia activelor de exploatare: - Stocuri
materiale şi de producţie in curs de fabricate -
Avansuri şi aconturi varsate asupra comenzilor -
Creanţe clienţi şi alte create de exploatare
Variatia datoriilor de exploatare: - Avansuri şi
aconturi primite asupra comenzilor în curs de
fabricate; - Datorii furnizori şi alte datorii de
exploatare
1.80
420
100
TOTAL ......................... 600 100
A. Variatia neta a "Exploatarii"............................. -500
Variatia în "Afara exploatarii"
Variatia altor debitori Variatia altor
creditori
200 110
TOTAL........................ 200 110
B. Variatia neta în "Afara exploatarii".................... -90
TOTALA+B: .............. -590
Nevoia de fond de ailment .................................
sau
Degaţarea neta de fond de rulment în exerciţiul N
Variatia "Trezoreriei"
Variatia disponibilitaţilor
Variatia creditelor de trezorerie şi a soldurilor
creditoare de banca
100 20 -590
TOTAL...................... 100 20
C. Variatia neta a 'Trezoreriei" ........................
Variatia fondului de rulment net global
(Total A+B+C)
Nevoie neta ......................................................
sau
Resurse nete ....................................................
144
-80
670 -670

ACTIV BRUT
N-1
BRUT
N
BILANT- ANEXA I
Tabeiul3.7
PASIV N-1 N
mil lei
Imobilizari 3000 4200 Capital social 1500 1800
Stocuri 300 360 Rezerve 210 270
Creanţe 1905 2205 Rezultatul exerc.(nerep) 120 90
Disponibilitaţi 210 15 Provizioane pentru
riscuri şi cheltuieli 165 180
Amortizari si
provizioane de activ 2085 2130
Datorii financiare 900 1740
Datorii de exploatare 435 480
Credite de trezorerie 90
TOTAL ACTIV 5415 6780 TOTAL PASIV 5415 6780
CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE anul N - ANEXA II
CHELTUIELI VENITURI
CostuI de cumparare al marfurilor
vandute Consumuri de la terţi
Impozite, taxe, varsaminte asimilate
Cheltuieli cu personalul Amortizari
şi provizioane calculate Cheltuieli
pentru exploatare Cheltuieli
financiare (dobanzi platite)
Cheltuieli exceptional
(Valoarea net contabila a
imobilizarilor corporale cedate)
Imppzit pe profit Rezultatul
exercitiului
570 Vanzari de marfuri
2160 Produc^ia vanduta Cif ra
60 de afaceri
1020 Reluari asupra provizioanelor
390 de exploatare
4200 Venituri din exploatare
Venituri financiare
219
(dobanzi încasate)
Venituri excepţionale
30 (venituri nete din cesiunea
84 90 imobilizarilor corporale),;
,,,
Tabelul 3.8
mil lei
1503
3000
4503
60
4563
36 24
TOTAL 4623 TOTAL 4623
C-da45coala 10 145

ANEXA III. lnformaţii suplimentare:
In cursul exerciţiului N au mai avut loc urmatoarele operaţiuni:
- rambursarea datoriilor financiare de 300 mil şi contractarea unui nou
împrumut pe termen lung de 1140 mil lei;
- în cadrul imobilizarilor au avut loc creşteri prin achiziţionarea unor noi
utilaje în valoare de 1500 mil lei;
- au fost vandute imobilizari corporale la un preţ de 24 mil lei, preţul de
achiziţie fiind 50 mil lei, amortizate pentru suma de 20 mil lei;
o parte din rezultatul exerciţiului N-1 a fost încorporat în rezerve, iar
diferenţa a fost distribuita sub forma de dividende.
Rezolvare:
FRNG(N.D = (1500+210+120+165+2085+900)-3000 = 4980-3000 = 1980
FRNG(N) = (1800+270+90+180+2130+1740)-4200 = 6210-4200 = 2010
AFRNG = 2010-1980 = 30 AFRNG = 30 mil lei
NFR(N.D = (300+1905)-435 = 2205-435 = 1770
NFR(N) = (360+2205)-480 = 2565-480 = 2085
ANFR = 2085-1770 = 315 ANFR = 315 mil lei
TN(N.D =1980-1770 = 210
TN(N) =2010-2085 = -75
ATN = -75-210 = -285 ATN = -285 mil lei
Partea întai a tabloului de finanţare explica variafia FRNG pe baza
datelor din partea de sus a bilanţului
Tabelul 3.9
TABLOUL DE FINANTARE - PARTEA INTAI
mil lei
NEVOI RESURSE
• Dividende datorate în exerciţiul
precedent (platite) •
Achiziţionarea elementelor de
activ imobilizat • Reducerea
capitalurilor proprii • Rambursarea
datoriilor financiare Total nevoi
AFRNG (creştere)
•Capacitatea de autofinanţare
60 • Cesiunea sau reducerea
imobilizarilor corporale •
1500 Cresterea capitalurilor proprii
300 (aport) • Cresterea datoriilor
1860 financiare Total resurse
30
426
24
300
1140
1890
TOTAL 1890 TOTAL 1890
• CalcululCAF:
CAF = Rnet + Cheltuieli calculate - Venituri calculate
Rezultatul net 90
+ Amortizari şi provizioane calculate +390
- Reluari asupra provizioanelor -60
+ Valoarea net contabila a imob. cedate +30
- Venituri nete din cesiuni -24
146
C.A.F. = 426

• Capitalurile proprii au crescut (prin aport nou al acţionarilor) de la 1500 la
1800 mil lei => o crestere de 300 mil.
• Cresterea datoriilor este de 1140 mil lei, reprezentand un nou împrumut
• Calculul dividendelor: din rezultatul exerciţiului (N-1) de 120 mil lei, 60 mil sau
încorporat in rezerve (rezervele au crescut de la 210 la 270 mil lei), iar
diferenţa de 60 mil lei (120-60) s-a distribuit sub forma dividendelor.
Partea a ll-a a tabloului de finanţare, explica variatia FRNG pe baza
datelor din partea de jos a bilanţului, oferind şi informaţii cu privire la ANFR (o
parte din elementele tabloului sunt necesare pentru determinarea ANFR).
Prin compararea valorilor brute ale posturilor de activ şi pasiv (partea de
jos), se obţine aceeasi variatie a FRNG insa cu semn schimbat, asa cum reiese
din tabelul 3.10
Tabelul3.10
TABLOUL DE FINANTARE - PARTEA a ll-a
mil lei
INTREBUINTARI (NEVOI) RESURSE (DEGAJARI)
Cresterea stocurilor
Cresterea creanţelor
Cresterea disponibilitaţilor
Reducerea datoriilor de
exploatare Rambursarea
creditelor de trezorerie Total
nevoi
60
300
360
Reduced de stocuri Reduceri de
creanţe Reduceri disponibilitaţi
Cresterea datoriilor de exploatare
Credite noi de trezorerie
Total resurse AFRNG (crestere)
195
45
90
330
30
TOTAL 360 TOTAL 360
AFRNG = Resurse - întrebuintari = 330 - 360 = -30 (semn schimbat faşa de
partea întai)
Tabelul 3.11
TABLOUL DE FINANTARE
mil lei
NEVOI (ALOCARI) RESURSE (DEGAJARI)
Dividende datorate (platite)
Achiziţionarea imob. corporale
Rambursarea datoriilor
financiare
60 C.A.F. Cesiunea sau reducerea
1500 imob. Cresterea capitalurilor
300 proprii Cresterea datoriilor
financiare
426
24
300
1140
1 Total întrebuinf9ri stabile 1860 I Total resurse permanente 1890
Cresterea FRNG 30
Cresterea stocurilor
60 Cresterea datoriilor de expl. 45
Cresterea creantelor
300
II Total întrebuinfSri ciclice 360 II Total resurse ciclice 45
Cresterea NFR 315
l+ll Total întrebuintari 2220 l+ll Total resurse 1935
Scaderea TN -285
147

Studiu de caz: © Se
dau în anexe:
- bilanţurile la 31.12(N-1) şi 31.12.N, ale unei întreprinderi (tabelul nr.
3.12 şi 3.13);
- tablourile imobilizarilor, amortismentelor şi provizioanelor referitoare la
exercifluIN (tabelulnr. 3.14, nr.3.15si nr.3.16;
- tabloul de repartizare privind rezultatul exerciţiului (N-1) (tabelul nr.
3.17);
Informal complementare:
- in contul de profit şi pierdere al exercitiului N apar venituri din cesiunea
elementelor de activ: 75 mil lei;
- în cursul exercitiului N au avut loc:
• rambursari ale datoriilor:
- 400 mil lei cu titlu de împrumuturi obligatare;
- 120 mil lei cu titlul de împrumuturi şi datorii financiare
diverse.
• un nouimprumut pentrusumade 1920 mil lei.
- datoriile fiscale şi sociale sunt, în totalitate, datorii de exploatare.
Se cere:
a) Stabiliţi tabloul de finanţare referitor la exerciţiul N (partea întai şi partea
all-a);
Determinate fondul de rulment la 31.12.N şi la 31.12.(N-1) şi verificaţi daca
variaţia fondului de rulment este egala cu cea rezultata din tabloul de finanţare.
BILANTUL LA 31.12.(N-1) (INAINTE DE REPARTIZARE)
ACTIV Suma
bruta
Imobilizari necorporale Imobilizari
corporale • Terenuri •
Construcţii • Instalaţii tehnice,
mater, ind. • Alte imob.
corporale Imobilizari financiare •
Participaţii • Imprumuturi
Stocuri materiate şi produse în curs •
Materii prime şi materiale •
Produse finite Creanţe •
Clienţi • Creanţe diverse
Valori mobiliare de plasament ••
Acţiuni « Bonuri de trezorerie
Disponibilitati . :
148
580
710
3650
9175
2300
1200
35
212
215
1520
830
450
120
648
Amort. Suma
PASIV
Provis net9
152 428 Capital social Prime de
1570 710 emisiune Rezerve legale
6643 2080 Alte rezerve Rezultatul
1820 2532 net Subventii pentru
130 480 investiţii Provizioane pt.
28 36
142 95
1070 35 riscuri Provizioane pt.
184 179 cheltuieli Imprumuturi
1378 obligatare împrumuturi şi
830 datorii financiare diverse
355 120 Furnizori Datorii fiscale şi
. 648 sociale
Tabelul 3.12
mil lei
4000
38.25 320
12.75 430
92 65 78
3800
280 1720
193
TOTAL 21645 10616 11029 TOTAL 11029

BILANTUL LA 31.12.N (INAINTE DE REPARTIZARE)
Suma Amort. Suma
Tabelul3.13
ACT1V PASIV
bruta Provfs neta
Imobilizari necorporale 580 342 238 Capital social 4000
mil lei
Imobilizari corporals Prime de emisiune 38.25
• Terenuri 1710 - 1710 Rezerve legate 341.50
• Constructii 3650 1755 1895 Alte rezerve 21.25
• Instalaţii tehnice, mater, ind. 9601 6944 2657 Rezultatul net 480
• Alte imob. corporale 2300 1940 360 Subvenfii pentru investiţii 80
Imobilizari financiare Provizioane pt. riscuri , 65
• Participate 3000 130 2870 Provizioane pt. cheltuieli 70
• Imprumuturi 20 - 20 fmprumuturl obligatare 3400
Stocuri materiale si produse în cure Imprumuturi şi datorii
• Materii prime ?i consumabile 192 32 160 financiare diverse 2080
• Produse finite 230 30 200 Furnizori 1500
Creanţe Datorii fiscale şi sociale 480
• Clienti 1700 160 1540 Datorii diverse 268
• Creanţe diverse 630 630
Valori mobiliare de plasament
• Acţiuni 450 95 355
• Bonuri de trezorerie 100 - 100
Disponibilitaţi 89 89
TOTAL 24242 11428 12824 TOTAL 12824
Imobilizari necorporale
Imobilizari corporale •
Terenuri • Constructii •
Instalafii industriale •
Alte imob. corporale
Imobilizari financiare •
Participate •
Imprumuturi
TABLOUL IMOBILIZARILOR (31.12.N)
A B C D
Val. bruta la
începutulex.N
580
710
3650
9175
2300
1200
35
Crefteri DiminuSri Val. bruta
lasfarşitulex.N
1000
770
1800
344
15
Tabelul3.14
mil lei
580
1700
3650
9601
2300
3000
20
TOTAL 17650 3570 359 20861
149

TABLOUL AMORTISMENTELOR (31.12.N)
A B C D
Tabelul3.15
mil lei
Suma amort Amortizan Dimlnuari Sumaamortis.
cumulate la sf. calculate exercrpu cumulate la sf.
ex. precedent ex"N" "N" exercitiului "N"
Imobilizari necorporale 152 190 — 342
Imobilizari corporale
• Construe^ 1570 185 ~ 1755
• Instalafti
industriale 6643 585 284 6944
• Alte imob. corporale 1820 120 — 1940
TOTAL 10185 1080 284 10981
Provizioane pentru riscuri
Provizioane pentru cheltuilei
Provizioane pentru deprecieri
TABLOUL PROVIZIOANELOR (31.12.N)
A B C D
Suma proviz.
contabilizate
la sf. ex.
precedent
65
78
431
Provizioane
calculate
ReluSri Suma proviz.
contabilizate
la închiderea
164 8
148
ex."N"
65
70
447
TOTAL 574 164 156 582
Tabelui3.17
TABLOUL DE REPARTIZARE PRIVIND REZULTATUL EXERCITIULUI (N-1)
Rezultatul net al exercitiului 430
Repartizari
• Rezerve legale 21.50
• Alte rezerve 8.50
• Dividende 400.00
• 430 430
3.2. FLUXURILE DE TREZORERIE IN INTREPRINDERE
Toate operatiunile pe care întreprinderea le realizeaza se regasesc imediat
sau la termen, sub forma fluxurilor de trezorerie. Menţinerea echilibrului fluxurilor
de trezorerie este o condiţie necesara perenitaţii intreprinderii. O întreprindere
poate ii considerate viabila, numai daca activitatea sa degaţa, in mod
permanent, trezorerie.
150
Tabelul3.16
mil lei

Trezoreria permite aprecierea performantelor întreprinderii, avşnd şi un rol
strategic, in ceea ce priveste nivelul sail de formare cSt şi modul de utilizare.
Degaţarea (formarea) trezoreriei (cash-flow-ului) este dovada poziţiei strategice a
întreprinderii in raport cu produsele sale, piejele sale, concurentii sai şi
constrangerile exterioare. Aceasta poziţie strategica satisfacatoare genereaza
importante fluxuri financiare care-i permit întreprinderii procurarea capitalurilor
exteme, în special de pe piaţa financiara sau plasarea excedentului de trezorerie.
De asemenea, trezoreria constituie un instrument de acţiune la dispoziţia
conducatorilor întreprinderii pentru realizarea obiectivelor lor strategice. Astfel,
trezoreria poate fi utilizata, fie pentru achiziţionarea echipamentelor
indispensabile crefterii interne, fie pentru procurarea titlurilor de participatie care
vizeaza cresterea externa. Trezoreria constituie deci gajul flexibilitaţii
întreprinderii. Trezorierul acesteia trebuie sa fie preocupat în permanenta de
plasarea eficienta a excedentului global de trezorerie pe termen scurt (în conditii
de rentabilitate şi lichiditate maxime şi risc redus) înainte ca acesta sa fie
angaţat de întreprindere în deciziile strategice pe termen lung.
In cursul unui exerciţiu dat, excedentul global de trezorerie se stabileste
ca diferenţa între încasarile şi platile generate de întreaga activitate a
întreprinderii. Acest excedent global de trezorerie provine din urmatoarele
operaţii distincte (figura 3.5):
Fig. 3.5 Structura trezoreriei
- operaţii de gestiune, în principal operatii de exploatare, dar şi alte
operaţii de gestiune. Aceasta categorie degaţa excedentul de
trezorerie al operatiilor de gestiune (ETOG) şi excedentul de trezorerie
al exploatarii (ETE);
- operatii de investiţii şi de finanţare care genereaza excedentul de
trezorerie al operaţiilor de investiţii şi de finanţare (ETOIF).
1) Excedentul de trezorerie al exploatarii
In ansamblul operatiilor de gestiune un loc important Tl ocupS operape de
exploatare, respectiv operatiilor ciclice caracteristice activitaţii întreprinderii.
151

Aceste operaţii degaţa în cursul exerciţiului un excedent (sau deficit) de
trezorerie denumit: Excedent (deficit) de trezorerie al exploatSrii (E.T.E)
(figura 3.6)
Alte operaţiuni
de gestiune
Operatiuni de
gestiune Fig. 3.6 Excedentul
de trezorerie al exploatarii
Excedentul (deficitul) de trezorerie al exploatarii este deci expresia trezoreriei
generate (sau consumata) în cursul exerciţiului financiar numai de operaţiile
privind exploatarea. Excedentul de trezorerie al exploatarii poate fi calculat în
doua moduri:
a) Ca diferenţa între incasarile şi plaţile activitaţii de exploatare conform relaţiei:
în care:
ETE = încasari din exploatare - PI5ţi pentru exploatare
Incasarile din exploatare = Cifra de afaceri - cresterea creditelor clienţi
iar
Platile pentru exploatare = Cheltuieli pentru exploatare - Cresterea datoriilor
catre fumizori - Cresterea altor datorii de exploatare
Prin dezvoltarea excedentului de trezorerie al exploatarii, acesta devine :
Incasari din vanzari
- Plati pentru cumparari
E.T.E = - Plati pentru alte cheltuieli de exploatare
- Regularizarile privind T.V.A de plata
Analiza elementelor constitutive E.T.E conduce la urmatoarea formula:
Vanzari fara taxe
- Cumparari fara taxe
E.T.E = - Alte cheltuieli de exploatare (Astocurilor este exclusa)
- ACreanţe de exploatare (variaţia acestora)
+ ADatorii de exploatare (variaţia acestora)
dar, excedentul asupra operapor de exploatare generatoare de fluxuri
financiare în exerciţiul curent (E.S.O) fiind constituit din ansamblul elementelor:
152
Operaţiuni de
exploatare
IE.T.E.
Vanzari fara taxe
E.S.O = - Cumparari fara taxe
- Alte cheltuieli de exploatare (A stocurilor este exclusa)

ezulta relaţia dintre E.T.E şi E.S.O:
E.T.E = E.S.O- A Creanfe de exploatare + A Datorii de exploatare
Diferenţa: A Create de exploatare - A Datorii de exploatare, este
denumita: Variaţia operapor comerciale în curs de realizare.
Deci E.T.E = E.S.0 - A Operatiilor comerciale in curs
Aceasta reiafie evidentiaza rolul capital jucat în determinarea trezoreriei, de
politica comerciala (politica de cump arare şi de vanzare, credit
intertntreprinderi).
Prima modalitate de calcul a excedentului de trezorerie al exploatarii se
preteaza foarte bine la un demers previzional ţîn bugetul de trezorerie). b) Printro
relate sitriilara celei privind excedentul global de trezorerie.
tn acest caz, trezoreria este determinate de fluxurile generatoare de nevoi
şi resurse cor-ectate cu decalajele aparute între nasterea fluxurilor financiare şi
realizarea lor efectiva în cadrul trezoreriei.
Fluxuri de nevoi — ------ ► Decalaje de trezorerie — ------ ► f|UX de trezorerie
sau resurse (creanţe,datorii,stocuri)
Finanţare degaţata — Decalaje de = Trezoreria
de întreaga activitate trezorerie (NFR) globala
Aceasta relate aplicata operatiilor de exploatare devine :
Finanţarea degaţata — Decalaje privind = Trezoreria
din exploatare exploatarea exploatarii
I I I
EBE ANFRE ETE
Legatura dintre excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE) şi excedentul
brut de exploatare (EBE) este pusa în evident de urmatoarele relatii:
(1) ETE = Vanzari fara taxe - Cumparari fara taxe - Alte cheltuieli de exploatare -
- ACreantelor de exploatare + ADatoriilor de exploatare
(2) EBE = Vanzari fara taxe + Producfia stocata (Sp-Si) + Producţia imobilizata -
- Cumparari fara taxe - AStocuri (S -Si) - Alte cheltuieli de
exploatare
din (2) - (1) => EBE - ETE = Produc^a stocata (Sr-Si)+AStocurilor(SrSf) +
+Productia imobilizata+ACreantelor de
exploatare - ADatoriilor de exploatare
Productia stocata(Sf-Sj) + AStocurilor(SrSf)= Variatia generala a stocurilor (ASt)
EBE - ETE = ASt + ACreantelor expl. - ADatoriilor de expl. + Productia
imobilizata
ASt + ACreantelor expl. - ADatoriilor de expl. = ANFRE De
unde rezulta relatia: ETE = EBE - ANFRE - Productia imobilizata
153

Aceasta relaţie este valabila în cazul in care nevoia de fond de rulment
pentru exploatare creste (consuma'trezorerie).
In cazul în care nevoia de fond de rulment pentru exploatare se diminueaza
(degaţa trezorerie) relaţia devine :
ETE = EBE + ANFRE - Producţia imobilizatS
Excedentul de trezorerie al exploatarii reprezinta deci trezoreria degaţata
(sau consumata) de activitatea de exploatare a întreprinderii în cursul unui
exerciţiu financiar.
Acest mod de stabilire a excedentului de trezorerie al exploatarii ETE =
EBE ± ANFRE (în ipoteza în care nu exista producţie imobilizata) evidenţiaza
fluxul real de trezorerie al exploatarii a carui marime trebuie sa fie acoperitoare
pentru finanţarea capitalului (EBE) şi a cresterii nevoii de fond de rulment pentru
exploatare.
Daca excedentul de trezorerie al exploatarii este negativ, înseamna
ca exploatarea consuma trezorerie, în loc sa degaje, adica încasarile sunt
inferioare platilor. în acest caz, întreprinderea nu are capacitatea de a face
faţa nevoilor de autofinanţare a investifiilor (menţinerea capitalului economic),
de asigurare a cresterii sale (investiţii noi) sau de plata a dobanzilor şi
de rambursare a datoriilor financiare, inclusiv a platilor pentru impozite şi
pentru dividende. Aceasta situate grava (pe termen lung compromite
supravietuirea întreprinderii) poate fi consecinţa unei rentabilitaţi economice
insuficiente (EBE insuficient), sau a unei cresteri nejustificate a nevoiior de
finanţare a activitafii de exploatare (creşterea foarte mare a NFRE). O astfel de
situaţie nu se poate prelungi decat în masura în care întreprinderea îşi gaseste, în
alte operaţii, completarea trezoreriei necesare pentru a face faţa platilor
scadente.
In consecinţa, excedentul brut de exploatare fiind o noţiune importanta în
diagnosticul şi prevenirea dificultaţilor întreprinderii, devine indicatorul central în
analiza fluxurilor financiare.
2) Excedentul trezoreriei degaţat de ansamblul operaţiilor de gestiune
(ETOG)
Excedentul de trezorerie degaţat de ansamblul operaţiunilor de gestiune,
regrupeaza ETE şi excedentul care provine din alte operaţii de gestiune (figura
3.6).
Poate fi denumit "Excedent de trezorerie al operaţiilor curente" (ETOC), sau
"Excedent de trezorerie al operaţiilor de gestiune" (ETOG), sau înca "Pa rtea
lichida a capacitaţii de autofinanţare".
Vom reţine denumirea de "Excedent de trezorerie al operapor de gestiune"
(ETOG), şi vom prezenta relaţia de calcul (un studiu analog celui care a fost
facut pentru ETE conduce la aceasta relate):
ETOG = CAF - ANFR - Producţia imobilizata
lmportanţa acestei relaţii consta în faptul ca pune în evidenţa o informaţie
fundamentala, şi anume: capacitatea de autofinanţare nu poate fi asimilata unui
excedent de trezorerie, adica unei resurse disponibile de 100%, deoarece
154

ETOG depinde de capacitatea de autofinanţare şi de variaţia nevoii de fond de
rulment (in ipoteza simplificata în care rui exista produoţie imobilizata). Exemple
de situatii posibile, pentru CAF de 100:
CAF 100 100 100
ANFR +120 0 -50
Excedentul de
trezorerie al
operatiilor de
gestiune
-20
Gestiunea
consuma
trezorerie
100 Gestiunea
degaţa o trezorerie
egala cu CAF
+150 Gestiunea
degaţa o trezorerie
superioara CAF
3) Excedentul de trezorerie al operapor de investitii şi finantare (ETOIF)
Documentul care sta la baza determinarii acestui excedent este tabloul de
F/nan/are-Partea întai (figura 3.7).
ETOIF = Resurse durabile (altele decat CAF) - Intrebuinţări stabile - CAF
Resurse durabile - întrebuinţari stabile = AFR
I ETOIF = AFR - CAF I
Aceasta relate este valabila în ipoteza ca nu exista produce imobilizata.
Verificarea relatiei fundamentale de determinare a excedentului global de
trezorerie:
Excedent de trezorerie al operatiilor de gestiune (ETOG)
+ Excedent de trezorerie al operatiilor de investitii ?i finantare (ETOIF) _______
= Excedentul global de trezorerie ATN = AFRNG-ANFR
Ori, se stie ca:
ETOG = CAF-ANFR a)
ETOIF = AFRNG-CAF b)
Atunci (a+b) devine:
ETOG + ETOIF = AFRNG - ANFR
Dar, excedentul de trezorerie al operatiilor de investiţii şi de finanţare poate
fi descompus în doua elemente:
- excedentul de trezorerie asupra operatiilor de investitii,
- excedentul de trezorerie asupra operaţiilor de finantare.
Explicape privind variaţia trezoreriei rezultata din activitatea curenta,
activitatea de investitii şi de finantare sunt oferite de tablourile fluxurilor
financiare (prezentate in subcapitolul 3.3)
Exemplul 1.
' Se cunosc urmatoarele:
- bilanturile la 31.12(N-1) şi la 31.12.(N), prezentate în tabelele 3.18 şi 3.19;
155

,PISti
întrebuintSri stabile Resurse stabile
• Dividende platite
• Achiziţionarea
elementelor de activ
imobilizat
• Cheltuieli de repartizat
• Reducerea
capitaiurilor proprii
• Rambursarea
datoriilor financiare
ExcedentuI de
trezorerie al
operaţiilor de investiţii
şi de finantare
Fig. 3.7 Tabloul de finanţare (Partea intai)
- contui de profit şi pierdere şi tabloul de finanţare referitoare la exerciţiul (N),
prezentate în tabelele 3.20 şi 3.21. Sa se calculeze:
a) ETE pornind de la ESO ş i pomind de la EBE;
b) ExcedentuI de trezorerie al operaţiilor de investiţii şi de finanţare
(ETOIF);
c) ExcedentuI de trezorerie al operaţiilor de gestiune (ETOG);
Pe baza rezultatelor de la punctui b) şi c) sa se verifice relaţia fundamentala a
variaţiei globale a trezoreriei (ATN).
BILANTULLA31.12(N-1)
Tabelu! 3.18
ACTIV Brut AsiP Net PASIV Suma
Imobilizari necorporale 50 30 20 Capital social 500
Imobilizari corporate 680 500 180 Rezerve 70
Imobilizari financiare 270 50 220 Rezultatul exerciţiului 40
Stocuri 100 30 70 Provizioane pentru riscuri 30
Creanţe de exploatare 405 85 320 Provizioane pt. cheltuieli 25
Creanţe diverse 150 — 150 Imprumuturi obligatare 200
Valori mobiliare de Datorii financiare pe t.l 100
plasament 80 — 80 Datorii fumizori 100
Disponibilitaţi 70 — 70 Datorii fiscale şi sodale 28
Datorii diverse 17
1805 695 1110 1110
156
•CAF
• Cesiunea sau reduc.
element, de activ imob.
• Creşterea capitaiurilor
proprii
• Cre?terea datoriilor
financiare
IncasSri
mil. lei

BILANJULLA31.12.(N)
Tabelul3.19 mil. lei
ACTIV Brut A ş i P Net PASIV Suma
imobilizari necorporale 50 40 10 Capital social 600
Imobilizari corporate 1000 500 500 Rezerve 90
Imobilizarr financiare 350 50 300 Rezultatul exercitiului 30
Stocuri 120 30 90 Provizioane pentru riscuri 20
Greanţe de exploatare 505 90 415 Provizioane pt. cheltuieli 40
Creanţe diverse 180 — 180 Imprumuturi obligatare 400
Valori mobiliare de Datorii financiare pe termen
plasament 50 — 50 lung 180
Disponibilitaţi 5 — 5 Datorii furnizori 120
Datorii fiscale şi sociale 30
Datorii diverse 10
Credite bancare curente 30
2260 710 1550 1550
CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE LA 31.12.(N)
CHELTUIELI VENITURI
Tabelul 3.20
mil. lei
Cheltuieli pentru exploatare Venituri din exploatare
Costul de cumparare al mf. vandute 190 • Vanzari de marfuri 501
♦ Cumparari marfuri 200 • Produce vanduta 1000
• .Variatia stocurilor de marfuri -10
Consumul exercitiului provenind Cifra de afaceri 1501
de la terti: 720
• Cumparari stocate din aproviz. 400 Productia stocata --
• Variatia stocurilor de aproviz: -10 Producţia imobilizata
• Cumparari nestocate 100 Reluari asupra provizioanelor 20
• Servicii exterioare 230
Impozite, taxe şi varsaminte
asimilate 20
Cheltuieli cu personalul 340
Amortizari şi provizioane calculate 130
Total 1400 Total 1521
Cheltuieli financiare 73 Venituri financiare 12
• Dobanzi şi cheltuieli asimilate 73 • Dobanzi şi venituri asimilate 12
Cheltuieli exceptional 10 Venituri exceptionale 8
• Valoarea net contabila a • Venituri din cesiunea
elementelor de activ cedate 10 elementelor de activ 8
Impozit pe profit < 28
Rezultatul exerciţiului 30
.:■• Total general 1541 Total general 1541
157

TABLOUL DE FINANTARE - EXERCITIUL N
ÎNTREBUINTARI
RESURSE
Tabelul3.21
mil. lei
• Dividende platite 20 •CAF 142
•Achiziţionarea elementelor de • Cesiunea sau reducerea
activ imobilizat 500 elementelor de activ imob. 8
• imobilizari corporale 420 •Cresterea capitalurilor proprii 100
• imobilizari financiare 80 (aport nou în numerar)
• Rambursarea datoriilor financiare 100 • Cresterea datoriilor financiare 380
Total întrebuintari 620 Total resurse 630
Cresterea FRNG 10
Rezolvare:
a)
BiianJ
158
Total 630 Total 630
Calculul ETE:
Vanzari de marfuri 501
+ Producţia vanduta + 100
- Cumparari de marfuri -200
- Cumparari stocate din aproviz. -400
- Cumparari nestocate -100
- Servicii exterioare -230
- Impozite, taxe şi v.a. -20
- Cheltuieli cu personalul -340
- ACreanţe de exploatare -100 (505N-405N.,)
+ ADatoriilor de exploatare + 22 [(120+30)N-(100+28)^]
ETE = 133 ETE=133
Calculul ETE pornind de la ESO:
Calculul ESO:
Vanzari de marfuri 501 ETE = ESO - AOp. com. în curs
+ Producţia vanduta + 1000 AOp. com. in curs = ACreanJe -
- Cumparari de marfuri - 200 ADatorii exploatare
- Cumparari stocate din aprov- 400 AOp. com. în curs = 100-22=78
- Cumparari nestocate - 100 ETE = 211-78
- Servicii exterioare -230 ETE = 133
- Impozite, taxe şi v.a. - 20
- Cheltuieli cu personalul - 340
ESO= 2TT
Calculul EBE:
Vanzari de marfuri -
Costul de cump. al mf.
vandute = Marja
comerciala
Calculul ETE pornind de la EBE:
501 ETE = EBE-ANFRE
- 190 ANFRE=NFRE(N)-NFRE(N.1) 311
NFRE=(Stocuri+Creanţe exploat.)-
+ Producţia exerciţiului +1000 - Datorii de exploatare
1311 NFRE(N)=(120+505)-(120+30)=475

- Consumurile exerciţiului NFRE(N-i)=(100+405)-(100+28)=377
provenind de la terţi -720 ANFRE=475-377=98
= Valoarea adaugata _____ 5 9 r ETE=231-98=133
- Impozite, taxe şi v.a. -20 ETE=133
- Cheltuieli cu personalul - 340
= EBE 231
b) Excedentul de trezorerie al operapor de investifii şi de finanţare
(informaţii din Tabloul de finanţare pentru exerciţiul N):
ETOIF = Resurse de durata-întrebuinţari stabile-CAF=AFR-CAF = 630-620-
-142 = -132 ETOIF = -132
c) Excedentul de trezorerie al operatiilor de gestiune (ETOG):
ETOG = CAF - ANFR
ANFR = NFR(NrNFR -» Concordanţa verificata.
Variatia disponibilitaţilor banesti, evidenfiata în cadrul analizei dinamice a
fluxurilor financiare (tabloul de finanţare Nevoi -Resurse), reflecta, de fapt,
modificarea soldului trezoreriei, indicator mai puţin relevant pentru acţionarii şi
creditorii întreprinderii interesaţi în cunoaşterea cash-flow-ului, disponibil
fiecaruia în parte. Aceste informatii deosebit de utile ,,furnizorilor" de fonduri
puse la dispoziţia întreprinderii, sunt reflectate în cadrul analizei fluxurilor nete de
trezorerie, respectiv de analiza cash-flow-urilor întreprinderii.
In cursul unui exerciţiu contabil cash-flow-ul disponibil (CFD) rezultat ca
diferenţa între încasarile şi platile generate de întreaga activitate a întreprinderii
provine din operaţii de gestiune (exploatare, financiare, excepţionale) şi din
operaţii de capital (investiţii, dezinvestiţii, finanţare), aşa cum rezulta din figura 3.5.
In literatura şi practica financiara ariglo-saxona, cash-flow-ul disponibil este
analizat atat dupa originea sa cat şi în raport cu destinaţia acestuia.
Analizat dupa originea sa, cash-flow-ul disponibil reflecta surplusul
disponibilitaţilor banesti generat de operaţiile de gestiune (CF gest) dupa
finanţarea creşterii economice a întreprinderii (variaţia imobilizarilor şi a nevoii
de fond de rulment: Almob, ANFR), conform relaţiei:
159

.( - Almob + ANFR ]
----------------------- r^r
^crestere economical
în care:
CFgest = Rez- expl. + Amortizarea imobilizarilor + Venituri financiare ±
±Rez.excepşional - Impozit pe profit
sau, într-o forma simplificata:
CFgest = Profit net+Amortizarea imobilizarilor + Dobanzi
Deoarece marimea cash-flow-ului de gestiune este preponderant
determinate de activitatea de exploatare, acesta se identified de cele mai multe
ori cu un cash-flow de exploatare (CFexpl):
CFexpi = EBIT - Impozit pe profit + Amortizarea imobilizarilor iar: EBIT =
Venituri totale - Cheltuieli totale (exclusiv dobanzile şi impozitul pe profit) sau
EBIT = Rez. expl. ± Rez. financ. (exclusiv dobanzile) ± Rez. exceptional.
Impozit pe profit = (EBIT- Dobanzi)xt
EBIT = excedentul brut înainte de deducerea impozitului pe profit şi a
cheltuielilor cu dobanzile. Dupa plata dobanzilor şi a impozitului pe profit rezulta
profitul net destinat constituirii fondurilor proprii şi remunerarii acţionarilor.
t = cota de impozit pe profit
Variaţia imobilizarilor şi a nevoii de fond de rulment, în cursul exerciţiului
analizat, se determina ca diferenţa intre valoarea existenta la sfarsitul
exerciţiului (Imobi, NFR^ şi începutul acestuia (lmob0, NFR0):
Almob = Imobi - lmob0 + Amortizarea imobilizarilor
ANFR = NFRT - NFR0, iar
NFR = Active circulante - Datorii de exploatare
Acest mod de calcul al nevoii de fond de rulment presupune includerea în
activele circulante a disponibilitaşilor banesti, întrucat creditele bancare pe termen
scurt (din pasivul bilanţului) sunt incluse în datoriile financiare care influenţeaza
cash-flow-ul disponibil (în varianta de calcul a acestuia dupa destinaţie).
Cash-flow-ul exploatarii este expresia trezoreriei generata (sau consumata)
de ansamblul operaţiilor de exploatare în sens larg. Aceasta reflecta nu numai
fluxurile provenite din operaţiile de exploatare în sens stric, ci şi fluxurile
degaţate de operaţiile financiare (fara dobanzi şi impozit pe profit) şi
excepţionale. Noţiunea de ..exploatare" corespunde operatiilor pe care
întreprinderea le realizeaza în mod curent în cadrul activitaţii sale şi care nu
figureaza în funcţia de investiţii şi de finanţare a întreprinderii.
Cash-flow-ul exploatarii releva performanţa întreprinderii la nivelul
exploatarii concretizata într-un excedent de lichiditaţi,_ sau dimpotriva
vulnerabilitatea acesteia în absenţa trezoreriei disponibile. In acest din urma
caz, înseamna ca operaţiile de exploatare consuma trezorerie, în loc sa degaje,
adica încasarile sunt inferioare plaţilor. In aceasta situafie, întreprinderea nu are
capacitatea de a face faţa nevoilor de autofinantare a investipor (menţinerea
capitalului economic), de asigurarea cresterii sale (investitii noi) sau de plata a
dobanzilor şi de rambursare a datoriilor financiare, inclusiv a platilor pentru
impozite şi pentru dividende. Aceasta situaţie grava (pe termen lung compromite
supravieţuirea întreprinderii) poate fi consecinta unei rentabilitaţi economice
160

insuficiente (EBIT insuficient), sau a unei cresteri nejustificate a nevoilor de
finantare a activitatii de exploatare (creşterea foarte mare a nevoii de fond de
rulment), şi nu se poate prelungi decat în masura în care întreprinderea îşi
gases.te, în alte operatii, completarea trezoreriei necesare pentru a face fata
platilor scadente.
Analizat dupa destinatie, cash-flow-ul disponibil are doua componente:
CFD pentru actionari şi CFD pentru creditori:
CFD = Pnet -ACPR+Dobanzi - ADAT
Variaţia capitalurilor proprii (ACP) şi a datoriilor (ADAT) se determina ca
diferenţa între valoarea acestora la sfarşitul exercitiului (CPR 1f DAT,) şi
începutul (CPR0, DAT0) acestuia:
ACPR = CPR, - CPR0
ADAT = DAT, - DAT0
Prima componenta asigura creşterea capitalurilor proprii şi remunerarea
acţionarilor prin plata dividendelor iar, componenta a doua asigura plata
dobanzilor şi rambursarea datoriilor scadente în cursul exercitiului financiar.
Marimea cash-flow-ului disponibil evidenţiaza modul în care trezoreria
exploatarii (CF expi) acopera cresterea economica a întreprinderii şi, mai departe,
remunerarea capitalurilor proprii şi a celor împrumutate. Daca valoarea cashflow-ului
disponibil este pozitiva şi crescatoare, întreprinderea este în masura sa
finanţeze investitiile sale (strategice şi de exploatare) prin trezoreria degaţata din
exploatare si, în plus, sa ramburseze o parte din datoriile financiare fara sa
angajeze noi capitaluri externe. Insa, comportamentul financiar al întreprinderii
poate fi considerat favorabil numai daca investitiile realizate sunt suficiente
pentru a asigura evoluţia întreprinderii, în limitele sectorului din care face parte, şi
a menţine competitivitatea sa. Cand cash-flow-ul disponibil înregistreaza valori
negative, întreprinderea devine vulnerabila întrucSt nu-si poate finanţa investitiile
prin trezoreria degaţata din exploatare si, în loc sa remunereze actionarii şi
creditorii, atrage din partea acestora fondurile necesare.
Rationamentul privind comportamentul financiar al unei întreprinderi în
raport cu marimea fluxurilor nete de trezorerie trebuie nuanţat în funcţie de rata
de crestere a întreprinderii, de natura activitatii sale şi de situaţia sectorului
caruia Ti aparţine. în cazul unei society al carei sector este caracterizat printr-o
puternica rata de crestere, importanta investiţiilor de realizat poate antrena un
cash-flow disponibil negativ. Cu toate acestea, realizarea investipor este
indispensabila mentinerii pieţei întreprinderii şi supravietuirii sale, întrucat
absenţa, sau insuficienţa lor ar conduce, în timp, la degradarea trezoreriei
întreprinderii. Daca întreprinderile aparţin sectoarelor cu grad de imobilizare
ridicat, cash-flow-ul exploatarii trebuie sa finanţeze cu prioritate investitiile de
reînnoire. In ipoteza în care, întreprinderea realizeaza importante investitii
pentru creşterea sa, mizand pe o rentabilitate economica superioara, aceasta
poate recurge la împrumuturi pe termen lung, beneficiind, de efectul de parghie
financiara al îndatorarii şi prezentand riscuri minime partenerilor sai.
Pentru exemplificare, presupunem urmatoarea situate:
C-da45coala 11 161

- Informaţii din bilanţ (mil. lei):
N-1 N
Imobilizari 570 510
Active circulante 150 520
Capital propriu 660 730
Datorii financiare 40 225
Datorii de exploatare 20 75
- lnformaţii din contul de profit şi pierderi al exerciţiului N (în mil. lei): cifra
de afaceri 1380; cheltuieli pentru exploatare platibile 1115; amortizarea imobilizarilor
25; cheltuieli cu dobanzile 75. Pentru determinarea impozitului pe profit
se utilizeaza o cota de 38%.
EBIT = 1380 - 1115 - 25 = 240 mil. iei
Impozit pe profit = (240 - 75)xO,38 = 62,7 mil. lei
Profit net = 240 - 75 - 62,7 = 102,3 mil.
CFgest = 102,3 + 25 + 75 = 202,3 mil. lei
CFexpl = 240 - 62,7 + 25 = 202,3 mil.lei
In acest caz, CFgest se evidenţiaza ca un CFexpi în suma de 202,3 mil. lei.
Cash-flow-ul disponibil, determinat dupa originea sa, este:
CFD = 202,3 - (-35+315) = -77,7 mil. lei
adica: Almob = 510- 570 + 25 = -35 mil. lei
ANFR = (520 - 75)-(150 - 20) = 315 mil. lei
Calculat dupa destinaţia sa, CFD va avea aceeasi valoare, adica:
CFD = 32,2 -110 = -77,7 mil. lei
deoarece:
CFDac! = 102,3 - (730 - 660) = 32,3 mil. lei
CFDcr = 75 - (225 - 40) = -110 mil. lei
Se observa ca întreprinderea nu degaţa cash-flow disponibil, ci atrage din
partea creditorilor, în special, capitaluri împrumutate, pentru remunerarea
acţionarilor.
3.3. TABLOURILE FLUXURILOR FINANCIARE
In funcfle de evoluţia teoriei şi practicii financiare, s-au elaborat diferite tipuri
de tablouri pentru analiza fluxurilor financiare. Ele au rolul de a explica fluxurile
financiare care antreneaza variaţia trezoreriei, fiind centrate pe conceptul de
excedent de trezorerie şi nu pe noţiunea de echilibru financiar. Fluxurile privind
investifiile, operaţiile financiare, sau alte elemente sunt regrupate dupa prioritaţi
(prioritatea investipor sau prioritatea rambursarii datoriilor financiare) şi reflects,
de la caz la caz, fie resurse suplimentare, fie nevoi de trezorerie. in consecinţa,
metodologia elaborarii tablourilor este diferita, dar variaţia trezoreriei este
rezultanta acelorasi fluxuri.
Exista diferite tablouri prezentand fluxuri financiare pe mai multe exerciţii
succesive regrupate în diverse maniere în funcţie de important conceptuala a
lor, cat şi de cerin^ele utilizatorilor (banca , analişti financiari care lucreaza la
societaţi bursiere, conducerea întreprinderii):
162

- tabloul fluxurilor de trezorerie;
-tabloul plurianualal fluxurilorfinanciare;
- tabloul explicativ al variaţiei trezoreriei.
Prin structura şi conţinutul informaţiilor furnizate, tablourile fluxurilor
financiare se preteaza la fel de bine la studiile previzionale.
3.3.1. Tabloul fluxurilor de trezorerie
Tabloul fluxurilor de trezorerie apreciaza într-o logica financiara şi globala
coerenţa deciziilor strategice luate de întreprindere. Acest rationament logic
conduce la realizarea unui demers care cuprinde mai multe niveluri de analiza a
fluxurilor, şi poate fi rezumat in felul urmator: Excedentul de trezorerie global
E.T.G (A)
- Prelevari obligatorii
= Flux de trezorerie disponibila F.T.D (B)
- Investiţii nete (C)
+ Aporturi la resursele stabile (D)
= Variaţia trezorerie (E)
Structura tabloului (figura 3.8) se fundamenteaza pe urmatoarea logica
financiara:
- tabloul urmareste, în primul rand, sa evidenţieze capacitatea
întreprinderii de a genera trezorerie (E.T.G) din într^aga sa activitate.
- trebuie apoi sa se constate în ce masura conducerea întreprinderii are
posibilitatea de a conserva în totalitate, sau partial, aceasta trezorerie.
Intereseaza deci marimea prelevarilor obligatorii care afecteaza
aceasta trezorerie ca şi partea care ramane la dispoziţia conducatorilor
întreprinderii, reprezentand fluxul de trezorerie disponibil (FTD)
- demersul continua cu cercetarea modului de utilizare a trezoreriei
ramasa la dispoziţia întreprinderii, în special pentru finanţarea
investiţiilor, evidenţiindu-se astfel logica deciziilor de investiţii luate de
conducatorii întreprinderii.
- în fine, în cazul în care trezoreria disponibila (FTD) este insuficienta
pentru acoperirea investipor nete, care au fost arbitrajele efectuate de
conducatorii întreprinderii pentru procurarea noilor resurse stabile?
Acest model de analiza evidenţiaza gradui de libertate de care dispune
întreprinderea în gestionarea lichiditafilor, în raport cu potentialitaţile sale şi
ierarhizarea prelevarilor pe care aceasta le suporta.
Studiul fluxurilor de trezorerie permite aprecierea flexibilitatii trezoreriei şi
furnizeaza, din acest punct de vedere, informatii privind vulnerabilitatea
întreprinderii.
Excedentul de trezorerie global (E.T.G) este evaluat pornind de la excedentul
brut global (E.B.G) şi de la variaţia nevoii de fond de rulment (ANFR) conform
relaţiei:
E.T.G = EBG - ANFR
163

?n care: E.B.G =
iar,
E.B.E ± alte venituri sau cheltuieli pentru exploatare +
venituri financiare încasabile ± alte venituri sau cheltuieli
exceptional încasabile sau platibiie (fara preţul de
cesiune al imobilizarilor)
ANFR = ANFRE ± ANFRAE
EXPLICATII N-2 N-1 N
Excedent brut global - Variatia nevoii
de fond de rulment
A = EXCEDENT DE TREZORERIE GLOBAL (E.T.G)
- Cheltuieli financiare - Impozit pe
profit - Dividende platite in cursul
exerciţiului - Rambursari de împrumuturi
financiare
B = FLUX DE TREZORERIE DISPONIBILA (FTD)
(dupa prelevarile obligatorii)
Investitfi interne şi exteme (corporale,necorporale, financiare)-
Subvenţii pentru investiţii primite + Variatia altor
imobilizari in afara exploatarii - Cesiunea imobilizarilor
C = INVESTITH NETE
Cresterea sau reducerea capitalului +
Imprumuturi financiare noi
D = APORTURI LA RESURSELE STABILE (aporturi externe)
E = VARIATIA TREZORERIEI: (B + D) - C
= Variatia disponibilitaţilor - Variatia
creditelor bancare curente
Fig. 3.8 Tabloul fluxurilor de trezorerie
Noţiunea de excedent brut global se distinge de aceea de capacitate de
autofinantare, întrucat nu tine seama de cheltuielile financiare platibiie şi nici de
impozitul pe profit, ambele fiind considerate prelevari obfigatorii.
Ordinea utilizarii trezoreriei nu este indiferenta, trezoreria creata de
activitatea întreprinderii fiind mai tntai utilizata pentru finanţarea prelevarilor
obligatorii, apoi pentru. investiţii.
Acest sold, neafectat de structura financiara, de incidenţa impozitului pe
profit şi de politica de distribuire a dividendelor, apreciaza capacitatea unei
întreprinderi de a degaţa lichiditaţi din activitatea sa, independent de politica
financiara şi fiscala. El constituie deci o prima masura a independenţei unei
intreprinderi faţa de partenerii sai externi.
Excedentul de trezorerie global depinde, pe de o parte, de nivelul
rezultatelor, de gradul de dezvoltare a activitaţii întreprinderii, iar pe de alta
parte, de structura nevoii de fond de rulment. Astfel, cresterea cifrei de afaceri
se concretizeaza in general intr-o creştere a nevoii de fond de rulment şi implicit
o diminuare a trezoreriei globale, în timp ce stagnarea sau reducerea activitaţii
poate diminua nevoia de fond de rulment şi determina cresterea trezoreriei
164

globale. De asemenea, toate schimbarile produse în rotaţia nevoii de fond de
rulment pot antrena o crestere sau o reducere a nevoii de fond de rulment cu
consecinţe asupra trezoreriei globale. De aceea, toate interpretarile privind
variaţia excedentului de trezorerie global trebuie sa fie precedate de o analiza a
rezultatelor Intreprinderii şi a nevoii de fond de rulment.
Acest indicator este foarte util şi pentru aprecierea coerenţei deciziilor
strategice. De pilda, daca se opteaza pentru o strategie de dezvoltare rapida a
vanzarilor, trebuie fixate marje comerciale suficient de ridicate pentru acoperirea
cresterii nevoii de fond de rulment. Dimpotriva, daca se prefera o politica
comerciala agresiva, care presupune reducerea preturilor de vanzare, trebuie
luate masuri pentru accelerarea rotaţiei nevoii de fond de rulment.
In consecinţa menţinerea echilibrului trezoreriei globale presupune un efort
continuu de gestionare a nevoii de fond de rulment.
Daca excedentul de trezorerie global este acoperitor pentru toate datoriile
scadente ale exerciţiului, atunci el indica aptitudinea tntreprinderii de
autofinanţare a investiţiilor interne (active corporate şi necorporale) si/sau a
investiţiilor externe (în active financiare).
Fluxul de trezorerie disponibiia (FTD) apreciaza gradul de stapanire a
fluxurilor de trezorerie de catre conducatorii întreprinderii, precum şi coerenţa
deciziilor financiare.
Acest sold rezulta din excedentul de trezorerie global dupa acoperirea
cheltuielilor (dobanzi, impozit pe profit şi dividende) şi rambursarea
împrumuturilor financiare pe care întreprinderea nu le poate reporta în timp.
Aceste prelevari obligatorii nu depind de voinţa prezenta a conducatorilor ci de
deciziile anterioare privind structura financiara (dobanzi, rambursari şi
dividende), sau de legislatia fiscala (impozit pe profit).
Acest flux de trezorerie, integral la dispoziţia conducerii, asigura
întreprinderii o anumita flexibilitate.
Fluxul de trezorerie disponibiia permite, de asemenea, aprecierea coerenţei
deciziilor financiare. Aprecierea acestei coerente presupune raspunsuri la
urmatoarele doua întrebari: întreprinderea este în masura sa faca faţa
prelevarilor obligatorii, în special rambursarilor şi dobanzilor ? Care este suma
trezoreriei disponibile pentru a asigura cresterea întreprinderii ?
Daca fiuxul de trezorerie disponibiia înregistreaza valori negative pe mai
multi ani, viitorul economic al întreprinderii este compromis (întreprinderea risca
sa franeze investiţiile) şi chiar sanatatea sa financiara (imposibilitatea de a face
fata prelevarilor obligatorii). Cu cat fluxul este mai mare (puternic pozitiv), cu atat
mai mult cresterea este autofinanţata.
Studiul ultimelor doua parţi ale tabloului, aporturile la resursele stabile şi
variafia trezoreriei refiecta modul în care întreprinderea a acoperit nevoile de
finanţare reziduale, sau a utilizat surplusul degaţat la acest nivel.
Acest studiu releva arbitrajul financiar realizat de întreprindere (în funcţie de
rentabilitatea globala, de costul resurselor externe, de riscul pe care ea si-l
asuma) pentru a-si asigura acoperirea nevoilor reziduale. In urma analizei se
poate constata daca: întreprinderea a preferat sa faca apel la asocial sai, a
recurs la îndatorare, a optat pentru o finanţare stabila sau pentru credite de
trezorerie, a acumulat disponibilitaţi sau si-a diminuat îndatorarea.
Aceste decizii financiare trebuie însa adaptate bine la natura nevoilor de
acoperit. Astfel, daca fluxul de trezorerie disponibiia este pozitiv, recurgerea la
îndatorare este posibila în masura în care fluxurile de lichiditaţi asteptate vor
165

perrriite rambursarea împrumuturilor. Daca fluxul de trezorerie disponibila este
negativ, întreprinderea nu poate sa faca fafa prelevarilor obligatorii. Constatata
pe mai multe exerciţii, aceasta situaţie releva vulnerabilitatea întreprinderii care
nu-si mai poate conserva independent^ decat facand apel la acţionarii sai.
Pe exemplul 1 prezentat la subcapitolul 3.2 se elaboreaza tabloul fluxurilor
de trezorerie (Tabelul 3.22)
Tabelul3.22
Tabloul fluxurilor de trezorerie
mil lei
Excedent global brut (EBG = 231 + 12) - Variatia
243 -
nevoii de fond de rulment (ANFR=98+7)
105
A = EXCEDENT DE TREZORERIE GLOBAL (ETG) 138
- Cheltuieli financiare - Impozit pe
profit - Dividende platite - Rambursari
de imprumuturi financiare
-73 -
28
-20 -
100
B = FLUX DE TREZORERIE DISPONIBILA (FTD) -83
Investiţii interne şi externe (corp. + financ.) -
500 -
Cesiunea imobilizarilor
8
C = INVESTITH NETE 492
Creşterea capitalului +
100 +
Imprumuturi noi financiare
380
D = APORTURI LA RESURSELE STABILE 480
E = VARIATIA TREZORERIEI (B + D - C) -95
= Variatia disponibilitaţilor - Variatia
creditelor bancare curente
-65
-30
Excedentul de trezorerie global, insuficient pentru plata datoriilor financiare,
genereaza o trezorerie negativa, indisponibila pentru finantarea investiţiilor.
Resursele proprii interne provenind din cesiunea imobilizarilor corporale (8) fiind
insuficiente pentru finanţarea investiţiilor (500), intreprinderea angajeaza noi
resurse externe provenind din aporturi de capital (100) şi din datorii financiare
(resurse externe împrumutate în suma de 380). Fluxurile de lichiditati negative,
facand imposibila rambursarea datoriilor financiare, situaţia trezoreriei devine
vulnerabila, iar dependenţa întreprinderii fata de acţionarii sai şi fata de
împrumutatori creşte.
3.3.2. Tabloul plurianual al fluxurilor financiare (T.P.F.F)
Prin analogie cu tabloul precedent (Tabloul fluxurilor de trezorerie) se poate
afirma ca analiza dinamica a trezoreriei realizata în cadrul tabioului plurianual al
fluxurilor financiare permite aprecierea, într-o logica financiara şi globala a
eficienţei şi coerentei deciziilor de gestiune în domeniul investitiilor şi finantarii.
166

Aceasta coerenţa se apreciaza, în primul rand (ca şi in tabloul precedent), prin
aptitudinea tntreprinderii de a .genera lichiditaţi pornind de la activitatea de
exploatare, iar în al doilea rand, prin capacitatea sa de a asigura finanţarea
creşterii, prioritate acordandu-se investiţiilor şi nu prelevarilor obligatorii.
Pe planul coerenţei deciziilor de investiţii, confruntarea excedentului brut
de exploatare cu variatia nevoii de fond de rulment pentru exploatare şi cea a
investipor, arata daca investiţie au fost suficient de rentabile pentru a asigura
recuperarea capitalurilor investite in achizilionarea imobilizarilor şi acoperirea
variatiei nevoii de fond de rulment pentru exploatare.
Pe planul politicii financiare, tabloul plurianual arata ca, în masura în care
echilibrul nu a fost realizat la nivelul activitaţii economice, întreprinderea trebuie
sa ia în calcul elementele financiare curente (angaţarea unor noi datorii
financiare, cheltuieli financiare, impozit pe profit, dividende platite) si, in ultima
instant^a, sa recurga la mijloacele exceptional (cum ar fi creşterea capitalului
sau cesiunea imobilizarilor). . :
Tabloul plurianual sintetizeaza pe o perioada suficient de lunga fluxurile
economice şi financiare degaţate de activitatea întreprinderii.
Tabloul este structuratin trei parţi (figura 3.9)
Prima parte a tabloului, regrupand fluxurile economice, realizeaza o
paralela între rezultatul operatiilor de exploatare (rezultat economic brut) şi
investiţiile necesare meniinerii şi cresterii activitatii de exploatare a întreprinderii,
respectiv investiţie in imobilizari de exploatare şi în variatia nevoii de fond de
rulment pentru exploatare.
Aspectul financiar, evidenţiat în partea a doua a tabloului, este pus în
evidenta prin regruparea operatiilor privind îndatorarea globala (generatoare de
fluxuri financiare sub forma variatiei datoriilor financiare inclusiv creditele
bancare curente) şi a altor operaţii realizate cu partenerii "neindustriali" ai
întreprinderii, în special cu împrumutatorii, statul şi acţionarii (operaţii
generatoare de fluxuri de repartiţie sub forma cheltuielilor financiare, a
impozitului pe profit şi a dividendelor platite).
Partea a treia a tabloului regrupeaza celelalte fluxuri financiare
neevidenţiate înca, fluxuri care au, fie caracter aleatoriu (venituri financiare,
venituri din cesiunea imobilizarilor), fie exceptional (pierderi sau venituri
excepfionale, cresterea capitalului propriu).
Regruparea fluxurilor financiare presupune existenţa a doua documente de
sinteza:
- contul de profit şi pierdere, continand fluxurile privind operaţiile curente
şi exceptionale;
- tabloul de finantare (tabloul întrebuintari - resurse) care furnizeaza (în
prima parte) informatii privind întrebuintarile de durata ale exercitiului şi
resursele corespunzatoare pentru finantarea acestora (în principiu,
sumele indicate corespund fluxurilor de încasari sau plati, cu exceptia
capacitatii de autofinantare) şi indica variatia nevoii de fond de rulment
(în partea a doua) şi a trezoreriei nete.
Legatura între contul de profit şi pierdere şi tabloul de finantare bazat pe
conceptia functionala se realizeaza prin calculul capacitaţii de autofinantare.
167

Exploatare,
creştere şi rezultat
Finantarea acestei
cresteri prin
rezultatul obţinut
Indatorarea neta
şi fluxurile de
contrapartida
Alte fluxuri
financiare
168
Vanzari de marfuri +
Producţia exercitiului
- Consumuri de la terţi
= VALOAREA ADAUGATA
Creşterea aparenta (nominala)
Inflafia
Cresterea reala
- Impozite, taxe ş i varsaminte asimilate
- Cheltuieli cu personalul
A = EXCEDENTUL BRUT DE EXPLOATARE (EBE)
- Variaţia stocurilor pentru exploatare
- Variafla operatiilor comerciale din exploatare
B = VARIATIA NEVOII OE FOND DE RULMENT
PENTRU EXPLOATATE (ANFRE)
C = A - B = EXCEDENT DE TREZORERIE AL
EXPLOATARII (ETE)
D = INVESTITII INTERNE (necorporale ?i corporate)
E = C - D = SOLDUL ACTIVITATII DE EXPLOATARE
sau intern
= SOLD ECONOMIC sau DDFIC
VARIAŢIA NETA A DATORIILOR FINANCIARE
p pe termen mediu şi lung Datorii
- pe termen scurt ^= totale
- Cheltuieli financiare (şi leasing)
- Impozit pe profit
- Dividende distribute (platite)
F = SOLD FINANCIAR sau extern
G = E + F = SOLD CURENT sau SOLD DE
GESTIUNE
+ Venituri financiare
+ Venituri din cesiuni de active fixe
+ Crefteri de capital
+ Aite venituri şi cheltuieli în afara exploatarii şi
excepţionale
- Investiţii externe (alte valori imobilizate)
- Variaţia nevoii de fond de rulment in afara exploatarii
(ANFRAE) .
= VARIAŢIA DISPONIBILITATILOR (ATN)
Fig. 3.9 Tabloul plurianual al fluxurilor financiare

Ideea centrala a tabloului plurianual al fluxurilor financiare, realizat de G de
Murard 1 , este de a realiza legatura între cele doua documente la nivelul
excedentului brut de exploatare şi nu a capacitatii de autofinantare.
Capacitatea de autofinanţare evalueaza surplusul monetar pe care trebuie
sa-l degaje, în mod normal, tntreprinderea, din totalitatea operaţiilor încasabile şi
platibile, şi care vor afecta trezoreria unitaţii, in exerciţiul curent sau in exercifiile
viitoare, cu încasarile şi platile efective. în acest context, capacitatea de
autofinanţare devine un indicator nerelevant pentru analiza trezoreriei. Limitele
acestui indicator se refera, în principal, la urmatoarele aspecte :
- autofinanţarea nu are incident^ imediata asupra trezoreriei
intreprinderii, întrucat ea reflecta surplusul monetar susceptibil de a fi
degaţat de activitatea întreprinderii, fara ca aceasta sa se concretizeze
într-o crestere a încasarilor, datorita fenomenelor de decalaj care fac
ca acest surplus sa nu devina disponibil decat daca operaţiile
încasabile şi platibile au fost efectiv încasate sau platite
- autofinanţarea, ca şi nevoia de fond de ailment, încorporeaza o serie
de elemente generate de operape contabile privind evaluarea
stocurilor. Este vorba, pe de o parte, de evaluarea marfurilor sau a
materiilor prime a caror variaţie a stocurilor se determina în funcţie de
cumpararile şi consumurile perioadei, iar pe de alta parte, pentru
întreprinderile industriale, de producţia stocata, respectiv de variatia
stocurilor de producţie în curs de fabricate şi de producţia
imobilizata, care nu degaţa niciodata trezorerie. Marimea autofinanţarii
va fi diferita, în funcţie de metoda utilizata pentru evaluarea
stocurilor
- metodele pentru determinarea capacitaţii de autofinanţare au în
vedere operaţiile de exploatare normale şi curente cat şi cele din afara
exploatarii şi excepftonale, excluzand elementele calculate şi cele
privind cesiunea activelor fixe, elemente care influenţeaza trezoreria
exploatarii în cursul unui exerciţiu.
Spre deosebire de capacitatea de autofinatare, excedentul de trezorerie al
exploatarii evidenţiat în cadrul tabloului plurianual al fluxurilor financiare, reflecta
suma efectiva a trezoreriei degaţata de operafiile de exploatare ale întreprinderii.
El furnizeaza informatii privind politica vanzarilor întreprinderii şi ritmul acestora,
cat şi politica de aprovizionare şi capacitatea întreprinderii de a negocia cu
furnizorii sai. Aceste informatii permit conducatorilor întreprinderii sa identifice
adevaratele cauze care au influentat marimea excedentului de trezorerie al
exploatarii: cresterea aprovizionarilor sau a vanzarilor, platile cu personalul
întreprinderii şi alte cheltuieli pentru exploatare.
Schema comparativa (figura 3.10) pune în evidenţa soldurile celor doua
tablouri de analiza dinamica şi corespondenţa diferitelor rubrici.
Se observa ca doua solduri importante din schema de coerenta functional^
au disparut în TPFF (AFRNG şi CAF). In schimb, tabloul plurianual evidenţiaza
mai multe solduri noi: excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE), soldul
economic (E), soldul financiar (F), soldul curent. Aceste constatari pun în
1 Bailada S., Outils et mşcanismes degestion financiare, £diture Maxima Paris 1992, p. 380-390.
169

evidenţa faptul ca analiza fluxurilor antreneaza o noua conceptie despre
întreprindere potrivit careia întreprinderea regrupeaza trei categorii principale
de activitafi ce pot fi asimilate unor subsisteme în cadrul analizei sistem.
Analiza functional^
± Alte venituri şi cheltuieli în afara
exploatarii şi exceptional +
Venituri fiananciare
- Cheltuieli financiare
- Impozit pe profit
= C.A.F I
+ Cresterea capitalului
+ A Datorii pe termen lung şi mediu
+ Venituri din cesiuni de active fixe
- Dividende platite
- Investiţii de exploatare
= ATN cuprinzand creditele
bancare pe termen scurt
E. B.E
Analiza fluxurilor
- ANFR pentru exploatare
H E.T.E |
- Investitii pentru exploatare
|= Sold E (sau D.D.F.I.C)~1
+ A Datoria globala (termen lung,
mediu şi scurt)
- Cheltuieli financiare
- Impozit pe profit
- Dividende platite
= SoleIF
= G = E + F
+ Venituri financiare
+ Venituri din cesiuni de active fixe
- ANFR în afara exploatarii
- lnvestiţii în afara exploatarii
± Alte venituri şi cheltuieli în afara expl.
şi except.
- Cresterea capitalului
[= D Disponibilitati |
- Investitii în afara exploatarii
= F.R.N.G I
- ANFR pentru exploatare ......|*;#
- ANFR în afara exploatarii.....» !
Fig. 3.10 Schema comparative - tabloul functional şi TPFF
Subsistemul producfiei este determinat de obiectivul fiecarei întreprinderi
de a asigura perenitatea şi cresterea capacitaţii de producţie. Aceasta
presupune existenţa unui excedent brut de exploatare acoperitor cresterii nevoii
de fond de rulment (NFRE) şi finantarii investiţiilor pentru exploatare.
Surplusul monetar degaţat la acest nivel se va regasi sub forma soldului
economic (E), numit şi disponibil dupa finanţarea interna a cresterii
(DDFIC). Acest sold foarte important apreciaza gradul în care trezoreria
degaţata din exploatare (ETE) finanţeaza creşterea interna a întreprinderii
(investiţiile industriale). Creşterea pe termen mediu a întreprinderii este
echilibrata atunci cand soldul economic este usor pozitiv.
Sold E = ETE - Investi^ii pentru exploatare
Daca soldul economic este în mod constant negativ înseamna ca
întreprinderea nu este suficient de rentabila sau a investit prea mult. Aceasta
situaţie semnifica o nevoie de finanţare externa, care poate fi acoperita printr-o
170

îndatorare bancara. Dar, angaţarea unof noi împrumuturi bancare, în condiţiilem
care rentabilitatea economica a întreprinderii este inferioara ratei dobanzii,
determina efectul de levier negativ care adanceste riscul economic,
concretizandu-se în final tntr-o mai mare vulnerabilitate a trezoreriei.
Un sold economic sistematic pozitiv nu reflecta în mod automat un aspect
favorabil al întreprinderii. El poate evidenfla ca întreprinderea nu a investit
suficient şi nu a utilizat suficient potenţialul sau de creştere. Aceasta înseamna
ca trezoreria exploatarii nu a fost utilizata integral pentru finanţarea cresterii,
întreprinderea aflandu-se în "subregim de crestere".
Subsistemul financiar regrupeaza activitatea financiara al carui obiectiv Tl
constituje procurarea resurselor de finanţare externe. Performance acestui
subsistem sunt evidence de soldul financiar (F) care compara variaţia neta a
datoriilor totale (împrumuturi noi - rambursari) cu fluxurile de iesire obligatorii ale
întreprinderii:
SoldF=tmprumuturi noi - Rambursari - Cheltuieli financiare - Impozit pe profit -
- Dividende distribuite
In perioada de lansare a unei activitaţi, soldul economic (E) poate fi
temporar negativ deoarece întreprinderea realizeaza cu aceasta ocazie
importante investiţii. ?n aceste condifii, se vor angaţa noi datorii financiare care
se vor concretiza într-un sold financiar pozitiv. Dar soldul economic nu poate fi
mult timp negativ dupa cum nici soldul financiar nu poate fi menţinut pozitiv o
perioada de mai multe exerciţii supcesive. Pe masura ce activitatea creşte şi
ajunge la maturitate (fazele ciclului de viaţa ale unui produs sau ale unei
activitaţi : lansare, creştere, maturitate, declin), nevoile de investiţii se
diminueaza (în special cele în active fixe, menţinandu-se doar cele în nevoia de
fond de rulment), rentabilitatea creşte iar soldul economic (E) devine pozitiv,
permijand rambursarea datoriilor financiare, respectiv diminuarea soldului
financiar (F). Rezulta de ai ci interesul pentru menţinerea unui sold curent (G)
aproximativ zero, ca o condiţie pentru realizarea echilibrului financiar al
întreprinderii. De altfel, creşterea întreprinderii pe un interval mediu este
echilibrata atunci cand soldul economic este usor pozitiv, soldul financiar
este usor negativ iar soldul curent tinde catre zero :
Sold G = Sold E+Sold F
Subsistemul rezidual conţine elemente necuprinse în primele doua
subsisteme. El permite aprecierea deciziilor de gestiune privind strategia
întreprinderii, în special, strategia de crestere externa.
Daca soldul curent (G) este pozitiv, acesta poate fi utilizat de întreprindere
pentru achiziţionarea unor imobilizari financiare. Veniturile pe care aceste titluri
financiare le pot genera Ti confera întreprinderii în viitor o autonomie mai mare, în
raport cu soldurile economic şi financiar, în luarea deciziilor strategice privind
creşterea sa externa.
Daca soldul de gestiune (G) este negativ, activitatea curenta (de exploatare
şi financiara) nu este suficienta pentru a finahja creşterea întreprinderii, aceasta
171

fiind nevoita sa caute alte resurse de finanţare. Ea va putea, in primul rand, sa
recurga la o politica de dezjnvestire, fie sa procedeze la o crestere de capital.
Ansamblul fluxurilor degaţate de cele trei subsisteme au ca rezultanta finala
variaţia disponibilitdjilor. Acest sold final are o semnificaţie mai puţin
importanta, întrucat el exprima excedentui sau insuficienţa lichiditaţilor degaţate
de ansamblul operaţiilor în cursul unui exerciţiu dat, fara a evidenţia contribuţia
diferitelor activity la formarea lui.
Pentru a elimina distorsiunile introduse în calculul excedentului de
trezorerie al exploatarii de metodologia de evaluare a stocurilor, practica
financiara a elaborat o alta varianta a tabloului plurianual în care excedentui de
trezoreriei al exploatarii se determina pe o cale mai directa pornind de la
excedentui asupra operaţiilor (ESO). în acest fel, întocmirea tabloului devine
independents de operable de inventariere şi evaluarea stocurilor. Aceasta
simplificare faciliteaza calculele previzionale şi face posibila elaborarea unor
tablouri trimestriale sau lunare de fluxuri financiare.
Principalele dificultaţi întalnite la evaluarea stocurilor pentru determinarea
excedentului de trezorerie al exploatarii se refera la :
- alegerea unei metode de evaluare (LI.F.O, F.I.F.O);
- evaluarea producţiei vandute la preţuri de vanzare;
- evaluarea producţiei stocate la costuri complete;
- evaluarea cumpararilor la costuri de cumparare inclusiv cheltuielile cu
accesoriile externe.
Modificarile intervenite în strucutra TPFF privesc doar prima parte a
acestuia (figura 3.11), partea a doua şi a treia ramanand neschimbate (figura
3.9)
V&nzari de marfuri + Producţia vanduta
- Cumparari - Alte cheltuieli externe -
Impozite, taxe şi varsaminte asimilate -
Cheltuieli cu personalul
= E.S.O
- Variafia operaţiilor comenciale
în curs de realizare
OPERATH N N+1 N+2
- A Credit clienţi + A
Credit furnizori ± alte
decalaje de exploatare
= EXCEDENT DE TREZORERIE AL EXPLOATARII
(E.TE.)
- Investiţii de exploatare
= SOLD ECONOMIC (D.D.F.I.C)
Fig. 3.11 Tabloul plurianual al fluxurilor financiare - model cu E.S.O.
E.S.O nefiind influenţat de variaţia stocurilor (de produse finite : A PF, de
producţie în curs de fabricaţie : A PCF, de materii prime şi materiale : AMP)
poate fi determinat şi în funcţie de E.B.E conform relaţiei:
172

Productia
- Cumparari de la terţi
- Chettuieli cu personalul
E.B.E = Vanzari
a EBE - A Stocuri I La aceasta
relatfe se ajunge pornirid de la urmatoarele
elemente:
= Vanzari + (AStPF + AStPCF)
- (Cumparari - A St MP)
- Alte consumuri externe
- Impozite, taxe şi
varsaminte asimilate
=- Cheltuieli cu personalul
- Cumparari
- Alte consumuri externe + (AStPF+AStPCF+AStMP)
- Impozite, taxe si
varsaminte asimilate
- Cheltuieli cu personalul
sau E.B.E = E.S.O + AStocuri
Fara a contesta avantajele practice oferite de calculul E.T.E pornind de la
E.S.O, este important de subliniat ca modelul (al doilea) poate ascunde,
analistilor financiari, probleme importante situate la nivelul gestiunii stocurilor
care constituie adesea originea dificultaţilor întreprinderii.
De asemenea, excluzand din calcul variaţia stocurilor, modelul prezinta
inconvenientul ca distorsioneaza valorile soldurilor (ETE şi apoi E), acestea
încorporand efectele inflaţiei.
In cadrul primului model al tabloului plurianual al fluxurilor financiare (figura
3.9), soldurile economic (E) şi financiar (F) sunt puţin distorsionate de efectele
inflatiei. Cresterea nominala a stocurilor datorata inflaţiei şi care este inclusa in
excedentul brut de exploatare, se deduce din acesta (EBE ) prin intermediul
elementelor cuprinse in variaţia nevoii de fond de rulment pentru exploatare
(ANFRE), pentru a determina excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE) şi
apoi soldul economic (E). Efectele inflaţiei asupra evaluarii stocurilor vor fi astfel
eliminate din soldul economic.
In soldul financiar (F) nu exista distorsiuni datorate inflaţiei, caci variatia
datoriilor creste artificial prin inflate, dar, în sens invers, cheltuielile financiare se
vor modifica cu o suma aproape identica.
Analiza soldurilor confute în tabloul plurianual a condus la elaborarea unei
matrici care pune în evidenta comportamentui financiar al întreprinderii şi
conţinutul noţiunii de echilibru financiar în funcţie de diferitele situaţii
caracteristice soldului economic, financiar şi rezultantei acestora: soldul curent.
Matricea compartimentului financiar 1 al întreprinderii, combinand diferite
valori caracteristice soldului economic şi financiar, pune în evident^ trei situaţii
ale soldului curent: G«0, G>0, G

s
0 L
D
E
C
0
N
0
M
1
C
E>0
SUBREGIM DE
CRESTERE
E =0 REGIM
OPTIM DE
CRESTERE
E 0 ; F < 0 ; G » 0
Intreprinderea dispune de capacitate de producţie care Ti asigura finantarea
creşterii nevoilor de exploatare (ANFRE) şi a investiţiilor productive. In ciuda
bunelor performanţe, întreprinderea ramane, fara îndoiala, sub posibilitaţile de
creştere, în masura în care ea nu profita de lichiditaţile degaţate de exploatare şi
nu beneficiaza de efectul de levier al îndatorarii (nu se îndatoreaza suficient).
Aceasta este situaţia unei întreprinderi care pare sa adopte o politics
conservatoare. In condiţiile în care rentabilitatea economica ar fi mai mare decat
rata dobanzii, îndatorarea ar avea un efect benefic asupra rentabilitaţii
capitalurilor proprii. Conform teoremei lui Modigliani şi Miller (1958) valoarea
unei întreprinderi creste proportional cu rata îndatorarii, ca urmare a efectului de
levier. Dar, acest diagnostic trebuie completat cu un studiu al perspectivelor
pieţei întreprinderii. Daca întreprinderea se situeaza pe o piaţa în expansiune, ea
va investi mai puţin pentru dezvoltarea sa si va distribui mai puţin dividende.
Daca întreprinderea se situeaza pe pieje în stagnare sau în recesiune, ea va
174
Exced
de
trez.

trebui sa fructifice soldul economic pozitiv adoptand o strategie diversificata.
Mentinerea echilibrului va depin.de- deci de poiitica promovata de conducerea
întreprinderii. '
Cazul 2 : E » 0, F = 0; G - 0
Aceasta e'ste. situagia de echilibru fundamental, recomandata, de altfel,
conducatorilor de întreprinderi pentru atingerea şi menţinerea obiectivului de
crestere echilibrata, indiferent de evolutia pietei
Cazul 3:E0, G = 0
Situatfa se caracterizeaza printr-o exploatare care, pe o perioada
plurianuala, nu degaţa suficiente lichiditaţi pentru a asigura finanţarea cresterii
nevoii de fond de rulment pentru exploatare (ANFRE) şi a investiţiilor industriale.
Acest deficit al soldului economic va fi acoperit din împrumuturi noi care se vor
concretiza într-un sold financiar pozitiv.
Acest caz este caracteristic unei situaţii de "forja financiara" în care
îndatorarea este exagerata în raport cu performanţele capacitaţii de producţie,
iar echilibru este precar. Daca întreprinderea este în faza de lansare, ea spera
sa-si restabilieasca echilibrul soldului economic înfaza imediat urmatoare, cand
productia şi vanzarile vor înregistra o creştere rapida degaţand resurse
suficiente pentru rambursarea datoriilor (atunci soldurile devin : E > 0; F < 0 şi se
restabileste echilibrul).
In caz contrar, dezechilibrul soldului economic se va menţine de la un exercitfu
la celalalt.
2) Sold curent pozitiv : G = E + F > 0
Aceste situaţii sunt caracteristice întreprinderilor care adopta o strategie
diversificata. Cresterea întreprinderii antreneaza un excedent de trezorerie
respectiv generaza lichiditaţi în cazurile 4,5,6.
Cazul 4 : E > 0 ; F = 0 ; G > 0
Activitatea de exploatare a întreprinderii genereaza excedente de lichiditaţi
care pot fi utilizate, fie pentru distribuirea de dividende, fie pentru crearea de noi
filiale sau achiziţionarea de participaţii financiare, devenind astfel o
"întreprindere mama" a unui grup, un solid holding.
Trebuie examinata însa, natura şi marimea soldului economic pozitiv. Daca
acesta are tending de creştere, trebuie revazuta poiitica de remunerare a
acţionarilor şi de crestere externa, iar în caz contrar este posibil ca soldul
economic sa se echilibreze şi soldul financiar sa devina pozitiv ( E = 0 şi F >■ 0,
întreprinderea se încadreaza în cazul 5).
Cazul 5 : E = 0, F>0,G>0
Desi întreprinderea acopera, pe o perioada plurianuala, nevoile de finanţare ale
exploatarii (ANFRE) şi investiţiile, întreprinderea angaţaza noi datorii financiare.
Cunoasterea utilizarii soldului curent, devine indispensabila în aceasta situaţie :
întreprinderea fie ca a întreprins o poiitica de diversificare orientata catre alte
produse şi alte pieje sau spre crearea de filiale şi achiziţionarea de titluri
financiare, fie ca s-a lansat într-o poiitica de distribuire a dividendelor. In acest
din urma caz, se poate deduce ca întreprinderea se împrumuta pentru a distribui
dividende. Acţiunile strategice care apar în tabloul plurianual al fluxurilor
financiare dupa soldul curent vor avea drept consecinţa restabilirea soldului
economic, sau promovarea unei strategii de crestere externa şi de restructurare.
175

Cazul 6 : E > 0; F > 0; G »0
In ciuda excedentului degaţat de activitatea de exploatare, întreprinderea se
împrumuta. Este aparent cazul unei tntreprinderi care promoveaza o politica de
crestere externa finanţata prin îndatorare. Aceasta politica de crestere externa
are sanse reduse de a menţine pozitiv soldul economic pe o perioada mai lunga,
întrucat dezvoltand activitaţile în filiale, ea risca sa neglijeze activtatea de
productfe în societatea mama. 3) Sold curent negativ: G = E + F < 0
Condiţiile de realizare a echilibrului financiar sunt caracterizate, printr-un
deficit al soidului curent, echivalent unui consum de lichiditaţi: cazurile 7,8,9.
Acest deficit implica, fie o politica de dezinvestire, fie o decizie de crestere a
capitalului. Daca deficitul de trezorerie nu este acoperit, continuitatea exploatarii
ar putea fi compromisa. Ultimul caz (cazul 9) reprezinta situaţia cea mai grea
pentru echilibrul financiar, întrucat ambele solduri ( E şi F) sunt negative
Cazul 7 : E = 0; F < 0; G

In concluzie, analiza soldurilor evidenţiate de tabloul plurianual al fluxurilor
financiare, prezinta condiţiile de realizare a echilibrului financiar, care sunt
adesea insuficiente pentru fundamentarea diagnosticului financiar al
intreprinderii. De aceea, matricea comportamentului financiar devine un
instrument, alaturi de celelalte, indispensabil pentru stabilirea diagnosticului
financiar al unei întreprinderi, permiiand şi orientarea acesteia asupra strategiei
financiare.
Tabloul plurianual al fluxurilor financiare se preteaza foarte bine la analiza
întreprinderilor îndatorate, care nu au, în taţa unei pieje bursiere anemice, alte
solufii decfit autofinanţarea,
Exemplul 2:
Utilizand informaţiile din tabelele 3.23 şi 3.24, se va întocmi TPFF (tabelul 3.25)
CONTUL DE PROFIT ş1 PIERDERE / EXERCITfUL N
CHELTUIELI VENITURI
Cheltuieli pentru exploatare Venituri din exploatare
Costul de cumpatare al mf. vdndute 3800 • Vanzari de marfuri 10000
• Cumparari marfuri 4000 • Producţie vanduta 20000
Tabelul 3.23
mii lei
• Variatia stocurilor d6 miirfuri -200
Consumul exerciţiului provenind Suma neta a cifrei de afaceri 30000
de la terfi: 14400
• Cumparari stocate din aproviz. 8000 • Producţia stocata --
• Variatia stocurilor de aproviz. -200 • Producţia imobilizata --
• Alte cheltuieli externe 6600 • Alte venituri 160 160
• Reluari asupra provizioanelor 400 400
Impozite, taxe şi varsaminte
asimilate 400
Cheltuieli cu personalul 6800
Amortizari şi pnovizbane calculate 2600
Total 28000 Total 30560
Cheltuieli financiare 1400 Venituri financiare 240
• Dobanzi şi cheltuieli asimilate 1400 • Alte dobanzi ?i venituri asim. 240
Cheltuieli excepţionale 340 Venituri exceptional 280
• Valoarea contabila a • Venituri din cesiunea
elementelor de activ cedate . ... 200 • elementelor de activ .' . 180
« Alte cheltuieli excepţionale 140 • Cote parti din subvenţii 100
Impozit pe profit 510
Rezuhatul exerciţiului 830
1
C-da 45 coala 12
Total general 31080 Total general 31080
177

TABLOUL DE FINANTARE - PARTEA INTAI /EXERCIŢIUL N
INTREBUINTARI STABILE RESURSE STABILE
Tabelul3.24
mii lei
• Dividende distribute 400 • CAF 2950
• Achiziţionarea elementelor de • Cesiunea sau reducerea
activ imobilizat elementelor de activ imobilizat 180
• imobilizari corporate 8400 • Cresterea capitalurilor proprii 4000
• imobilizari financiare 1600 • Cregterea datoriilor financiare 5600
• Rambursarea datoriilor financiare 2000
Variaţia FRNG 330
Total 12730 Total 12730
SOLDURILE DEGAJATE IN PARTEA a Il-a A TABLOULUI DE RNANTARE
(SUME IN MII LEI)
Soldul A (variatia neta a exploatarii):
Soldul B (variaţia neta in afara exploatarii):
Soldul C (variaţia neta a trezoreriei): (din
care 600 credite de trezorerie)
Rezolvare:
TPFF/ Exerci'tiul N (model cu ESO)
-1960(ANFRE)
- 140(ANFRAE)
+ 1770(T.31.12.N=1400
T.31.12.N-1=-370)
Tabelu!3.25
(mii lei)
Vanzari de marfuri (fara taxe) 10000
Producţia vanduta 20000
- Cumparari (mf 4000+stocate din aproviz 8000) -12000
- Alte cheltuieli externe -6600
- Impozite, taxe şi varsaminte asimilate -400
- Cheltuieli cu personalul -6800
= ESO 4200
- A Op. comerciale in curs (sold A 1960-AStoc 400) -1560
ETE 2640
- Investiţii de exploatare (imob. corporate) -8400
= SOLD ECONOMIC (DDFIC) -5760
Variaţia datoriilor financiare 1 ' (AD) 4200
- Cheltuieli financiare -1400
- Dividende distribuite (platite) -400
- Impozit pe profit -510
= SOLO FINANCiAR: F 1890
178

Tabelul 3.25 (continuare)
SOLD CURENT: G=(-5760+1690) -3870
+ Alte venituri 160
+ Venituri financiare 240
+ Venituri din cesiuni 180
+ Cresterea capitalului 4000
- Alte cheltuieli excepţionale -140
- Achiziţionarea altor valori imobiiizate -1600
-ANFRAE -140
= VARIATIA DISPONIBILULUI -1170
1) AD=(Dn- j Dn.i) = Cresteri-Rambursari+Credite curente = 5600-2000+600 =
4200 mii lei.
Df4=DN.1+Creşteri-Rambursari
Aceeasi variatie a disponibilitaţilor o regasim şi în tabloul de finanţare
partea a ll-a ATN=AFR-ANFR
ATN= 330-(1960+140)=330-2100=-1770 (inclusiv creditele de trezorerie)
Diminuarea disponibilitatilor=1770-600=1170(cu semn schimbat)
3.3.3. Tabloul explicativ al variaţiei trezoreriei
Tabloul de analiza a trezoreriei, întocmit pe mar multe exerciţii, este un
instrument extrem de eficace în analiza financiara a unei tntreprinderi, avand
rolul de a explica variaţia trezoreriei, asa cum contul de profit şi pierdere explica
formarea rezultatului.
Trezoreria joaca un rol preponderent în activitatea întreprinderii şi asigura
perenitatea sa. Ea constituie un indicator cheie care permite aprecierea
solvabilitaţii pe termen scurt, şi masurarea nevoilor de finanţare pe termen lung.
Variaţia trezoreriei constituie o informatie mai obiectiva decat variaţia
fondului de rulment, explicate de tabloul nevoi-resurse, a carui marime poate fi
influenţata de numeroase operaţii contabile. In fapt, tabloul explicativ al variaţiei
trezoreriei este ultimul model al tablourilor de flux care a tost recomandat, în
anul 1988 de catre Ordinul Experţilor Contabili şi Gontabililor Agreaţi
(O.E.C.C.A) din Franţa.
Problematica tablourilor de flux este dezvoltata şi în literatura romaneasca
de specialitate 3 , care recomanda în mod clar ca "situaţiile financiare ale
întreprinderilor romaneşti (în special cele mari) trebuie sa încorporeze tablourile de
flux, în special tabloul de trezorerie, ca instrumente extrem de utile în analiza
situaţiei financiare".
3 N.Feleaga şi I. lonafcu, Contabilitatea financiara, Editura Economics, Bucure?ti, 1993, vol III,
p. 151.
179

Schema functional^ a acestui tablou evidenţiaza contribuţia a trei funcfii
esentiale ale întreprinderii la variatia trezoreriei exercitiului (figura 3.13). Cele trei
functii explicative ale trezoreriei sunt: exploatarea, investiţia şi finanţarea.
Functia de "exploatare" degaţa fluxul de trezorerie provenit din operaţii de
exploatare în sens larg. Aceasta categorie include nu numai fluxurile provenite
din operaţiile de exploatare în sens strict, ci şi fluxurile degaţate din operatiile de
repartee (fara dividende) şi exceptionale (fara cesiunea imobilizarilor) . Notiunea
de "exploatare" corespunde operaţiilor pe care întreprinderea le realizeaza în
mod curent în cadrul activitaţii sale (activitatea curenta) şi care nu figureaza în
functia de investiţie şi finanţare.
Studiul primei parţi a tabloului releva performanţa întreprinderii la nivelul
exploatarii, concretizata într-un excedent de lichiditati, sau, dimpotriva
vulnerabilitatea acesteia, în absenţa trezoreriei disponibile (lichiditaţilor).
Functia de investiţie pune în evidenţa necesarul de trezorerie nascut din
operatiile de investitii (soldul negativ B degaţat la acest nivel).
Partea a doua a tabloului apreciaza efortul investitional al întreprinderii, atat
la nivelul cresterii interne (achizitionarea imobilizarilor corporate şi necorporale),
cat şi la nivelul cresterii externe (imobilizari financiare).
Functia de finantare explica modul în care întreprinderea a utilizat sau
finanţat, dupa caz, soldul net de trezorerie rezultat din finanţarea investiţiilor.
Ultima parte a tabloului evidenţiaza sursele de finantare externe la care a
recurs întreprinderea (crestere de capital prin aport în numerar sau
împrumuturi), daca trezoreria provenita din activitatea curenta a fost insuficienta
pentru acoperirea operaţiilor de investitii. Rambursarea datoriilor financiare şi
plata dividendelor sunt echivalente unei finanţari în minus.
în ansamblu, tabloul arata ca fluxul net de trezorerie rezultat din operatiile
de finantare (C) depinde de modul în care trezoreria exploatarii (A) acopera
nevoile de finantare determinate de activitatea de investitii (B). Acest aspect pus
în evidenţa de soldul (A-B) corespunde diferenţei dintre trezoreria exploatarii şi
trezoreria operatiilor de investiţii:
- daca soldul A-B este pozitiv, întreprinderea este în masura sa
finanţeze investiţiile sale prin trezoreria degaţata din exploatare si, în
plus, sa rambursese o^ parte din datoriile financiare fara sa angajeze
noi capitaluri externe. Insa, comportamentul financiar al întreprinderii
poate fi considerat favorabil numai daca investiftle realizate sunt
suficiente pentru a asigura evolutia întreprinderii în limitele sectorului
din care face parte, şi a menţine competitivitatea sa;
- daca soldul A-B este nul, sau foarte apropiat de zero, întreprinderea
asigura finanţarea investiţiilor sale. Aceasta situaţie impune
continuarea analizei si, în principiu, studierea fluxurilor de trezorerie
provenite din exploatare cat şi a celor afectate operatiilor de investitii.
Daca întreprinderea a realizat importante investitii pentru cresterea sa,
fluxul net de trezorerie degaţat din exploatare a fost utilizat integral
pentru finanţarea investiţiilor. în aceasta ipoteza, întreprinderea
mizand pe o rentabilitate economics superioara poate recurge la
împrumuturi pe termen lung, beneficiind de efectul de parghie
financiara al îndatorarii şi va prezenta riscuri minime partenerilor sai.
180

Operatii
OPERATM DE EXPLOATARE (in sens larg)
Opţiunea 1:
Rezuitatul net
Eliminarea cheltuielilor şi veniturilor fara incidents asupra trezoreriei
sau care nu sunt legate de exploatare:
• Amortismente şi provizioane
• Variaţii da stocuri
• Transferuri de cheltuieli în contul de cheltuieli de repartizat
asupra mai multor exerciţii
• Plusurile sau minusurile de val. din ces.(Preţ de ces.-
VCEAC) ___________________________________
C.A.F
Opţiunea 2:
Excedentul brut de exploatare (nejinand cont de variaţia stocurilor)
Alte cheltuieli şi venituri legate de exploatare şi susceptibile sa
antreneze o variatie de trezorerie ______________________
C.A.F
Incidenta variatiei decalajelor de trezorerie asupra operapor de
exploatare (ANFR = ANFRE + ANFRAE) ___________________
A : FLUX NET DE TREZORERIE DEGAJAT DE ACT1VITATEA
CURENTA
OPERATII DE INVESTITII
Plati pentru achizi(ionarea de imobilizSri corporals şi necorporale
incasari rezultate din cesiunea imobilizSrilor corporale si
necorporale
Piaţi pentru achiziţionarea de imobilizSri financiare
incasari rezultate din cesiunea imobilizarilor financiare
B : FLUX NET DE TREZORERIE REZULTAT DIN ACTIVITATEA
DE INVESTITII _______________________________
OPERATII DE FINANTARE
Incasari din creţteri de capital (aport nou)
Plaţi pentru dividende
incasari provenind din tmprumuturi noi pe termen lung
Rambursarea datoriilor financiare
Avansuri primite de la terti ____________________
C : FLUX NET DE TREZORERIE REZULTAT DIN ACTIVITATEA
DE FINANTARE ________________________________
Exercitiul
N
Exercitiul
N+1
A=1-2 A=1-2
VARIAŢIA TREZORERIEI NETE (A + B + C) A + B + C A + B + C
D: Trezoreria nets la inceputul exerclţiulul
Trezorerla nets la inchlderea exercltlulul (A + B + C + D)
Fig. 3.13 Tabloul explicativ al variaţiei trezoreriei
- daca soldul A-B este negativ întreprinderea este vulnerabila intrucat
nu-si poate finanţa investiţiile prin trezoreria degaţatş din exploatare.
Pentru finanţarea unui plan de relansare sau de restructurare, ea va
trebui sa faca apel, fie la dezinvestiţii, fie la o creştere de capital.
Raţionamentul privind comportamentul financiar al unei întreprinderi în
raport cu marimea fluxurilor de trezorerie trebuie nuantat in functie de rata de
crestere a intreprinderii, de natura activitatii sale şi de situaţia sectorului caruia Ti
181

apartine. In cazul unei întreprinderi al carui sector este caracterizat printr-o
puternica rata de creştere, importanta investiţiilor de realizat poate antrena un
sold A-B negativ. Realizarea acestor investiţii este totusi indispensabila
menţinerii piejei tntreprinderii şi supravieţuirii sale. Absenţa, sau insuficienţa
investiţiilor ar conduce în timp la degradarea trezoreriei întreprinderii. Daca
întreprinderile aparţin sectoarelor cu grad de imobilizare ridicat, fluxul de
trezorerie al exploatarii trebuie sa finanţeze cu prioritate investitiile de reînnoire.
Elaborat pe o perioada de mai multe exerciţii financiare, tabloul permite
cunoaşterea politicilor de investiţii şi de finanţare promovate de întreprindere şi a
gradului de acoperire a nevoilor prin capacitatea de autofinanţare.
Gruparea activitaţilor întreprinderii în raport cu principalele trei funcţiuni,
constituie un cadru practic, atat pentru caracterizarea comportamentului
financiar cat şi pentru stabilirea previziunilor întreprinderii.
Exemplul 3
Reluand exemplul 2 propus pentru TPFF, se va întocmi 'Tabloul explicativ
al variaţiei trezoreriei".
Rezolvare:
Aceeasi variaţie a trezoreriei o regasim, atat în 'Tabloul de finanţare partea
a-ll-a" cat şi în TPFF".
Din variaţia trezoreriei de 1770 mii lei, 600 mii lei reprezinta creditele
bancare curente => diminuarea disponibilitaţilor la 1170 mii lei.

OPERATII PRIVIND INVESTITIILE:
- Plati pentru achiziţionarea de imobilizari corporate + Incasari rezultate din
cesiunea imob. corporale - Plati pentru achizi(ionarea de imob. financiare +
Incasari rezultate din cesiunea imob. financiare B: FLUX NET DE
TREZORERIE AFECTAT OPERAŢIILOR DE INVESTIŢII
Tabelul 3.26 (continuare)
OPERATII DE FINANTARE:
+ Creşterea capitalului (aport nou în numerar) + Incasari provenind din Imprumuturi noi
pe termen lung - Rambursarea datoriilor financiare - Dividende platite în cursul
exerciţiului C: FLUX NET DE TREZORERIE REZULTAT DIN ACTIVITATEA DE
FINANTARE
-8400
180 -
1600
-9820
4000
5600 -
2000 -
400
7200
VARIATIA TREZORER1EI (A+B+C) 1770
D: Trezoreria la deschiderea ex. (dupSbilanJul la31.12.(N-1))
1400 -
Trezorerla la închiderea ex. (dup3 bilanţul la 31.12.(N))
370
Variatia trezbreriei note (inclusiv creditele de trezorerle) 1770
Studii de caz:

Se stie ca pentru exerciţiul N avem:
- variaţia creanţelor de exploatare
- variaţia datoriilor de exploatare
- NFRAE : 5 mil lei.
130 mil lei;
-20 mil lei;
Calculaşi:
a) Variaţia nevoii de fond de rulment pentru exploatare (ANFRE);
b) Variaţia nevoii de fond de rulment globala (ANFR);
c) Excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE) pornind de la EBE şi ESO;
d) Excedentul de trezorerie al operapor de gestiune. (ETOG)
® Pentru exerciţiul N, tabloul de finantare (partea I) al unei întreprinderi se
prezinta in tabelul 3.28 :
TABLOUL DE FINANTARE - PARTEA INTAI
întrebuinţari Resurse
• Dividendeplatite •Achiziţionarea
elementelor de activ imobilizat •
Rambursarea datoriilor financiare
80
720
150
• CAF •Cesiunea sau
reducerea elementelor de activ
imobilizat •Cresterea capitalului
• Cresterea datoriilor financiare
Total întrebuinJSri 950 Total resurse
Variaţia FRNG
Tabelul 3.28
mil.
lei
200
100
300
250
850
100
TOTAL 950 TOTAL 950
- In cursul exerciţiului "N" nu exista producţie imobilizata;
- NFR s-a diminuat la 120 mil. lei, iar NFRAE a crescut la 5 mil. lei;
- EBE se ridica la 215 mil. lei.
Determinaţi:
a) excedentul de trezorerie al operaţiilor de investiţii şi de finanfare (ETOIF);
b) excedentul de trezorerie al operaţiilor de gestiune (ETOG), procedand în
doua moduri diferite;
c) excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE);
d) impozitul pe profit şi întocmiţi 'Tabloul fluxurilor de trezorerie".
(D Pornind de la informape conţinute în anexele I-IV, stabiliti succesiv :
a) tabloul plurianual al fluxurilor financiare;
b) tabloul explicativ al variaţiei trezoreriei:
184

ANEXAI BILANJ - EXERCIŢIUL N-1
ACTIV Brut Amortsl
Proviz.
Imobilizari necorporale 800000 540000
Terenuri Construct 1000000 1200000
Instalatii, materials, utilaje 1800000 640000
Alte imobilizari corporale 950000 110000
Participatii ?mprumuturi 170000 10000
Alte imobilizari financiare 120000 32000
MaterS prime aproviztonate 40000 30000
Produse finite CItenti Alte 8000 51000
creanţe
925000
DisponibiKtati Cheltuieli de 456000
repartizat pe mai multe 588000
exercitii
94000
ANEXA II
118500
94500
Net PASIV
260000 Capital social Rezerve
1000000 Rezultatul exerciţiului
600000 Subventii pentru invest^
310000 Provizioane reglemerrtate
60000 Provizioane pentru riscuri
110000 Provizioane pentru cheltuieli
40000 Datorii finandare*
8000
893000
426000
537000
94000
1 ' impr. şi
dat financ. dvefse 0
Datorii furnizori Datorii
fiscale şi sociale
Alte datorii Credite
bancare curente
118500
94500
Tabelul3.29
mii lei
2200000
418000
598000
120000
10000
82000
113000
211000
186000
164000
122000
312000
15000
TOTAL 7164000 2613000 4551000 TOTAL 4551000
ACTIV Brut Amort şi
Provte.
BILANT . EXERCITIUL
Net PASIV
Tabelul3.30
mii lei
Imobilizari necorporale 800000 640000 160000 Capital social 2748000
Terenuri 1400000 — 1400000 Rezerve 536000
Construe^ 1800000 1300000 500000 Rezultatul exercitiului 815000
Instalaţii, materiale, utilaje
Alte imobilizari corporale
1160000
200000
680000
128000
480000 Subventii pentru invests
72000 Provizioane reglementate
90000
10000
Participatii 140000 15000 125000 Provizioane pentru rjscuri 91000
împrumuturi (40000-20000) 20000 - 20000 Provizioane pentru cheltuieli 124000
Alte imobilizari financiare 12000
■ ~
12000
Datorii financiare 201000
Materfi prime aprovizionate 1412000 48000 1364000 impr. şi dat. financ. diverse 100400
Produse finite 506000 31000 475000
Clienţi 802000 77000 725000 Datorii furnizori 183000
Alte creanţe 38000 38000 Datorii fiscale şi sociale 165000
Valori mob. de plasament 29000 2000 27000
Disponibilitati 32000 — 32000 Alte datorii 465100
Cheltuieli de repartizat pe Credite bancare curente 94000
mai multe exercitii 192500 - 192500
TOTAL 8543500 2921000 5622500 TOTAL 5622500
(1) Din care 100000 mai mici de un an
(2) Din car e 72 000 mai m ici de un a n Rambursabile in anul N
185

ANEXA III CONTUL DE REZULTATE AL EXERCITIULUI N (în lista)
VENITURI DIN
EXPLOATARE
CHELTUIELI PTR EXPLOATARE
VENI
TUR
FINA
NC.
CHEL
T.
FINA
NC.
i£
CH
EL
T.
EX
CE
PT
186
Producţia vanduta Producţia stocata (SN- S^) = 506000-
456000 Reluari asupra amortismentelor şi proviz.,
transfer de cheltuieli: din care 160000 cheltuieli de
repartizat pe mai multe exerciţii Alte venituri
Tabelul3.31
mii lei
5947500
50000
161000
14000
TOTAL VENITURI DIN EXPLOATARE I 6172500
Cumparari de materii prime şi alte aprovizionari
Variaţia stocurilor de materii prime Alte
cumparari şi cheltuieli externe Impozite, taxe şi
varsaminte asimilate Cheltuieli cu personalul
AMORTIZ. SI
PROVIZ PTR.
EXPLOATARE
CALCULATE
Asupra imobilizarilor : amortizari calculate
provizioane calculate Asupra activului circulant:
provizioane calculate Pentru riscuri şi cheltuieli:
provizioane calculate
3053400 -
487000
312000
226000
1331100
482500
5000
44000
20000
TOTAL CHELTUIELI PENTRU EXPLOATARE II 4987000
1. REZULTATUL EXPLOATARII (I - II) 1185500
Venituri fir lanciare din participatii venituri asimilate 3te
12420
Dobanzi ş din cesiunea valorilor mob. de plasament
9540
Venituri n<
14890
TOTAL VENITURI FINANCIARE III 36850
Amortizari şi proviz. financiare calculate
2000
Dobanzi şi cheltuieli asimilate Diferente
55250
negative de curs
11200
TOTAL CHELTUIELI FINANCIARE IV 68450
2. REZULTATUL FINANCIAR (III - IV) -31600
REZULTATUL CURENT (1 -2) 1153900
Venituri exceptionale asupra op. de capital (a) 80350
TOTAL VENITURI EXCEPTIONALE V 80350
Cheltuieli exceptionale asupra op. de capital (b) 22500
TOTAL CHELTUIELI EXCEPTIONALE VI 22500
3. REZULTAT EXCEPTIONAL (V-VI) 57850
Impozit pe profit VII 396750
TOTAL VENITURI I+III+V 6289700
TOTAL CHELTUIELI II+IV+VI+VH 5474700
4. PROFIT NET 815000

ANEXA IV
a) Venituri din cesiuni
b) Valoarea net contabila a elerpenteloc.de aptiv cedate 22500 mii lei.
Informatii complementare:
- o crestere a capitalului a avut loc la tnceputul exercitiului N:
• prin încorporarea rezervelor în valoare de 180000 mii lei;
• prin aport în numerar pentru restul.
- doua cesiuni au intervenit în exercitiul N:
• un utilaj achiziţionat la 140000 mii lei şi amortizat integral a fost
vandut pentru o suma de 40350 mii lei;
• un utilaj industrial, avand valoarea de origine egala cu 45000 mii lei,
amortizat 50% în momentul cesiunii, a fost vandut la un pret de
10000 mii lei.
- un împrumut de 20000 mii lei (figurand în activul bilanţului (N -1) a fost
rambursat în N;.
- nu s-au primit noi subvenţii pentru invest^ în exercitiul N.
® O întreprindere aparţinand sectorului de comercializare a marfurilor
prezinta la 31.12.N urmatoarea situatie:
BILANT LA 31.12.N
Tabelul 3.32
ACTIV N-1 N PASIV N-1 N
Imobilizari corporale
Stocuri de marfuri
Clienfi
Disponibilitaţi
1)
430000 1)
107000
285000
58000
570000 1)
127000
401000 2 Capital social
Rezerve Rezuitatul
' exercitiului Datorii
2000 financiare Datorii
furnizori
200000
225000
70000
240000
145000
mii lei
400000
130000
105000
300000
165000
TOTAL 880000 1100000 TOTAL 880000 1100000
Imobilizarile corporale nete în exerciţiu l (N -1) sunt: 65 0000 (brut) - 220000
(amortizare), iar în exercitiul N su nt: 870000 (brut) - 300000 (amortizare);
2) Clienfii în exercitiul (N -1) reprezinta 425000 (brut) - 24000 (provizioane)
Informatii suplimentare referitoare la exercitiul N:
- creşterea capitalului s-a facut prin încorpor a r e a r e zervelor pentru
suma de 100000 mii lei, iar diferenţa prin aporturi noi de capital;
- se admite ipoteza repartizarii profitului net din exercitiul (N -1) pentru
cresterea rezervelor (5000 mii), iar restul pentru distribuirea
dividendelor;
- întreprinderea a rambursat un împrumu t de 220000 mii lei;
- au fost vandute imobilizari corporale la un pret de 59400 mii lei,
pretul de achizitie (origine) fund de 105000 mii lei, amortizat pana la
data vanzarii pentru suma de 80000 mii lei;
187

CONTUL DE PROFIT ?l PIEROERE 31.12.N
Tabelul3.33
CHELTUIELI SUMA VENITURI SUMA
Cumparari de marfuri Servicii de la
terţi Impozite, taxe şi varsaminte
asimilate Cheltuieli cu personalul
Amortizari de exploatare calculate
Provizioane pentru exploatare calculate
Cheltuieli financiare (dobanzi) Val. net
contabila a imob. cedate (105000-
80000) Impozit pe profit Profit net
745000 Vanzari de marfuri
120400 Variaţia stocurilor
70000 de marfuri Venituri
317000 din cesiu-nea
160000 imobilizarilor
24000
48000
25000
87000
105000
mii lei
1622000
20000
59400
TOTAL 1701400 TOTAL 1701400
Analizaţi trezoreria întreprinderii, atat prin fluxurile de trezorerie cat şi pe
baza fluxurilor financiare. în acest scop se vor întocmi:
a) tabloul de finanfare;
b) excedentul de trezorerie al operaţiilor de investiţii şi finanţare (ETOIF),
excedentul de trezorerie al operaţiilor de gestiune (ETOG) şi Tabloul
fluxurilor de trezorerie;
c) tabloul explicativ al variaţiei trezoreriei;
d) tabloul plurianual al fluxurilor financiare (TPFF)
Pe baza informaţiilor prezentate în tabelul nr. 3.34 se analizeaza cash-flowurile
întreprinderii
Tabelul nr. 3.34
BILANT LA 31 XII N
mil.lei
ACTIV N-1 N PASIV N-1 N
Imobilizari Active
circulante*
1235
325
1105
1137
Capital propriu Datorii
financiare** Datorii de
exploatare
700
815
45
845
1220
177
TOTAL 1560 2242 TOTAL 1560 2242
*inclusiv activele de trezorerie **
inclusiv pasivele de trezorerie
ContuI de profit şi pierderi al exerciţiului N prezinta urmatoarele informaţii
(mil. lei): cifra de afaceri 2990; cheltuieli pentru exploatare platibile 2415;
amortizarea imobilizarilor 55; cheltuieli cu dobanziie 163. ImpozituI pe profit este
calculat cu o cota de 25%.
Se cere:
a) Cash-flow-ul de gestiune şi cash-flow-ul de exploatare;
b) Cash-flow-ul disponibil calculat dupa originea sa c&t şi în funcţie de
destinaţiile sale. Confruntaţi concordanţa rezultatelor obţinute.
188

CAPIT0LUL4
DIAGNOSTICUL FINANCIAR PRIN SISTEMUL
DE RATE ş1 EVALUAREA RISCULUI DE
FALIMENT
4.1. SISTEMUL DE RATE
Cunoaşterea gradului de independenţa economica şi financiara, detectarea
la momentul oportun a diferitelor cauze care genereaza schimbari nedorite in
activitatea întreprinderii presupun diagnosticarea financiara printr-un sistem de
rate de eficienţa.
Ratele se stabilesc sub forma unor rapoarte semnificative între doua
elemente comparabile, şi în general, legate între ele printr-o relaţie cauza -
efect. Forma de exprimare a ratelor este variata, principalele modality fiind:
exprimarea printr-un coeficient (un numar), printr-un procent sau printr-un numar
de zile (durata).
Matematic, exista posibilitatea formuiarii unui numar mare de rate ca efect
al diferitelor combinaţii între posturile din bilanţ sau informaţiilor conţinute in
situape de sinteza. Selecfia ratelor trebuie facuta în funcţie de poziţia pe care
se plaseaza analistul, cat şi de problemele ce urmeaza sa fie rezolvate. In fond,
metoda ratelor este o tehnica de analiza folosita, atat de analistii financiari din
întreprindere, cat şi de organele bancare şi cele de studii financiare. Astfel,
analistul va trebui sa procedeze cu multa atenţie la alegerea şi interpretarea
ratelor care compun "bateria" apta de a aprecia gestiunea unei întreprinderi şi
starea de sanatate financiara a acesteia. Oe aceea, utilizarea ratelor in analiza
financiara presupune selecţia acelor rate semnificative, independente şi
omogene. Valorile raportate trebuie sa fie comparabile între ele sub aspectul
conţinutului şi al prezentarii monetare, ştiut fiind faptul ca Succesul analizei prin
rate este asigurat în condole în care ratele calculate pe mai multe exercitii
succesive sunt comparabile.
Principalele objective în cadrul analizei pe baza ratelor constau în
studierea succesiva a eel puţin trei dimensiuni financiare ale întreprinderii:
rehabilitate, lichiditate, structura financiara.
Ratele posibil de determinat fiind numeroase, iar gruparea lor omogena si
riguroasa fiind greu de realizat, se vdrprezenta cele mai semriificative rate
circumscrise celor trei dimensiuni financiare, şi grupate pe urrnStQarele
;
coordonate:

- rate de rentabilitate
- rate de structura a capitalurilor
- rate privind rotaţia capitalurilor.
Pentru efectuarea diagnosticului financiar se face apel la datele contabile
din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere, cat şi la informaţiile conţinute in
bilanţul financiar şi în bilanţul functional.
4.1.1. Ratele de rentabilitate
Ratele de rentabilitate evidenţiaza caracteristicile economice şi financiare
ale întreprinderilor, permijand compararea performantelor industriale şi
comerciale ale acestora. In general, ratele de rentabilitate se determina ca
raport între efectele economice şi financiare obţinute (diferite marje de
acumulare) şi eforturile depuse pentru obţinerea lor (activ total, capital investit,
capital economic etc.).
Ratele de rentabilitate masoara rezultatele obţinute în raport cu activitatea
întreprinderii (rentabilitatea comerciala) şi a mijloacelor economice (rentabilitatea
economica) sau financiare (rentabilitatea financiara) asa cum reiese din figura 4.1.
Diferite niveluri ale rezultatelor
• Marja comerciala • Rezultatul exploatarii •
Valoare adaugata • Rezultatul net •
Excedentul brut de exploatare • Rezultatul distribuit
Degaţate de............
Activitate Mi loace
Economice Financiare
• Cifra de afaceri
(fara TVA) • Valoarea
adaugata
• Imobilizari brute •
Imobilizari nete •
NFRE • Capital
economic • Capital
investit • Activ total
• Capital social •
Capitaluri proprii •
Resurse durabile •
Pasiv total
Fig. 4.1 Rezultatele degaţate de activitatea întreprinderii şi de mijloacele economice sau
financiare.
Din cele prezentate, rezulta ca rentabilitatea întreprinderii va fi analizata
prin cele trei categorii de rate:
rate de rentabilitate comerciala
rate de rentabilitate economica
rate de rentabilitate financiara
4.1.1.1. Ratele de rentabilitate comerciala
Ratele marjelor beneficiare sau ratele de rentabilitate comerciala apreciaza
randamentul diferitelor stadii ale activitaţii întreprinderii la formarea rezultatului,
fiind determinate ca raport între marjele de acumulare şi cifra de afaceri sau
valoarea adaugata.
Exista urmatoarele categorii de rate:
190

1) Rata marjei comerciale , utilizata indeosebi de tntreprinderile cu activitate
comerciala. ■< ^
Rata marjei comerciale = Marja_comerciala
Vanzan de marfuri
Aceasta rata pune în evidenţa strategia comerciala a întreprinderii
analizate. Astfel, o marja comerciala redusa (insuficienta) implica cheltuieli
generale riguroase şi deci recurgerea la forme de distribuire a marfurilor care
permit reducerea costurilor privind personalul si economii asupra cheltuielilor de
transport, stocaj, etc. Din contra, marja comerciala ridicata (importanta) reclama
cheltuieli generale sporite şi deci servicii mai bune catre clienţi. De asemenea,
rata marjei comerciale, apreciaza influenţa constrangerilor piejei şi a politlcii
preţurilor de vanzare. Astfel, cresterea ratei însofita de o diminuare a vanzarilor
(CA) semnifica faptul ca intreprinderea încearca sa-si menţina marjele
promovand o politica de preţuri înalte. Dimpotriva, o rata a marjei comerciale în
scadere însojita de o creştere puternica a vanzarilor (CA) evidenţiaza faptul ca
intreprinderea prefera reducerea preţu'rilor de vanzare in scopul cuceririi unui
nou segment de piaţa. In fine, cazul în care cresterea ratei marjei comerciale
este insoţita de o crestere a cifrei de afaceri releva o situaţie favorabila pentru
întreprindere, respectiv punerea în vanzare de produse cu performanţe
superioare sau ocuparea pe piata a unei poziţii concurenţiale "forte".
2) Rata marjei brute de exploatare, sau rata EBE, mSsoara nivelul
rezultatului brut de exploatare independent de politica financiara, politica de
investiţii, de incidenţa fiscalitaţii şi a elementelor exceptionale.
R
EBE
_ Excedent brut de exploatare
Cifra de afaceri
Aceasta rata indica aptitudinea proprie a activitaţii de exploatare de a
degaţa profit.
Valoarea ridicata a ratei EBE reflecta posibilitatea financiara de reinnoire
rapida a echipamentelor întreprinderii. O ameliorare a ratei EBE exprima o
crestere a productivitaţii, în masura în care rata nu este simpla consecinta a
cresterii ratei marjei comerciale, iar scaderea ei, în raport cu o rata a
marjei comerciale stabila, dovedeste o împovarare referitoare la costurile
exploatarii.
3) Rata marjei nete exprima eficienţa globala a întreprinderii, respectiv
capacitatea sa de a realiza profit şi de a rezista concurenţei.
„ . . . ' » ' ■ " Rezultatul netal exercitiului
Rata marjei nete = --—• ./ .—■—.— . *- .- ■
Cifra de afaceri
Aceasta rata prezinta facilitaţi de calcul, deoarece nu presupune o pregatire
prealabila a datelor, fiind recomandata în analizele financiare vizand perioade
scurte dar şi întreprinderi mici. Aceasta recomandare este justificata de faptul ca
rezultatul net nu exprima în exclusivitate un rezultat al activitatii de exploatare ci
el poate fi generat de rezultatul unor operatii de dezinvestire (pperatii
exceptionale) sau al unor plasamente financiare (operatii financiare). De aceea,
191

pentru perioade mai lungi şi în special in marile întreprinderi, evaluarea activitatii
de exploatare (comerciala, industrial^) este bine sa fie facuta cu ajutorul ratei
privind rentabilitatea exploatarii.
4) Rata marjei nete de exploatare sau rata privind rentabilitatea exploatarii
pune în evidenţa eficienţa activitaţii de exploatare sub toate aspectele: industrial,
administrativ şi comercial.
_ . . . . . Rezultatul exploatarii
Rata marjei nete de exploatare = —Cifra de afaceri -----
Rezultatul exploatarii prezinta avantajul de a fi influenţat de amortismente şi
provizioane, devenind un rezultat net al exploatarii.
5) Rata marjei brute de autofinamjare masoara surplusul de resurse de care
dispune întreprinderea pentru a-si asjgura dezvoltarea si/sau remunerarea
acţionarilor sai.
o. - U * J * *• * Capacitatea de autofinantare
Rata marjei brute de autofinantare = — -----------------------------* —
Cifra de afaceri
6) Rata marjei asupra valorii adSugate masoara rezultatul brut de care
dispune întreprinderea dupa deducerea cheltuielilor de exploatare (consumuri si
cheltuieli de personal) pentru 100 lei bogaţie creata (daca se exprima
procentual).
_ . . . . .. .„ . Excedent brut de exploatare
Rata marjei asupra valorii adaugate = -
r
Valoarea adaugata
4.1.1.2. Ratele de rentabilitate economics
Rata rentabilitaţii economice are o accepţiune mai larga vizand, în esenţa,
eficienţa capitalului economic alocat activitatii productive a întreprinderii. Ea se
exprima prin raportul:
H
Rezultatul economic
Activ total (sau o parte din activul total)
Rezultatul economic, excluzand elementele financiare şi excepţionale,
favorizeaza comparaţiile întreprinderilor aparţinand aceluiasi sector de activitate.
In exprimarea rentabilitaţii economice, la numaratorul fracţiei se poate
utiliza fie rezultatul exploatarii, fie excedentul brut de exploatare, iar la numitor
activul total sau o parte a acestuia. Activul total, sau capitalul angaţat, cuprinde
capitalul economic, imobilizarile în afara exploatarii şi financiare, nevoia de fond
de rulment în afara exploatarii şi disponibilitaţile banesti, în timp ce capitalul
investit, parte a activului economic, cuprinde doar capitalul economic si
imobiHzşrile în afara exploatarii. •
192

Capitalul economic alocat exploatarii nu tine cont decat de imobilizarile
utilizate de întreprindere pentru activitatea sa de exptoatare şi de creşterea
nevoji de fond de rulment pentru exploatare.
In aceste condiţii expresia generala pentru Re devine:
R ____________________ Rezultatul economic ____________ Rezultatul economic
8
Imobilizari brute + NFR globala + Disponibilitati Activ economic
Daca rezultatul economic exprima rezultatul exploatarii înaintea cheltuielilor
cu dobanzile şi impozitul pe profit, relaţia de calcul va fi:
R
Rezultatul exploatarii înaintea deducerii cheltuielilor cu dobanzile şi impozitul pe profit
AE ~ Capital angaţat
in care: Rezultatul exploatarii înaintea deducerii cheltuielilor cu
dobanzile şi a impozitului pe profit = Rezultatul curent înaintea
impozitarii + Dobanzile şi cheltuielile asimilate
Rata rentabilitaţii economice, astfel calculate, devine o rats a rentabilita^ii
activului economic (RAE) •
Daca rezultatul economic este un excedent brut de exploatare, atunci
raportul exprima rentabilitatea activului economic brut (RAEB):
n Excedent brut de exploatare
R
AEB="
Activ economic brut (Capital angaţat)
In teoria financiara din Jarile occidentale, problema alegerii numitorului, între
activ total sau capital economic, este foarte dezbatuta de autori, în general,
optandu-se pentru exprimarea rentabilitaţii economice în funcţie de capitalul
economic 1 .
In funcţie de marjele de acumulare utilizate, rentabilitatea capitalurilor
economice angaţate în expoatare poate fi exprimata sub doua forme:
_ Excedent brut de exploatare _ Rezultatul exptoata ii
HQ-I — --------------------------------------------------- '. I»Q2 ~ ------------------------------------
Capital economic Capital economic
Capitalul economic poate fi brut, sau net, dupa cum imobilizarile includ, sau
nu, amortizarile şi provizioanele pentru deprecierea acestora. De asemenea,
rezultatul generat de acest capital poate fi un rezultat brut, sau net de
exploatare. Pe baza rezultatului brut şi net al exploatarii, precum şi a capitalului
economic brut şi net se determina doua rate de rentabilitate economics:
rentabilitatea economics brutS (Re bmta) ş" rentabilitatea economics nets (Re
nets), conform relaţiilor:
_____ EE^E______ . _ Rezultatul exploata-ii
ebruta =
Capital economic brut'
eneta =
Capital economic net
Rentabilitatea economics bruta, nefiind perturbata de deciziile privind
amortizarea, este folosita frecvent In analize externe deoarece permite
efectuarea comparatiilor în spaţiu, între întreprinderi aparţinand aceluiafi sector
sau sectoare diferite de activitate, indiferent de marimea lor sau forma de
1 Bruno Solnic, Gestion financiers, Ed. Nathan, Edition 3, Paris, 1980, p. 64.
C-da 45 coala 13
193

proprietate. Rata rentabilitatii economice brute masoara aptitudinea capitalului
economic de a asigura reinnoirea şi remunerarea sa, reînnoire care ar trebui sa
se realizeze într-o perioada cat mai scurta.
In economiile occidentale se considera corespunzatoare o rentabilitate
economica mai mare decat 25%, ceea ce înseamna ca în maxim 4 ani
întreprinderea îşi poate reinnoi capitalurile angaţate prin excedentui sau brut de
exploatare 2 .
In conditiile economiei romaneşti care înregistreaza durate medii de rotaţie
ale activelor economice mult mai mari de 4 ani, pragul minim al rentabilitatii
economice va fi mult mai mic decat eel din economiile occidentale.
Rentabilitatea economica trebuie sa depaseasca, în mod necesar, rata
inflaţiei, pentru ca întreprinderea sa-si poata recupera integral eforturile depuse
pentru desfasurarea activitaţii, mentinandu-si astfel activul sau economic. în
conditii de inflaţie (Rj), rentabilifatea economica în termeni reali (Rr) determinate
dupa formula lui Fisher, reprezinta un procent mult mai mic comparativ cu
rentabilitatea nominala (Rn).
Pornind de la relaţia: (1+Rn) = (1+Rr)(1+Ri)
obţinem: Rn= >
de unde
Pentru o inflaţie controlata şi normala ce nu depaseste 10% termenul
(RrxRj), din dezvoltarea relaţiei Rn, înregistreaza valori foarte mici astfel încat
poate fi neglijat, iar relaţia Rr devine:
Rn = R, + Rr de unde,
R r - R n-
Astfel, pentru o întreprindere occidental^ o rata nominala a rentabilitaţii
economice de 25% în conditiile unei inflaţii de 5%, reprezinta în termeni reali un
procent de numai 20%:
Rr = 25% - 5% = 20%
Aceeasi rentabilitate economica reala poate fi realizata de întreprinderile
romanesti în conditiile unei inflaţii ce înregistreaza valori semnificative de 250%,
cu o rentabilitate nominala mult mai mare, respectiv Rn =320%.

vor beneficia de efectul de parghie financiara al îndatorarii întreprinderii
(cresterea rentabilitatii financiare cu fiecare procent de crestere a îndatorarii).
Factorii determinant ai rentabiNtaţii economice sunt pusi in evidenţa prin
descompunerea acesteia în doua rate explicative conform reiafiei:
EBE EBE Cifra de afaceri
Capital economic Cifra de afaceri,
Rala marjei brute de acumulare
Capital economic
Coeficientul de rotaţie al capitalului ec.
sau Rg = Rentabilitatea comerciala x Productivitatea mijloacelor economice
Nivelul marjei brute evidenţiaza rezultatul activitaţii de exploatare, inclusiv
finaiizarea ei prin condiţie de comercializare oglindite în cifra de afaceri, în timp
ce rotaţia capitalului economic prin cifra de afaceri exprima gradul de intensitate
al utilizarii resurselor financiare ale întreprinderii.
Se observa ca rata rentabilitatii economice poate fi ameliorate, fie prin
cresterea marjei brute de acumulare, respectiv prin creşterea vanzarilor şi
reducerea cheltuielilor platibile, fie prin cresterea rotaţiei capitalului economic
prin cifra de afaceri, obiectiv realizabil în condiţie diminuarii investitiilor
economice, prin optimizarea nivelului stocurilor, creditului - clienţi, selectivitate
stricta a investiţiilor etc., fie prin ambele cai.
Rata rentabilitaţii economice exprima, în fapt, o anumita combinatie între
cei doi factori de influenţa: unul cantitativ exprimand marja bruta de acumulare
realizata asupra vanzarilor şi deci politica de preturi practicata şi altui calitativ
exprimand gradul de intensitate a utilizarii capitalului economic, deci viteza de
rotate prin cifra de afaceri.
De asemenea se poate observa ca aceeasi rehabilitate economica poate fi
generata de doua strategii comerciale opuse:
- o politica de preturi înalte, deci cu o marja bruta ridicata, dar cu o
rotate lenta a capitalului economic şi un volum al desfacerilor redus (în
\m\e occidentale aceasta strategie este caracteristica investitiilor din
centrul orasului);
- o politica de preţuri scazute, deci o marja mai slaba, dar cu o rotaţie
accelerata a capitalului economic şi un volum al desfacerilor important
(specifics investitiilor situate la periferia orasului).
Exemplul 1.
Fie doua întreprinderi cu cifra de afaceri, rezultat economic şi activ total,
prezentate în tabelul 4.1. Descompuneti rentabilitatea economica în cele doua
componente.
Tabelul 4.1
Explicate Intreprinderea A Intreprinderea B
• Cifra de afaceri (mil lei) •
Rezultatul înaintea deducerii
cheltuielilor cu dobanzile şi
impozitul pe profit (mil lei) •
Activ economic (mil lei)
1000
100
500
1000
50
250
Rata marjei brute (mil lei) 10% 5%
Coeficient de rotate al capitalului
economic
2 rotatii 4 rotatii
Rentabilitatea activului economic 20% 20%
195

Se constata ca întreprinderea B, dispunand de un activ economic şi un
rezultat de numai 50% faţa de întreprinderea A, realizeaza aceeasi rentabilitate
economica datorita vitezei de rotate accelerate (dubla faţa de A).
Dar, rentabilitatea economica poate fi pusa în corelaţie directa şi cu
rentabilitatea factorului munca oferita de rata marjei asupra valorii adaugate
(diferenţa dintre valoarea adaugata şi cheltuielile de personal), cu productivitatea
activelor fixe (exprimata prin valoarea adaugata ce revine la un leu imobili -
zari) şi cu structura investiţiei (oferita de coeficientul investiţiilor strategice):
EBE EBE Val. adaugata Imobilizari
Capital ec. Val. adaugata Imobilizari Capital economic
Rata marjei asupra val. Productivitatea Gradul de imobilizare
adaugate activelor fixe al capitalului economic
Drept urmare, rata rentabilitaţii economice poate fi majorata, fie prin
creşterea marjei asupra valorii adaugate, fie prin creşterea productivitaţii
activelor fixe, sau prin creşterea gradului de imobilizare al capitalului economic,
fie acţionand simultan asupra celor trei factori.
4.1.1.3. Ratele de rentabilitate financiara
Rentabilitatea financiara reprezinta capacitatea întreprinderilor de a dagaţa
profit net prin capitalurile proprii angaţate în activitatea sa.
Rentabilitatea financiara reflecta scopul final , al acţionarilor unei
întreprinderi, exprimat prin rata de remunerare a investiţiei de capital facuta de
aceştia în procurarea acţiunilor ei, sau a reinvestirii totale/parţiale a profiturilor ce
le revin de drept. De aceea, la numitorul raportului vor figura capitalurile proprii,
sau media acestora în masura în care în cursul exerciţiului au avut loc modificari
sensibile ale capitalului propriu prin aporturi noi în numerar. La numarator
figureaza, de obicei, rezultatul net (profitui net) sau rezultatul cu rent înainte de
impozitare, care prezinta, în raport de profitui net, avantajul de a fi mai apropiat
de realitatea financiara întrucat elimina incidenşa activitaţii excepţionale.
In funcţie de indicatorii utilizaţi la numaratorul raportului, rentabilitatea
financiara a unei societaţi pe acţiuni poate fi exprimata astfel:
1. Rentabilitatea financiara neta = Rezultatul net al exercrţiului/Capitaluri
proprii*
2. Rentabilitatea financiara = Rezultatul curent înainte de impozit/Capitaluri
înainte de impozit proprii*
| 3. | Randamentul capitalurilor proprii = Dividende/Capitaluri proprii* I
*) Capitaluri proprii exclusiv profitui nerepartizat
Desi foarte utilizata în analiza financiara, aceasta rata trebuie sa Jina cont
de metodologia determinarii profitului net, respectiv de regimul de calcul al
amortizarilor şi provizioanelor, al cheltuielilor deductibile şi nedeductibile avute în
vedere la determinarea bazei de calcul a impozitului pe profit.
196

Rentabilitatea financiara remunereaza acţionarii, fie prin acordare de
dividende, fie sub forma afectarii (majorarii) rezervelor care, in fapt, reprezinta o
creştere a averii proprietarilor, prin încorporarea lor în capital, şi deci o creştere a
valorii intrinsece a acţiunii.
Acţionarii majoritari facand adesea un plasament pe termen lung, nu
solicita o rentabilitate imediata pe acţiune şi deci un dividend important, fiind
preocupafi, în special, de un rezultat satisfacator chiar daca acesta este
conservat de întreprindere, întrucat va genera o creştere a valorii acţiunilor. De
aceea, ei sunt interesaţi de cunoasterea rentabilitatii capitalurilor proprii,
rentabilitate determinata prin raportul: Profit net al exerciţiului/Capitaluri proprii.
Pentru aceasta categorie de acţionari, aprecierea rentabilitatii nete pe acţiune,
sau a profitului pe acţiune, ca expresie directa a profitabilitaţii întreprinderii,
poate fi realizata cu ajutorul raportului:
i-. _xu i -x- Profitul net al exercitiului J
Profitulpeacţiune=-
Numarul de acţiuni emise
Aceasta rata, determinata pentru fiecare societate pe acţiuni, nu ofera
posibilitatea comparaţiilor între acestea, datorita dificultatilor de interpretare ale
diferenţelor observate de la o societate la alta. Astfel, doua firme de aceeaşi
talie cu capitaluri proprii si profit net de aceeasi marime, deci cu rentabilitaţi ale
capitalurilor proprii egale, pot avea profituri pe acţiune diferite în funcţie de
numarul acţiunilor emise.
Acţionarul minoritar este de obicei preocupat de o rentabilitate pe termen
scurt şi deci, de un dividend imediat. Aprecierea dividendului pe acfiune se
face prin raportul:
_. .. . ^. Dividende
Dividend pe acjtune=-
Numaul de actiuni emise
Ultimele doua rate exprima un venit sub forma profitului sau dividendului pe
acţiune. Acest venit poate fi, de asemenea, apreciat în funcţie de capitalurile
investite. în situaţia în care capitalurile investite includ alaturi de capitalurile
proprii şi împrumuturi pe termen lung şi mediu, se poate calcula şi rentabilitatea
financiara a capitalurilor permanente:
Rentabilitatea financiara Profitul net al exerciţiului+Dobanzi aferente împrumuturilor
a capitalurilor permanente ~ Capitaluri proprii + Imprumuturi pe termen lung şi mediu
Rentabilitatea astfel exprimata remunereaza capitalurile proprii prin
acordarea dividendelor, avand şi o dimensiune pentru remunerarea
împrumuturilor prin plata dobanzilor. Rentabilitatea financiara este deci
influenţata de sursa de provenien^a a capitalurilor investite fiind de aceea
sensibila la structura financiara a întreprinderii, respectiv la situaţia îndatorarii
acesteia. In general, cand nu se precizeaza capitalurile în raport cu care se
calculeaza rentabilitatea financiara, este vorba de rentabilitatea capitalurilor
proprii.
Pentru societate cotate la bursa, din economiile occidentale, rentabilitatea
financiara este apreciata cu ajutorul unor rate determinate pe baza unor marimi
197

contabile şi bursiere. Inlocuind noţiunea de capitaluri proprii cu aceea de valoare
bursiera, se pot formula urmatoarele doua rate: rata capitalizarii profiturilor şi
randamentul dividendelor.
a) Imaginea bursiera a unei societaţi este reflectata prin rata capitalizaYii
profiturilor exprimata în doua feluri:
Rata captelizarii profiturilor = P^l net pe acţiune Profit net alexercitiului
Cursul bursier al acţiunii Capitalizarea bursiera
Capitalizarea bursiera este calculate la sfarsitul exerciţiului contabil conform
relaţiei:
Capitalizarea bursiera= Ultimul curs bursier la încheierea exerciţiului x Numarul
de acfiuni
Importanţa acestei rate, pentru analistii bursieri, este limitata, sub aspectul
diagnosticului financiar, deoarece cursul unei acţiuni depinde de numerosi
factori (suma distribuita, ponderea acesteia în totalul rezultatului net, etc.), şi nu
exclusiv de sanatatea financiara a tntreprinderii. Astfel, doua întreprinderi
aparţina*nd aceluiasi sector, şi realizand acelasi profit global pot înregistra rate
de capitalizare diferite. Sub acest aspect rata capitalizarii profiturilor are mai
pufin caracterul unei rate de rentabilitate, devenind în principal o masura a
imaginii bursiere a întreprinderilor cotate. Inversul acesteia reprezinta
coeficientul de capitalizare bursiera (PER = price earning ratio). 3
_ Cursul buisier al acflunii PFR_ Capitalizarea bursiera
Profitui net pe acţiune Profitui net al exercitiului
PER aratand de cate ori investitorii sunt dispusi sa plateasca profitui firmei,
este numit şi "multiplu curs-profit". In general, valorile coeficientului sunt
cuprinse între 8 şi 12. Apreciind perspectives beneficiare ale întreprinderilor
cotate, un coeficient mai mic decat 8 corespunde unor valori slabe (slab cotate)
în timp ce un PER mai mare decat 12 semnifica valori în crestere. Daca multiplul
curs-profit este ridicat, piaţa financiara formuleaza anticipaţii favorabile asupra
rezultatelor viitoare ale întreprinderii şi este deci dispusa sa achite imediat un
preţ mare în raport cu nivelul profiturilor actuale. Variaţia coeficientului de
capitalizare bursiera reda o buna evaluare asupra riscurilor întreprinderii
determinate de îndatorare, de riscul economic al ramurii din care face parte
întreprinderea analizata şi de variabilitatea profiturilor viitoare.
b) Randamentul efectiv al dividendelor primite de actionari poate fi
exprimat cu ajutorul rapoartelor:
_. . . . . ... .. . . Dividend pe actiune Dividende totale
Rata randamentului dividendelor =----------------------=------ sau
Cursul bursier al acţiunii Capitalizarea bursiera
Aceasta rata intereseaza în special acţionarii minoritari, depinzand la fel de de
situaţia financiara a întreprinderii, asemenea ratei de capitalizare a
profitului. Pentru acţionarul minoritar care asteapta un rezultat sub forma
3 Gestion financ&re de fentreprise - Probtematique, concepts et methodes, B.Colosse, 1987, p. 136.
198

dividendelor şi a plusvalorii de capital, rentabilitatea financiara poate fi exprimata
şi prin raportul:
_, 4 ..... , x- • - Dividend + (Pt-Po)
Rentabilitatea financiara = i------------------------------------ ,
Po
în care: Po = preţul de cumparare al acţiunii (preţ de origine); Pt =
cursul acţiunii la momentul t.
Daca Pt > Po acţionarul beneficiaza de o plusvaloare de capital egala cu
diferenţa Pt-Po. în fapt, la numitor se gaseşte capitalul investit de acţionar, iar la
numarator remunerarea acestui capital.
Ca şi rentabilitatea economica, rentabilitatea capitalurilor proprii poate fi
descompusa pe componente astfel:
Prcfitulnet Profitnet Qfra de afaceri
-x ------------------- sau
Capitaluri proprii Qfra de afaceri, Capitaluri proprii
rata majei rete rotatia caoitalurilor oraprii
Profitnet Profitnet Ofrade afaceri Pasivtotal
: X — _ _ _ _ _ _ x -
Capitaluri proprii Qfra de afaceri, Activtotal Capitaluri proprii
ratamaijeinete rota[ia acSvUii total istadobela
deacumiare prin dfrade afaceri deVi&orare
adica, Rentabilitatea financiara = Rentabilitatea economica x Rata globala de
îndatorare.
Drept urmare, rentabilitatea financiara avand originea in rentabilitatea
economica, va fi determinate de aproximativ aceiaşi factori, respectiv:
- rata marjei nete de acumulare (factor cantitativ) care masoara
profitabilitatea tntreprinderii, fiind indicator de politics industrial^;
- rotaţia activului total prin cifra de afaceri (factor calitativ), indicator de
politica comerciala;
- rata globala de tndatorare (factor calitativ), reprezentand structura
financiara şi deci politica de finanţare.
Diferenţa între rentabilitatea economica şi cea financiara se datoreaza
politicii de finan^are promovata de intreprindere. Astfel, la rentabilitaţi economice
egale, rentabilitatea financiara va fi diferita, dupa cum intreprinderea se
finanţeaza prin fonduri proprii sau împrumutate. Aceasta diferente provine din
dubiul joe al cheltuielilor financiare şi al impozitului pe profit.
Pentru a evidenţia aceste aspecte vom recurge la o alta descompunere a
rentabilitaţii financiare:
Rezultatul net _ Rezultatul exploatariP Rezultatul net v Pasiv total
Capitaluri proprii Activ total Rezultatul exploatarii Capitaluri proprii
Rentabilitatea economica Impactul indatorarii
deci, Rentabilitatea financiara = Rentabilitatea economica x Impactul
îndatorarii
*) Rezultatul exploatarii neafectat de elementele financiare (dobanzile).
199

Ultimii doi termeni grupaţi sub denumirea "impactul îndatorarii" reflecta
influenza cheltuielilor financiare (nete) şi respectiv coeficientui de tndatorare (rata
îndatorarii globale).
Se observa, şi în aceasta descompunere, dependents rentabilitaţii
financiare de rentabilitatea economica şi de îndatorare. Pornind de la influenţa
îndatorarii întreprinderii asupra rentabilitaţii capitalurilor, proprii, se poate stabili
un criteriu de optimizare a structurii capitalurilor, în vederea minimizarii costului
de procurare al acestora, a creşterii rentabilitaţii financiare, cu evidenţierea
efectului îndatorarii. Acest efect multiplicator al îndatorarii constituie "efectul de
levier", denumire ce provine de la faptul ca împrumuturile reprezinta o parghie
financiara care influenţeaza nivelul rentabilitaţii capitalurilor proprii.
Menţinand descompunerea precedents şi integrand influenţa fiscalitaţii
asupra rezultatului vom obţine forma cea mai frecventa de prezentare a
rentabilitaţii financiare funcţie de rentabilitatea economica şi de impactul
îndatorarii.(figura 4.2)
Bilant
Capitaluri
Activ proprii
economic [Ri J
Datorii
Re Rd
Fig. 4.2 Ratele de rentabilitate
caracteristice structurii bilanţiere
Re - rentabilitate economica
Rt - rentabilitate financiara
Rd - rata medie de dobfinda
AE - activul economic
CP - capitaluri proprii
DAT - datorii totale
RE - rezultatul exploatarii (neafectat de dobanzi)
i - cota de impozit pe profit
Pentru simplificare, se admite ipoteza potrivit careia , profitul net (PN) este
determinat de rezultatul exploatarii, corectat cu dobanzile (Dob) la capitalurile
împrumutate şi cu impozitul pe profit:
PN = (RE-Dob)O-i)
Din relaţia de calcul a rentabilitaţii economice, se obţine rezultatul brut al
exploatarii (RE) ca remunerare a întregului activ economic:
R E
R -
de unde RE = Re x AE
Cum însa activul economic este finanfat integral din capitalurile proprii şi
cele împrumutate, RE se poate scrie:
RE = Re (CP+DAT)
Dobanda (Dob), ca remunerare a capitalurilor împrumutate la un nivel dat al
ratei de dobanda, rezulta din relaţia:
200
Dob = DAT x Rd

Rata rentabilitatii financiare, in aceste condifii devine:
_PN_(RE-Dob) rR9xAE-DATxRdl
f -cp~ CP (1 ~ ° " L ------ CP----- 1 ) =
CP
=> Rf = Re+ Efectul de levier al îndatorarii
Efectul de levier al îndatorarii=(Re- Rd)DAT/CP
In aceasta relate fundamentala, termenul
(Re- Rd) este numit "levier", iar termenul DAT/CP - "braţul levierului"
(anumiti autori 4 atribuie adesea denumirea de levier, acestui coeficient de
îndatorare, dar aceste nuanţe nu prezinta o importanta deosebita).
Efectul generat de îndatorare antreneaza modificarea nivelului rentabilitatii
capitalurilor proprii, în sensul cresterii sau scaderii sale, dupa cum rentabilitatea
economica este superioara sau inferioara costului mediu al datoriilor. Acest efect
va fi mai amplificat prin bratul levierului, cu cSt ponderea îndatorarii în sursele de
finanţare va fi mai ridicata.
Daca levierul (Re-Rd) este pozitiv, rentabilitatea financiara va fi cu atat mai
mare cu cat îndatorarea va fi mai importanta (fiecare procent de creştere a
îndatorarii va determina o creştere a rentabilitatii financiare egala cu diferenta
dintre Re şi Rd). întreprinderea are în acest caz interesul sa se împrumute la
maxim, pentru a beneficia de "efectul de levier"
Daca levierul (R e-Rd) este negativ, creşterea îndatorarii întreprinderii are
efect nefavorabil asupra rentabilitatii financiare, astfel încat, cu fiecare procent
de crestere a îndatorarii, rentabilitatea financiara se va diminua cu diferenta
dintre rata rentabilitatii economice si rata medie a dobanzii.
Indatorarea are, în acest caz, "efect de mSciucS", determinand scaderea
rentabilitatii capitalurilor proprii. In aceasta situate, întreprinderea va trebui sa
"munceasca pentru bancherii sai".
Relatia fundamentala, prezentata anterior, evidenfiaza şi efectul fiscalitatii
asupra rentabilitatii financiare. Astfel, daca întreprinderea este profitabila,
fiscalitatea (impozitul pe profit) atenueaza efectul de levier. Dimpotriva, daca
întreprinderea este deficitara, fiscalitatea nu influenteaza rentabilitatea financiara
şi formula devine (cu t=0):
Rf = Re+(R e-r

constata, în acest caz, ca riscul financiar este cu atat mai mare cu cat
întreprinderea este mai îndatorata.
lnfluenţa structurii financiare a intreprinderii asupra rentabilitaţii financiare
este ilustrata prin exemplui 2 (s-a facut abstracţie de impozitul pe profit pentru
facilitarea calculelor);
Exempful 2:
Determinarea rentabilitatii financiare în absentia impozituiui pe profit
Tabelul4.2
mil lei
Intreprinderea Intreprinderea
A
B
Activ total 1000 1000
Rezultatul înaintea deducerii cheltuielilor cu
dobanzile
200 200
Rentabilitatea ec. Re=Rez. înaintea deducerii
chelt. cu dobanzile/Activ total
20% 20%
Capitaluri proprii: CP 1000 500
Datorii: D — . 500
Cheltuieli cu dobanzile: dxD (d=15%) — . 75
Rezultatul dupa deducerea cheltuielilor cu
dobanzile
200 125
Rent, financiara R|=Rez. dupa chelt. cu dob./
Capitaluri proprii
20% 25%
RfB = Re+(Re-d)D/CP = 20+(20-15)500/500 = 25%
întreprinderea B apeland la împrumuturi în proporţie de 50 %, pentru
nevoile de finanfare, a avut o rentabilitate financiara crescuta (25%), în raport cu
întreprinderea A (20%) care nu a recurs decat la capitaluri proprii. In lipsa
datoriilor Re = Rf.
Exemplui 3.
Fie o activitate productiva necesitand un capital economic de 100 mil lei.
Pentru procurarea resurselor financiare necesare, mai multe tipuri de structuri
de finanţare pot fi avute în vedere:
Tabelul4.3
Mecanismul efectului de levier
Explicaţii ipoteza 1 Ipoteza 2 Ipoteza 3 Ipoteza 4
Capitaluri proprii: CP 100 80 60 25
Datorii: D 0 20 40 75
Rata îndatorarii: D/CP 0 1/4 2/3 3
25% 66.6% 300%
202
mil lei

Presupunem: d = 12%;
t = 50% (cota de impozit pe profit s -a presupus 50%
pentru a facilita calc.)
Re = 16% in primul caz Re =
12% in al doilea caz Re =
10% în al treilea caz
Vom retine în analiza rentabilitaţii doar activitatea de producţie a
întreprinderii, neglijand eventualele venituri financiare şi venituri in afara
exploatarii.
A) Rentabiiitatea economics (Re) este superioara ratei dobanzii (d).
Re =16%; d=12% Re = Rezultatul înaintea deducerii chelt. cu
dobanzi şi impozite/Capital angaţat
Re>d Tabelul 4.4
Capitaluri proprii: CP 100 80 60 25
Datorii: D 0 20 40 75
D/CP 0 1/4 2/3 3
mil lei
Rez. expl. inaintea ch.cu
dob. şi imp. 16 16 16 16
Chelt. cu dobanzile (d xD) 0 20*12% = 24 40*12%=4,8 75*12%=9
Impozit pe profit 16*50% = 8 (16-2,4)*50%=6,8 (16-4,8)*50%=5,6 (16-9)*50%=3,5
Rez. dupa deducerea
impozit. ?i dob.: RM 16-8 = 8 16-2,4-6,8=6,8 16-4,8-5,6=5,6 16-9-3,5=3,5
Rentabiiitatea financial:
R, = R«/CP 8/100*100=8% 6,8/80*100=8,5% 5,6/60*100=9,33% 3,5/25*100=14%
Se observa ca, în absentia îndatorarii, Rf = Re calculata dupa deducerea
impozitului pe profit.
Daca, Re>d => Rf se îmbunataţeşte, pe masura ce indatorarea creste. Efectul
de levier are rol pozitiv.
B) Rentabiiitatea economica (Re) este egaia cu rata dobanzii (d).
Re = 12%; d=12%
Capitaluri proprii: CP 100 80 60 25
Datorii: D 0 20 40 75
D/CP 0 1/4 2/3 3
Tabelul 4.5
mil lei
Rez. expl. înaintea 12 12 12 12
deducerii ch.cu dob. şi
imp (12%*100=12)
Chelt. cu dobanzile (d xD) 0 (20*12%)=2,4 (40*12%)=4,8 (75*12%)=9
Impozit pe profit (12*50%)=6 (12-2,4)*50%=4,8 (12-4,8)*50%=3,6 (12-9)*50%=1,5
Rez. dupa deducerea
impozit. ?i dob.: Rnet (12-6)=6 (12-2,4-4,8)=4,8 (12-4,8-3,6)=3,6 (12-9-1,5)=1,5
Rentabiiitatea financiara:
R, = Rnol/CP 6/100*100=6% 4,8/80*100=6% 3,6/60*100=6% 1,5/25*100=6%
203

Dacş Re = d => efectul de levier dispare şi Rt = Re dupa impozitare
(Re = 12*50%=6%), indiferent care va fi gradul de îndatorare.
Ex: R, = [12+(12-12)20/80](1-0.5) = 6%
C) Rentabilitatea economics (Re) este inferioarS ratei dobanzii (d).
Re =10% d=12%
Re d =12; D/CP = 40/60 = 2/3
Oatorii Capitaluri Resurse totale
40 proprii 60 100
Rez. expl. înaintea ded.
chelt. cu dob. şi imp. 6,4(16%*40) 9,6(16%*60) 16
Cheltuieli cu dobanzile 12%*40 = 4,8 4,8
Impozit pe profit (6,4-4,8)*50%=0,8 (9,6*50%)=4,8 5,6
Rez. dupa ded. imp. şi
chelt. dob: (Rnei) (6,4-4,8-0,8)=0,8 (9,6-4,8)=4,8 (16-4,8-5,6)=5,6
R,= Rne/CP 0,8/60*100=1,33% 4,8/60*100=8% 5,6/60*100=9,33%
Tabelul4.7
mil lei
Descompunerea rezultatului in funcfie de datorii şi capitalurile proprii indica
faptui ca datoriile adauga 1,33% la rentabilitatea financiara a capitalurilor proprii
de 8%, facand sa creasca rentabilitatea capitalului investit la 9,33%.
204

B) Efectul de levier negativ (efectul de mSciuca).
Se reia ipoteza in care Re =10% < d =12% D/CP = 40/60 =2/3
Rez. expl. tnaintea ded.
chelt. cu dob. ?i imp.
Cheltuieli cu dobanzile
Impozit pe profit Rez. dupa
Datorii
40
(12%*4) = 4,8 (4-
4,8)*50%=-0,4
(4-4,8+0,4)=-0,4
Capital uri
proprii 60
Tabelul 4.8
mil lei
Resurse
totale 100
ded. imp. şi chelt. dob:
(Rnei)
(6-3)=3
R, = Rn^/CP -0,4/60*100=-0,66% 3/60*100=5% 2,6/60*100=4,33%
6
(6*50%)=3
10 4,8 (10-
4,8)*50%=2,6
(10-4,8-2,6)=2,6
Rentabilitatea financiara a capitalului investit (total) în exploatare de 4,33%
se datoreaza Rf a capitalurilor proprii de 5%, diminuata de Rf a imprumuturilor cu
0,66%, ca urmare a efectului de levier nefavorabil (Re

DTL , D xDTS
f e ' e OIL) Cp ^e Rd,s)cp
r
V
efectul de levier pe termen lung efectul de levier pe termen scurt
h
Aceasta formula evidenţiaza doua leviere financiare adesea independente,
caci, ele corespund celor doua moduri de finanţare distincte: credite bancare pe
termen lung şi credite pe termen scurt.
Cum creditele pe termen scurt sunt acordate, in general, la o rata de
dobanda mai mare decat cele pe termen lung, aceasta dobanda risca sa
depaseasca rentabilitatea economics a întreprinderii. In aceasta situaţie, levierul
pe termen scurt, ar putea avea o incidenţa negativa mai puternica decat
influenţa benefica a levierului pe termen lung, astfel meat rezultanta lor sa
determine cresterea riscului financiar. Daca finanţarea pe termen scurt are
caracter permanent, pentru diminuarea riscului, se prefera cresterea fondului de
rulment - printr-o crestere a datoriilor pe termen lung - pentru finanţarea nevoilor
temporare. De aceea, unii autori recomanda descompunerea levierului pe
cele douş componente, ca modalitate de premtampinare sau de diminuare a
riscului financiar.
Exista însa o dificultate practica in determinarea levierului pe termen scurt,
la întreprinderile cu activitate sezoniera. Raţionamentul porneste de la principiul
potrivit caruia suma activului (imobilizari+nevoia de fond de
rulment+disponibilitaţi) este relativ stabila. Ori, aceasta este, în special, valabila
pentru imobilizari care sunt active aciclice, dar nu şi pentru nevoia de fond de
rulment care, din contra, este formata din activele ciclice şi sezoniere. Nevoia de
fond de rulment cere, deci, doua componente: o parte fixa, reprezentand nevoia
de fond de rulment structurala, asimilata nevoilor permanente şi finanţata din
resurse stabile, şi o parte variabila conţuncturala, reprezentand nevoile
sezoniere, finanţata din credite pe termen scurt. De aceea, pentru a face
comparabila rentabilitatea activului pe termen lung (imobilizari) cu rentabilitatea
activului pe termen scurt (NFR conţuncturala), trebuie sa se ia în considerare
valoarea medie a activelor. Altfel, separarea levierului în termen lung şi scurt
poate fi arbitrara.
întrucat levierul pe termen scurt negativ reprezinta o sursa de risc
semnificativa, consideram necesar prezentarea unui exemplu ipotetic pentru
ilustrarea modului de calcul.
Exemplul4
O societate comerciala produce şi comercializeaza apa minerals. Activul
industrial imobilizat este de 250 miliarde lei şi nevoia de fond de rulment
structurala de 80 miliarde lei. Activitatea este sezoniera şi NFR conţuncturala se
ridica la 100 miliarde lei, perioada de desfasurare a activitaţii fiind echivalenta cu
o treime dintr-un an. Finanţarea ei se realizeaza în totalitate prin credite bancare
pe termen scurt, la o rata reala de dobanda de 11.5%. Excedentul brut de
206

exploatare al exerciţiului contabil este de 52 miliarde lei, iar amortismentele in
suma de 18 miliarde lei. Fondurile proprii sunt de 150 miliarde lei şi îndatorarea
pe termen lung se ridica la 150 miliarde lei (R

Totusi, chiar şi in cazul ratei inalte a dobanzii, deci a costului ridicat a!
capitalului împrumutat, se poate obţine un efect de levier pozitiv prin selectarea
judicioasa, in primul r&nd, de catre agenţii economici a acţiunilor întreprinse
finanfate prin îndatorare, asigurandu-se astfel utilizarea cu eficienţa maxima şi
accelerarea rotaţiei întregului capital.
Pe de alta parte, conform relaţiei: (Re - Rd) DAT/CP, un factor determinant
al marimii efectului de levier este şi raportul de marime dintre capitalul
împrumutat şi capitalul propriu de care dispune Intreprinderea. Daca vom
considera ca acţiunea celorlalţi factori ramane constants, un nivel mai ridicat,
sau mai scazut al acestui raport, va influenţa direct proportional asupra efectului
de levier rezultat.
In aceiasi timp, însa, îndatorarea este o metoda riscanta pentru
împrumutat, dar şi pentru împrumutator. Din punct de vedere al întreprinderii
care foloseste împrumuturi, îndatorarea comporta riscul de a nu face faţa
obligaţiilor de plata catre creditori (rambursari şi dobanzi), iar un volum mare al
datoriilor exigibile neonorate o poate face insolvabila, ducand-o la faliment şi
pierderea capitalului propriu. Acest aspect nefavorabil apare cu atat mai
accentuat, cu cat proporpe capitalului împrumutat şi dobanzile aferente sunt
mai mari, iar rentabilitatea economica este mai redusa.
Analiza riscului financiar şi a efectului de levier ce însojesc apelul la
îndatorare, prezinta un interes major pentru optimizarea structurii financiare şi
asigurarea viabilitaţii oricarei întreprinderi care funcţioneaza în condiţiile unei
autentice economii de piaţa.
Intrucat rentabilitatea financiara are la origine rentabilitatea economica şi
este influenţata de gradul de îndatorare, se poate stabili o relaţie de
interdependent între eficienţa activului economic (Re), gradul de remunerare al
capitalurilor proprii (Rf) şi împrumutate (rata dobanzii: Rd), relaţie care se
fundamenteaza pe ideia finanţarii integrate a activului economic din capitalurile
proprii şi împrumutate (fig. nr. 4.2).
Eficienţa utilizarii activului economic (AE 0) în cursul exerciţiului financiar se
va reflecta la sfarsitul acestuia în marimea profitului (calculat înaintea deducerii
cheltuielilor cu dobanzile şi a impozitului pe profit = EBIT) care asigura
autofinanţarea creşterii (nete), plata dobanzilor şi remunerarea acţionarilor prin
plata dividendelor.
Profitul luat în calculul rentabilitaţii economice (sau excedentul brut înaintea
deducerii impozitului şi dobanzilor: EBIT în literatura anglo-saxona) se determine
conform relaţiei:
EBIT = Venituri totale - Cheltuieli totale (exclusiv dobanzile şi impozitul pe
profit)
In acest caz, rentabilitatea economica va fi:
n Excedentbrutdeexploatare în care AE0 = activ economic
Activ economic brut (Capital angaţat)
(imobilizari+nevoia de fond de rulment+disponibilitaţi) la începutul exerciţiului. 208

iar relaţia de interdependent^ dintre Re, Rf şi Rd, se stabileste, pe baza mediei
aritmetice ponderate, astfel:
unde:
AE0
AE0
, _ Profitnetlasfarşitulexerciţiulii (P ni) ,R _ CheltuiercudobanziletDobj)
CapitaluriDropriiinifiale(CP0)
d
Datoriiinitiale(DAT0)
Pentru exemplificare, admitem cazul unei întreprinderi al carui bilanţ
furnizeaza urmatoarele informaţii (anexa A):
ANEXA A
Bilant la 31.XH N
ACTIV N-1 N PASIV N-1 N
Imobilizari Active
circulante*
570
150
510
520
Capital propriu
Datorii financiare**
Datorii de
exploatare
660
40
20
730
225
75
TOTAL 720 1030 TOTAL 720 1030
*) inclusiv activele de trezorerie **)
inclusiv pasivele de trezorerie
mil lei
Din contui de profit şi pierderi al exerciţiului (N) rezulta (mil. lei): cifra de
afaceri 1380; cheltuieli pentru exploatare platibile 1115; cheltuieli cu amortizarile
25; dobanzi 75. Cota de impozit pe profit este de 38%.
Pentru determinarea rentabilitatii economice, se preiau informaţiile din
(Anexa B) bilanţul functional:
ANEXA B
Bilan^ functional
NEVOI N-1 N RESURSE N-1 N
Imobilizari 570 510 Capital propriu 660 730
NFR
130 445 Datorii financiare 40 225
ACTIV
ECONOMIC
700 955 TOTAL 700 955
mil lei
EBIT = 1380 -115 - 25 = 240 mil. lei.
Impozit pe profit = (240 - 75)x38% = 62,7 mil. lei; Profit net = 102,3 mil. lei
Calculul rentabilitatii economice şi al rentabilitaţii financiare (ca raport):
Re = 240-62,7
700
C-da 45 coala 14
= 0,25328x100 = 25,328%
209

Rf =
= 0,155x100 =
660
Rentabilitatea economics determinate ca medie aritmetica ponderata a
surselor de finanţare este:
Re = 0,155— + 1,875—
700 700
in care Rd = — = 1,875x 100 = 187,5%
Intrucat rentabilitatea economics (25,328%) este mai mica decat rata
dobanzii (187,5%) îndato rarea are influents nefavorabila asupra rentabilitStii
capitalurilor proprii, asa cum rezultS şi din formula rentabilitaţii financiare cu
evidenţierea efectului de levier.
Rf = 0,25328 + (0,25328 -1,875)— = 0,155
660
= 0,25328x100 = 25,328%
ef ect de levier=-0,09828
In concluzie, rentabilitatea unei întreprinderi nu poate fi apreciatS facand
abstracţie de riscurile cu care ea se confrunta, riscuri corespunzatoare ultimelor
doua tipuri de rehabilitate prezentate: riscul economic, concretizat in efectul
de levier operational (prezentat in subcapitolul 2.4) şi riscul financiar, exprimat
prin efectul de levier negativ. Riscul financiar adanceste riscul economic,
traducandu-se printr-o mai mare vulnerabilitate a trezoreriei (la cheltuielile
privind dobanda adaugandu-se şi cele de rambursare a imprumuturilor), care în
final genereaza o incapacitate de plata a Intreprinderii, adica riscul de faliment
(prezentat în subcapitolul 4.2).
Exemplul 5
Pe baza datelor din anexele
comerciala, economics şi financiarS.
ANEXA II
si II calculaţi ratele de rentabilitate
Explicate N-2 N-1 N
Imobilizari brute 12972 17009 17414
• Amortizari 6432 8174 9250
Activ circulant brut 18247 20662 19538
diri care:
• Disponibilitaţi 1394 384 1291
NFR globala 16853 20278 20829
din care;
• In afara exploatarii -160 -728 -1697
Capitaluri proprii 8376 7064 6099
Dividende 211 0 0
mil lei

210

ANEXAI
Situafia indicatorilor privind rezultatele activitStii
Vanzari de marfuri - Cumparari
de marfuri + Variafia stocurilor
de marfuri
Indicator! N-2 N-1 N
4211
3666
100
2508
1863 -
164
mil lei
631
532 -
26
1) = Marja comerciala 645 481 73
Producţia vanduta
(rata inflatiei) +
producţia stocata
75093
(9%) -
850
87458
(11%) -
1015
85624
(11%)
1249
2) = Produc^a exerciţiului 75243 86443 86873
- Cumparari de materii prime + Variatia
stocurilor de materii prime şi aproviz. + Subvenţii
de exploatare
54070 -
12 11
66011
3356
201
61970 -
864
312
3) = Marja industrials 21172 239989 24351
4) = Marja bruta globala (1+3) 21817 24470 24424
- alte cumparari şi cheltuieli externe 9547 11742 11271
5) = Valoarea adaugata 12270 12728 13151
- Cheltuieli de personal -
impozite şi taxe
7100
1640
7683
1798
6) = Excedentul brut de exploatare 3530 3247 3124
- amortizari calculate (dotafii) - variatia
provizioanelor de exploatare
1092 -
109
2319
60
7) = Rezultatul exploatarii 2547 868 1393
- cheltuieli financiare
+ venituri financiare
1454
29
2082
56
8193
1836
2121 -
390
8) = Rezultatul curent înainte de impozitare 1122 -1158 -856
- Soldul exceptional al oper. de gestiune
(cheltuieli - venituri) - Soldul exceptional al oper.
de capital (cheltuieli - venituri) - variatia
provizioanelor reglementate (provizioane
calculate - reluari asupra proviz.) - impozit pe
profit
-215 -
6 +
861
-156
2296
49
9) = Rezultatul exercitiului (net) 197
285
-236 55
131
Rezolvarea este prezentata în tabelele: 4.9; 4.10; 4.11 şi 4.12.
0 -
766 0
263 -
311 -
992
211

a)
1)
Ratele de rentabilitate comerciala':
Rata marjei comerciale =
Explicatii N-2 N-1 N
Marja comerciala
Vanzaidemf.
2) Rata marjei brute de expl.= EBE
CA
3) Rata marjei nete =
4)
Rata marjei nete de expl.:
Rezultatul net
CA
Rezultatul expl.
CA
5) Rata marjei brute de autofinanţare =
Determinarea CAF
Excedentul brut de exploatare +
Venituri financiare
- Cheltuieli financiare
- Soldul exceptional al oper. de gestiune
- Impozit pe profit __________________
6) Rata marjei asupra valorii adaugate = EBE
VA
:
645
4211
3530
79304
197
79304
2547
79304
= 0.153
= 0.045
= 0.002
= 0.032
2035
= 0.026
79304 2035
3530
12270
3530 29
1454 -
215 285
= 0.288
481
2508
3247
89966
-236
89966
868
89966
1377
89966
3247
12728
= 0.192
= 0.036
= nesemnif.
= 0.009
= 0.015
1377
3247
56
2082 -
156
0
= 0.255
Tabelul 4.9
Se observa o degradare generala a majoretelor, în cursul perioadei analizate.
b)
Ratele de rentabilitate comerciala:
Explicatii N-2 N-1 N
a) Rentabilitatea activului economic brut:
E B E
n h-
aeb . -\
Activ economic'
b) Rentabilitatea economica bruta:
Ft
EBE
Capital economic brut**
c) Rentabilitatea economica neta:
Rezultatul exploatarii
' en Capital economic net
3530 =0.113
31219
3530 =0.117
29985
2547 =0.108
23553
3247 =0.086
37671
3247 =0.085
38015
868 =0.029
29841
73
631
3124
86255
55
86255
1393
86255
483
= 0.006
86255
483
3124 =0.084
36952
3124 =0.078
39940
1393 =0.045
30690
3124
49
229
6
263
131
3124
13151
Dupa o scadere semnificativa a ratelor de rentabilitate economica în
exercrfiul (N-1), se constata o relativa stabilitate în anul urmator. Comparand
212
CA
F
CA
= 0.036
= 0.116
= 0.001
= 0.016
= 0..238

ezultatele obţinute cu rata inflaţiei, corespunzatoare aceleiasi perioade, se
constata o deteriorare importanta a situaţiei societaţii.
Determinarea capitalului economic ?i a activului economic
Tabelul4.11
Explicatii N-2 N-1 N
Imobilizari pentru exploatare +
12972 17009 17414
NFRE
17013 21006 22526
= Capital economic 29985 38015 39940
- Imobilizari în afara exploatarii - ~ ~
= Capital investit 29985 38015 39940
+ NFRAE +
-160 -728 -1697
Disponibilitati
1394 384 1291
= Activ economic brut (capital angaţat) 31219 37671 36952
c) Ratele de rentabilitate financiara:
1)Rentabilitatea financiara neta =
mil lei
Tabelul4.12
Explicaţii N-2 N-1 N
Rezultatul net
Capitaluri proprii
Rentabilitatea financiara înainte de impozitare
2) = -
Rezultatul curent tnainte de impozitare •
Capitaluri proprii
3) Randamentul capital, proprii =
* } n.s. -> rata nesemnificativa
Dividende
Capitaluri proprii
197
8376
1122
8376
211
8376
-236
7064
= 0.02
= 0.13
= 0.02
-1158
7064
■ = n.s.' 55
6099
- = n.s.'
7064
-n.s.
-856
6099
= 0.01
- = n.s ■
6099
- = n.s.'
Daca în anul (N-2) se poate vorbi de o rentabilitate financiara (fie ea cat de
mica), în urmatoarele exercitii societatea lucrand în pierdere (în (N-1)), sau cu un
profit insuficient (în N), ratele devin nesemnificative. Se remarca urmatorul fapt:
rezultatul curent în exerciţiul (N-1) şi N este inferior rezultatuiui net, în timp ce în
exerciţiul (N -2) situaţia se prezinta invers. Aceasta se explica în special prin
constituirea provizioanelor reglementate în exercitiul (N -2) şi reluarilor asupra
acestor provizioane în anul urmato'r. Aceasta diminuare a provizioanelor se
regaseste în variaţia negativa a capitalurilor proprii.
213

4.1.2. Ratele structurii financiare
Aceste rate caracterizeaza modalitatile de realizare a echilibrului financiar
pe termen lung şi pe termen scurt, apreciaza importanţa îndatorarii asupra
gestiunii financiare a întreprinderii, evidenţiind şi principalele mutaţii intervenite
în structura mijloacelor şi surselor, generate de schimbarile interne şi de
interacţiunea cu mediul economico-social.
Ratele structurii financiare cuprind, în sinteza, trei grupe:
- ratele echilibrului financiar;
- ratele de îndatorare;
- ratele privind structura activului şi pasivului.
4.1.2.1. Ratele echilibrului financiar
Ratele echilibrului financiar sunt de fapt expresia realizarii echilibrului
financiar pe termen lung şi scurt şi a echilibrului functional, evidenfiind existenţa
sau inexistenţa fondului de rulment (FR), a nevoii de fond de rulment (NFR) şi a
trezoreriei nete (TN) (indicatori de echilibru financiar).
Din aceasta categorie fac parte ratele de finanfare şi ratele de lichiditate.
A) Rateie de finanţare pun In evidenţa modalitaţile de finanţare a
investiţiilor întreprinderii, investiţii care pot fi: strategice, de exploatare şi de
echilibru.
1) Rata de finanfare a imobilizarilor sau Rata fondului de rulment
evidenţiaza condpe de finanţare ale imobilizarilor. Poate fi exprimata prin doua
modalitafi, dupa cum fondul de rulment este determinat în optica funcţionala
(fond de rulment functional: FRF, sau fond de rulment net global: FRNG), sau în
optica analizei lichiditate- exigibilitate (fond de rulment net: FRN sau financiar).
Resurse durabile _ Capitaluri permanente
FRF
Active imobilizate brute
FRN
Active imobilizate nete
O valoare supraunitara semnifica faptul ca ansamblul imobilizarilor este
finantat din resursele durabile, respectiv din capitalurile permanente. Aceasta
rata exprima în termeni relativi un indicator echivalent celui de fond de rulment
în valoare absoluta.
Cresterea valorii raportului corespunde, teoretic, unei ameliorari a structurii
de finanţare, iar diminuarea lui exprima o deteriorare a situaţiei, cu excepţia
cazului în care aceasta este voluntara şi datorata stabilizarii structurilor
financiare (reducerea capitalurilor proprii initial foarte ridicate, rambursarea
împrumuturilor neutilizate, etc.).
In termeni nominali, valoarea ratei nu reflects întocmai realitatea, întrucat
omogenitatea între numarator şi numitor este adesea denaturata de inflate.
De asemenea, poate fi determinate o rata referitoare la finanţarea proprie a
imobilizarilor, denumita.rata fondului de rulment propriu, sau rata de finanţare
a capitalurilor proprii,
care se doreste a fi
supraunitara.
imobiţizate brute214
Capitaluri proprii
R F I W , -

2) Rata autofinanţ3rii investipor (/?„/=), masoara partea investiţiilor
autofinantate şi poate fi exprimata cu ajutorul raportului:
AF
Capacitatea de autofinantare (CAF)
Investitiile exerciţiului + Variatia nevoii de fond de rulment pentru exploatare
Daca valoarea raportului este mai mare decat 1, înseamna ca
tntreprinderea are capacitate de autofinanţare suficienta pentru a finanţa noile
investitii precum şi creşterea nevoii de fond de rulment pentru exploatare,
generata de acestea.
3) Rata de investire (flW). determina, mai exact decat precedenta ţRAF),
proportia de investire a întreprinderii, în cursul exercitiului, facand posibila
aprecierea cresterii întreprinderii in raport cu politica de investitii promovata.
_ Investire anuala
RINV ==------------------------------- ' ------
Valoarea adajgata
4) Rata finanţarii activului economic (RAE), comparand valoarea
capitalului financiar, pune în evidenţa echilibrul financiar functional, daca
valoarea sa este supraunitara.
Resurse durabile Resurse durabile
Nevoi stabile + NFR pentru exploatare Capital economic
Aceasta rata trebuie analizata in stransa corelaţie cu rata de finanţare a
imobilizarilor. Astfel, daca rata finanţarii activului economic este subunitara, iar
rata de finanţare a imobilizarilor este supraunitara, întreprinderea trebuie sa
recurga la credite bancare curente pentru a putea finanţa excedentul nevoilor de
fond de rulment pentru exploatare în raport cu resursele durabile.
Se ridica urmatoarea problema: resursele durabile pot sa finanţeze ciclul de
exploatare? Pentru soluţionarea acestei probleme facem apel la analiza
functional^, care confera nevoii de fond de rulment pentru exploatare un
caracter dual, corespunzator eiementelor structurale şi conţuncturaie. De aceea,
componenta structural^ poate fi, în mod normal, finanţata de resursele stabile, în
timp ce componenta conţuncturala (legata d e sezonalitate, conţuncture
economica, factori afeatori ai exploatarii, etc.) trebuie finanţata din credite
bancare curente.
5) Analiza echilibrului financiar functional ŢRAE) poate fi completata cu rata
de firmware a nevoii de fond de rulment pentru exploatare (RNFRE), care
evidenfiaza proporţia corespunzatoare din fondul de rulment functional ce
finanţeaza partea cea mai stabila a nevoilor de fond de rulment legate de
exploatare (stocurile).
Fond de rulment functional
RNFRE=
Nevoia de fond de rulment pentru exploatare
Raportul se considera satisfacator daca fondul de rulment functional reprezinta
aproximativ 2/3 din stocuri. Aceasta rata prezinta, în general, marele
inconvenient de a compara un element static (fondul de ruiment) cu un element
fluctuant (stocurile).
215

6) Rata de finanfare bancara a exploatarii sau rata creditelor de
trezorerie ţRci), complementary cu rata de finanţare a nevoii de fond de
rulment pentru exploatare, masoara gradul in care tntreprinderea angajeaza
credite bancare pe termen scurt pentru a suplini capacitatea de autofinanţare a
investiţiilor de exploatare.
_ Credite de trezorerie
RCT =
Nevoia de fond de rulment pentru exploatare
B) Ratele de lichiditate sau de trezorerie caracterizeaza situaţia
financiara a întreprinderii, pornind de la structura bilanţului financiar (etajul
inferior al acestuia). In fapt, ratele masoara capacitatea de plata a întreprinderii,
respectiv solvabilitatea pe termen scurt.
Ratele de lichiditate sunt semnificative In cazul unei comparaţii între
întreprinderile din acelasi sector sau între ratele cronologice realizate de aceeasi
întreprindere.
Gradul în care întreprinderea poate face faţa datoriilor pe termen scurt, este
dat de un sistem de rate de lichiditate, care cuprinde:
- rata lichiditafii generale(globale);
- rata lichiditapi reduse;
- rata lichiditatfi ţmediate.
1) Rata lichiditaţii generale ŢRLG), sau rata capacitaţii de plata a ciclului de
exploatare, reprezinta un mod de exprimare relativa a fondului de rulment
financiar.
Lichiditatea generala (glo bala) reflects posibilitatea componentelor
patrimoniale curente de a se transforma într-un termen scurt în lichiditaţi pentru a
satisface obligaţiile de plata exigibile. Lichiditatea globala se apreciaza
favorabila atunci cand rata lichiditaţii generale are o marime supraunitara
(cuprinsa între 2 şi 2,5) 5
_ Active cu lichiditate sub un an _ Active circulante
Pasive cu exigibilitate sub un an Datorii exigibile pe termen scurt
Valoarea supraunitara a ratei dovedeste ca, eel puţin pe termen scurt, întreprinderea
are capacitatea de a-şi achita datoriile exigibile. Aceasta constituie pentru
banca, un grad de siguranţa, în acordarea noilor credite, concretizat în existenţa
unui fond de rulment financiar care Ti permite întreprinderii sa faca faţa
incidentelor care apar în mişcarea activelor circulante, sau unor deteriorari în
valoarea acestora. Cu cat raportul este mai mare decat 1, cu atat mai mult
întreprinderea este pusa la adapost de o insuficienţa de trezorerie care ar putea
fi provocata de rambursarea datoriilor la cererea creanţierilor.
Lichiditatea generala, însa, are o marja sporita de aproximare datorita
numarului mare de variabile care o influenţeaza cum ar fi: natura sectorului de
activitate, structura activelor circulante, rotaţia activelor circulante, intensitatea
sezonalitaţii, etc. De aceea, lichiditatea trebuie stabilita şi prin implicarea în
analiza a gradului de realizare a activelor, respectiv pasivelor circulante.
5 Normele metodologice nr. 181061/28.03.1995 privind întocmirea bugetului de venituri ?i cheltuieli de
catre regiile autonome f i societaţile comerciale cu capital de stat.
216

Rata lichiditaţii generale compara ansamblul lichiditaţilor potenţiale (active
transformabile in moneda pe termen scurt) cu exigibilitafife potentate (datori i
rambursabile pe termen scurt). Daca lichiditaţile sunt mai mici decat exigibilitaţile
potenţiale ţRLG

esurselor disponibile. De asemenea, o valoare ridicata nu poate fi o garanţie a
solvability, daca restul activelor circulante are un grad redus de lichiditate. O
valoare redusa a ratei de lichiditate imediata poate fi compatibila cu menţinerea
echilibrului financiar, daca întreprinderea minimizeaza valoarea încasarilor sale,
deţinand în schimb valori de plasament, creanţe, stocuri usor lichidabile în
concordant cu exigibilitatea obligapor imediate.
Menţinerea capacitaţii de plata este rezultatul activitatii complexe
desfaşurate de întreprindere în sectoarele de aprovizionare, producţie,
comercializare şi impune luarea unor masuri tehnice, economice şi financiare,
care sa asigure un circuit normal al capitalurilor.
Rata lichiditaţii imediate este un indicator puţin relevant, datorita instabilitatii
încasarilor. De aceea, capacitatea de plata reclama o corelare judicioasa a
termenelor de plata a obligatiilor cu cele de încasare a drepturilor banesti.
Pentru a spori fiabilitatea analizei, trebuie luata în calcul viteza de rotate a
capitalurilor asa cum se procedeaza într-un subcapitol distinct intitulat "Ratele
privind rotaţia capitalurilor".
Gradul în care întreprinderea face fata datoriilor totale este dat de rata
solvability pe termen lung ( RSTL), exprimata prin raportul:
Activ total _ Capitaluri proprii + Datorii totale
RsTL ~ Datorii totale ~ Datorii totale
Valoarea raportului mai mare decat 1,5 dovedeste ca întreprinderea are
capacitatea de a-si achita obligate baneşti, imediate şi îndepartate, faţa de terţi.
Intreprinderea poate fi solvabila chiar daca, la un moment dat, din lipsa de
lichiditate nu prezinta capacitate de plata. Solvabilitatea este generata de o
activitate eficienta, iar lipsa capacitaţii de plata şi a lichiditatii poate avea
caracter temporar daca întreprinderea se bazeaza pe o solvabilitate generala.
Aceasta rata exprima în termeni relativi un indicator echivalent în valoare
absoluta corespunzator activului neangaţat în datorii: situatia neta.
O valoare mai mica decTt 1,5 evidenţiaza riscul de insolvabilitate pe care şi
l-au asumat furnizorii de fonduri puse la dispoziţia întreprinderii, risc evidenţiat
si, în analiza echilibrului financiar, de valoarea negativa a situaţiei nete. In cazul
în care dificultatile financiare ale unei întreprinderi devin periodice acestea pot
pune în pericol echilibrele fundamentale şi pot afecta, atat imaginea firmei ce
capata o reputatie de "rau platnic", cat şi desfaşurarea activitatii viitoare.
4.1.2.2. Ratele de îndatorare
Ratele de îndatorare, dimensionate în optica analizei lichiditate-exigibilitate,
evidenfiaza importanta îndatorarii asupra gestiunii financiare a întreprinderii.
Comparand finanţarea externa prin datorii, cu fondurile proprii, ratele pun în
evidenţa componenţa datoriilor din pasiv, dar şi repartiţia capitalurilor
permanente între fondurile proprii şi cele împrumutate pe termen me?diu şi lung.
Se pot stabili urmatoarele rate de îndatorare:
1) Coeficientul tola! de îndatorare sau "rata levieruSui" (L) reflecta
gradul în care capitalurile proprii asigura finanţarea activitatii întreprinderii. Acest
218

indicator poate fi interpretat şi ca o rata a autonomiei financiare a întreprinderii,
indicand gradul în care angaţamentele sale, pe termen lung şi scurt, sunt
garantate de capitalurile proprii ale întreprinderii
_ Datorii totale (termen lung şi scurt)
Capitaluri proprii
Cu cat rata levierului este mai mare decat unu, cu atat întreprinderea va
depinde mai mult de creantierii sai. Daca levierul este subunitar, banca va
acorda in continuare imprumuturi în condiţii de garanţie sigura.
2) Rata datoriilor financiare (RDF) exprima gradul de îndatorare pe
termen lung.
_ Datorii financiare (termen lung şi mediu)
Capitaluri permanente
Intreprinderea poate beneficia în continuare de credite bancare pe termen
lung şi mediu, daca rata datoriilor financiare este mai mica de 0.5.
3) Rata independent financiare a întreprinderii (RiF), complementary cu
rata datoriilor financiare, masoara ponderea capitalurilor proprii în ansamblul
resurselor permanente.
=-
Capitaluri proprii RIF
Capitaluri permanente
In general, rata trebuie sa fie superioara sau eel puţin egala cu 0,5 din
aceleasi considerente impuse de normele bancare, în relaţiile de credit cu
întreprinderea.
4) Rata capacitaţii de împrumut (R a) compara resursele proprii cu
împrumuturile contractate pe termen lung.
Capitaluri proprii
RCI = T
Indatorarea la termen
In cazul în care resursele proprii sunt mai mici decat datoriile la termen,
respectiv Rci < 1, capacitatea teoretica de împrumut a întreprinderii este
saturate. De aceea, normele bancare recomanda un raport supraunitar.
5) Rata capacita^ii de rambursare, sau rata acoperirii creditelor, exprima,
teoretic, în numar de ani, capacitatea întreprinderii de a rambursa în totalitate.
împrumuturile contractate pe termen lung (RCRTL)-
Imprumuturi (termen lung) CRTL
Capacitatea de autofinantare
Cu cat valoarea raportului este mai mica, cu atat mai mare (buna) va fi
capacitatea de rambursare. Intervalul maxim, impus de normele bancare, pentru
219

ambursarea teoretica a împrumuturilor la termen prin capacitatea de
autofinanţare, reprezinta 3 ani, iar (RCRT) pentru rambursarea datoriilor totale
(termen lung şi scurt) 4 ani.
_ împrumuturi totale (termen lung şi scurt)
Capacitatea de autofinantare
6) Rata de prelevare a cheltuielilor financiare (Rpc) pune in evidenţa
capacitatea de plata a costului îndatorarii, separand întreprinderile sanatoase de
cele falimentare.
Cheltuieli financiare
Excedent brut de exploatare
Daca raportul este mai mare decat 0,6 întreprinderea analizata se confrunta
cu dificultati de gestiune financiara riscand sa intre în stare de faliment.
7) Costul îndatorarii, sau rata medie a dobanzii (RDOB). poate fi exprimat
prin raportul:
Cheltuieli financiare
RDOB= -~-----------. .. . ,—
I mprumutun totale
In masura în care rata medie a dobanzii este inferioara ratei de rentabilitate
economica a întreprinderii analizate, îndatorarea favorizeaza finanţarea prin
împrumuturi. In aceasta situaţie apare efectul de levier cu influenţa benefica
asupra rentabilitaţii capitalurilor proprii.
8) Ponderea creditelor curente în îndatorarea globala (RCc) exprima
alegerea realizata de întreprindere între împrumuturile pe termen mediu şi lung
şi creditele bancare curente (credite pe termen scurt).
00
_ Credite bancare curente
îndatorar e glob ala
O propose mare a creditelor bancare curente în îndatorarea întreprinderii
poate semnifica o situate de vulnerabilitate care Jine de tipul acestor resurse şi
de costul lor ridicat.
4.1.2. 3. Ratele privind structura activului ?i pasivului
Ratele referitoare la structura bilanţului contabil, sau ratele de structura
patrimoniala, stabilesc ponderea fiecarui post sau grupe de posturi de activ sau
pasiv în totalul bilanţului, oferind posibilitatea exprimarii bilanţului în procente.
Important^ acestui demers consta în aceea ca permite identificarea
caracteristicilor majore ale structurii bilanţului şi ofera date cu privire la evoluţiile
cele mai semnificative în timp. Informaţiile privind situaţia financiara a
întreprinderii vor fi edificatoare, mai ales, în cazul analizelor comparative în timp şi
spa^iu.
220

A) Ratele privind structura activului sunt expresia simplificata a structurii
productive a întreprinderii. Cele mai semnificative ca valoare informativa dar şi
frecvent recomandate de literatura de specialitate sunt:
1) Rata activelor imobilizate (RAI) masoara ponderea elementelor
patrimoniale aflate la dispoziţia întreprinderii în mod permanent, In totalul
activului.
Active imobilizate .._
RAI = ------------------------- x 100
Activ total
Datorita structurii diferite a activelor imobilizate, deci a gradului de investire
a capitalului diferit, teoria şi practica economica recomanda determinarea unor
rate analitice:
a) Rata imobilizarilor corporate (Re), are o marime determinate, tn
general, de natura acttvitaţii întreprinderii:
Imobilizari corporale .
Ric = ------- . .. t . , -------x100
Activ total
Fiind dependents de specificul activity cat şi de caracteristicile tehnice ale
întreprinderii, rata va înregistra valori diferite de la o ramura la alta. Astfel, în
ramurile industriei grele şi în cele care solicits echipamente importante ca
volum, rata înregistreza valori ridicate, în timp ce în ramurile cu dotare tehnica
slaba, rata imobilizarilor corporale este relativ redusa. Chiar şi pentru
întreprinderile aparţinand aceleiasi ramuri, rata este diferita, ea depinzand de
strategia financiarS a fiecSreia precum şi de condiţiile concrete în care-si
desfasoarS activitatea. Datorita incidenţei diferiţilor factori asupra ratei
imobilizarilor corporale, este foarte dificil de stabilit o marime de referinţa, o rata
optima. Cu toate acestea, specialist apreciaza ca, pentru întreprinderi
comparabile, rata imobilizarilor corporale arata în ce masura firma va putea
rezista unei crize economice, ştiut fiind faptul ca o imobilizare foarte ridicata a
capitalului în active fixe implica riscul netransformarii rapide a acestora în
lichiditaţi. Cu cat valoarea raportului este mai mare, cu atat mai greu
întreprinderea va putea sa opereze o conversie în caz de schimbare brusca a
tehnicii sau a cerinţelor piejei, a preferinţelor consumatorilor, etc.
b) Rata imobilizarilor financiare (RF). dependents de legaturile
financiare pe care întreprinderea analizata le întreţine, în special, cu
întreprinderile la care ea deţine participaţii la capitalul social, se determina prin
raportul:
Imobiliza ri financiare .
RIF = --------------------------- x 100
Activ total
Ca masura a politicii de investiţii financiare, marimea indicatorului este
strans legata de marimea întreprinderii. In practica financiara occidentals,
aceasta se explica, prin valorile mici înregistrate de rata imobilizarilor financiare
la întreprinderile mici, respectiv valorile foarte ridicate în cazul holdingurilor.
221

Din considerente de egalitate bilanţiera, se poate calcula o rata mai puţin
semnificativa pentru restul imobilizşrilor (necorporale plus alte valori): RR,
Alte valori imobilizate ...
RR1 =------------ AcTivlolai----- X1O °
c) Rata activelor circulante (RAC). complementary cu rata activelor
imobilizate, se calculeaza astfel:
Active ci rculante .. .
RAC= -------------------- x100
Activ total
In procesul decizional sunt operative ratele analitice privind activele
circulante: rata stocurilor, rata creanţe\or comerciale, rata activelor de trezorerie
(disponibilitaţi, valori mobiliare de plasament, etc.).
- Rata stocurilor (Rs) este influenţata de natura activitaţii întreprinderii cat
si de lungimea ciclului de exploatare.
_ Stocuri (Valori de exploatare)
Activ total
Rata stocurilor înregistreaza valori mai ridicate la întreprinderile din sfera
producţiei şi cea a distribuţiei de marfuri şi foarte scazute în sfera serviciilor.
Fiind determinate direct şi de durata ciclului de exploatare, la întreprinderile cu
ciclu de exploatare lung, rata va fi mai ridicata şi invers. Nivelul stocurilor
modificandu-se sub influenţa factorilor conţuncturali şi a cerinţelor piejei,
interpretarea evoluţiei în timp a stocurilor necesita corelarea cu nivelul cifrei de
afaceri. în mod normal, indicele cifrei de afaceri trebuie sa depaseasca indicele
stocurilor, iar durata de remnoire a stocurilor prin cifra de afaceri sa fie cat mai
mica (accelerarea rotaţiei stocurilor).
Rata stocurilor poate fi, la randul ei, descompusa în rate analitice, în raport
cu natura constitutive a stocurilor (materii prime, producţie în curs de fabricate,
produse finite, marfuri).
- Rata creanfelor comerciale (Rc) reflecta politica comerciala a
întreprinderii şi este influenţata de natura clienţilor (populate, alte întreprinderi,
etc.) şi de termenele de plata pe care întreprinderea le acorda partenerilor
extemi din aval.
Creanţe comerciale
Rc = ------- . x, . . , ------ x 100
Activ total
Rata înregistreaza valori nesemnificative (sau nule) la întreprinderile aflate
în contact direct cu clienţii care realizeaza plata în numerar (comerjul cu
amanuntul, prestari de servicii catre populaţie etc.) şi valori mai ridicate în cazul
relaţiilor dintre întreprinderile cu decontari fara numerar.
- Rata activelor de trezorerie (RAT) reflecta ponderea disponibilitaţilor
banesti şi valorilor mobiliare de plasament în patrimoniul întreprinderii:
Activ de trezorerie ..
RAT =--------------------------- X 100
Activ total
222

Valoarea ridicata a activelor de trezorerie reflecta o situaţie favorabila în
teoria echilibrului financiar, daca nivelul Ipr depaseste nivelul pasivelor de
trezorerie. în caz contrar, întreprinderea face apel la credite bancare curente
pentru finanţarea nevoilor de exploatare.
B) Ratele privind structura pasivului, furnizand informaţii referitoare la
structure resurselor întreprinderii, definesc politica de finanţare a întreprinderii.
Doua caracteristici majore ale politicii de finanţare reţin în mod deosebit atenţia,
respectiv stabilitatea resurselor şi autonomia financiara globala a întreprinderii.
1) Rata care pune în evidenţa structura pe termen a pasivului este data de
raportul dintre capitalurile permanente şi pasivul total (ansamblul resurselor) si
este un indicator global referitor la stabilitatea finanţarii, purtand denumirea de
rata stabilitapi financiare.
_ Capitaluri permanente
SF ~ Pasiv total
2) Pe de alta parte, repartifia între resursele proprii şi datoriile din pasivul
bilanţului este apreciata prin urmatoarele doua rate :
a) Rata autonomiei financiare globale (RAFG) este un indicator global
referitor la autonomia financiara a întreprinderii apreciata în ansamblul finanţarii
sale.
RAFG=
Capitaluri proprii ,,

Rata rentabilitatii economice 20 %;
Rata medie a dobanzii 10% (în termeni reali);
Cota medie de impozit pe profit 39% (caz ipotetic);
Situaţia 2:
Rata rentabilitatii economice 7%;
Celelalte informaţii raman neschimbate;
Calculaţi rata rentabilitaţii financiare nete şi explicaţi efectul de levier al
îndatorarii.
© Structure simplificata a bilanţului unei întreprinderi încheiat la 31.12.N se
prezinta în tabelul 4.13
Tabelul 4.13
BILANT încheiat la 31.12.N
Activ N Pasiv N
Imobilizari nete
Stocuri Clienţi
Disponibilitati
200
150
150
100
Capital uri proprii Datorii financiare pe
termen lung şi mediu Datorii de exploatare
Credite bancare curente
mil lei
250
50
150
150
TOTAL 600 TOTAL 600
Alte informaţii (mil lei) privind exerciţiul N:
- profitul inaintea deducerii cheltuielilor financiare şi a impozitului pe
profit: 240;
- rata medie a dobanzii la creditele bancare: 10% (în termeni reali)
- cota medie de impozit pe profit (pentru simplificare): 50%
Se cere:
a) Calculaţi rentabilitatea economica fi rentabilitatea financiara, pe baza datelor
prezentate mai sus, şi explicaţi efectul de levier al îndatorarii. In acest scop
se va avea în vedere costul aparent al datoriilor totale dupa deducerea
impozitului aferent acestora (Cheltuieli financiare dupa deducerea
impozitului/ Datorii totale).
b) întocmiţi bilanţul functional (care evidenţiaza imobilizariile, nevoia de fond de
rulment şi disponibilitatile în activ), stabiliţi pe baza acestuia rentabilitatea
economica, rentabilitatea financiara şi explicaţi, efectul de levier al îndatorarii,
prin modificarile produse în structura rentabilitatii financiare. Costul datoriilor
utilizat în calculul rentabilitatii financiare va fi, în acest caz, costul real al
datoriilor bancare (Cheltuieli financiare dupa deducerea impozitului / Datorii
bancare).
224

® Bilanţul unei societaţi comerciale la 31.12. N are structure prezentata in
tabelul4.14:
Tabelul4.14
BILANJ
Activ N-1 N Pasiv N-1 N
mil lei
Imobilizari nete 7500 10000 Capital social 6000 6500
Stocuri 2000 2400 Rezerve 500 650
Clienţi 3500 5000 Rezultatul exerciţiului 250 400
Disponibilitaţi 200 350 Credite bancare pe
termen lung 5400 6200
Datorii furnizori 1050 4000
TOTAL 13200 17750 TOTAL 13200 17750
Informal complementare pentru exercitiul N :
- excedentul brut de exploatare este egal cu 1550 mil. lei;
- veniturile financiare (din dobanzi) sunt in suma de 530 mil. lei iar
cheltuielile financiare (din dobanzi) sunt de 1400 mil. lei;
- impozitul pe profit reprezinta 200 mil. lei;
- s-au contractat noi credite pe termen lung în valoare de 1000 mil. lei si
s-au rambursat în valoare de 200 mil. lei;
- s-au achiziţionat noi utilaje industriale in valoare de 2580 mil. lei şi au
fost casate imobilizari corporale in suma de 80 mil. lei.
O parte din profitul net al execiţiului (N-1) a fost tncorporat în rezerve, iar
diferenţa s-a distribuit sub forma de dividende. Se cere:
a) Sa se realizeze diagnosticul financiar prin sistemul de rate;
b) Sa se întocmeasca Tablou! de finanţare" şi sa se confrunte rezultatele
oferite de acesta cu cele obţinute prin analiza statica pe baza de bilanţ.
© O societate comerciala vizeaza realizarea unei investitii de 100 mil. lei la
01.01 .N care Ti va genera un rezultat net de 20 mil. lei. Cota de impozit pe profit
este de 38%. Alegerea modalitatii de finantare se poate face între: finanţare
totala prin fonduri proprii; finantare mixta, respectiv fonduri proprii 60 mil. lei şi
împrumuturi 40 mil. lei la o rata anuala de dobanda de 10%.
Stabilitf structura (modalitatea) optima de finance a investiţiei. © Pe
baza datelor din bilanţul contabil prezentat în tabelul nr. 3.34 şi a contului pe
profit şi pierderi al exerciţiului N (de la acelasi studiu de caz) determinati:
a) Rentabtlitatea economica, calculata ca raport dar şi prin relaţia mediei
aritmetice ponderata a surselor de capital.
b) Rentabilitatea financiara, calculata ca raport dar şi prin relaţia care
evidenţiaza efectul de levier.
c) Interpretaţi rezultatele obţinute.
C-da45 coala 15 225

4.1.3. Ratele privind rotafia capitalurilor
Analiza patrimoniala, desi evidenţiaza indicatorii semnificativi pentru
aprecierea lichiditaţii (FRF,NFR,TN), prezinta anumite limite, întrucat ea ofera
informaţii statice cu valoare descriptiva insuficiente pentru o judecata de fond şi
nu furnizeaza nici o indicate privind comportamentul elementelor din structura
nevoii de fond de rulment.
Ratele de rotaţie, furnizand cele mai importante informal calitative privind
analiza bilanţului financiar, sunt recomandate in analiza lichiditaţii, pentru
completarea ratelor de trezorerie. Studiul lor este logic în optica analizei
lichiditate-exigibilitate care recomanda o marja de securitate, sub forma fondului
de rulment financiar, pentru absorbirea decalajelor (întarzieril or şi accelerator)
ce pot apare la nivelul activelor şi pasivelor sub un an.
Analiza ratelor de rotaţie permite aprecierea comportamentului fiecarei
componente a nevoii de fond de rulment, deoarece ratele masoara ritmul de
reînnoire a elementelor patrimoniale, respectiv lichiditatea stocurilor şi creanţelor
comerciale pe de o parte şi exigibilitatea datoriilor de exploatare pe de alta
parte. Ori evoluarea lichiditaţii activelor şi a exgibilitaţii datoriilor reprezinta un
element esenţial şi pentru aprecierea fondului de rulment.
Pentru analiza activelor şi pasivelor mai mici de un an, pot fi utilizate rate de
rotate exprimate în numar de rotaţii (kr = coeficient de rotaţie) dar şi în numar de
zile (D=durata unui circuit de rotaţie a capitalurilor prin cifra de afaceri). Relaţia de
legatura între cele doua forme ale vitezei de rotaţie este data de raportul
Vz = ——, în care Vz reprezinta viteza exprimata în numar de zile.
Kr
Cifra de afaceri încorporeaza componentele valorice necesare pentru
acoperirea cheltuielilor de fabricate, remnoirea stocurilor de materiale, a
masinilor şi utilajelor, pentru plata furnizorilor de materiale şi echipamente, plata
salariilor, rambursarea creditelor, cat şi pentru acoperirea altor nevoi de
dezvoltare şi stimulare a personalului, asociaţilor sau acţionarilor dupa caz.
Drept urmare, fiecare element de activ va fi reînnoit într-un interval de timp
specific prin cifra de afaceri, iar fiecare datorie va fi achitata într-un anumit timp
prin componenta valorica corespunzatoare din cifra de afaceri, timpi numiţi
durate de rotaţie a capitalurilor prin cifra de afaceri.
Durata de rotaţie globala a capitalurilor (DR) exprima numarul de zile în care
cifra de afaceri totala sau anuala reînnoieşte activele sau achita datoriile, fiind
data de relaţia:
_ Active (Datorii) totale^
"Qfrade afaceri totala *
Ratele exprimate printr-un coeficient de rotaţie compara fluxurile
înregistrate in contul de rezultate cu soldurile din bilanţ. Rotaţia de ansamblu a
capitalurilor în raport cu cifra de afaceri este data de raportul:
226
= Qfra de afaceri totala . ^ = vjteza de rotaţje g|obaţ& exprimata în numar
Active(Datorii) totale de rotatii De an.

Viteza de rotaţie (numarul de rotaţii) calculate pentru fiecare element
corespunzator activelor circulante, respectiv datoriilor de exploatare (in cea mai
mare parte datorii catre furnizori) se prezinta în continuare:
1) Pentru stocuri se poate calcula o viteza de rotaţie globala (V r), in funcţie de
cifra de afaceri şi valoarea stocului mediu global reflectata în bilanţ:
Vr= ---------------------------- -; în care, stocul mediu global poate fi calculat în doua
Stoc mediu global
moduri:
Stoc mediu global =
_. .. . . . Stoc initial + Stoc final .
St
oc
2
m
Stocsf. trim I+Stocsf. trim Il + Stocsf. trim III+Stoc sf. trim IV
J
ediu global =
In scopul identificarii aspectelor favorabile, dar mai ales celor nefavorabile
ale gestionarii resurselor, se recomanda determinarea vitezei de rotaţie pe
fiecare categorie de stoc, astfel:
_ Costul de cumpaare al mafuri lor r
m * furi ~ Stocul mediu de mai uri
_ Materii prime cuprinse în vanzai (fş raTVA)
1/rma.eni-prime- stocul mediu de materii prime
Vr produse finite ~
Vanzai la cost de productie
Stocul mediu de produse finite
Aceasta rata stabileşte numarul de cicluri pe care stocul le descrie în medie în
cursul unei perioade, Jinand cont de ritmul operapor de aprovizionare,
producţie şi vanzare. Numarul de rotatii ale diferitelor categorii de stocuri difera
în funcţie de natura activitaţii, cat şi de condiţiile de gestiune din întreprinderea
respectiva.
Aplicarea acestor rate ridica adesea probleme tehnice datorate neomogenitaţii
celor doi termeni de calcul, motiv pentru care se recomanda exprimarea
indicatorilor în preturi fara taxe, asigurandu-se astfel comparabilitatea datelor.
2) Viteza de rotate a creanţelor (coeficientul) pune în evidenţa numarul
reînnoirilor portofoliului mediu de create, prin fluxul anual de vanzari.
Qfra de afaceri (inclusiv taxele) r creante
ygiQ^gg ry^Q a creantelor client şi conturile asimilate
Pentru a asigura comparabilitatea celor doua marimi luate în calcul, atat vşnzarile,
cat şi creanţele vorfi exprimate în preturi care includ taxele (în special TV A).
3) Viteza de rotate a datoriilor cStre furnizori evidenţiaza numarul de
rotatii ale creditelor furnizori, respectiv de reînnoire (achitate) a datoriilor catre
furnizori, generate prin fluxurile de aprovizionare:
227

fumizon
_ Cumpaai de merfuri şi alte cheltuieli exteme (inclusiv TVA)
Datorii fumizori şi conturi asimilate
Ratele exprimate în coeficienţi de rotaţie au o putere informativa redusa,
ramanand totusi sub aspectul conţinutului niste marimi abstracte, care nu redau
în termeni concreţi realitatea economica.
Aceste limite pot fi depasite daca, în analiza financiara, se utilizeaza ratele
de rotate exprimate în numSr de zile 7 . Fiind exprimate sub forma de marimi
concrete (durata de rotaţie a stocurilor, durata de încasare a clienţilor, de
achitare a furnizorilor, ale celorlalte datorii ale întreprinderii) şi oferind un grad
ridicat de comparabilitate a marimilor realizate în perioadele anterioare sau cu
cele realizate de întreprinderi aparţinand diferitelor sectoare de activitate, ratele
exprimate sub forma duratelor de rotaţie au o putere informativa superioara
tuturor indicatorilor financiari utilizaţi în analiza (exprimaţi în marimi absolute dar
şi în marimi relative).Pornind de la relaţia de calcul ce exprima durata de rotaţie
globala a capitalurilor prin cifra de afaceri, prin descompunerea activului,
respectiv a datoriilor în componentele valorice ale cifrei de afaceri, se obţin
durate de rotaţie specifice fiecarui element de activ sau de pasiv în raport cu
ponderea corespunzatoare din cifra de afaceri.
Componente valorice ale
Active (Datorii) _ Elemente de activ (Datorie) cifrei de afaceri
Cifra de afaceri Componente valorice Cifra de afaceri
Durata de rotatie globala . ________ale cifrei de afaceri Rate de strucurg
Rata1xRata2 Durate de rotatie specifice Rata2
Ratal
Rata 1 exprima durata de rotatie a posturilor din bilanţ în raport cu cifra de
afaceri, iar Rata 2 exprima ponderea fiecarei componente valorice a cifrei de
afaceri fata de cifra de afaceri anuala. Este o rata de structural sau un coeficient
de ponderare, deoarece pune în evidenţa structura costurilor întreprinderii.
Durata de rotate (Rata 1) poate fi exprimata şi în raport de cifra de afaceri
totala prin relaţia:
_ „ , x .. Element de activ „„
Durata de rotatie = — -------------- :--------._ ^ x 360,
Cifra de afaceri totalaxP%
în care P% reprezinta ponderea componentei valorice corespunzatoare
elementului de activ sau de datorie în cifra de afaceri totala.
Prin înmulţirea duratei de rotaţie a fiecarui post bilanţier (Rata 1) cu rata de
structura corespunzatoare (Rata 2) se obţin ratele cinetice.
Elementele de activ sau de datorie necesare dimensionarii ratelor cinetice
reprezinta marimi medii ale soldurilor din bilanţ, iar componentele valorice ale
cifrei de afaceri se preiau din contul de profit şi pierdere.
Durateie de rotaţie ale capitaluriior întreprinderii în raport cu cifra de afaceri
se prezinta de asemenea pe principalele grupe bilanţiere: stocuri, clienfi,
fumizori, alte elemente patrimoniale.
7 1. Stancu, Gestiunea financiara a agenţilor economic/, Ed. Economica, Bucureşti, 1994, p. 111.
228

1) Duratele de rotate ale stocurilor, in funcţie de component^ acestora pot fi:
Durata de rotate a stocurilor de materii prime şi materiale ( DMP )'■
DNP=— --------, în care MP= valoarea consumurilor de materii prime si
CA x m%
materiale de la terţi (bilanţ); m%= ponderea
consumurilor de la terţi în cifra de afaceri
Durata de rotaţie a stocurilor de produse in curs de fabricate (DCF) :
R-F x360
CfcF=—— ------«r > în care PCF= valoarea produselor în curs de fabricafle(bilanţ);
CA x(nf/cH-—^
Durata de rotaţie a stocurilor de produse finite (DPF):
f%= ponderea cheltuielilor de fabricate (salarii,
amortizari) în cifra de afaceri.
Dpt = — -------- . încare Pf= valoarea produselor finite (bilanţ);
CA x c%
c%=ponderea costului de producţie în cifra de
afaceri.
Durata de rotaţie a stocurilor trebuie examinata în funcţie de natura activitaţii
şi condiţie de gestiune. Facand posibile comparaţiile sectoriale, aceste rate
permit evidenţierea performanţelor întreprinderii în materie de gestiune a
stocurilor. De asemenea, evoluţia duratei de rotaţie trebuie examinata comparativ
cu evoluţia cifrei de afaceri, cresterea cifrei de afaceri antrenand inevitabil o
majorare a stocurilor. Deci, marimea stocurilor este esenţiala, ea reprezentand o
components majora a nevoii de fond de rulment pentru exploatare. încetinirea
rotaţiei stocurilor, formarea stocurilor fara miscare sau cu mişcare lenta este un
aspect nefavorabil datorita dificultaţilor de transformare în lichiditaţi şi consecin-
Jelor negative asupra solvability întreprinderii. O creştere exagerata a stocurilor
poate proveni din cumparari speculative care pot reprezenta în timp o buna
afacere, desi pe moment mareste riscul de insolvabilitate. De aceea, analiza
trebuie sa se faca cu prudenţa, sa se identifice cauzele variaţiilor înregistrate, sa
se aiba în vedere situape conţuncturale.
Pentru conducerea unei întreprinderi, indicatorii rotaţiei stocurilor prezinta o
importanţa deosebita, întrucat interesul acesteia este de a avea p rotaţie a
stocurilor cat mai rapida posibil. Rotaţia stocurilor depinde de o serie de factori -
interni şi externi:
In categoria factorilor externi putem include : conţunctura economics,
intervalul de timp acceptat de furnizori pentru plata facturiior, etc.
In cadrul factorilor interni includem:
- durata ciclului de exploatare;
- complexitatea procesului tehnologic care influenţeaza marimea stocului
de producţie în curs de execute;
- durata de viaţa a produsului;
- caracterul sezonier al productiei;
229

- particutaritatile produselor stocate (produsele alimentare stint de regula
perisabile, iar cele de tip industrial se pot pastra o perioada mai
îndelungata). Analiza posibilitaţilor de accelerare a vitezei de rotate a
stocurilor
presupune cercetarea cauzala pe cele trei faze ale ciclului de exploatare :
aprovizionare, producţi'e sau transformare şi comercializare.
Caile de accelerare a vitezei de rotaţie in faza aprovizionSrii pot fi:
aprovizionarea ritmica cu resurse materiale ; dimensionarea optima a stocurilor
de materii prime, materiale, obiecte de inventar. Realizarea practica a acestor
cai presupune urmatoarele masuri: aprovizionarea cu resurse materiale de la
cele mai apropiate surse şi cu mijloacele de transport cele mai economice;
încheierea la timp şi respectare contractelor; reducerea pe cat posibil a
perisabilitaţilor la materiale pe timpul transportului şi depozitarii prin
mecanizarea, automatizarea operatiilor privind incarcarea, descarcarea,
îmbunatatirea condipor de pastrare; înlaturarea supra şi subdimensionarii
stocurilor de materii şi materiale şi a programelor de aprovizionare; reducerea
consumurilor specifice; asigurarea unei evidence operative şi dare a materialelor
şi urmarirea operativa a nivelului stocurilor; extinderea calculelor de optimizare a
stocurilor, etc.
In faza producţiei, caile de accelerare a vitezei de rotaţie vizeaza, in
principiu, reducerea costurilor şi a ciclului de fabricate.
Masurile practice care se impun pentru realizarea acestor objective sunt:
perfecţionarea şi modernizarea tehnologiilor de fabricate; mecanizarea,
automatizarea şi robotizarea proceselor de fabricate; utilizarea tuturor
capacitaţilor de producţie; folosirea integrala a timpului de lucru; aprovizionarea
raţionala a locurilor de munca; cresterea coeficientului de schimburi; ridicarea
calificarii personalului; încadrarea stricta in normele de consum, eventual
reducerea acestora acolo unde este posibil; dimensionarea corecta a stocurilor
de producţie neterminata, etc.
In faza comercializşrii, accelerarea vitezei de rotatie presupune reducerea
duratei de imobilizare a capitalului circulant şi a nivelului stocurilor de produse
finite. Masurile ce trebuie luate in aceasta faza vizeaza : asigurarea ritmicitaţii
desfacerii; respectarea clauzelor contractual; evitarea fabricarii unor produse
fara desfacere asigurata; reducerea timpului de sortare, ambalare, formare a
loturilor livrabile; alegerea celei mai avantajoase forme de decontare cu
beneficiarii; urmarirea operativa a decontarii produselor; evitarea expedierii în
avans a produselor, etc.
Accelerarea vitezei de rotaţie are efecte favorabile asupra gestiunii
financiare concretizate ?n eliberarea unor resurse financiare (E) ce pot fi utilizate
pentru noile investiţii în active fixe sau fructificate pe alte cai. Relaţia de calcul
este urmatoarea:
CAi
E(l) = (Dn - Dr0) x -ZZT = ± "i" lei . în care Jbu
E(l) = eliberari (imobilizari) de resurse financiare;
Dr1 = durata de rotafie din perioada accelerarii;
D,o = durata de rotate din perioada anterioara accelerarii;
C A ^ cifra de afaceri din perioada accelerarii.
230

Consecinţele încetinirii vitezei de rotaţie se concretizeaza în masa
imobilizarilor de capitaluri (I), cuantificata cu ajutorul aceleiasi relafii, (rezultatul
pozitiv). Incetinirea este determinate, în principal, de apariţia stocurilor
supranecesare sau de reducerea cifrei de afaceri. Stocurile supranecesare, pe
Iînga blocarile de capitaluri, genereaza şi alte efecte negative (costuri de stocare
suplimentare, plata unor dobanzi mai mari, degradarea unor valori materiale) cu
consecinţe directe asupra capacitaţii de plata a întreprinderii.
2) Durata de încasare a clienfilor ( Dr):
Cl x 360
D;=—-------- , în care Cl = valoarea creditelor clienţi (bilant);
CAxi%
T%= ponderea încasarilor în cifra de afaceri,
inclusiv T.V.A (considerate 100 %).
Durata de încasare a clienţilor variaza în funcţie de importanţa, dar mai ales
specificul întreprinderii, astfel ca aprecierea ei trebuie facuta în raport cu
duratele medii ale ramurilor din care fac parte întreprinderile analizate. Astfel,
daca durata medie de încasare a clienţilor este superioara normelor de ramura
situaţia este defavorabila (încetinirea vitezei de rotaţie), cazul contrar evidenţiind
o situaţie favorabila concretizata în reducerea duratei de încasare (accelerarea
încasarilor) şi deci creşterea vitezei de rotaţie a clienfilor.
Marimea acestui indicator este influenţata de urmatorii factori:
- strategia întreprinderii furnizoare privind piaţa de desfacere. Astfel,
agenţii economici care urmaresc extinderea piejei vor acorda clienţilor
un interval de plata mai mare, comparativ cu concurenţii lor.
- natura clientelei. In acest sens; furnizorii pot acorda un interval de
plata mai mare întreprinderilor ce se aprovizioneaza regulat de la ei,
întreprinderilor din afara granijelor Jarii daca acestea le stimuleaza
exportul precum şi agenţilor economici care prezinta garanţii materiale
si financiare sanatoase.
- natura produselor. Durata de decontare va fi mai mica pentru marfurile
alimentare perisabile şi mult mai mare pentru echipamentele
industriale.
- conţunctura economica. în condiţii favorabile, furnizorii de produse
finite manifesto tendinţa de acordare a unor intervale de timp mai largi,
iar în condiţii de instabilitate economica se iau masuri de reducere a
termenelor de decontare.
Durata medie de încasare a clienţilor reprezinta un instrument de politics
economica şi financiara la latitudinea agentului economic. Orice întreprindere va
consimji la majorarea duratei numai în masura în care vanzarile sporesc, iar
vanzarile suplimentare sunt generatoare de profituri suplimentare.
Pentru a-şi asigura mijloacele de plata, întreprinderea trebuie sa
promoveze o politica de diminuare a creditelor acordate clienţilor sai, dar si de
prelungire a termenelor de achitare a datoriilor catre furnizori. In condiţiile în
care durata de încasare a creanţelor este mai mica decat durata de achitare a
fumizorilor are loc o atragere de surse relativ gratuite din partea furnizorilor
pentru finanţarea ciclului de exploatare.
231

Prin urmare, viteza de rotaţie a furnizorilor se aprecieaza cu ajutorul duratei
de achitare (plata) a datoriilor faşa de acestia.
3) Durata de achitare a furnizorilor (D^):
P x 360
DfZ = — ---------- . în care CA = cifra de afaceri (inclusiv T.V.A)
CAxm %
F2 =valoarea creditelor furnizori (bilanţ)
De asemenea, aprecierea realista a duratei de achitare a furnizorilor se
face prin raportarea acesteia la duratele medii ale ramurii. Daca durata medie a
întreprinderii analizate este superioara normelor de ratnura, din care face parte
tntreprinderea analizata, situaţia este favorabila evidenţiind o ameliorare a
termenelor de plata numai daca este justificata de o solvabilitate convenabila şi
comenzi regulate şi nu de dificultaţi de trezorerie conducand la întarzierea
platflor. Aceasta prelungire a termenelor de plata poate fi considerate mai
degraba un "termen de graţie" decat un termen de creditare. Durata de achitare
a furnizorilor, inferioara duratelor medii de ramura evidenţiaza o situaţie
nefavorabila, care poate fi datorata reducerii termenelor de plata consimtite de
furnizori din cauza lipsei de solvabilitate a tntreprinderii sau dezvoltarii
economice slabe, şi nu datorita unei situaţii de trezorerie satisfacatoare
autorizand întreprinderea analizata sa plateasca mai rapid furnizorii.
Variabilitatea vitezei de rotaţie a furnizorilor depinde, în mare parte, de factorii
enumeraţi la rotatia clientilor.
4) Alte durate de rotate:
a) Durata de amortizare a activului imobilizat ţDam)):
X36 °
Valoarea ramasa a i mobilizai lor __.
a% = ponderea amortizarii în cifra de afaceri
b) Durata de rambursare a datoriilor financiare (DD1):
Soldul datoriilor financiare „„
DDf =---------------- CA-^% ------- X36 °'
Ra% = ponderea ratelor anuale în cifra de afaceri.
c) Durata de achitare a obligaţiilor fiscale (Doi):
Soldul obligatiilorfiscale _„
o% = ponderea obligapor fiscale în cifra de afaceri.
Pentru postul de activ "Disponibilitaţi" nu se calculeaza viteza de rotaţie,
acestea (lichiditaţile) exprimand în fapt rezultatul final al rotaţiei capitalurilor. De
asemenea, nu se calculeaza viteza de rotafie nici pentru capitalul propriu.acesta
nefiind exigibil, decat în situaţii extreme. Rata cinetica va rezulta din ecuaţia
situaţiei nete: ACTIV - DATORII TOTALE.
232

Pe baza ratelor cinetice se poate intocmi Bilanţul intreprinderii sub forma
ratelor cinetice, iar pe baza lui pot fi dimensional indicatorii echilibrului financiar
lichiditate - exigibilitate exprimaţi în numar de zile de recuperare a elementelor
patrimoniale prin cifra de afaceri. Indicatorii financiari în marimi cinetice, avand
caracter dinamic, vor surprinde mai bine echilibrul financiar al întreprinderii, fapt
pentru care sunt recomandaţi în calculele de previziune financiara, în conditii de
relativa stabilitate economica a întreprinderii (nu intervin modificari sensibile în
condiţie de exploatare ale întreprinderii şi în structura costurilor de producţie).
Convertirea marimilor cinetice în marimi absolute se face dupa relatia:
, ,. . . ..... ,. . „ - • ■ u i »- CAx Rata cinetica
Indicator de echihbru financiar in marime absoluta=---------------------------
360
Relatia de calcul prezentata mai sus devine fundamentals pentru calculele
de previziune financiara prin metoda normativS.
Metoda normativa, eliminand influenţa volumului specific de activitate,
permite compararea echilibrului financiar al întreprinderilor de marimi diferite.
Aceasta metoda permite, de asemenea, efectuarea unor simulari ale corelatiei
(cifra de afaceri - echilibru financiar) din care se desprind concluzii cu privire la
politica financiara a întreprinderii, asigurand în acelasi timp o mai buna
previzionare a evolutiei fondului de rulment. Pentru orientarea politicilor
financiare ale întreprinderilor, atat în faza de constituire, cat şi în cea de
functionare, se impune cunoasterea ratelor cinetice medii caracteristice
diferitelor ramuri şi subramuri economice, evident în conditii de stabilitate
economica. Astfel, cunoasterea ratelor cinetice privind nevoia de finantare a
ciclului de exploatare va permite o clasificare a întreprinderilor aparţinand
diferitelor sectoare de activitate în functie de marimea ratelor. Evident, grupa cu
ratele cinetice cele mai ridicate va include întreprinderile aparflnand sectoarelor
cu stocuri mari sau cicluri de exploatare foarte lungi (industria extractiva,
lemnului, constructoare de masini, etc.) in timp ce comertul cu amanuntul va
grupa întreprinderile cu cele mai mici rate cinetice (maxim 15 -30 zile) datorate
ciclului de exploatare scurt, care degaţa o trezorerie disponibila, ca urmare a
existentei creditelor- furnizori mult mai mari decat creditele- client (aproape
inexistente).
Exemplul 6
In vederea determinant ratelor de rotate a capitalurilor la o societate
comerciala, prezentam în tabelul 4.15 soldurile medii bilanţiere şi în tabelul 4.16
structura cifrei de afaceri în exerciţie (N-1) şi N.
Tabelul 4.15
SOLDURILE MEDII BILANJIERE
mii lei
ACTIV N-1 N PAS1V N-1 N
ACTIVE IMOB1LEATE
ACTIVE CIRCULANTE -
Stocuri de materii prime -
Producfie în curs de
execute -Produse finite
-Creanţe clienţi şi contun'
asimilate -
Disponibilitafi
2980427
1449999
286685
350016
752309
50349
10640
16519995
3464822
459199
858847
1341901
771741
33134
CAPITALURI PROPRII
Datorii financiare mai mari
de un an
Datorii furnizori fi conturi
asimilate
2947104
1.102.712
380610
16207036
3.101.643
676138
4430426 19984817 4430426 19984817
233

Ratele de rambursare a datoriilor financiare sunt 220540
516940 mii lei în N.
STRUCTURA CIFREI DE AFACERI
EXPLICAP N-1 % N %
CIFRA DE AFACERI 2532423 100 5662219 100
Materii prime şi alte cheltuieli externe
de exploatare Impozite, taxe şi
varsaminte asimilate Cheltuieli cu
personalul Amortizari şi Provizioane
Impozit pe profitul aferent cifrei de
afaceri
1118740
215032
671322
36576
220681
44,18
8,49
26,51
1,44
8,72
3310890
354157
1317404
60411
278561
58,47
6,25
23,27
1,07
4,92
Profitul net aferent cifrei de afaceri 270072 10,66 340796 6,02
Pe baza soldurilor medii (tabelul 4.15) şi a structurii cifrei de afaceri (tabelul
4.16) se întocmeste bilanţul exprimat sub forma ratelor cinetice (tabelul 4.17).
Tabelul 4.17
BILANTURILE EXPRIMATE SUB FORMA
CINETICE
N-1
RATELOR
N
ACTIV R1 R2 R1xR2 R1 R2 R1xR2
Imobilizari 29335 1,4443 423,69 98445,61 1,0669 1050,32
Stocuri de materii prime 92,25 44,18 40,75 49,93 58,47 29,19
Producţie în curs de execuţie 85,56 58,15 49,75 77,3 70,64 54,6
Produse finite 132,65 80,62 106,94 95,81 89,06 85,33
Creanţe clienţi şi conturi
asimilate
7,16 100 7,16 49,07 100 49,07
Disponibilitati 1,51 100 1,51 2,11 100 2,11
Total - - 629,8 - - 1270,62
N-1 N
P ASIV R1 R2 R1x R2 R1 R2 R1xR2
Capitaluri proprii X X 418,95 X X 1030,43
Datorii financiare mai mari
de un an
1800 8,71 156,74 2160 9,129 197,20
Datorii furnizori şi conturi
asimilate
122,48 44,18 54,11 73,52 58,47 42,99
Total - - 629,8 - - 1270,62
Pe aceste date, principalii indicators ai echilibrului financiar vor avea urmatoarele
marimi exprimate în numar de zile de recuperare prin cifra de afaceri:
Pentru exerciţiul (N-1): 1) Fondul de rulment financiar=(Capitaluri
proprii+Datorii financiare mai mari de
un an) - Imobilizari FRF
= (418,95+156,74) - 423,69 = 152 zile
234
mii lei în (N - 1) şi
Tabelul 4.16
mii lei

2) Nevoia de fond de rulment=(Stocuri+CreanJe) - Datorii catre furnizori)
NFR = (40,75+49,75+106,94+7,16) - 54,11 = 150,49 zile
3) Trezoreria neta = FRF - NFR
TN = 152-150,49 = 1,51 zile
Pentru exerciyul N:
FRF = -177,31 zile
NFR = -175,2 zile
TN =-2,11 zile
Astfel exprimate, aceste marimi cinetice reprezinta echivalentul indicatorilor
financiari în valori absolute.
Exercifiul (N-1): Exerciţiul N:
FRF = = 1069245,2 mil lei FRF = -2788800,1 mii lei
360
NFR _ 2532423x150,49 _ 10586231 mjj te, NFR _ 2755613,2 mii lei
TN = -10622,1 mii lei 8
TN = -33186,9 mii lei 9
Bilanţurile exprimate sub forma ratelor cinetice (tabelul 4.17) evidenţiaza
mutape care au avut loc, în decursul celor doua exerciţii, în cadrul duratelor de
retnnoire a fiecarui element de activ, şi de achitare a fiecarei datorii, prin cifra de
afaceri. Astfel, se constata ca durata de amortizare a activului imobilizat creste
aproape de 2,5 ori concomitent cu cresterea capitalurilor proprii (situatia neta).
Aceasta situaţie poate sa reflecte o majorare propriu-zisa a imobilizarilor, sau
poate fi consecinţa unor reevaluari a activelor corporate. Drept urmare, aceasta
din urma modificare nu influenţeaza echilibrul financiar pe termen lung, ea fiind
operata simultan în activul şi pasivul bilanţului.
Privita prin prisma numarului de zile a unei rotaţii, viteza de rotaţie a
stocurilor (materiale, producţie în curs de execuţie, produse finite) cunoaste
fenomenul accelerarii în exerciţiul N fata de (N-1):
ADr = Dr1 - D,o = SmiX36 °- Smo>

care au generat aceasta situaţie sunt: modificarea soldului mediu al stocurilpr şi
modificarea cifrei de afaceri (timpul nemodificandu-se, influenţa lui este nula):
ADr = ASm + ACA
Influenţa modificarii soldului mediu al stocurilor (ASm):
AS
Smix360SmQx360
CAo CAo
= . =
Cresterea soldului mediu, cu 1270937 mii lei, influenţeaza negativ asupra
duratei de rotaţie determinand prelungirea acesteia cu 180,69 zile. Influenza
modificarii cifrei de afaceri (ACA):
ACA = Smix360_Smix360 = _ 3?8 = ^
CAi CAo
Se constata ca reducerea duratei unei rotaţii s-a realizat în exclusivitate pe
seama cresterii cifrei de afaceri al carei ritm (123,58%) depaseste ritmul de
crestere al soldului mediu total (91,49%). Cresterea conside rabila a cifrei de
afaceri anihileaza efectul nefavorabil al cresterii stocurilor asupra duratei de
rotaţie, determinand şi o reducere a acesteia cu 28,32 zile.
Consecinţele accelerarii vitezei de rotaţie se concretizeaza în eliberarile de
resurse financiare (E) în suma de 445427,89 mii lei, adica:
E - (Dr1 - D,o) x ^ = -28,32x so ~ a = -445427,89 mii lei
360 ooO
Ca un aspect nefavorabil, sesizam creşterea duratei medii de încasare a
clienţilor cu 41,91 zile şi reducerea duratei de achitare a furnizorilor cu 11,12
zile. Aceasta situaţie, în care decalajele de încasari nefavorabile (credite-clienfi)
au crescut iar decalajele de plati favorabile (creditele -furnizori) s-au redus, a
determinat cresterea nevoii de fond de rulment. Deci, cresterea nevoii de fond
de rulment este consecinta încetinirii încasarilor şi a urgentarii platilor în
exercifiul N faţa de (N -1). Aceste implicaţii ale marimilor cinetice asupra
echilibrului financiar se reflecta şi în modificarile indicatorilor financiari în marime
absoluta.
Exemplul (ipotetic) urmator ilustreaza modul de determinare a nevoii de
fond de rulment previzionalS utilizand metoda normativa, care spre
deosebire de metoda statica (analiza patrimoniala) se spriţina pe urmatoarele
principii:
- fiecare components a nevoii de fond de rulment este exprimata într-un
numSr de zile corespunzator duratei de rotaţie a stocurilor, a
creanţelor şi a datoriilor. Astfel, fiecare întreprindere poate sa
cunoasca aproximativ duratele de reînnoire a stocurilor, sa estimeze
durata creditului consimfit de clienţi, sau obţinut de la furnizori;
- fiecare components a nevoii de fond de rulment este exprimata în
numSr de zile de vanzSri (fara T.V.A) cu ajutorul unui coeficient
ponderator, în scopui omogenizarii calculelor.
- nevoia de fond de rulment exprimata, în prealabil, în numar de zile de
vanzari este, în final, transformata în valoare absoluta pentru a fi
236

Exemplul 7.
comparata cu nevoia de fond de rulment statica oferita de studiul
bilanţului financiar.
O întreprindere produce şi vinde numai la comanda. Toate comenzile
prezinta particularitatea de a fi identice. Informaţiile privind intreprinderea
respective se refera la:
1) Piaţa:
Producţia fabricate şi vanduta: .120 comenzi pe luna facturate la preţuri
unitare de 12800 mii lei (far a T.V.A). Producţia este continue pe 12 luni şi
vanzarile nu sunt marcate de fenomenul sezonier.
2) Valori de exploatare:
Stocurile de materii prime de baza asigura consumul pentru doua luni
întregi (60 zile).
Stocurile de materiale consumabile (alte mater ii prime şi furnituri), ca şi
producţia în curs de fabricate, pot fi neglijate.
Stocurile de produse finite vor asigura o luna de vanzari (30 zile).
Costul produselor finite nu va include decat cheltuielile variabile de
fabricate (materii prime de baza, alte materii prime, manopera directe, cheltuieli
sociale calculate asupra manoperei directe).
3) Date cantitative privind fabricaţia şi costurile de producţie:
Costuri variabile (proportionate) de producţie angaţate pentru fabricarea
unei comenzi:
- materie prime de baza : 1300 kg la preţ unitar de 4 mii lei;
- alte materii prime şi furnituri: 800 mii pe total comanda;
- manopera directa de produce : 46 ore la 50 mii/h;
- cheltuieli sociale : 40% la manopera directa (procent ipotetic). Costul
orar al manoperei directe Jine cont de concediile platite şi de toţi ceilalţi
factori care pot influenza tariful pe ora de manopera (absenteism,
accidente de munca, somaj tehnic, etc).
Cheltuieli fixe lunare:
- salarii (remunerare bruta): 90000 mii lei;
- cheltuieli sociale 40% la salariile brute;
- cheltuieli fixe legate de structura : 1800000 mii lei.
4) Alte informal (luna N este considerate luna de referinţa):
- calculele vor fi efectuate pe baza fluxurilor medii ale perioadei
(începand cu 15 ale lunii N);
- personalul va primi pe data de 5 ale fiecarei luni (luna N+1) remunerarea
sa pentru luna precedents (luna N), iar cheltuielile sociale aferente
acestor salarii vor fi achitate pe data de 15 ale lunii N+1;
- furnizorii de materii prime şi materiale vor fi platiţi dupa 60 de zile, pe
data de 10 ale lunii urmatoare expirarii acestui termen, data începerii
termenului de creditare fiind fixata la 15 ale lunii în cursul careia au loc
cumpararile de materiale;
- cheltuielile fixe seminficative legate de structura vor fi platite, in medie,
la 15 ale lunii urmatoare şi se poate estima ca 50% din ele sunt
supuse T.V.A;
237

Rezolvare:
- livrarile se realizeaza, în medie, pe 15 ale lunii, iar creditul consimjit de
întreprindere clienţilor sai este fixat la 60 de zile, termenul de încasare
fiind ultima zi din luna (N+2);
- taxa pe valoarea adaugata datorata bugetului pentru fiecare comanda
este de 1089 mii lei, cu termen de plata pe data de 25 ale lunii
urmatoare(N+1).
Calculul costului unitar de producţie :
Materii prime directe : 1300 kg x 4 = 5200
Alte materii prime şi furnituri: 800
Man. directa de producţie : 46h x 50= 2300
Cheltuieli soc. aferente man. directe: 2300 x 40% = 920
COST DE PRODUCTIE AL UNEI COMENZI = 9220 mii lei
Activ circulant (nevoi) Zile Coeficient de Zile de vanzSri
ponderare (K) (f5rS TV A)
• Stocuride materii prime de baza 60(1) 0,40625(4)
•Stocuri de materiale consumabile neglijate
24,38
• Stocuri de produse finite 30(2) 0,7203125(5) 21,61
• Clienţideexploatere 75(3) 1,180(6) 88,5
134,49
1) Doua luni de stocaj, respectiv 60zile
2) O luna de vanzari, respectiv 30zile
3) 15 N+1 15 N+2 15 30
Creanţa
medie
3OZ+3OZ+15Z=75Z
luna
Costul unitar al mat. prime consumate
(faraTVA) 1300 x 4
4) K =----------„ . .---; ----- , ____.v--------77—.----------= .. ___ = 0,40625
5) K =
PreJ de vanzare (fa-aTVA) uni tar 12800
238
Pret de vanzare (feraTVA) unitar
Cost de productie unitar 9220
Preţ de vanzare (inclusiv TV A) unitar _ 12800x1,18 Pret
de vanzare (fa aTVA) uni tar ~ 12800 ~ '
12800
= 0,7203125

Datorii de exploatare Zile Coef icient de Zile de vanzSri
(resurse) ponderare (K) (f3ra TVA)
• Furnizori
- de materii prime directe 85(7) 0,479375(10) 40,75
- de materiale 85(7) 0,07375(11) 6,27
consumabile 30 0,1277343(12) 3,83
- cheltuieli fixe
• Manopera 20(8) 0,1796875(13) 3,59
- directa 20(8) 0,0585937(14) 1,17
- indirecta (fixa)
• Cheltuieli sociale 30(9) 0,071875(15) 2,16
- asupra manop. directe 30(9) 0,0234375(16) 0,70
- asupra manop. indirecte 40 0,0850781(17) 3.40
• T.V.A. de plata 61,87
7) 15 N+1 15 N+2 15 N+3 30 10
Datoria
medie
3OZ+3OZ+15Z+1OZ =
15 N 30 N+1 5
Datoria
medie
15z + 5z=20z
luna
luna
9) 15 N 30 N+1 15
}
I ^ i luna
Datoria
15Z+152 :=30 >
medie
z
CostuI unitar al mat. prime consumate (inclusiv TVA) 5200 x 1,18
PreJ de vanzare (fara TVA) unitar 12800
K- CostuI unitaral mat.consumabile (inclusivTVA) _ 1800 x 1,18 _ Q7375
" Pret de vanzare (fa-aTVA) unitar " 12800 •" '
Costuri fixe unitare (inclusivTVA) _ (750x1,18) + 750 _ 01277343
' ~ Pret de vanzare (fa-aTVA) uni tar ~ 12800 " '
Costuri fixe pe comanda: ------ — = 1500 mii lei
Costuri fixe unitare supuse TVA : 1500 x 50% = 750 mii lei
.•«* ■• Manoperad irecta / comanda = 2300 rt
13) K = ------------------------------------------- --------- = U,
' Preţde vanzare (fa-aTVA) unitar 12800
239

14) K = ManoperS ndirecta / comanda = _750_ = g37
PreJ de vanzare (fa- aTVA) uni tar 12800
90000
Manopera indirecta / comanda =---------- = 750
120
_ Cheltuieli sociale asupra manoperei directe _ 2300 x 40% _ nn71ft7t-
Preţde vanzare (far aTVA) uni tar ~ 12800 ~ '
. o.u Cheltuieli sociale asupra manoperei indirecte 750x40% ,, noo .„-,,-
1 o)IA= ------------------------------------------------------------- =------------------------- — 0,02343/5
Preţde vanzare (fa-aTVA) uni tar 12800
K= TVA de plata / comanda = i089_ = ^
Pret de vanzare (fa aTVA) uni tar 12800
Nevoia de fond de rulment normativa : - în numar zile de vanzare (fara TVA):
134,49 - 61,87 = 72,62 zile necesare pentru reînnoirea nevoii de fond de rulment
prin cifra vanzarilor -în
valoare absoluta: 12800x120 x 30
zile
4.2. EVALUAREA SINTETICA A RISCULUI DE FAUMENT
Complexitatea aspectelor pe care le implica conceptui de risc de faliment
explica şi varietatea de diagnosticare, de analiza a acestuia, dintre care amintim
analiza lichiditate - exigibilitate, analiza funcţionala, analiza prin rate, analiza
dinamica etc.
Investigarea clasica a riscului de faliment, prin metodele enunţate, permite
evidenţierea performanţelor trecute ale întreprinderii, chiar şi a riscurilor de
exploatare, financiar, de îndatorare, etc., informand în mica masura asupra
viitorului acesteia şi neevaluand global riscul de faliment. Intrucat rezultatele
financiare se degradeaza foarte rapid în timp, apare tot mai evidenta necesitatea
unor informaţii mai precise cu privire la viitor, la riscul de faliment. Ca o reacfie la
aceste cerinţe practice, cercetatorii şi organismele financiare internaţionale s-au
preocupat de elaborarea unei metode de predicţie a riscului de faliment,
denumita metoda scorurilor, care constituie fara îndoiala o îmbogaţire a
analizei tradiţionale prin rate.
Metoda scorurilor se bazeaza pe tehnicile statistice ale analizei
discriminate a caracteristicilor financiare, determinate cu ajutorul ratelor.
Aplicarea ei presupune observarea unui ansamblu de întreprinderi grupate în:
întreprinderi cu funcţionare normala şi întreprinderi cu dificultaţi financiare.
Pentru fiecare din cele doua grupuri se selecţioneaza progresiv cu ajutorul
unei proceduri informatice ratele cele mai discriminante, pana cand procentu! de
clasament bun (diferenţiere corecta a întreprinderii) este suficient de ridicat.
Aceasta presupune o selecţie a ratelor "pas cu pas". In primul stadiu al
240

calculelor, observatorul jeţine rata care-i permit© separarea cea mai buna a
celor doua colectivitaţi. In stadiul urmator, este luata in calcul a doua rata in
scopul creşterii puterii discriminante obtinute pornind de la un cuplu de rate. Se
procedeaza în continuare în acelasi mod, introducand a treia apoi a patra rata.
Calculele vor fi oprite, atunci cand procentul de clasament pertinent al funcţiei
discriminante începe sa se diminueze. Pasul precedent, respectiv, combinaţia
precedents de rate va fi considerate optima.
Aceasta combinaţie liniara a ratelor, care diferenţiaza eel mai bine posibil
întreprinderile sanatoase de întreprinderile falimentare, conduce la determinarea
unui indicator de clasament numit spor (notat cu Z). Acest indicator ofera o buna
aproximare a riscului de faliment pentru o întreprindere data, respectiv, care
este probabilitatea de a fi o întreprindere normala sau de a fi falimentara. Scorul
(Z) apare ca o funcţie liniara de mai multe variabile (rate, limitate ca numar),
caracterizate de coeficienţi de pondere determinanţi prin metoda celor mai mici
patrate, in urma observapor asupra întreprinderilor reprezentative şi grupate de
la început în "sanatoase şi deficitare":
în care:
Ki = coeficient de ponderare al fiecarei rate;
Ri = rate selectionate la puterea discriminants cea mai ridicata;
C= constanta (care poate sa apara sau nu);
n = numarul de rate retinute pentru calculul marimii "Z 1
Coeficienţii (Ki) pot fi pozitivi sau negativi, in eel din urma caz, ei degradand
scorul şi contribuind deci la cresterea riscului de faliment.
Ratele selectionate (Ri) sunt independente între ele în raport cu funcţia
scor (Z), intrucat un anumit grad de corelaţie între ele, ar conduce la
înregistrarea în funcţia scor a unor influence repetate ale aceluiasi fenomen
economic financiar.
Indiferent de modelul funcţiei discriminante (cuprinzand cinci pana la opt
rate selectionate), se va regasi aproape în toate rata referitoare la fondul de
rulment net global, la îndatorare, la solvabilitate pe termen scurt, la cheltuieli
financiare, la cheltuieli de personal.
In teoria economica au fost elaborate o serie de modele bazate pe metoda
scorurilor, dintre care, cele mai cunoscute sunt: modelul Altman, modelul Conan
şi Holder, modelul Bancii Franţei., etc.
Una dintre primele funcţii scor a fost elaborate în Statele Unite de
profesorul E.I. Altman în anul 1968. Altman a folosit informatiile obţinute în urma
studierii unui larg esantion de companii, atat din randul celor care au dat
faliment, cat şi al celor care au supravieţuit. El a descoperit ca analiza bazata pe
mai multe variabile, facuta cu ajutorul a 5 indicatori, a permis prevederea a 75%
din falimente cu 2 ani înainte de producerea acestora.
Analistii au încercat sa dezvolte capacitatea de previziune a modelului
original. Taffler, în Europa de Vest, precum şi Koh şi Killoungh, au creat modele
"Z"de analiza cu o capacitate sporita de previziune.
C-da 45 coala 16
241

Modelul "Z" al lul Alman se prezinta astfel:
Z = 1,2R1+1,4R2 + 3,3R3 + 0,6R4+1,0R5
în care, variabilele R1 ....... R5 sunt indicatori economico-financiari, iar
constantele cu care sunt amplificati indicatorii sunt de natura statistica, si
exprima într-o masura semnificativa ponderea sau important variabilei în logica
economica a evaluarii riscului de faliment.
Cei 5 indicatori economico-financiari luaţi in considerare la caiculul scorului "Z"
sunt:
_ Capital circulant *
1
Total activ
*' Capital circulant = Active circulante - Pasive circulante = Fond de rulment R1 -
este o masura a flexibilitaţii întreprinderii şi arata ponderea capitalului
circulant in totalul activelor. Cu cat rezultatul acestui raport este mai mare, cu
atat mai bine este folosit capitalul circulant.
_ Profit reinvestit *
2
Total activ
*' Profit reinvestit = Profit net - Dividende
R2 - fiind o masura a capacitaţii de finance interna a întreprinderii, se
recomanda ca valoarea raportului sa fie cat mai mare.
3
_ Profitul înainte de deducerea impozitului şi plata dobanzilor
Total activ
R3 - avand semnificaşia unei rate de rentabilitate economica sau de eficienţa a
utilizarii activelor, este de dorit sa fie cat mai mare.
Capitalizare bursiera 4 Datorii
pe termen lung (peste un an)
R4 - exprima gradul de îndatorare al întreprinderii prin împrumuturile pe termen
lung. Rezultatul acestui raport se recomanda sa fie cat mai mare.
_ Cifradeafaceri 5
Total activ
R5 - este tot un indicator de eficienţa a utilizarii activelor, care exprima rotaţia
activului total prin cifra de afaceri. Cu cat activitatea este mai eficienta, cu atat
vanzarile vor fi mai mari iar activele se vor reînnoi mai repede prin cifra de
afaceri.
Din conţinutul informational al indicatorilor, rezulta ca nivelurile lor sunt cu
atat mai bune, cu cat înregistreaza o valoare absolute mai mare. De accea,
scorul "Z" este interpretat astfel:
cand Z < 18 - stare de faliment este iminenta.
cand Z > 3 - situaţia financiara este buna şi bancherul poate avea încredere
în întreprinderea respectiva. Aceasta este solvabila.
cand 1,8

aceasta situaţie, întreprinderea îşi poate relansa activitatea, daca adopta p
strategie financiara corespunzatoare.
Modelul Altman este aplicabil mai ales în condiţiile existenţei bursei de
valori. Intr-o economie în care nu funcţioneaza bursa de valori se poate face o
apreciere a alternatives care exista pentru economiile particulare sau
instituţionale de a investi capitaiul la banci sau în alte oportunitaţi.
Modelul J. Conan şi M. Holder se aplica întreprinderilor industriale cu un
numar de 10 pana la 500 salariati şi se bazeaza pe analiza lichiditateexigibilitate.
Modelul a fost stabilit în anul 1978, prin observarea unui numar de
31 rate pe un eşantion de 190 întreprinderi mici şi mijlocii, din care jumatate au
dat faliment în perioada 1970 -1975. Modelul are, de asemenea, 5 variabife:
Z = 0.24R1 + 0.22R2 + 0.16R3 - 0.87R4 - 0.10R5 în
care:
Excedent brut de exploatare
1
Datorii totale
2
_ Capitaluri permanente
Activ total
_ Activ circulant(fara stocuri)
3 Activ total
_ Cheltuieli financiare
4 Cifra de afaceri
5
Cheltuieli cu personalul
Valoarea adaigata
Riscul de faliment depinde de valoarea scorului (Tabelul 4.18) astfel:
Tabelul 4.18
Valoarea scorului Situatfa intreprinderli Riscul de faliment
Z>0,16 Foarte buna mai mic de 10%
0,1

In baza mediilor ratelor de ansamblu, fundamentate pe analiza funcţiohala,
Centrala bilanţuri1or din cadrul Bancii Franţei a determinat urmatoarea funcţie
scor:
100Z = -1,25R1 + 2.003R2 - 0.824R3 + 5,221 R4 - 0.689R5 - 1,164R6 + +
0,706R7 + 1,408R8 - 85,544
Semnificaţia ratelor şi "puterea discriminants" adica, importanţa sa relativa
(în procente) în valoarea funcţiei Z, sunt prezentate în tabelul 4.19.A. Se
remarca semnul ratelor şi faptul ca primele trei caracterizeaza eel mai bine
comportamentul întreprinderilor deficitare, deţinand peste 72% din puterea de
discriminare (de separare) a întreprinderilor în normale şi deficitare.
Pe ansamblu întreprinderilor, Z are o valoare medie egala cu zero : 100Z = -
1,255x62,8 + 2,003x80,2 - 0,824x24,8 + 5,221x6,8 - 0,689x98,2 --
1,164x11,7 + 0,706x79 + 1,408x10,1 -85,544
In jurul acestei valori medii a scorului exista o zona de incertitudine, fiind
dificil de prezis daca o întreprindere este normala sau deficitara, probabilitatea
riscului de faliment fiind 0,5 pentru Z = 0.
Nr.
ratei
Denumirea ratel Relatia de calcul Media 1977-1979 Media pe
ansamblu
R1 Rata de prelevare a
cheltuielilor financiare
R2 Rata de acoperire a
capitalului investit
R3 Rata capacitaţii de
rambursare a datoriilor
R4 Rata marjei brute de
exploatare
R5 Durata medie a
creditului furnizori (zile)
R6 Rata de cre?tere a
valorii adaugate
VA1=VAcurenta
VA0=VA precedents
R7 Durata medie a
creditului clien^ilor
(zile)
R8 Rata investipor
fizice
intreprinderi
Normale Deficitare
Tabelul 4.19.A
întrep.
Puterea
discriminants
Cheltuieli financiare 38,8% 88,6% 62,8% 41,7%
Excedentul brut de exploatare
Resurse durabile 86,7% 73,2% 80,2% 18,9%
Capitaluri investite
Capacitatea de autofinantare
Datorii totale
30,2% 19% 24,8% 11,8%
Excedentul brut de exploatare 6,8% 8,0%
Cifra de afaceri (fara TV A)
Datorii comerciale* 89,8 zile 107,1
Aprovizionari
zile
98,2
zile
9,3%
VA\-VAQ 11,7% 3,7%
Stoc prod. neterm.-Avansuri
client! + Creante de exploatare
79 zile 4,9%
Productie**>
Investitii corporale
Valoarea adaugata
10,1 1,7%
*^ Furnizori de materiale, marfuri şi produse în cooperare, regularizarea
conturilor de activ
**^ Producfia vanduta + variaţia stocurilor de produse finite + 1/2 (Productfe
imobilizata+ subventii de exploatare)
In funcţie de valoarea lui Z se disting urmatoarele zone :
244

a) O zona nefavorabila: daca Z < -0,25, situaţia este riscanta, întreprinderea
prezinta vulnerabilitate şi are sanse sigure sa cunoasca dificultaţi
economico-financiare importante
b) O zona de incertitudine: daca -0,25

Realizarea unei funcţii scor, specifics sectoarelor industrial din Romania,
presupune un efort complex de analiza discriminants a ratelor semnificative ale
unor eşantioane reprezentative de întreprinderi luate in studiu. Obţinerea unui
instrument sintetic de evaluare a performanţelor întreprinderilor romanesti
prezinta interes, atat pentru conducerea întreprinderii, dar mai ales pentru
partenerii de afaceri ai acesteia, pentru a evidenţia credibilitatea angaţamentelor
pe care întreprinderea le ia fafa de ei.
Studii de caz:
© Se dau anexele I şi II respectiv Bilanţul la inceputul şi sfarsitul anului N
şi Contul de profit şi pierdere pentru anul N. Sa se realizeze:
1) Analiza echilibrului financiar (variaţia SN, FR, NFR, TN) şi interpretarea
indicatorilor determinaţi pe baza bilanţului;
2) Analiza rezultatelor întreprinderii pe baza marjelor de acumulare şi a
capacitaţii de autofinanţare;
3) Analiza pragului de rentabilitate in condiţiile in care cheltuielile variabile
reprezinta 70% din cifra de afaceri, iar cheltuielile fixe sunt in suma de 815
mil lei. Se va calcula:
a) pragul de rentabilitate;
b) profitul obtenabil la cresterea cu 20% a cifrei de afaceri;
c) cifra de afaceri necesara pentru a obţine profitul initial in condifiile
cresterii cheltuielilor fixe cu 50 mil lei.
4) Diagnosticul financiar şi riscul de faliment (pe baza modelului funcţiei scor cu
8 variabile utilizat de banca Franţei, a modelului ALTMAN şi a modelului
CONAN şi HOLDER), respectiv:
a) Ratele de rentabilitate şi de structura financiara, în condiţiile în care
rata medie a dobanzii, în termeni reali, este de 7% iar cota de impozit
pe profit reprezinta 38%.
b) Descompunerea ratelor de rentabilitate;
c) Diagnosticul riscului de faliment (rata de crestere a valorii adaugate
este de 10%; investiţiile corporate 1000 mil lei).
5) Se va întocmi bilanţul societaţii analizate sub forma ratelor cinetice şi apoi se
vor calcula indicatorii de echilibru financiar exprimaţi atat în numar de zile de
recuperare prin cifra de afaceri, cat şi în marimi absolute;
6) Considerand ca nu intervin modificari importante în rotaţia capitalurilor şi în
structura costurilor de producţie, întreprinderea estimeaza, pentru perioada
viitoare, o crestere a cifrei de afaceri cu 20 %. Care vor fi marimile absolute
previzionate, pentru indicatorii de echilibru financiar ?
7) In condiţie menţinerii CA iniţiale şi reducerii duratei de încasare a clienţilor de
la 80 zile la 40 zile şi de prelungire a duratei de achitare a furnizorilor de la
123,7 zile la 150 zile, sa se previzioneze marimea indicatorilor financiari de
echilibru (în numar de zile şi în valori absolute).
8) Presupunand ca în viitor capitalurile proprii sunt 8000 mil lei, sa se
întocmeasca bifanţul previzional în funcţie de cifra de afaceri:
246

ANEXAI BILANJ simplificat pentru anul N
ACTIV iNCEPUT
Imobilizari •
necorporale •
corporate •
financiare Active
circulante •
Stocuri* • clienţi •
disponibilitaţi
AN
1600
150
1200
250
1400
600
600
200
SFAR?IT
AN
PASIV ÎNCEPUT
AN
1400 Capital social Profit
150 nerepartizat Datorii
1000 financiare t. I.' Datorii
250 pe termen scurt (de
2600 exploatare)
800
1200
600
2000
600
400
Tabelul4.20
mil. lei
SFAR?IT
AN
2000
400
600
1000
TOTAL 3000 4000 TOTAL 3000 4000
* Stocurile au urmatoarea structure :
- materii prime şi materiale -140 mil. lei la începutuI anului şi 180 mil. lei la
sfarsitul anului;
- productia neterminata - 200 mil.lei la începutuI anului şi 260 mil. lei la
sfarsitul anului;
- produse finite - 280 mil. lei la începutuI anului şi si 320 mil. lei la sfarsitul
anului.
* Datoriile financiare se vor rambursa in rate anuale de cate 120 mil. lei
La începutuI anului N soldurile bilantiere sunt aferente exercitiului (N-1) incheiat.

ANEXA II Contui de profit şi pierdere pentru anul N
CHELTUIELI VENITURI
CHELTUIELI PENTRU EXPLOATARE
1. Cumparari de materii prime şi alte aproviz.
2. Variaţia stocurilor materiale (Sr-Si) 3. Alte
cumparari şi cheltuieli externe 4. Impozite,
taxe s,i varsaminte asimilate 5. Salarii şi
indemnizaţii 6. Cheltuieli sociale 7.
Amortizari calculate asupra imobilizarilor 8.
Provizioane calculate asupra activului
circulant 9. Provizioane calculate asupra
riscurilor şi cheltuielilor de exploatare 10. Alte
cheltuieli
1700 VENITURI DIN EXPLOATARE
18 1. Producţia vanduta (Cifra afaceri)
318 2. Producţia stocata (AStoc=SrSi)
58 3. Producţia imobilizata 4.
692 Subvenţii de exploatare 5. Venituri
356 din provizioane 6. Alte venituri
200
52
104
14
Tabelul4.21
mil. lei
4050 -
24 10
2 160
12
Total cheltuieli pentru exploatare 3512 Total venituri din exploatare 4210
CHELTUIELI FINANCIARE 1. Amortizari s, i
provizioane financiare calculate 2. Dobanzi şi
cheltuieli asimilate 3. Cheltuieli din diferenţe
de curs valutar 4. Cheltuieli nete din
cesiunea valorilor mobiliare de plasament
(VMP)
8 VENITURI FINANCIARE
42 1. Venituri din participaţii 2.
8 Venituri din alte valori mobiliare 3.
Alte dobanzi si venituri încasate 4.
Venituri din provizioane financiare 5.
Venituri din diferenţe de curs
valutar 6. Venituri nete din cesiunea
valorilor mobiliare de plasament (VMP)
Total cheltuieli financiare 58 Total venituri financiare 60
CHELTUIELI EXCEPTIONALE
1. Privind operatiile de gestiune (penalitaţi,
amenzi) 2. Privind operaţiile de capital
(valoarea net contabila a elementelor de activ
cedate) 3. Amortizari şi provizioane
exceptional calculate
0.3
1.7
12
VENITURI EXCEPTIONALE
1. Din operaţii de gestiune (penalitaţi,
degrevari de impozite)2. Din operaţii de
capital (venituri nete din cesiunea
elementelor de activ)3. Venituri din
provizioane
Total cheltuieli exceptional 14 Total venituri excepţionale 42
Impozit pe profit 328
TOTAL CHELTUIELI 3912 TOTAL VENITURI 4312
Profit net 400
248
TOTAL GENERAL 4312 TOTAL GENERAL 4312
8
20
8
3
1
20
0.2
2.8
39

PARTEA A Il-A
PLANIFICAREA FINANCIARA
Planificarea financiara are drept obiectiv alocarea eficienta a capitalurilor
banesti ale întreprinderii pentru atingerea obiectivului propus în exercifiul
financiar viitor (cresterea performanţei financiare, a valorii întreprinderii).
Previziunea financiara, ca principals activitate de planificare la nivelul
întreprinderii, îmbraca forme diferite, în funcţie de orizontul de timp pentru care
se realizeaza. Pe termen lung ( 3 - 5 ani), se întocmesc planuri financiare de
orientare generals care definesc imaginea viitoare a întreprinderii prin
descrierea produselor oferite, a proiectelor de fabricate a noilor produse, a
proiectelor de cucerire a noilor pieje sau de orientare şi modelare generala a
activitaţilor şi structurii interne a întreprinderii.
Pe termen scurt, instrumentele de realizare a previziunii financiare sunt
bugetele întreprinderii. Spre deosebire de bilanţ şi contul de profit şi pierdere
care sunt destinate marelui public (prin publicarea anuala în Monitorul Oficial),
bugetele sunt destinate nevoilor interne de orientare a activitaţii întreprinderii
spre realizarea scopului propus în perioada bugetara. Elaborarea bugetelor
favorizeaza implementarea unui sistem eficient de control prin compararea
realizarilor cu previziuniie şi luarea masurilor corective la momentui oportun. De
aceea, sistemul bugetar trebuie sa aiba o componenta a previziunii financiare
(prin intermediul bugetelor) şi o componenta a controlului bugetar (prin
intermediul unor tablouri comparative între realizari şi previziuni). în acest fel, se
compara permanent rezultatele reale ale gestiunii cu previziuniie cifrate în
bugete în scopul stabilirii cauzelor abaterilor şi informarii conducerii. Pe baza
abaterilor constatate, conducerea întreprinderii ia masuri, fie de ajustare a
prevederilor bugetare, cand acestea sunt considerate nerealiste în raport cu
capacitatea întreprinderii, fie de impulsionare a activitaţii, de constrangere a
unor activitaţi risipitoare, pentru a apropia realizarile de previziuni.

Capitolul 5
BUGETELE INTREPRINDERH
5.1. SISTEMUL BUGETAR AL INTREPRINDERU
A planifica, a prevedea necesarul de finance şi sursele de capital posibile
de mobilizat, este esenfial pentru viata unei întreprinderi. tntreprinderile
occidental nu întreprind nimic din punct de vedere economic, tehnic,
organizatoric etc., fara a face o "bugetare" a acestor acfiuni, indiferent de
amploarea şi insemnatatea lor In activitatea generala a intreprinderii. Aceste
preocupari sunt insofrte, in mod firesc, de cele privind respectarea prevederilor
propriului buget, evident pana la limita cand tocmai bugetul ar putea deveni o
restricfie in cresterea eficientei 1 . Prin bugetare se stabilesc resursele şi responsabilitaţile
pe fiecare centru de activitate. Deci, bugetul reprezinta previziunea
cifrata a afectarilor de resurse şi de responsabilitaţi pe centre de activity, in
vederea realizarii cat mai eficiente a obiectivelor strategice ale tntreprinderii.
Procesul bugetar are rolul de a orienta activitatea tuturor compartimentelor
spre acelaşi obiectiv: rentabilitate, lichiditate, diminuarea riscurilor etc.
De asemenea, bugetele armonizeaza activitatea tuturor compartimentelor
functionate ale întreprinderii, intrucat toate sunt antrenate în procesul bugetar,
mtr-o masura mai mare sau mai mica. Deoarece, fiecare compartiment este
tentat sa-şi adjudece cat mai mult din capitalurile mobilizate de intreprindere,
bugetele au rolul sa coordoneze compartimentele, chiar daca mtreprinderea
este obligata sa sub-optimizeze activitatea unui compartiment. Pe ansamblu,
tnsa, planificarea financiara trebuie sa realizeze cat mai multe avantaje posibile.
Procesul bugetar prezinta şi unele inconveniente ce trebuie depaşite printr-un
efort continuu de actualizare a prevederiior bugetare. Cu cat bugetele sunt mai
detaliate, cu atat mai real este pericolul ca acestea sa devina o frana ~\n eforturile
de adaptare la noile conditfi, diminuand flexibilitatea tntreprinderii. De aceea,
bugetele trebuie sa descrie traiectoriile generate ale fluxurilor ftnanciare şi sa
asigure posibilitatea de a fi revizuite. De asemenea, bugetarea poate deveni o
sursa de risipa, prin tending tuturor compartimentelor tntreprinderii de a-si
supraevalua nevoile proprii de finance. Aceste consecinte negative ar putea fi
depasite prin elaborarea unor bugete flexibile în functie de cifra de afaceri.
1 1. Stancu, Gestiunea financiara a agenţiloreconomici- Edipa a ll-a, Editura Economics, Bucurefti,
1994, p. 136-141.
255

Bugetele se elaboreaza, în general, pentru o perioada de un an. în farile
occidentale exista şi bugete cu periodicitate mai mare de un an (planul de
finanţare) dar şi cu periodicitate mar mica de un an (bugetul trezoreriei).
Periodicitatea bugetuiui trebuie sa fie superioara celei privind ciclul de activitate
planificata. De exemplu: trezoreria avand un ciciu de rotate semilunar, lunar,
maxim 6-12 luni, bugetul se va circumscrie acestei perioade; producţia avand
un ciclu de exploatare de 3 - 6 luni pana la un an, perioada de bugetare trebuie
sa fie maxim un an.
In }ara noastra bugetul de venituri şi cheltuieli al regiilor autonome şi
societaţilor comerciale cu capital de stat se întocmeste pe o perioada de un an
cu defalcare pe trimestre. '
Sistemul planificarii financiare poate cuprinde trei tipuri de bugete:
- bugetele de orientare generala, pe termen lung (Planul de finanfare
prezentat în partea a IV a lucrarii);
- bugetele anuale, specifice diferitelor activitaţi economice ale
întreprinderii: aprovizionare, produce, desfacere, publicitate, etc.
- bugete pentru estimarea situafiei patrimoniale şi monetare care rezulta
din aplicarea bugetelor specifice avand caracterul unor bugete
rezultative. Imaginea previzionala a starii financiare şi patrimoniale la
care se va ajunge prin respectarea prevederilor din celelalte bugete,
este oferita de bilanţul previzional, contul de rezultate previzional si
bugetul trezoreriei.
Legatura sistemica dintre cele trei tipuri de bugete consta in elaborarea lor
succesiva, pornind de la planul strategic, continu^nd cu transpunerea anuala a
acestuia în bugetele specifice pe activitaţi şi încheindu-se cu bugetul de
trezorerie ca rezultanta concreta, monetara a previziunrlor din toate celelalte
bugete.
în sistemul bugetar al întreprinderii exista bugete principale
(coordonatoare) şi bugete secundare. Prevederile bugetelor principale
(bugetul vSnzarilor, al producţiei) determina parametrii principal! pentru celelalte
bugete (al investifiilor, al administraţiei, al publicitaţii) care sunt, deci,
secundare.
Unele dintre aceste bugete au caracter imperativ iar altele sunt orientative
(indicative). Bugetele imperative interzic responsabililor financiari şi conducerii
?ntreprinderii depaşirea previziunilor bugetare. Acestea sunt, In general, bugetul
administraşiei (privind cheltuielile administrativ -gospodaresti) şi bugetul
investiţiilor (privind necesarul de fonduri şi finanţarea acestuia). Celelalte sunt
orientative, oferind posibilitatea corectarii prevederilor iniţiale in funcţie de
evoluţia condi'tiilor concrete ulterioare.
In totalitatea sistemului bugetar, bugetul trezoreriei are o importanţa
deosebita, fiind bugetul rezultativ şi deci masura realismului prevederilor în toate
celelalte bugete. Daca la nivelul acestui buget nu se realizeaza echilibrul dintre
încasari şi pfaţi, atunci el determina corecfii asupra prevederilor din celelalte
bugete. Bugetul trezoreriei, fiind consecinţa tuturor bugetelor, el constituie o
restricţie în procesul de planificare financiara, restricţie datorata necesitaţii de
asigurare permanenta a capacitaţii de plata a întreprinderii.
Pentru rolul de atestare finala a construcţiei echilibrate a întregului proces
bugetar, bugetul trezoreriei a beneficiat de o atenţie speciala in cadrul
subcapitolului 5.3.
256

5.2. BUGETUL PRODUCTIEI
Bugetui producţiei se constituie ca buget principal, esenţial pentru
previziunea activitalii din anul viitor, iar prevederile lui sunt determinante pentru
dimensionarea celorlalte bugete (cum arfi bugetui de investiţii şi de trezorerie).
în elaborarea bugetului producţiei se parcurg trei etape:
1) - previziunea cantitaţilor de producţie a se fabrica (planul de producţie);
2) - previziunea costurilor de producţie (antecalculaţia);
3) - defalcarea prevederilor bugetare pe perioade de timp mai mici de un
an şi pe subunitafi ale întreprinderii (secţii, ateliere).
5.2.1. Elaborarea planului de producţie
Planul de producţie urmareşte armonizarea prevederilor comerciale
(cantitaţile prevazute a se vinde) cu capacitatea productiva a întreprinderii, în
condiţiile satisfacerii cat mai complete a prevederilor comerciale şi a utilizarii
depline a capacitaţii factorilor de producţie.
In planul de produce se stabilesc cantitaţile de produse previzionate a se
fabrica în anul viitor (Qf), în funcţie de cantitatea prevazuta a se vinde (Q v) şi de
variafla previzibila a stocurilor de produse în curs de fabricate şi de produse
finite, la începutul (Sj) şi la sfarsitul (Sf) perioadei, conform relaţiei:
Qf=Qv-S,+Sf
Datele privind stocurile initiate sunt furnizate de contabilitate (bilanţul la
sfarsitul exerciţiului în curs), iar stocurile finale se planifica în funcţie de cifra de
afaceri planificata (CAi) şi durata de rotaţie plan ificata a acestor stocuri (Dn).
Durata de rotaţie planificata se determina în raport de durata efectiva ajustata în
funcţie de previziunile anuiui de plan, în sensul scurtarii sau prelungirii acesteia.
Stocurile finale de producţie în curs de fabricate (Sfpc) se determina astfel:
S ** 360
Soldul contului prod. în curs
pc ~ ^ u . •, chelt. de fabricate
Chelt. matenale + ----------------------*—
Dr1pc = durata de rotaţie planificatS a stocurilor de produce în curs de
fabricate.
Stocurile finale de produse finite (SfPf) sunt date de relaţia:
CAixDriDf
Soldul contului produse finite ...
= ------------- , __, _.—: ------------x 360
Costul de producţie
C-da45 coala 17 257

Dr1p, = durata de rotaţie planificata a stocurilor de produse finite.
Admijand ca indicatorul dominant în planificarea bugetara este producţia
de vandut (dimensionata în cadrul bugetului vanzarilor prin diferite tehnici
cantitative de extrapolare a tendinţelor observate în evoluţia anterioara a
vanzarilor), urmatoarea etapa a planificarii va fi dimensionarea producţiei de
fabricat.
Productia de fabricat trebuie raportata la capacitatea de produce
disponibila a întreprinderii, care se determina pornind de la structura de
producţie existenta şi luand în calcul prevederile pentru anul de plan din bugetui
investiţiilor (cre steri previzionate ale capacitaţilor de producţie sau iesiri ale
acestora 'prin diferite modalitaţi: casari, vanzari, etc.). Daca în bugetui vanzarilor
cerinţa este de crestere a cifrei de afaceri, în bugetui producţiei condiţia
programarii producţiei este de "saturare" a capacitatilor instalate, respectiv de
optimizare a utilizarii factorilor de produce, în special a echipamentelor
tehnologice şi a forjei de munca. Aceasta confruntare a necesitaţii cu
posibilitatea are în vedere o matrice tehnologica* a consumurilor normate de
materiale, de manopera şi de utilaje pentru fiecare produs de fabricat (fisa
tehnologica de fabricate a produsului). Aceasta matrice stabileste, pe fiecare fel
de materie prima, pe fiecare treapta de calificare şi pe fiecare utilaj, normele de
consum în care se poate realiza producţia (figura 5.1) pe exemplul unei
întreprinderi din industria constructoare de masjni).
^^^opsumuri specifice PRODUSE Preţuri unitare ale
Factori ^^^~^^^^ A B C factorilor de producţie
de producţie ^^--^
Materii prime şi preţ unitar de aproviz.
materiale pe categorii de materii
prime (lei / UM)
- Materie prima X Cant. X/A Cant. X / B Cant. X / C preţ aprovizionare / X
- Materie prima Y Cant. Y/A Cant. Y / B Cant. Y / C preţ aprovizionare / Y
- Materie prima Z Cant. Z/A Cant. Z / B Cant. Z / C preţ aprovizionare / Z
Forţa de muncş tarif orar pe categorii
fare - munca) de operaţii (lei/ora)
- prelucrare mecanica ore prel. / A ore prel. / B ore prel./C tarif / ora prelucrare
- frezare ore frez. / A ore frez. / B ore frez. / C tarif / ora frezare
- strunţire ore str. / A ore str. / B ore str. / C tarif / ora strunţire
- reglare, etc. ore regl./A ore regl. / B ore regl. / C tarif / ora reglare
Utilaje norma de amortizare
(ore - utilaj) orara pe categorii de
utilaje (%)
- strung ore str. / A ore str. / B ore str. / C norma amortizare
pentru strung / ora
-.freza, etc. ore frez./ A ore frez./ B ore frez./ C norma amortizare
pentru freza / ora
Fig. 5.1 Matricea tehnologica a consumurilor normate (Fisa tehnologica de fabricate)
258

Totodata, realizarea programului de producţie impune anumite restricfii
privind caracterul limitat al factorilor de producfie, atat sub aspectul volumului
lor, cat şi al randamentului acestora. Daca restrictiile se refera la volumul maxim
al forjelor de produce ce poate fi angaţat pentru anul viitor se au în vedere:
capacitatea de aprovizionare cu resurse materiale, volumul personalului angaţat
pe fiecare treapta de calificare, numarul de utilaje care sa realizeze diferitele
categorii de operaţii, etc.
Programul de producţie al întreprinderii trebuie, însa, realizat într-o solute
optimal^. Funcţia de optimizare este cea care evidenţiaza cum anume sa se
îmbine, sa se armonizeze, utilizarea factorilor de produce pentru a atinge
obiectivul major al întreprinderii (cresterea rentabilitaţii şi implicit maximizarea
valorii întreprinderii). Corelarea cerinţei de crestere a cifrei de afaceri şi de
maximizare a profitului, cu capacitatea de producţie existenta şi previziunile
pentru cresterea ei, evidenţiaza complexitatea planificarii producţiei. Pentru
rezolvarea acestei probleme se recurge adesea la tehnici de optimizare
(programare liniara, optimizarea stocurilor, etc.) şi la tehnici informatice
(programe pe calculator).
Prezentam în continuare un exemplu simplificat de programare liniara prin
metoda grafica 2
Exemplul 1:
Sa se realizeze solutia optima a planului de producţie al întreprinderii în
urmatoarele condiţii:
?ntr-o întreprindere se fabrica 2 produse: motor (M) şi compresor (C).
Funcţia objective este maximizarea marjei brute de acumulare (marjei brute de
rentabilitate).
Produsul M are o marja asupra cheltuielilor variabile = 1.600.000 lei /
unitate iar produsul C = 1.000.000 lei / unitate.
Produsele se realizeaza în doua secţii: cea de prelucrari mecanice (PM) şi
cea de montaj-reglare (MR).
In secţia PM utilajul coordonator (semnificativ) este freza automata,
unitatea de comensurare a activitaţii fiind ora-masina şi ora de manopera directa
la operaţiunea montaj reglare.
Capacitatea de producţie disponibila pentru cele doua secţii (determinate
de freza automata şi operaţiunea de montaj-reglare) este de 400 ore/luna (PM)
şi respectiv 300 ore/luna (MR).
Pentru fabricarea şi montarea produsuiui M sunt necesare 4 ore-masina în
secţia PM şi 2 ore montaj-reglare în secţiia MR.
Pentru fabricarea şi montarea produsuiui C sunt necesare 2 ore-masina în
secţia PM şi 4 ore montaj-reglare în secţia MR.
Rezolvare:
Funcţia obiectiv, respectiv maximizarea marjei brute de rentabilitate este
urmatoarea:
2 1. Stancu, Gestiunea financiara a ageniiloreconomic/- Ediţia a ll-a, Editura Economics, Bucureşti,
1994, p. 158-163.
259

Funcţia obiectiv: Z = 1.600.000 x M + 1.000.000 x C = max
Restricţiile sistemului sunt: 4 x M (PM) + 2 x C (PM) < 400
2 x M (MR) + 4 X C (MR) < 300
Capacitatea maxima de producţie a secţiei PM:
400 / luna ... , ,,
• = 100 produse M
4 ore - masina / produs M
_____ 400 / luna _____
2 ore - masina / produs C
Capacitatea maxima de productie a secţiei MR:
300 / luna ._. . .,
- = 150 produse M
2 ore - reglare / produs M
300 / luna
4 ore-reglare / produs C
= 75 produse C
Z = 1.600.000 M + 1.000.000 C = 0 (înseamna profit zero)
Fig. 5.2. Programarea producţiei (reptezentrare grafica)
Pentru C = 50 => M = - t00 °;? 00 .'. 50 = - 31,25 A(0, 0), B(50, -31,25)
1.600.000
260
(Motor)
- Capacitatea secţiei MR
= 200 produse C
,Solufla optima
Capacitatea sectiei PM
(Compresor)
MR
A(0,0),C(25, -15,6)

Optimul combinapor între prelucrarea şi montajul celor doua produse,
conduce la saturarea capacitafllor de producţie ale secţiilor PM şi MR şi la
obţinerea marjei totale de rentabilitate maxima.
- Soluţia optima (din figura 5.2.) ofera urmatoarea combinaţie:
82,5 produse M şi 32,5 produse C. Qf = 82,5 M + 32,5 C
- Marja maxima de rentabilitate este de 164500 mii lei, adica:
Z = 82,5 x 1.600.000 + 32,5 x 1.000.000 = 164500 mii lei. Capacitaţile de
producţie ale ambelor secţii, la nivelul acestui optim, sunt foarte apropiate de
capacitatea de producţie disponibila 400 ore / luna (PM) şi 300 ore / luna (MR),
adica:
PM: 4 x 82,5 + 2 x 32,5 = 395
MR: 2x82,5 + 4x32,5 = 295
Qf se confrunta cu prevederile din bugetul vanzarilor. Daca în bugetul
vanzarilor exista alte restricţii, atunci modelul de optimizare Jine cont şi de
aceste restrictii. Introducerea lor în sistem complica problema, dar soluţia optima
se va determina folosind aceleasi metode.
5.2.2. Previziunea (antecalculafia) costurilor de producţie
Antecalculaţia costurilor reflects dimensiunea efortului financiar pentru
realizarea produselor stabilite în programul de producţie, în condiţie normelor
de consum ale factorilor de produce ai întreprinderii şi în condiţie unor
cheltuieli generale planificate pentru anul viitor. De aceea, în antecalculaţie,
principala operate o reprezinta separarea (identificarea) cheltuielilor directe pe
produs (cu materiale, manopera) de cele indirecte (cheltuieli indirecte de
produce, cheltuieli generale de administrate, cheltuieli de desfacere).
Antecalcula^ia costului de producfie unitar se face pe articole de
calculaţie, stabilite în func^ie de separarea cheltuielilor directe şi indirecte în
raport cu producţia.
Cheltuielile directe repartizate pe produse cuprind doua articole de
calculaţie:
- materiale directe (Md) calculabile în functfe de consumurile specifice de
materiale (cm) şi pre^urile unitare de aprovizionare (pa) în vigoare;
- salarii directe (Sd) determinate în raport de consumurile de manopera
(cs) şi tarifele orare (th) în vigoare.
Cheltuielile indirecte, planificate independent de producţia fizica, se
repartizeaza pe produse cu ajutorul unor chei succesive de repartizare în raport
cu un articol de cheltuieli directe semnificative sau în raport cu o suma de
articole de calculate reprezentative. Repartizarea cheltuielilor indirecte conduce
la formarea costului unitar de producţie şi în final a costului unitar complet.
Determinarea costului unitar complet presupune urmatoarele etape: 1)
Calculul cheltuielilor directe:
Mdu= CmX pa
Asigurari sociale = Sd x 25 %
Protecţie sociala = Sd x 5 %
261

2. Repartizarea cheltuielilor indirecte de producţie (cheltuieli de secţie
cuprinzand cheltuielile cu intreţinerea şi funcţionarea utilajelor si
cheltuielile generale secţiilor) folosind drept baza de repartizare
salariile directe (sau numarul orelor de manopera directa):
Cheltuieli indirecte de producţie (unitare) = Sdu x K,
. .. Total cheltuieli indirecte de producţie
undeK,=------------------------------------ - ------- —
Salam directe totale pe secţii
3. Determinarea costului unitar de producţie (Cpu):
Cpu = Mdu + Sdu + Asigurari şi protecţie sociala pe unitatea de
produs + Cheltuieli indirecte de producţie unitare.
4. Repartizarea cheltuielilor generale de administrate (CGA), folosind
ca baza de repartizare costul de producţie aferent produselor fabricate:
CGAU = Cpu x K2
_ Total cheltuieli generale de administrate
2 ~ Total cost producţie
5. Repartizarea cheltuielilor de desfacere (CD), folosind drept cheie de
repartizare raportul acestora faţa de costul total de produce inclusiv
cheltuielile generale de administrate:
CDU = (Cpu + CGAU) x K3
. „ Total cheltuieli de desfacere
unde K3 =--------------------------------------------
Total cost de producţiie + CGA
6. Determinarea costului complet unitar (Ccu):
Ccu = Cpu + CGAU + CDU
Cheltuielile în afara producţiei (CGA şi CD) pot fi repartizate folosind, dupa caz,
şi alte baze de repartizare: costul de producfie al produselor vandute; cifra de
afaceri precum şi alte baze considerate reprezentative.
Exemplul 2:
Privind calculul costului complet unitar (exemplu ipotetic).
Pentru simplificare, consideram ca întreprinderea fabrica doua produse (A
şi B) utilizand aceeaşi materie prima şi acelasi tarif orar pe operaţii. Se cunosc
urmatoarele:
- cantitatea de materii prime necesara fabricarii unui produs: 8 Kg / buc.
pentru A şi 15 Kg / buc. pentru B;
- preţul de aprovizionare al materiilor prime: 168 lei / Kg;
- numarul de ore-manopera directa pe produse: 4 ore / A şi 8 ore / B;
- tariful orar pe operaţii: 700 lei / ora;
- cantitatea de produse ce urmeaza a se fabrica: 7700 buc. / A şi 2100 buc. / B;
- materialele consumabile în suma de 7500 mii lei sunt repartizate astfel:
3750 mii pentru secţii, 2750 mii lei pentru administrate şi 1000 mii lei
pentru desfacere;
- obiectele de inventar în suma de 1500 mii lei sunt aferente secţiilor;
- cheltuielile cu energia şi apa sunt: 2000 mii lei în scopurile secţiilor,
1500 mii lei în scopuri administrative şi 500 mii lei pentru desfacerea
produselor;
262

- cheltuielile cu reparaţiile utilajelor aferente secţiilor sunt în suma de
3000 mii lei;
-salariile personalului indirect productiv reprezinta 16.000 mii lei pentru
secţii, 17.000 mii lei pentru administrate şi conducere şi 15.000 mii lei
pentru desfacere;
- cheltuielile cu amortizarile în suma de 29.750 mii lei sunt repartizate
dupa cum urmeaza: 16.500 mii lei cheltuieli indirecte de produce, 9950
mii lei cheltuieli generate de administrate şi 3300 mii lei cheltuieli de
desfacere.
Rezolvare:
Bazele de repartizare utilizate sunt:
- Salariile directe - pentru cheltuielile indirecte de producţie (secţie);
- costul de producţie - pentru cheltuielile generate de administratie;
- costul de producţie inclusiv cheltuielile generate de administratie - pentru
cheltuielile de desfacere.
Regruparea cheltuielilor dupS destinatie
Tabelul5.1
Natura Cheltuieli directe Cheltuieli Cheltuieli Chetuiell Cheltuieli
cheltuielilor A B indirecte
de
producţie
Materii prime
(1)
Materiale
consumabile
Obiecte de
inventar
generale de
administratie
de
desfacere
totale
mii lei
10348,8 5292 - - - 15640,8
- - 3750 2750 1000 7500
- - 1500 - - 1500
Energie şi apa - - 2000 1500 500 4000
Reparaţiile
utilajelor
- - 3000 - - 3000
Salarii (2) 21560 11760 16000 17000 15000 81320
Asigurari
sociale (25%)
Protecţie
sociala (5%)
5390 2940 4000 4250 3750 20330
1078 588 800 850 750 4066
Amortizari - - 16500 9950 3300 29750
(1)
(2)
TOTAL 38376,8 20580 47550 36300 24300 167106,8
MdA
MdB
SdA
SdB
= (8 x 168) x 7700 = 10.348.800 lei
= (15 x 168) x 2100 = 5.292.000 lei
(4 x 700) x 7700 = 21.560.000 tei
(8 x 700) x 2100 = 11.760.000 lei
263

Calculul costului unitar complet
Tabelul5.2
mii lei
Explicatii Produs A: 7700 buc. Produs B: 2100
buc.
1 Cheltuieli directe: 38376,8 20580
- materii prime 10348,8 5292
- salarii directe, CAS, ajutorşomaj 28028 15288
2 Cheltuieli indirecte de producţie 30768 (21560
x1,42707) 1)
16782
(11760x1,42707) 1)
3 Costui de producţie - total 69144,8 37362
4 Costui de producţie unitar 8,9798 17,7914
5 Cheltuieli generate de administratie 23566 (69144,8
x0,34082) 2)
6 Total cost de producţie inclusiv
cheltuielile generale de
administratie
7 Cheltuieli de desfacere 15775 (92710
x0,17015) 3)
12734 (37362 x
0,34082) 2)
92710,8 50096
8525 (50096 x
0,17015) 3)
8 Cost complet - total 108485,8 58621
9 Cost complet unitar 14,089 27,915
,.., y, _ Total cheltuieli indirecte de producţie _ 47550 _ 47550
' CIP ~ Salarii directe totale pe secţii (21560 + 11760) ~ 33320
(3)
K _ Total cheltuieli de administratie _ 36300 _ 36300
CGA ~ Total cost de produce (69144,8 + 37362) " 106506,8
= 1,42707
= 0,34082
0,17015
Total cheltuieli de desfacere Total costde 24300 produce +CGA 24300
~
(92710,8 + 50096) ~ 142806,8
Exemplul 3
Acest
exemplu se refera la calculul costului complet global şi stabilirea rezultatului
exploatarii, utilizand ca baza de repartizare a cheltuielilor generale de
administraţie şi de desfacere costui producţiei aferent produselor vandute.
Considerand datele iniţiale (din exemplul 2), presupunem ca intreprinderea
vinde 7350 buc. din produsul A la un preţ de vanzare de 14 mii lei / buc. şi 1750
buc. din produsul B la un preţ de 35 mii lei / buc. Soldul iniţial al producţiei în
curs de fabricaţie (preluat din bilanţul anului curent) este de 3000 mii lei / A, iar
soldurile finale previzionate sunt de 1500 mii lei / B si 1000 mii lei / A.

264

Calculul costului complet
Tabelul5.3
Explicaţii Produsul A Produsul B
mii lei
1 Producţia în curs de fabricate la 3000 -
inceputul anului (Sj)
2 Cheltuieli directe 38376,8 20580
3 Cheltuieli indirecte 30768 16782
4 Product^ în curs de fabricate la 1000 1500
sfarsitul anului (Sf)
5 CostuI de producţie global (1+2+3+4) 71144,8 35862
6 CostuI de producţie unitar (rd.5/numar
produse fabricate)
9,239 17,077
7 CostuI de productie aferent produselor 67906,65 29884,75
vandute (7350 x 9,239) (1750x17,077)
8 Cheltuieli generale de administrate 25206 1)
11094 1)
(67906,65 x (29884,75 x
0,37119) 0,37119)
9 Cheltuieli de desfacere 16874 2)
7426 2)
(67906,65 x (29884,75 x
0,24848) 0,24848)
10 CostuI complet global (7+8+9) 109986,65 48404,75
11 CostuI complet unitar (rd.10/numar 14,9641 27,6598
0)KCGA =
produse vandute)
Total cheltuieli generale
Total cost de producţie aferent productiei vandute (67906,65 + 29884,75)
36300
= 0,37119
97791,4
Total cheltuieli de desfacere
(2) KCD = ___ 24300
Total cost de producţie aferent producţiei vandute 97791,4
Calculul rezultatului exploatarii
36300
= 0,24848
Tabelul5.4
Explicafii Produs A Produs B Total
mii lei
1. Venituri din vanzarea productiei 102900(14x7350) 61250(35x1750) 164150
2. CostuI complet global aferent 109986,65 48404,75 158391,4
produselor vandute
3. Rezultatul exploatarii (rd.1 - rd.2) -7086,65 12845,25 5758,6
265

Acelasi rezultat poate fi obţinut (facand abstracfie de alte venituri şi
cheltuieli de exploatare) pe baza relaţiei:
Rezultatul exploatarii = Producţia exerciţiului - Cheltuieli de exploatare, în care
Producţia exerciţiului = Producţia vanduta ± Producfia stocata + Producfia imobilizata
Producţia vanduta 164150,00
+ Producţia stocata: 8710,84
• Produse finite (variaţia stocurilor = Qr Qy)
- A: (7700 - 7350) x 9,239 = 3233,85
- B: (2100 -1750) x 17,077 = 5976,99
• Producţie în curs de fabricate
(Sf - Si): 2500 - 3000 = - 500,00
- Cheltuieli de exploatare 167106,8
= Rezultatul exploatarii 5754,04
Diferenţa nesemnificativa intre cele doua rezultate provine din aproximarea
calculelor.
Bugetul producţiei prezentat în cadrul acestui subcapitol poate constitui
anexa la formularul 02 "Bugetul activitaţii de producţie" din cadrul Bugetului de
venituri şi cheltuieli al regiilor autonome şi societaţilor comerciale cu capital de
stat (vezi capitolul 6), deoarece fundamenteaza indicatorii prevazuţi în cadrul
formularului respectiv.
5.3. PREVIZIUNEA TREZORERIEI
Trezoreria evidenţiaza rezultatul întregii activitaţi a întreprinderii şi modul de
respectare a cerinţelor echilibrului financiar.
In teoria echilibrului financiar al întreprinderii, trezoreria a fost definita ca
surplusul resurselor de finanţare ce se degaţa din întreaga activitate economics,
respectiv diferenţa dintre fondul de rulment şi nevoia de fond de rulment
(metoda ,,resurse - necesare"). Aceasta accepţiune, cu caracter mai mult
teoretic, fiind neoperaţionala pentru gestiunea eficienta a trezoreriei, poate fi
înlocuita cu o definire în termeni de active si pasive de trezorerie.
Deck
TREZORERIA = ACTIVE DE TREZORERIE - PASIVE DE TREZORERIE
TREZORERIA = LICHIDITATI + ACTIVE FINANCIARE - (SOLDUL CREDITOR AL CONTULUI
CURENT + CREDITE DE TREZORERIE + CREDITE DE SCONT)
266
In economiile occidentale, gestiunea trezoreriei are urmatoarele objective:
- asigurarea disponibilitaţilor de finanţare (cresterea capitalului, credite pe
termen lung, mediu şi scurt) la eel mai mic cost real al acestora;
- cresterea operativitaţii încasarii creanţelor întreprinderii fara a afecta
politica fata de clienţi;
-esalonarea echilibrata a scadenţelor obligaţiilor de plata ale
întreprinderii;
- asigurarea trezoreriei la nivel zero (sold 0) în scopul evitarii costurilor de
finanţare sau al celor de oportunitate;
- plasarea excedentului de trezorerie, cat mai rentabil, cat mai puţin
riscant şi cu cea mai buna lichiditate.

5.3.1. Elaborarea bugetului de trezorerie
Bugetul de trezorerie urmareste asigurarea permanenta a capacitaţii de
plata a întreprinderii, prin sincronizarea încasarilor cu platile. Nerealizarea
acestui obiectiv, in condiţii acceptabile, determina modificari in ansamblul
bugetelor anuale, în ritmul investipor, politica creditelor - clienti, etc.
Elaborarea bugetului de trezorerie, prin metoda Jncasari - plafi", presupune
doua faze mai importante şi anume:
- previziunea încasarilor şi platilor;
- determinarea şi acoperirea soldurilor de trezorerie rezultate din
compararea încasarilor cu platile.
Fluxurile de încasSri şi plafl pot fi grupate în patru mari categorii:
a) fluxuri de exploatare, generate de operatiunile curente care includ:
încasarile din activitatea de exploatare (încasari din activitatea de
baza, cat şi din alte activitaţi, subvenţii de exploatare, alte încasari din
exploatare) şi platile pentru activitatea de exploatare (cumparari de
materii prime şi materiale, impozite şi taxe, cheltuieli salariale şi alte
cheltuieli de exploatare);
b) fluxuri de trezorerie in afara exploatSrii, care includ încasarile şi
platile nelegate direct de activitatea de exploatare. Platile în afara
exploatarii includ si fluxurile anuale de "repartizare" a profitului
întreprinderii între participants direcţi la viaţa economica a acesteia:
stat (impozit pe profit), salariaţi (participarea la profit) şi acţionari sau
asociaţi (dividende);
c) fluxuri pur financiare, legate de operape privind împrumuturiie
întreprinderii pe termen lung şi aportul actionarilor sau asociaţilor la
creşterea capitalului social;
d) fluxuri de investire ?i dezinvestire, ce cuprind încasarile din
vanzarea activelor imobilizate şi pla^ile pentru achiziţionarea activelor
fixe sau pentru cumpararea titlurilor financiare.
Toate aceste fluxuri modifica zilnic nivelul conturilor bancare ale
întreprinderii antrenand o serie de decizii ale trezorierului întreprinderii. Acesta
trebuie sa fie în permanenta preocupat de acoperirea soldurilor de trezorerie.
Aceasta operatfune (faza a doua a elaborarii bugetului) presupune acoperirea
prin credite pe termen scurt a deficitului de trezorerie sau plasarea excedentului
de trezorerie.
Schema de realizare a bugetului de trezorerie se prezinta în figura 5.3.
Orizontui de previziune al trezoreriei difera, în functie de scadenţele
încasarilor şi platilor întreprinderii cat şi de interesele acesteia. Astfel, daca
încasarile şi platile sunt trimestriale, şi întreprinderea urmareşete soldul anual al
trezoreriei, periodicitatea bugetului poate fi un an. Daca scadenta încasarilor şi
platilor este lunara şi întreprinderea urmareşte optimizarea structurii de finanţare
pe termen scurt, orizontui de previziune poate fi de cateva luni. In fine, eel mai
frecvent, orizontui de timp este de ordinul zilelor panş la o lunS întocmindu-se,
în acest caz, graficiil zilnic al încasarilor şi platilor cu scandente semidecadale,
decadale şi chenzinale.
267

Tabloul încasarilor dn
vanzari + Alte încasari
1
Acoperirea soldurilor de
Tabloul plaţilor pentru
currparari
\
1
Tabloul
T.VA
trezorerie Tabloul general al AJte
platilor plati
i
Bugetdefinitivde
trezorerie
Fig. 5.3. Schema de elaborare a bugetului de trezorerie
O previziune realista a trezoreriei presupune întocmirea unui buget anual
cu defalcare pe luni şi cu o detaliere pe saptamani pentru primele trei luni ale
anului. Aceasta previziune va fi actualizata în permanent^ In cursul anului şi
detaliata în funcţie de necesitaţile întreprinderii.
BugetuI de trezorerie se elaboreaza pe baza a trei documente de evidenţa
şi previziune, respectiv: bilanţul exerciţiului încheiat, care reprezinta bilanşul de
deschidere al perioadei de previziune, contui de rezultate previzional şi
bilanţul previzional. Trezoreria va fi determinate de fluxurile financiare ale
perioadei de previziune. (veniturile şi cheltuielile din contui de rezultate) şi de
modificarea soldurilor creanţelor şi datoriilor de la începutuI şi sfarsitul perioadei
(brlanţul de deschidere şi bilanţul previzional) conform relaţiilor:
Incasarile = Creanţe
perioadei initiate
Platile perioadei = Datorii iniţiale
BugetuI
de
trezorerie
Bilanţul de
deschidere
Venituri planificate ale - Creanţe
perioadei finale
Cheltuieli planificare ale per. - Datorii finale
Contui de rezultate
previzional
Bilanţul
previzional
In mod concret, construcţia bugetului de trezorerie urmareste cele doua faze,
enunţate mai înainte, indiferent de orizontul de previziune (figura 5.4).
Simb.
Pp.
Operaţii Financiare Orizontul de previziune
Faza 1: Previziunea ?ncas5rilor şi pl5ţilor
A Soldul iniţial al trezoreriei (So)
B (+) Incasari din activitatea de
exploatare:
268
• încasari din activitatea de baza •
încasari din alte activitaţi
Luna
1
Fig. 5.4. Construcţia Bugetului de trezorerie
Luna 2 Luna 3 Luna Cumula t

Simb.
Op.
C
D
E F
G
Operatii Financiare Orizontul de previziune
• subvenţii de exploatare •
alte încasari din exploatare
(-) PlSţi pentru activitatea de
exploatare:
• cumparari materii prime şi materiale •
impozite şi taxe • cheltuieli de personal
• alte cheltuieli de exploatare
Fluxul trezoreriei de exploatare
(excedentui trezoreriei de exploatare
ETE). ETE = B - C
(+) Incasari în afara exploatarii (-) PlSJi în
afara exploatarii:
• impozitul pe profit • participarea
salariaţilor la profit • dividende • alte
plati
Fluxul trezoreriei în afara exploatarii
(excedent: ETAE). ETAE = E - F
H (+) încasa*ri din activitatea financial:
• venituri financiare (dobanzi, dividende
de incasat)
1
J
• cresteri de capital • majorarea
creditelor pe termen lung • subvenţii
pentru investiţii • alte încasari financiare
(-) PI3ţi pentru activitatea financial:
• cheltuieli financiare (dobanzi,
comisioane de platit)
• rambursarea creditelor pe termen lung
• alte plati financiare
Fluxul operaţiilor financiare J = H -1
K (+) IncasSrl din activitatea
exceptional:
• cesiunea imobilizarilor •
alte încasari exceptionale
Luna 1 Luna 2 Luna 3 Luna Cumula t
Fig. 5.4 Constructia Bugetului de trezorerie (continuare)
269

Simb.
Op.
L
Operaţii Financiare Orizontul de previziune
(-) Piaţi pentru activitatea exceptional
• achiziţionarea imobilizarilor • alte plati
excepţionale
Fluxul operapor excepfionale (investire,
dezinvestire) M = K - L
Faza 2: Determinarea şi acoperirea soldurilor de trezorerie
M
a) determinarea soldului de trezorerie înainte de acoperire
N Soldul de trezorerie înainte de acoperire
N=A±D±G±J±M
0 P
R
b) Acoperirea soldurilor de trezorerie
Pasive de trezorerie: • soldul
creditor al contului curent • credite
noi de trezorerie • credite noi de
scont Costul creditelor
Active de trezorerie: •
active financiare •
lichiditati
S Incasari din plasamente de trezorerie
T c) Determinarea soldului final al
trezoreriei T = N + P (-S)
Luna 1 Luna 2 Luna 3 Luna Cumula t
Fig. 5.4 Construcţia Bugetului de trezorerie (continuare)
5.3.2. Previziunea încasarilor şi plafilor; Acoperirea soldurilor de
trezorerie
Previziunea încasarilor, find fundamental pe cifra vanzarilor, trebuie sa
ţina cont în permanent^ de repartizarea acesteia pe luni cat şi de modificarile ce
vor avea loc în structura vanzarilor şi în gradul de solvabilitate al clienţilor
întreprinderii care vor influenza decalajul între termenele livrarilor şi cele ale
încasarilor. In funcţie de ramura economics, între momentul vanzarilor şi eel al
încasarilor corespunzatoare exista un decalaj de la 30 pana la 90 de zile. Aceste
decalaje determina o esalonare în timp a încasarii veniturilor lunare ce se vor
înscrie în bugetul de trezorerie.
Previziunea platilor se face pornind de la previziunea cheltuielilor anuale
şi de la esalonarea previzibila a platilor aferente acestor cheltuieli. In principiu,
previziunea platilor se face asemanator cu cea a încasarilor, ţimndu-se cont de
natura diferita a cheltuielilor care vor determina o serie de particularitaţi, atat în
privinţa previziunii marimii lor anuale, cat şi a esalonarii scadenţelor de plata.
270

De exemplu, aprovizionarile cu materiale se planifica in functie de
stocurile existente şi de previziunea aprovizionarilor din programul de fabricate
sau de comercializare a marfurilor. Scadenţa platii aprovizionarilor se stabileste
similar cu cea a încasarilor.
Cheltuielile de personal (salarii plus cheltuielile sociale) se planifica in
func^ie de politica întreprinderii privind forja de munca, în contextul obiectivelor
financiare urmarite. Scadenţa la plata a salariilor nete este, de regula,
chenzinala, In timp ce plata cheltuielilor sociale este lunara.
Obligatiile fiscale (impozitele şi taxele) se determina în funcţie de marimea
veniturilor (profitului) întreprinderii. Termenele de plata sunt, de obicei lunare.
In previziunea platiior se va pine cont şi de scadenfele previzibile ale
plafilor din celelalte bugete (bugetul investiţiilor, producţiei, etc.)
Soldul trezoreriei, rezultat din compararea încasarilor cu platile, poate fi
deficitar sau excedentar.
Deficitul previzional al trezoreriei urmeaza a fi acoperit din credite noi de
trezorerie sau de scont, selectate în functie de marimea costului real al
acestora. Inainte de apelarea la credite noi se impun a fi luate unele masuri
printre care: avansarea unor încasari (reducerea duratei creditelor -client sau
solicitarea încasarii în avans a unor vanzari) şi amanarea legala a unor plaţi
(prelungirea creditelor-fumizor); reducerea temporara a platiior prin renunţarea
(pentru moment) la efectuarea unor cheltuieli; realizarea unor încasari din
activitatea exceptional^, etc.
Excedentul previzional al trezoreriei poate fi consecinţa unui fond de
rulment prea mare determinat de angaţarea unor datorii pe termen lung fara o
întrebuinţare imediata (fiind, în principiu, interzisa atragerea de capital pe termen
lung pentru a fi plasat pe termen scurt). In al doilea rand, excedendul de
trezorerie poate proveni dintr-o nevoie a fondului de rulment mai mica decat
fondul de rulment. Aceasta nevoie este determinate de scadenta mult mai mare
a platiior generate de activitatea de exploatare, decat cea a încasarilor (cazul
societatilor cu activitate de comerj). Trezorierul întreprinderii va urmari un
plasament al excedentului de trezorerie în conditii de rentabilitate ridicata, risc
redus şi lichiditate crescuta.
Costul creditelor angaţate pentru acoperirea soldului de trezorerie genereaza
plati suplimentare care majoreaza necesarul de finanţat, iar plasamentele de trezorerie
sunt aducatoare de venituri care majoreaza încasarile. De aceea, la determinarea
soldului final de trezorerie se vor avea în vedere şi aceste ultime influente.
Daca plasarea excedentului de lichiditaţi constituie un obiectiv cu o
însemnatate deosebita în activitatea trezorierului, atunci reducerea cheltuielilor
financiare, aferente creditelor de trezorerie reprezinta o sarcina de baza a
acestuia, realizabila prin :
- angaţarea de credite numai atunci cand se justivica necesitatea lor;
- alegerea creditelor care se adapteaza eel mai bine la situatia concreta
din întreprindere;
- obţinerea celor mai favorabile conditii de acordare a creditelor privind
costul, plafonului maxim şi flexibilitatea creditului etc.
271

In concluzie, activitatea trezorierului, în stabilirea previziunilor de finanţare
poate fi sintetizata în urmatoarele trei direcţi principale: evaluarea costului real al
fiecarui credit (în funcţie de durata de folosinfa) şi stabilirea unei ierarhizari a
împrumuturilor; cuantificarea efectelor disponibile dupa natura lor; selecţionarea
surselor de finanţare care genereaza eel mai redus cost al finantari.
Exemplul 1
Privind întocmirea bugetului de trezorerie.
Previziunea încasSrilor şi platilor are la baza soldurile finale din bilanţul
exercitiului N prezentat în tabelul 4.20. (Cap. 4.2) şi informape prezentate la
punctele 1 şi 2 de mai jos.
1) Pentru previziunea încasSrilor, se cunosc:
- frecvenţa medie a încasarilor din vanzarile totale ale unei luni oarecare
se prezinta astfel:
25% din vanzari sunt încasate în luna livrarii (în aceeasi luna);
45% din vanzari sunt încasate în luna a doua; 20% din vanzari
sunt încasate în luna a treia; 10% din vanzari sunt încasate în
luna a patra.
- creantele din biianţul contabil al exercifiului N sunt 1200 mil. lei,
constituite din:
vanzari ale lunii octombrie: N: 960 mil. lei
vanzari ale lunii noiembrie: N: 1150 mil. lei
vanzari ale lunii decembrie: N: 1012 mil. lei
- situaţia vanzarilor în exerciţiul (N+1) (preluata din bugetul vanzarilor) se
prezinta astfel:
ianuarie: 900 mil. lei aprilie: 800 mil. lei iulie: 950 mil. lei
februarie: 1000 mil. lei mai: 850 mil. lei august: 930 mil. lei
martie: 900 mil. lei iunie: 1100 mil. lei septembrie: 1050 mil. lei
octombrie: 1000 mil. lei Vanzarile previzionate pentru exerciţiul
noiembrie: 1150 mil. lei (N+1) sunt de 11830 mil. lei cu defalcarea.
decembrie: 1200 mil. lei corespunzatoare pe luni
2) Pentru previziunea plaţilor se cunosc urmatoarele:
- Aprovizionarile exerciţiului N determina un sold la începutul anului de 780 mil.
lei, constituit din:
- aprovizionari în luna octombrie: 500 mil. lei;
- aprovizionari în luna noiembrie: 305 mil. lei;
- aprovizionari în luna decembrie: 100 mil. lei.
- Platile se fac în proporţie de 25% peste 60 zile (2 luni) şi 75% peste 90 ziie
(3 luni).
- Situaţia aprovizionarilor în exercitiul (N+1) este urmatoarea:
ianuarie: 250 mil. lei aprilie: 125 mil. lei iulie: 65 mil. lei
februarie: 300 mil. lei mai: 375 mil. lei august: 190 mil. lei
martie: 250 mil. lei iunie: 125 mil. lei septembrie: 65 mil. lei
272

octombrie: 200 mil. lei
noiembrie: 400 mil. lei
decembrie: 200 mil. lei
- soldul creditorilor din bilanţul la 31 XII N este de 108 mil. lei (diferenţa
dintre datoriile de exploatare de 1000 mil. lei şi soldul furnizorilor de 780
mil. lei, salariaţi 90 mil. lei, impozite 22 mil. lei) avand scadenţa la
sffrşitul tr II şi III an (N+1) In doua tranşe egale.
- soldul cheltuielilor salariale şi sociale in luna decembrie (N) a fost de 90
mil. lei. Pentru tr I (N+1) se prevede o indexare de 6%, pentru tr II 3%
peste nivelul tr I, iar pentru tr III 5% peste nivelul salariilor şi cheltuielilor
sociale din trimestrul anterior (Obligaţia de plata a salariilor la 31-XII-
(N+1) se considers pentru 15 zile, plata facandu-se in doua chenzine).
- obligape fiscale (impozitele directe şi indirecte) in sold la 31-XII-N sunt
de 22 mil. lei. Pentru anul (N+1) se prevede acelasi nivel lunar, cu
obligate de plata in sold la sfarsjtul anului de plan de 30 zile. Datoriile
de exploatare din sold la 31-XII-N sunt 1000 mil. (adica: 780 + 108 + 90
+ 22).
- creditele pe termen lung se ramburseaza in rate anuale de cate 120 mil.
lei (rata lunara va fi de 10 mil. lei). Soldul la 31-XII-N este 600 mil.
- cheltuielile pentru investiţii, preluate in bugetul acestora pentru anul
(N+1) sunt de 7000 mil. lei, plata facandu-se în patru rate egale la
sfarsjtul fiecarui trimestru al anului de plan.
Rezolvare:
- din situaţia referitoare la previziunea incasarilor se determina încasarile
totale previzibile pentru anul (N+1):
Incasari anuale = Siniţiaicrean[e + Vanzariiaivdec
Siniţial creanţe = 960 x 10% + 1150 (20% + 10% ) + 1012 (45% + 20% +
10%) = 1200 mil. lei
Incasari anuale = 1200 + 11830 -1345 = 11685 mil. lei - din situaţia
referitoare la previziunea platilor se determina plaţile totale previzibile pentru
anul (N+1):
Platifz = Siniţiaifz + Aprovizionari - Sfinaifz
Sifz = 500 x 75% + 305 x 100% + 100 x 100% = 780 mil. lei
Plaţife = 780 + 2545 - 750 = 2575 mil. lei
Total plati = 2575 + (54 x 2) + (95,4 x 3 + 98,26 x 3 + 103,17 x 6) +
+(22 x 12)+(10 x 2)+ (1750 X 4) = 2575+108+1200+264+120+
+7000 = 11267 mil. lei
Sold final de trezorerie = Soldiniyai (aiano + Incasari anuale - Plati anuale
C-da 45 coala 18
SPINAL TREZORERIE = 600 + 11685 -11267 = 1018 mil. lei
273

!
VANZARI (25% in
prima
PREVIZIUNEA INCASARILOR rabelul5.5
luna; 45
"/
INCASARI
o in luna a ll-a; 20% in
luna
alll-a; 10% in luna a IV-a)
Luna Valori lanuarie Febr. Martie Aprilie Mai lunie lulie August Sept. Oct. Nov. Dec.
Oct.
Nov.
Dec.
lanuarie
Febr.
Martie
Aprilie
Mai
lunie
lulie
August
Sept.
Oct.
Nov.
Dec.
Suma:
vanzari
ian.-dec.
960
1150
1012
900
1000
900
800
850
1100
950
930
1050
1000
1150
1200 ___ |
96 230
455,4
115
202,4
225 405
250
101,2 - - - - -
180
450
225
90
200
405
100
180
- - - 200 360
212,5
90 - -
160 80 382,5
170 85 275 495
220
• - - - - 237,5 427,5
232,5
110
190
418,5
262,5
-
95 186 93
472,5 210
- - - - - - - 250 450
287,5
■ -
-
-
105
200
517,5
300
11830 1006,4 972,4 956,2 895 852,5 907,5 982,5 965 981 1003,5 1040,5 1122,5 1345
> 11685 ■» --------------------
Sold Final
(creante)
-
-
-
-
100
345
900

o
m
PREVIZIUNEA PLATILOR ş1 STABILIREA SOLDULUI FINAL DE TREZORERIE
CHELTUIELI PLATI (25% peste 2 luni [i peste 3 luni) Sold
Luna Valori lanuarie Febr. Martie Aprilie Mai lunie
75%
lulie August Sept. Oct. Nov. Dec. Final
Oct.
Nov.
500
305
375
76,25
.
228,75
- . - -
-
■
-
Dec. 100 - 25 75 - - - - - - - - - -
lanuarie 250 - - 62,5 187,5 - - - - - - - - -
Febr. 300 . 75 225 . - - -
Martie 250 - - - - 62,5 187,5 - - - - - - -
Aprilie 125 - - - - - 31,25 93,75 - - - - -
Mai 375 - - - - 93,75 281,25 -
lunie 125 - - - - - - - 31,25 93,75 - - - -
Tabelul5.6.
- mil. lei-
lulie 65 - - - - - 16,25 48,75 .
August 190 47,5 142,5
Sept. 65 - - - - - - - - - - 16,25 48,75 -
Oct. 200 - - - 50 150
Nov. 400 - 400
Dec. 200 - - - - - - - - - - - - 200
Aprovizionari 2545 451,25 253,75 137,5 262,5 287,5 218,75 187,5 312,5 110 96,25 158,75 98,75 750
Creditori 108 . . - - 54 - 54 - . ■
Salarii+Ch Soc. 90 95,4 95,4 95,4 98,26 98,26 98,26 103,17 103,17 103,17 103,17 103,17 103,17 51,58
Oblig. fiscale 22 22 22 22 22 22 22 22 22 22 22 22 22 22
Ramb. C.T.L. 600 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 480
Investiţii 7000 - - 1750 - 1750 - - 1750 - - 1750 -
Total Plati 578,65 381,15 2014,9 392,76 417,76 2153,01 322,67 447,67 2049,17 231,42 293,92 1983,92 Z 11267
Total Incasari 1006,4 972,4 956,2 895 852,5 907,5 982,5 965 981 1003,5 1040,5 1122,5 £11685
Soldul Perioadei 427,75 591,25 -1058,7 502,24 434,74 -1245,51 659,83 517,33 -1068,17 772,08 746,58 -861,42
Sold de Inifial 1027,75 1619 560,3 1062,54 1497,28 251,28 911,6 1428,93 360,76 1132,84 1879,42 1018 1018
trezorerie Bilanţ
600

Exemplul 2
întocmiţi bugetul final de trezorerie al unei societaţi comerciale pentru o
durata de 6 luni, pe baza urmatoarelor informaţii previzionale (sumele sunt
exprimate în mii lei şi nu includ taxe):
- cifra de afaceri aiiuala (uniform repartizata în timp) reprezinta 33.000
(credit clienti: 30 zile de la sfarsjtul lunii);
- aprovizionarile cu marfuri se fac la intervale de 2 luni în suma de 1000
(prima aprovizionare fiind la începutul lunii ianuarie), iar creditul-furnizori
este de 60 zile;
- cheltuieli anuale de funcţionare (uniform repartizate în timp):
- cheltuieli de personal: 8100 din care 1/3 cheltuieli sociale. Salariile
sunt platite la sfarsitul lunii, cheltuielile sociale la 10 ale lunii
urmatoare;
- servicii de la terţi: 3600 (jumatate impozabile cu taxa pe valoarea
adaugata);
- cheltuieli financiare: 900;
- impozite şi taxe: 660;
- amortismente: 1200.
-taxa pe valoarea adaugata reprezinta: 18%, piatibila la 25 ale lunii
urmatoare; -aconturile lunare privind impozitul pe profit
reprezinta 36, iar
regularizarea exerciţiu!ui precedent se realizeaza în luna mai (430 - 350
= 80).
- extras din ultimul bilanţ:
Tabelul5.7
BilanJ
mii lei
Activ Pasiv
Clienţi 1800 Rezultat 960
Stat/aconturi privind impozitul pe profit 350 Datorii financiare 11
Disponibilitaţi 30 Furnizori 2)
(1) Se va rambursa în luna februarie suma de 650;
(2) Plata în ianuarie;
(3) Cheltuieli platibile în ianuarie.
800
520
Stat / TVA de plata 160
Stat / Impozit pe profit 430
Conturi de regularizare 3>
Pentru acoperirea deficitului previzional al trezoreriei se va recurge la
credite noi de scont (creditele acordate clienţilor fiind concretizate în efecte
comerciale) avand un cost de 12% (cost real) pe an, iar plasamentele realizate
din soldul excedentelor vor fi remunerate, în medie, la o rate de 8% pe an.
Plasamentele de trezorerie se vor realiza numai pentru suma ce depaseste 100
mii lei.
276
240

Rezolvare:
Tabelui5.8 mii lei
Explicatii Ian. Febr. Martie Aprilie Mai lunie
Clienti (din sold) 1800
Incasari prevazute (incl.
TVA) 1)
3245 3245 3245 3245 3245
Total încasSri 1800 3245 3245 3245 3245 3245
Furnizori (din sold) 520
Conturi de regularizare 240
Cumparari (incl. TVA) 2)
1180 1180 1180
Salarii 3)
450 450 450 450 450 -450
Cheltuieli sociale 225 225 225 225 225
Servicii de la terţi 4)
327 327 327 327 327 327
Impozite şi taxe 55 55 55 55 55 55
Cheltuieli financiare 75 75 75 75 75 75
TVA de piata 5)
Rambursarea
160 288 468 288 468 288
împrumuturilor 650
Impozit pe profit 36 36 36 36 116
(36+80)
36
Total plătit"i 1863 3286 1636 2636 1716 2636
Fluxuri nete lunare -63 -41 1609 609 1529 609
Trezorerie initials 30 -33 -74 1535 2144 3673
Trezorerie finals -33 -74 1535 2144 3673 4282
(1) 2970 TVA semestrul I (16500 x 18%); Incasari semestrul I (inclusiv TVA):
19470 (adica 2970+16500); Incasari lunare (inclusiv TVA): 3245;
(2) 1180 lunar adica: 1000 x 118%;
(3) Salariile anuale sunt 5400, iar cheltuielile sociale 2700;
(4) Servicii de la terţi lunare: 300 (adica 3600:12 luni), jumatate (150)
impozabile cu 18% adica (27);
(5) previziunea T.V.A.
Tabelul 5.9
Previziunea T.V.A.
mii lei
TVA colectat
TVAdeductibil(i)
TVA de plata
lanuarie Februarie Martie Aprilie Mai lunie
495
207
288
Bugetul trezoreriei
495
27
468
(1) 180 + 27 = 207 lunile ianuarie, martie, iunie.
495
207
288
495
27
468
495
207
288
495
27
468
277

Acoperirea soldurilor de trezorerie. Societatea va acoperi deficitul de
trezorerie din luna ianuarie printr-un credit de scont în suma de 40 mii lei,
dispunand astfel la finele lunii februarie de un portofoliu de efecte scadente In
suma totala de 3205 (adica 3245 - 40). Efectele scontate la sfarsitul lunii
ianuarie nu vor mai fi încasate la sfarsitul lunii februarie ca în previziunea iniţiala,
ramanand de încasat doar diferenţa.
Costul creditului (40 x 12%) /12 = 0,4 va afecta luna februarie.
Soldul previzional la sfarsitul lunii ianuarie devine: - 33 + 40 = + 7 La
sfarsitul lunii februarie noul sold previzional este de:+7+ (3245-40)-3286-
0,4=-74,4
Societatea va apela la un credit de scont pentru 80 mii lei cu scadenţa la
sfarsitul lunii martie, costul corespunzator fiind: (80 x 12%) /12 = 0,8.
Suma efectelor restante de încasat la sfarsitul lunii martie: 3245 - 80 = 3165
Soldurile finale ale trezoreriei sunt redate în bugetul final de trezorerie
(tabelul5.10).
Bugetul final de trezorerie
Tabelul5.10
Lunile Ian. Feb. Martie Aprilie Mai lunie
mii lei
Sold initial 30 7 5,6 1533,8 2152,8 3695,8
+ Incasari 1800 3245 3245 3245 3245 3245
- Efecte scontate -40 -80
+ Efecte scontate 40 80
+ Venituri financiare 1>
10 14 24
- Plaţi 1863 3286 1636 2636 1716 2636
- Cheltuieli financiare -0,4 -0,8
Sold la sfarsitul lunii 7 5,6 1533,8 2152,8 3695,8 4328,8
1) Intreprinderea poate plasa la sfarsitul lunii martie: 1533,8 - 100 = 1433,8.
Suma veniturilor financiare pentru o luna: (1433,8 x 8%) /12 = 9,558 = 10.
Exemplul 3
Pentrti o întreprindere specializata în fabricarea şi comercializarea dulciurilor
întocmiti bugetul de trezorerie pe perioada 1-VII-N - 31-XII-N, contul de
rezultate previzional pentru aceeasi perioada şi bilanţul previzional la 3-
XII-N.
La 31-VI-N situaţia este urmatoarea:
278

Bilant la 30-Vl-N
Activ Pasiv
Tabelut5.11
Activ imobilizat 9.000.000 Capitaluri 9.010.000
proprii şi
rezerve
- Imobilizari 14.000.000 - Capital 8.950.000
- Amortismente -5.000.000 - Rezerve 940.000
Activ circulant 2.565.000 - Rezultat - 880.000
- Stocuri materii 1.300.000 Datorii 2.555.000
prime
- Stocuri produse 650.000 - Imprumuturi 700.000
finite pe termen lung
-Clienţi 330.000 - Furnizori 650.000
- Stat (aconturi 225.000 - TVA de plata 360.000
impozit pe profit)
- Valori mobiliare de 50.000 - Banca 845.000
plasament
-Casa 10.000
TOTAL 11.565.000 TOTAL 11.565.000
Pentru perioada 1-VII-N - 31-XII-N previziunile sunt urmatoarele:
Previziunea vanzarilor şi cumpararilor
mii lei
Tabelul5.12 mii lei
Luna VanzSri TVA Total CumpSrari TVA Total
lulie 600.000 108.000 708.000 220.000 39.600 259.600
August 800.000 144.000 944.000 600.000 108.000 708.000
Septembrie 1.800.000 324.000 2.124.000 700.000 126.000 826.000
Octombrie 800.000 144.000 944.000 800.000 144.000 944.000
Noiembrie 5.200.000 936.000 6.136.000 600.000 108.000 708.000
Decembrie 1.000.000 180.000 1.180.000 200.000 36.000 236.000
Total 10.200.000 1.836.000 12.036.000 3.120.000 561.600 3.681.600
Creanţele se vor încasa astfel: 70% in aceeaşi luna; 20% dupa o luna; 10%
dupa 2 luni.
Furnizorii vor fi achitati astfel: 10% dupa o luna; 60% dupa 2 luni; 30 dupa 3 luni.
279

Previziunea cheltuielilor de exploatare
Previziunea salarilor
Tabelul5.13
mii lei
Salariile Salariile
Luna Salarii directe personalului personalului Total
administrativ comercial
Iulie 80.000 20.000 30.000 130.000
August 85.000 20.000 35.000 140.000
Septembrie 100.000 20.000 45.000 165.000
Octombrie 100.000 20.000 45.000 165.000
Noiembrie 90.000 25.000 52.000 167.000
Decembrie 85.000 25.000 53.000 163.000
Total 540.000 130.000 260.000 930.000
Salariile sunt piatite integral în luna curenta, iar obligaţiile sociale evaluate la
50% din salarii se platesc în luna urmatoare.
Tabelul5.14
Previziunea altor cheituieli
mii lei
Cheituieli comerciale Alte cheituieli Total
Iulie 5000 20.000 25.000
August 3500 31.500 35.000
Septembrie 3000 27.000 30.000
Octombrie 2000 23.000 25.000
Noiembrie 3000 22.000 25.000
Decembrie 3000 22.000 25.000
Total 19.500 145.500 165.000
Aceste cheituieli sunt piatite în aceeasi luna iar TVA asupra lor va fi neglijata.
Aconturile asupra impozitului pe profit sunt: 45.000 mii lei în luniie iulie şi august,
35.000 mii lei în luna septembrie; 40.000 mii lei în luniie octombrie şi noiembrie;
20.000 mii lei în decembrie.
Exempiul 4
Acesta pune în evidenţa modul de realizare a bilanţului şi contului de profit şi
pierdere previzionale.
• încasarea creantelor din sold se va face astfel: 300.000 în luna iulie si
restul în august;
• achitarea furnizorilor din sold: 400.000 mii lei în iulie, 200.000 mii lei
în august, 250.000 mii lei în septembrie;
• T.V.A. de plata din sold se va achita în luna iulie;
• cheltuielile financiare aferente împrumuturilor pe termen lung în suma
de 35.000 mii lei se vor achita în exerciţiul urmator;
280

stocurile finale reprezinta: produse finite = 450.000 mii lei;
materii prime = 2.105.500 mii lei;
în cursul semestrului doi al exerciţiului N, amortizarile imobilizarilor
sunt în suma de 1.000.000 mii lei. Rezolvare:
Tabelul5.15
BugetuI trezoreriei
mii lei
Explicatii lulie August Sept. Oct. Nov. Dec. Bilant Obs.
Clienţi (sold) 300.000 30.000
VanzSri (incl.
TVA):
lulie 495.600 141.600 70.800
August 660.800 188.800 94.400
Septembrie 1.486.800 424.800 212.400
Octombrie 660.800 188.800 94.400
Noiembrie 4.295.200 1527.200 613.600 Sold clienti
Decembrie 826.000 354.000
Total
IncasSrl
795.600 832.400 1.746.400 1.180.000 4.696.400 2.147.600
Fumizori (sold) 200.000 200.000 250.000
TVA de plata 360.000 68.400 36.000 198.000 628.000 144.00
Imp. pe profit
(aconturi)
CumparSri
(incl. TVA)
45.000 45.000 35.000 40.000 40.000 20.000
lulie 25960 155.760 77.880
August 70.800 424.800 212.400
Septembrie 82.600 495.600 247.800
Octombrie 94.400 566.400 283.200 Sold
Noiembrie 70.800 637.200 fumiz.
Decembrie 236.000 bilant
Salarii 130.000 140.000 165.000 165.000 167.000 163.000 Chelt.
Cheltuieli
sociale
Cheltuieli
diverse
25.000
65.000
35.000
70.000
30.000
82.500
25.000
82.500
25.000
83.500
25.000
Total piaţl" 760.000 579.360 812.560 1,095.780 1.116.900 2.004.500
Fluxuri nete
lunare
3S.600 253.040 933.840 84.220 3.579.500 :• 143.000
bilanţ
previz.
previz.
.81.500 de plata
bilant
previz
281

Trezorerie
initials
Trezorerie
finala
Tabelut 5.15
(continuare)
-785.000 -749.400 U96.360 437.480 521.700 4.101.200 4.244.300
-749.400 -496.360 437.480 521.700 4.101.200 4.244.300
(1) Plata TVA se face la 25 ale lunii urmatoare.
Previziunea TVA
Tabelul 5.16
lulie August Sept. Oct. Nov. Dec.
TVA colectat 108.000 144.000 324.000 144.000 936.000 180.000
TVA deductibil 39,600 108.000 126.000 144.000 108.000 36.000
TVA de plata 1 ' 68.400 36.000 198.000 - 828.000 144.000
(1) Plata TVA se face la 25 ale luni urmatoare.
Bilanţul previzional la 31-XII-N
Activ Pasiv
mil lei
Tabelul 5.17
mii lei
- Imobilizari 14.000.000 - Capital social 8.950.000
- Amortismente - 6.000.000 - Rezerve 940.000
- Stocuri materii prime 2.105.500 - RezultatuI exerciţiului 1 ' 4.210.500
- Stocuri produse
finite
450.000 - imprumuturi pe
termen lung
700.000
- Clienţi 967.600 - Furnizori 1.156.400
- Stat (aconturi imp.
pe profit)
450.000 - Cheltuieli de plata 116.500
- Trezorerie 4.244.300 - TVA de plata 144.000
Total 16.217.400 Total 16.217.400
(1) RezultatuI exercitiului este aferent întreguiui an, in timp ce rezultatul obţinut în
contui de rezultate este corespunzator semestrului II.
282

Contul de profit şi pierdere previzional. Semestrul II N
Cheltuieli Venituri
Tabelul5.18
Cumparari de materii prime 3.120.000 Vanzari 10.200.000
Variaţia stocurilor de materii
prime (1.300.000 - 2.105.500)
Cheltuieli de pers. (930.000 +
465.000)
- 805.500 Variaţia stocurilor de
produse finite
(650.000 - 450.000)
1.395.000
Cheltuieli diverse 165.000
Cheltuieli financiare 35.000
Cheltuieli privind amortizarile 1.000.000
Rezultatul semestrului II 5.090.500
mii lei
- 200.000
Total 10.000.000 Total 10.000.000
STUDII DE CAZ:
® Realizaţi previziunea încasarilor stiind, ca suma creanţelor este de 3600
mil. lei (la 31-XII-N) şi cifra de afaceri previzionala, estimata la 72.000 mil. lei, se
datoreaza cresterii cu 20% a cifrei de afaceri existenta în exerciţiul N. Vanzarile
sunt repartizate uniform în cursul anului şi 40% din clienţi platesc la livrarea
marfurilor, iar restul la 30 de zile (80%) şi la 60 de zile (20%).' ® Stabiliţi
creditele bancare pe termen scurt necesare primului semestru al exercitiului
(N+1), ştiind ca încasarile de la clienţi se realizeaza în doua rate egale
(jumatate la 30 de zile şi restul la 60 de zile), iar creditele-fumizori sunt de 60
zile. Previziunea vanzarilor şi a încasarilor pentru primul semestru este
indicata mai jos:
mii lei
Explicafii lanuarie Februarie Martie Aprilie Mai lunie
Vanzari
Cumparari
250
1000
250
750
250
500
1500
500
2500
750
3000
1000
Conturile exerciţiului N va ofera urmatoarele informal (în mil. lei):
- Clienţi şi efecte comerciale de încasat (din care 250 încasabile în ianuarie
si restul în februarie): 360 mii lei;
- Casa şi banca: 15 mii lei;
- Furnizori şi efecte de plata (jumatate platibile în ianuarie şi restul în
februarie):1500 mii lei.
® Previziunea vanzarilor pentru semestrul al doilea al exercitiului (N+1)
este urmatoarea (sumele în mil. lei): 480 în mai; 600 în iunie; 400 în iulie; 750 în
august; 800 în septembrie; 1200 în octombrie şi noiembrie; 900 în decembrie.
283

Cumpararile sunt în suma de 560 mil. lei / luna in perioada ianuarie -
septembrie şi 650 mil. lei / luna pentru restul anului.
Creditele-clienţi sunt de 30 de zile (de la sfarsitul lunii în care are loc
livrarea) pentru 90% dintre ei şi de 60 de zile pentru restul. Furnizorii sunt
achitaţi în propose de 50% în luna livrarii şi 50% la 30 de zile. Trezoreria la
sfarsjtul lunii iunie este de 340 mil. lei. Alte cheltuieli de exploatare în suma de
180 mil. lei sunt achitate lunar. Dividendele sunt platite în iulie pentru suma de
360 mil. lei. Societatea doreste sa realizeze o investiţie care va antrena plati în
lunile septembrie, octombrie şi noiembrie în suma de 800 mil. lei / luna.
întocmiţi bugetul trezoreriei pentru semestrul al doilea şi explicaţi incident
acestor cheltuieli (de investifli) asupra trezoreriei întreprinderii. © Tinand
cont de informape prezentate (la cazul 3), reconstruiţi bugetul trezoreriei,
avand în vedere ca scadenţa unui împrumut de 4000 mil. lei este la sfarsitul lunii
decembrie, şi societatea respectiva angajeaza noi resurse (în afara exploatarii) în
suma de 3500 mil. lei la începutul lunii iulie. © Se cunosc urmatoarele
informatii referitoare la o societate comerciala:
- Previziunea cumpararilor (fara TV A):
- trimestrul 1: 1.000.000 mii lei / luna;
- trimestrul 2: 1.400.000 mii lei / luna;
Cumpararile sunt achitate furnizorilor integral, cu un decalaj de doua luni.
- Previziunea vanzarilor (fara TV A):
- trimestrul 1: 2.800.000 mii lei / luna;
- trimestrul 2: 3.200.000 mii lei / luna;
- trimestrul 3: 3.200.000 mii lei / luna.
Clienţii sunt încasaţi astfel:
10% la executarea comenzii, respectiv cu o luna înaintea livrarii;
30% dupa o luna; 40% dupa doua luni; 20 dupa trei luni;
- Previziunea cheltuielilor generate:
- Cheltuielile externe reprezinta 800.000 mii lei / luna, din care 75% sunt
cumparari supuse TVA. Aceste cheltuieli sunt achitate, în medie, cu un
decalaj de trei luni. Cheltuielile externe înscrise în bilant sunt achitate în
parti egale în primele trei luni;
- Cheltuielile cu personalul (500.000 mii lei / luna, în suma bruta) sunt
platite pe data de 30 ale fiecarei luni. Pentru simplificare vom admite ca
plata salariilor se efectueaza integral în aceeasi luna;
- Cheltuielile sociale (50% din salarii) sunt platite înainte de 15 ale lunii
urmatoare.
- lnvestiţii şi cesiuni de materiale:
- In cursul lunii martie societatea a prevazut o investiţie de înlocuire a unui
echipament industrial automat în suma de 500.000 mii lei. Factura va fi
achitata în doua rate egale, respectiv, 50% în luna martie şi 50% în luna
iunie. Amortizarea echipamentului nou se va face începand cu data de 1-
Vll-N;
- Vechiul echipament, amortizat integral, va fi vandut pentru 60.000 mii lei,
aceasta suma diminuand prima rata (martie). Cheltuielile cu amortizarile
în primul semestru vor fi de 200.000 mii lei.
284

Rambursara împrumutului de 400*000 mii lei (din sold) şi cheltuielile
financiare (45.000 mii lei) vor fi rambursate in totalitate în cursul lunii
martie;
La începutul primului semestru, situaţia se prezinta în tabelul 5.19.
Pentru simplificare se considers ca societatea este exonerate de plata
impozitului pe profit (ipoteza puţin realista).
Activ Valori
brute
Bilanfla1-I-N
Amortiza'ri Valori
nete
Pasiv
Tabelul 5.19
mii lei
Imobilizari corporale 6.000.000 1.300.000 4.700.000 Capital social 5.000.000
Stocuri 500.000 500.000 Rezerve 1.130.000
Clienţi 4.500.000 4.500.000 împrumuturi pe
Debitori diver?i (din
care TVA 200.000)
termen lung
350.000 350.000 Datorii de exploatare
(pentru cumparari)
Disponibilitaţi 280.000 Alte datorii pentru
cheltuieli generale
(avansuri clienţi
330.400)
400.000
1.800.000
2.000.000
Total 11.630.000 1.300.000 10.330.000 Total 10.330.000
In legatura cu blianţul initial se furnizeaza urmatoarele:
- stocurile sunt considerate invariabile în semestrul urmator;
- clienşii se încaseaza astfel: 1.500.000 mii lei în ianuarie, 2.000.000 mii
lei în februarie şi 1.000.000 mii lei în martie;
- debitorii diversi nu vor fi reglaţi în cursul semestrului viitor;
- datoriile pentru cumparari vor fi achitate în lunile ianuarie şi februarie în
sume egale;
- TVA de recuperat va diminua TVA de plata din luna ianuarie;
- clienţii vor fi regularizaţi în cursul trimestrului întai, în proporţii egale.
Se cere:
1) întocmiţi tablourile referitoare la: previziunea încasarilor, previziunea plaşilor,
bugetul TVA, previziunea operapor în afara exploatarii şi în final bugetul
trezoreriei pentru semestrul II al exercitiului N.
2) Elaboraţi contul de rezultate previzional pentru primele sase luni ale
exerciţiului N şi bilanţul previzional la încheierea semestrului.
285

Capitolul 6
BUGETUL DE VENITURI ş1 CHELTUIELI AL
REGIILOR AUTONOME ş1 SOCIETATILOR
COMERCIALE CU CAPITAL DE STAT
In economia romaneasca, bugetul de venituri şi cheltuieli cuprinde
totalitatea secţiunilor de previziune financiara, evidenţiind veniturile, cheltuielile,
rezultatul net al exerciţiului şi repartizarea lui, fondurile proprii şi împrumutate,
încasarile şi plaţile în lei şi în valuta, principalii indicatori economici şi financiari.
Bugetul de venituri şi cheltuieli al unitaţilor patrimoniale 1 reflecta modul
de formare, administrare şi utilizare a mijloacelor financiare şi asigura furnizarea
informatiilor necesare fundamental deciziilor privind gestiunea unitaţilor
respective. Prin structure sa acesta reprezinta instruments principal de
programare a rezultatelor financiare, precum şi a fondurilor necesare.
In procesul de elaborare şi de execuţie a bugetului de venituri şi cheltuieli,
unitaţile vor urmari necondiţionat respectarea principiilor eficienţei maxime şi
echilibrului financiar. In acest scop,se folosesc formularele prevazute de actele
normative în vigoare 2 , precum şi formulare specifice proprii sau solicitate de
ministere, dupa caz, în funcţie de necesitaţi, indeosebi pentru fundamentarea
veniturilor, a costurilor de producţie şi a subven^iilor ce urmeaza a fi primite.
Proiectele bugetelor de venituri şi cheltuieli se depun la Ministerul
Finanţelor sau la organele teritoriale ale Ministerului Finanţelor, dupa caz,
precum şi la bancile finanţatoare, în urmatoarele cazuri:
- daca aceasta obligate este prevazuta într-un act normativ;
- daca pentru activitatea unitaţilor patrimoniale sunt prevazute subvenţii
sau alocaţii pentru cheltuieli de capital de la bugetul de stat sau
bugetele locale;
- daca se solicita împrumuturi cu garanţia statului.
Bugetul de venituri şi cheltuieli se întocmeşte anual, cu defalcarea pe
trimestre şi cuprinde urmatoarele formulare:
1 - Bugetul activitatii generale;
2 - Bugetul activitaţii de producţie;
3 - Bugetul activitaţii de trezorerie;
4 - Bugetul activitaţii de încasari şi plati în valuta;
1 Denumire conform articolului 7 şi 24 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitaţilor
economice de stat ca regii autonome şi societal comerciale.
2 Normele metodologice nr. 181061 / 28.03.1995 privind întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli
de catre regiile autonome si societaţile comerciale cu capital de stat.
287

5 - Bugetul activitaţii de investiţii;
6 - Imprumuturi garantate de stat;
7 - Rezerve;
8 - Repartizarea profitului;
9 - Principal indicatori economici şi financiari.
In continuare se prezinta cateva instrucţiuni privind modul de intocmire al
formularelor.
01 "Bugetul activitSJH generale"
Formularul conţine date referitoare la veniturile, cheltuielile şi rezultatele
preconizate a se realiza în anul curent, comparativ cu cele realizate (sau
preliminate) în anul precedent.
Pentru completarea formularului se fac urmatoarele precizari:
- randul 02 se completeaza cu veniturile din vanzarea produselor
finite, semifabricatelor, produselor reziduale, marfurilor precum şi din
lucrari şi servicii prestate, studii şi cercetari, redevenţe, locatii de
gestiune şi chirii, activitaţi diverse; producţia de imobilizari corporale
şi necorporale precum şi sumele prevazute a se primi drept
subvenţii pentru produse şi activitaţi, diferenţe de preţ şi tarif,
transferuri şi prime acordate producatorilor agricoli, dupa caz;
- randul 08 cuprinde venituri din participaţii, alte imobilizari financiare,
creanţe imobilizate, titluri de plasament, diferenţe de curs valutar,
dobanzi, alte venituri financiare;
- randul 09 cuprinde venituri din operaţiuni de gestiune (bunuri
rezultate din dezmembrarea imobilizarilor corporate), venituri din
operaţiuni de capital (cota - parte a subvenţiilor pentru investiţii
virate asupra rezultatelor financiare, venituri din vanzarea activelor
imobilizate);
- randul 11 cuprinde cheltuielile aferente activitaţilor care determina
veniturile prevazute la randul 02;
- randul 12 cuprinde cheltuieli de materii prime, materiale
consumable, obiecte de inventar, ce urmeaza a fi date în consum,
preţcum şi cheltuieli privind baracamentele şi amenaţarile provizorii,
marfurile, ambalajele, energia şi apa, animalele şi pasarile,
materialele nestocate;
- randul 13 cuprinde drepturile salariale stabilite în condiţie
regiementarilor legale în vigoare, inclusiv asigurarile sociale si
protecţia sociala;
- randul 16 cuprinde cheltuielile de exploatare privind amortizarile
imobilizarilor, provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, precum şi alte
provizioane reglementate;
- randul 17 cuprinde cheltuieli de protocol, reclama şi publicitate,
calculate în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
- randul 18 cuprinde cheltuieli privind titluirile de plasament cedate,
dobanzile, cheltuielile din diferenţe de curs valutar, precum şi alte
cheltuieli financiare;
288

- randul 19 cuprinde cheltuieli din operaţiunile de gestiune care sunt:
despagubiri, amenzi şi penalitaţi, donaţii şi subventii acordate,
pierderi provenite de la debitor! diverşi, precum şi din operaţiunile de
capital, cum ar fi: cheltuielile reprezentand activele cedate si alte
cheltuieli privind operaţiunile de capital;
- randul 20 cuprinde rezervele stabilite In conformitate cu prevederile
legale în vigoare;
- rSndul 21 cuprinde pierderile fiscale din anii precedent, cu care, în
conformitate cu prevederile legale, se va dimlnua profitul impozabil
al anului în curs;
- randul 22 cuprinde impozitul pe profit calculat conform actelor
normative în vigoare, tînand seama de limitarea cheltuielilor
deductibile.
02 "Bugetul activitdfii de productfe"
In cadrul acestui formular se determina eficienţa activitaţilor de producţie,
pe baza principalelor elemente ale costurilor de produce aferente producţieimarfa.
Completarea pe randuri tine cont de urmatoarele precizari:
- randul 01 cuprinde produsele finite, semifabricate din producţie
proprie, lucrari şi servicii terminate (recepţionate) executate pentru
terţi, inclusiv pentru sectorul de investiţii, la preturile de livrare
preconizate;
- randurile 03 la 09 cuprind consumul de materii prime, materiale,
combustibil, etc., aferent productiei-marfa.
- randurile 13, 14, 15 se completeaza în funcţie de regulile de baza
privind evidenţa şi calculaţia costurilor de productie specif ice
activitatii unitaţii patrimoniale.
Unitaţile care prin bugetul de venituri şi cheltuieli propun subventii de la
bugetul de stat, au obligaţia sa anexeze la acest formular urmatoarele
fundamental:
- fundamentarea costurilor de producţie;
- fundamentarea costului unitar al produselor;
- fundamentarea cheltuielilor indirecte de producţie;
- fundamentarea cheltuielilor generate de administrate;
- fundamentarea subvention
- fundamentarea cheltuielilor de protocol, reclama şi publicitate.
03 "Bugetul activitatii de trezorerie"
Formularul reprezinta o sinteza a resurselor proprii grupate în funcţie de
provenienta, precum şi destinaţia resurselor pe principale activitSJi generatoare
de cheltuieli şi plati, avand ca scop stabilirea modalitaţilor de asigurare a
echilibrului necesar desfasurarii activitatii în conditii normale.
Formularul nu reflecta disponibilitaţile de mijloace banesti, la începutul
perioadei, ca rezultat concret, monetar, al rotatiei activelor circulante în
perioadele precedente. Angaţarea acestor disponibilitafi în acoperirea
C-da 45 coala 19
289

necesarului de resurse pe perioada proiectata ar presupune concomitent şi
prevederea cheltuielilor care sa reflecte cresterea faţa de începutul perioadei
altor elemehte de mijloace circulante (stocuri şi a lte active) sau plata unor
obligaţii existente la începutul perioadei (participarea la profit a salariatilor, plata
dividendelor, etc.). Astfel de modificari, în structura mijloacelor circulante, fara
modificarea volumului total al acestora, nu infiuenţeaza excedentul sau deficitul
de resurse pe perioada proiectata şi, ca urmare, nu sunt reflectate în modelul de
buget.
04 "Bugetul activita^ilor de încasari şi piaţi în valuta"
Acest formular se întocmeşte de unitaţile patrimoniale care au încasari şi
plati în valuta efectuate în conformitate cu prevederile Regulamentului privind
efectuarea operaţiunilor valutare, elaborat de Banca Naţionala a Romaniei. in
cadrul acestui buget se urmareste programarea şi reglarea (prin credite)
capacitaţilor de plata în valuta a unitaţilor respective.
05 "Bugetul activitatii de investor
In cadrul acestui formular se dimensioneaza sursele de acoperire a
cheltuielilor pentru investiţii.
La completarea randurilor se au în vedere urmatoarele:
- randul 02 cuprinde disponibilul fondului de dezvoltare;
- randul 03 cuprinde sumele obţinute din valorificarea materialelor
rezultate din dezmembrarea imobilizarilor corporale, mai puţin
cheltuielile efectuate şi impozitul aferent;
- randul 04 cuprinde diferenţa dintre veniturile încasate din vanzarea
activelor sau a mijloacelor fixe pe de o parte şi cheltuielile
ocazionate de vanzarea acestora, valoarea ramasa neamortizata şi
nerecuperata şi impozitul pe profit aferent;
- randul 06 cuprinde cota de 50% din reducerea impozitului pe profit
aferenta sumelor reinvestite, precum şi alte prevederi legale;
- randul 09 cuprinde ratele scadente ale creditelor.
Dobanzile, diferenţele de curs valutar şi alte costuri aferente creditelor
pentru investiţii sunt considerate cheltuieli financiare.
Pentru investiţiile prevazute a se finan^a din credite externe garantate de
stat, alocaţii de la bugetul de stat şi din fonduri speciale, agenţii economici au
obligaţia sa anexeze la acest formular lista de investiţii în care se înscriu numai
obiectivele de investiţii ale caror documentaţii tehnico-economice au fost
elaborate şi aprobate potrivit reglementarilor în vigoare.
06 "Imprumuturi garantate de stat"
Acest formular se completeaza pe baza acordurilor sau contractelor
încheiate, pe fiecare garant (statul sau bancile finanţatoare), exprimat, atat în
valuta, cat şi în lei.
07"Rezerve"
Formularul se completeaza pe feluri de rezerve: rezerve legale, rezerve
statutare, alte rezerve.
290

08 "Repartizarea profitului"
Formularul cuprinde repartizarea profitului net pe destinatiile legale.
09 "Principalii indicatori economico-financiari"
Indicatorii economico-financiari prezentaţi în formular sunt, în general, rate
de rentabilitate, de lichiditate, de îndatorare, de rotate a activelor circulante prin
cifra de afaceri precum şi rate referitoare la productivitatea muncii şi structura
costurilor.
Agenţii economici au obljgativitatea calcularii unui numar minim de 16
indicatori (si dupa caz, indicatori suplimentari, potrivit specificului activitatii) dupa
cum urmeaza:
1) Pragul de rentabilitate - reflects nivelul cifrei de afaceri (volumul total al
încasarilor) pentru care profitul este egal cu zero.
Prag de rentabilitate =
Costuri fixe (mii lei)
Preţul de livrare unitar (lei/ U.M.)-Costuri variabile unitare (lei/ U.M.)
2) Lichiditatea globalS (generala) reflecta posibilitatea componentelor
patrimoniale curente de a se transforma într-un termen scurt în lichiditaţi pentru
a satisface obligaţiile de plata exigibile.
Se apreciaza o lichiditate globala favorabila atunci cand are o marime
supraunitara (între 2 şi 2,5).
Lichiditatea globala = Active circulante
Datorii curente
3) Lichiditatea redusS (intermediary)
Lichiditatea redusa =
Active circulante - Stocuri
Datorii curente
Lichiditatea redusa trebuie sa tinda spre o marime unitara (între 0,5 şi 1).
4) Lichiditatea imediatş
_ Trezorerie (casq dispoziţii bancare şi plasamente de scurtadurata)
Datorii pe termen scurt
5) Securitatea financial reflecta gradul în care capitalurile proprii asigura
finan^area activitafii.
o , Capitalurii proprii
Datorii pe termen mediu şi lung
6) Rata rentabilita^ii economice masoara eficienţa mijloacelor materiale
financiare alocate.
_ Profitul exploataii ,
Total active . ' .
Rata rentabilitafii economice trebuie sa fie superioara ratei inftajtei; trebuie sa
permita reinnoirea şi cresterea activelor într-o perioada cat mai scurta.
291

7) Rata rentabilitSţii financiare exprima capacitatea capitalurilor proprii de a
produce profit.
R , _ Profitul net
Capitaluri proprii
8) Solvabilitatea patrimonial^ reprezinta gradul în care unitaţile patrimoniale
pot face fata obligafitior de plata.
= Capital propriux100
TOTAL pasiv
Solvabilitatea patrimoniala este considerate buna, cand rezultatul obfinut
depas.es. te 30%, indicand ponderea surselor proprii in totalul pasivului. 8') Rata
autonomiei financiare (rata generala a solvability) _ Capital stran Capital
propriu
9) Gradul de îndatorare arata limita pana ia care agentul economic este
finanţat din alte surse decat fondurile proprii.
Gi = Pla;iexigibile x100
Total activ
10) Rata profitului
o . ... . . Profitul brut .nn ....
Rata profitului = ---------------------x100 (%)
Cifra de afaceri
11) Potenfialul de dezvoltare / cresjere
Prelevai din profit pentru fondul de dezvoltare
Fond derulment = Active/Circulante - Obligapii
12) Perioada de recuperare a creanfelor
n Debitori + Facturi neincasate _„_ ..
P.r.c. =---------------------------------------- x 365 zile
Cifra de afaceri
13) Perioada de rambursare a datoriilor
_ Obligatii o^_ ..
P.r.a. =----------- s_»----- x 365 zile
Cifra de afaceri
14) Rotaţia stocurilor
R.s. = (Cifra de afaceri / (Total stocuri - Facturi neîncasate)) x (zile)
15) Productivitatea muncii
D
Cifra de afaceri
Nr. total personal
16) Ponderea salariilor în costuri
_. Salarii directe
P.s.c. =
Costuri directe de producţie
Majoritatea indicatorilor economico-financiari cuprinsi în formularul 09 din
Bugetul de venituri şi cheltuieli, au fost prezentaţi şi exemplificaţi în cadrul primei
parţi a lucrarii (Analiza financiara).
Se prezinta în continuare modelui bugetului de venituri şi cheltuieli (anexele
01-08) pe exemplul unei societaţi comercialecu capital de stat.
292

o
CDto
ANEXA 01 BUGETUL ACTIVITATII GENERALE - mil. lei -
I. VENITURITOTALE, din care:
Nr Precedent
Specificatie rd. (preliminat) Exercitiul financiar curent, din care
realizat TOTAL trim. 1 trim. II trim. Ill trim. IV
A 0 1 2 3 4 5 6
(rd.02 + rd.08+rd.09) 01 10.444,626 15.200 3000 4000 4100 4100
1. Venituri din exploatare, total, din care: 02 9.315,132 14.750 2900 3900 3975 3975
a) subventii pe produse si activitati 03 - - - - - -
b) subvenţii pentru acoperirea diferentelor de pret ş• tarif. 04 - - - - - -
c) transferuri 05 - - - - - -
d) prime acordate prod, agricoli 06 - - - - • -
e) alte venituri 07 - - - - • -
2. Venituri financiare 08 1.112,969 400,000 100,000 100,000 100,000 100,000
3. Venituri exceptional 09 16,525 50,000 - - 25,000 25,000
II. CHELTUIELI TOTALE, din care:
(rd.11+rd.18+rd.19+rd.20+rd21+rd.22) 10 10.146,723 14.582 2899,6 3835,4 3935,4 3911,6
1. Cheltuieli pt. exploatare, total, din care: 11 8248,589 13.650 2730 3595 3695 3630
a) cheltuieli materials 12 3626,892 5458,5 954,900 1614,6 1512,6 1376,4
b) cheltuieli de personal, din care: 13 4180,191 6750 1418 1620 1822 1890
- salarii brute 14 3058,275 5000 1050 1200 1350 1400
- asigurari sociale şi protecţie sodala 15 1121,916 1750 368,000 420,000 472,000 490,000
c) cheltuieli de exploatare privind amortizarile si provizioanele 16 428,98 1410 352,000 352,000 352,000 354,000
d) cheltuieli de protocol, redama şi publicitate 17 12,526 31,500 5,100 8,400 8,400 9,600
2. Cheltuieli financiare 18 913,028 450,000 100,000 125,000 100,000 125,000
3. Cheltuieli exceptional 19 415,799 50,000 - - 25,000 25,000
4. Rezerve legale 20 38,886 33,000 5,000 9,000 9,000 10,000
5. Acoperirea pierderilor din anul precedent 21 - - - - - -
6. Impozitul pe profit 22 530,421 399,000 64,600 106,400 106,400 121,600
III REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI
(rd.O1 -rd.1O) 23 297,903 618,000 100,400 164,600 164,600 188,400

o
CD
ANEXA02 BUGETUL ACTIVITATII DE PRODUCTIE - mil. lei -
Nr Precedent
Specifica]ie rd. (preliminat, Exercitiul financiar curent, din care
realizat) TOTAL trim. I trim. II trim. Ill trim. IV
A 0 1 2 3 4 5 6
PRODUCTIA-MARFA, total, din care: 01 8660,194 14400,00 2800,00 3800,00 3900,00 3900,00
COSTUL DE PRODUCTS total, din care: 02 7999,989 12394,50 2409,90 3282,60 3385,60 3316,40
- materii prime şi materiale 03 1747,096 2299,50 302,90 812,60 660,60 523,40
- combustibil, energie şi apa 04 831,176 1007,00 200,00 250,00 250,00 307,00
- amortizarea imobilizarilor corporale 05 428,980 1410,00 352,00 352,00 352,00 354,00
- lucrari şi servicii executate de terţi 06 619,640 742,00 100,00 200,00 250,00 192,00
- salarii personal 07 3058,275 5000,00 1050,00 1200,00 1350,00 1400,00
- asigurari şi protecţia sociala 08 1121,916 1750,00 368,00 420,00 472,00 490,00
- alte costuri 09 192,906 186,00 37,00 48,00 51,00 50,00
REZULTATE
- profit (rd.O1 - rd.02) 10 660,205 2005,50 390,10 517,40 514,40 583,60
-pierdere(rd.02-rd.01) 11 - - - - - -
RECAPITULATIA COSTURILOR
Cost de producţie total, din care: 12 7999,989 12394,50 2409,90 3282,60 3385,60 3316,40
- cheltuieli materiale 13 3197,912 4048,50 602,900 1262,60 1160,60 1022,40
- cheltuieli cu munca vie 14 4180,191 6750,00 1418,00 1620,00 1822,00 1890,00
- alte cheltuieli 15 621,886 1596,00 389,00 400,00 403,00 404,00

CDO1
ANEXA03 BUGETUL ACTIVITATII DE TREZORERIE - mil. lei -
Nr Precedent
Specificaţie rd. (preliminat, Exerciţiul financiar curent din care
realizat) TOTAL trim. I trim. II trim. Ill trim. IV
A 0 1 2 3 4 5 6
I.RESURSE PROPRII(rd.02 + rd.06) 01 12992,622 16697,220 3338,595 4381,115 4481,11 4496,395
DISPONIBILITAjl (inceput de perioada)
(rd.03 + rd.04 + rd. 05) 02 2384,069 1093,420 273,355 273,355 273,355 273,355
- fond de dezvoltare 03 476,249 •240,381 60,095 60,095 60,095 60,095
- rezerve 04 1907,820 853,039 213,260 213,260 213,260 213,259
- alte fonduri 05 - - - - - - -
RESURSE PROPRI1 PERIOADEI
(rd.07 + rd.08 + rd. 09 + rd.1O) 06 10608,553 15603,800 3065,240 4107,760 4207,760 4223,040
- venituri din exploatare (exclusiv subvenţiile pe produse si
activitaţi) 07 9315,132 14750,000 2900,000 3900,000 3975,000 3975,000
- venituri financiare 08 1112,969 400,000 100,000 100,000 100,000 100,000
- venituri exceptional 09 16,525 50,000 - - 25,000 25,000
- alte resurse, din care: 10 163,927 403,800 65,240 107,760 107,760 123,040
- rezerve 11 38,886 33,000 5,000 9,000 9,000 10,000
- fond de dezvoltare 12 104,201 309,000 50,200 82,300 82,300 94,200
-alte fonduri 13 20,840 61,800 10,040 16,460 16,460 18,840

CDO
ANEXA03(continuare)
H.NECESAR DE RESURSE - TOTAL
A 0 1 2 3 4 5 6
(rd.15 + ... + rd.26) 14 13670,461 17192,283 3341,439 4564,186 4574,871 4711,787
- finanţare cheltuieli de exploatare (incl. amortizarea) 15 7819,609 12240,000 2378,000 3243,000 3343,000 3276,000
- finanţare cheltuieli financiare 16 913,028 450,000 100,000 125,000 100,000 125,000
- finantare cheltuieli exceptional 17 415,799 50,000 - - 25,000 25,000
- rambursari credite 18 848,400 1014,500 161,000 349,150 158,100 346,250
- finanţarea imobilizarilor corporate şi necorporale 19 340,069 750,600 150,000 200,000. 200,000 200,600
- majorarea rezervelor 20 - - - - - -
- impozitul pe profit 21 530,421 399,000 64,600 106,400 106,400 121,600
- participarea la profit a salariaţilor 22 20,840 61,800 10,040 16,460 16,460 18,840
- cota managerului 23 - 14,400 - - - 14,400
• varsaminte la bugetui de stat sau bugetele locale 24 2617,769 2002,463 441,295 464,560 566,295 530,313
- plata dividendelor 25 164,526 209,520 36,504 59,616 59,616 53,784
- alte cheltuieli 26 - - - - - -
III. EXCEDENT (+) (rd.O1 - rd.14)
DEFICITS) (rd.14-rd.01)
IV. ACOPERIREA DEFICITULUI
27 677,839 495,063 2,844 183,071 93,756 215,392
- credite sau alte imprumuturi 28 67,789 495,063 2,844 183,071 93,756 215,392
- subvenţii pe produse şi activitaţi 29 - - - - - -
- alocaţii pentru investitii 30 - - - - - -
*) exclusiv amortizarile, tntrucat acestea reprezinta o sursa potentiala de autofinantare farS
incidents asupra trezoreriei In exercitiul pentru care se întocmeste bugetui.

CO
ANEXA 04 BUGETUL ACTIVITATII DE INCASARI SI PLATI IN VALUTA - mii dolari SUA -
Nr Precedent
Specificaţie rd. (preliminat, Exerciţiul financiar curent, din care
realizat) TOTAL trim. I trim. II trim. Ill trim. IV
A 0 1 2 3 4 5 6
Disponibil la inceputul anului 01 307 333 333 300 350 475
INCASARI IN CURSUL ANULUI - Total
(rd.03 + rd.10lard.12)din: 02 880 1.100- 254 325 307 214
ACTIVITATEA DE BAZA (rd.04 la rd.09) 03 869 1.080 254- 325 307 214
- export direct 04 834 1.080 250 320 302 208
- executari de lucrari în strainatate 05 - - ' - - - -
- prestaţii de servicii internatioriale 06 - - - - - -
- aport valutar
- comisioane încasate de la furnlzoril de marfuri la export sau
07 - - - - - -
beneficiarii de marfuri din import 08
■
•
- alte operaţiuni externe 09 35 - - - ' - -
VALUTA CUMPARATA DE LA BANCILE COMERCIALE 10 - - - - - -
CREDITE ?N VALUTA PRIMITE 11 - - - - - -
DdBANZI BANCARE INCASATE PENTRU DEPOZITE IN VALUTA
12
11 20 4 5 5 6
PLATI-Total (rd.14 + rd.18) 13 854 1.120 287 275 182 376
IMPORTURI REALIZATE - Total
(rd.15 la rd.17), din care pentru: 14 328 400 97 50 147 106
- investiţiii proprii 15 112 - - - -
- materii prime, materiale, subansambluri destinate
consumului propriu 16 216 400 97 50 147 106
- alte bunuri destinate vanzarii 17 - - - - - -
ALTE CHELTUIELI în VALUTA - Total
(rd.19lard.25),dincare: 18 526 720 190 225 35 270
- reprezentare în strainatate (salarii şi cheltuieli de întreţinere) 19 - - - - - -
- reclama si publicitate 20 - - - - - -
- deplasari în strainatate 21 17 20 5 5 5 5
- restituiri credite primite 22 209 240 - 120 - 120
- dobanzi bancare platite pentru credite primite 23 181 160 35 50 30 45
- alte cheltuieli prevazute de lege 24 19 - - - - -
- valuta vanduta bancilor comerciale 25 100 300 150 50 - 100
Disponibil la sfarsitul anului
(rd.O1 + rd.03 + rd.1O la rd.12 - rd.13); (rd.O1 + rd.02- rd.13) 26 333 • 313 300 350 475 313

CD
oo ANEXA 05 BUGETUL ACTIVITATH DE INVESTITII - mil. lei -
Nr Precedent
Specificate rd. (preliminat, Exerciţiul financiar curent, din care
realizat) TOTAL trim. I trim. II trim. Ill trim. IV
A 0 1 2 3 4 5 6
1. RESURSE PROPRII - TOTAL (rd.02 +... + rd. 08) 01 1009,43 2388,361 1071,561 1355,861 1590,161 1838,361
- disponibil la începutul perioadei 02 476,249 669,361 669,361 921,561 1155,861 1390,161
- sume din valorificarea materialelor rezultate din
dezmembrarea imobilizarilor corporate 03 - - - - - -
- sume din vanzarea activelor şi mijloacelor fixe 04 - - - - - -
- amortizarea imobilizarilor corporate 05 428,980 1410,000 352,000 352,000 352,000 354,000
- sume reprezentand reducerea impozitului pe profit cu 50% 06 - - - - - -
- sume repartizate din profitul net 07 104,201 309,000 50,200 82,300 82,300 94,200
• alte resurse prevazute din acte normative 08 - - - - - -
II. DESTINATIE RESURSE PROPRII
- rambursare credite 09 - - - - -
- finanţarea investitiilor (rd.01-rd.09) 10 1009,430 2388,361 1071,561 1355,861 1590,161 1838,361
III. CHELTUIELI DE INVESTITII din care: 11 340,069 750,600 150,000 200,000 200,000 200,600
- lucrari în continuare 12 - - - - - -
- lucrari noi 13 - - - - - • -
- achizi(ii de bunuri şi alte cheltuieli de investitii, din care: 14 340,069 750,600 150,000 200,000 200,000 200,600
- dotari independente 15 - - - - - -
IV. EXCEDENT(rd.10-rd.11) 16 669,361 1637,761 921,561 1155,861 1390,161 1637,761
V. DEFICIT (rd.11 - rd.1O) - acoperit 17 - - - - - - -
- credite şi alte împrumuturi 18 - - - - -
- alte resurse 19 - - - - - -
- alocatii de la buget sau din fondul special pentru investitii 20 - - - - - -

o
CDCD
ANEXA06
IMPRUMUTURI GARANTATE OE STAT
- moneda de contract -
- mil. lei -
Precedent
Specificate UM Nr (preliminat, Exerci)iul financiar curent, din care:
rd. realizat) TOTAL trim. I trim. II trim. Ill trim. IV
A 0 1 2 3 4 5 6
Datoria efectiva D.M. 01 3,670 2,888 X X X X
la tnceputul perioadei mil. lei 02 5321,50 4187,60 X X X X
Intrari din imprumuturi D.M. 03 - - - - - •
mil. lei 04 - - - ..- -
Plati aferente tmprumuturilor (rd.09 + rd.11) D.M. 05 1,070 1,010 0,180 0,327 0,178 0,325
din care: (rd.10 + rd.12) mil. lei 06 1551,50 1464,50 261,000 474,150 258,100 474,250.
- plati restante D.M. 07 - - - - - -
mil. lei 08 - - - - - -
Rambursari de capital D.M. 09 0,782 0,782 0,138 0,253 0,138 0,253
mil. lei 10 1133,90 1133,90 200,100 366,850 200,100 366,850
Dobanzi, comisioane, speze bancare D.M. 11 0,288 0,288 0,042 0,074 0,040 0,072
mil. lei 12 417,600 330,600 60,900 107,300 58,000 104,400
Datoria efectiva la sfar?itul perioadei
(rd.O1 + rd.03 - rd.09) D.M. 13 2,888 2,106 X X X X
(rd.02 + rd.O4 - rd.1O) mil. lei 14 4187,60 3053,70 X X X X

o o
1. REZERVE LEGALE
ANEXA07 REZERVE - mil. lei -
Nr. Precedent Exercitiul financiar curent, din care
Specificate rd. (preliminat, realizat) TOTAL trim. I trim. II trim. Ill trim. IV
A 0 1 2 3 4 5 6
DFONDDEREZERVA
a) Resurse, total (rd.02+rd.03+rd.04) din care: 01 1946,706 886,039 858,039 867,039 636,039 406,039
- sold la începutul perioadei 02 1907,820 853,039 853,039 858,039 627,039 396,039
• repartizari din profitul anului curent 03 38,886 33,000 5,000 9,000 9,000 10,000.
• alte resurse 04 - - - - - -
b) Utilizare, total (rd.06 + rd.07) din care: 05 1093,667 728,140 - 240,000 240,000 248,140
- acoperirea pierderilor din anii precedent! 06 - - - - - -
- alte utilizari 07 1093,667 728,140 - 240,000 240,000 248,140
c) Sold la sfarsitul perioadei (rd.O1 - rd.05)
2) FOND DE...
08 853,039 157,899 858,039 627,039 396,039 157,899
a) Resurse, total, din care: 01
02
41,286 82,640 30,880 47,340 16,460 18,840
b) Utilizare, total, din care:
no
uo
04
20,446 20,840 - 20,840 - -
- fd. participare
05
06
07
20,446 20,840 _ 20,840
c) Sold la sfarsitul perioadei 08
09
20,840 61,800 30,880 26,500 42,960 61,800

CO
o
ANEXA 07 (continuare)
II. REZERVE STATUTARE
1) FOND DE...
A 0 1 2 3 4 5 6
a) Resurse, total, din care: 01 - - - -
02
■
-
03 - - - -
b) Utilizare, total, din care: 04 - - - - -
- 05 - - - - -
.- 06 - - - -
c) Sold la sfarsitul perioadei
III. ALTE REZERVE
07 - - - -
1) FOND DE...
a) Resurse, total, din care: 01 - - - -
- 02 -
-
-
03
-
-
b) Utilizare, total, din care: 04 -
-
- -
05 -
06
-
- -
c) Sold la sfarsitul perioadei 07 -
-
-
■ -
-
-
-
-
- ■ ■ ■

o N>
ANEXA 08 REPARTIZAREA PROFITULUI NET
Precedent
Specificaţie Nr (preliminat, Exerciţiul financiar curent, din care
rd. realizat) TOTAL trim. I trim. II trim. Ill trim. IV
A 0 1 2 3 4 5 6
Profitul net al exercijului 01 297,903 618,000 100,400 164,600 164,600 188,400
- Fond de participare a salariafilor 02 20,840 61,800 10,040 16,460 16,460 18,840
- Surse proprii de finanţare, total din care: 03 104,201 309,000 50,200 82,300 82,300 94,200
- fond de dezvoltare 04 104,201 309,000 50,200 82,300 82,300 94,200
- Cota managerului 05 - 14,400 - - - 14,400
- Varsăminte la buget 06 8,336 23.280 3,656 6,224 6,224 7,176
- Dividende cuvenite, total, din care: 07 164,526 209,520 36,504 59,616 59,616 53,784
- cota F.P.S. 08 115,168 146,664 25,553 41,731 41,731 37,649
- cota F.P.P 09 49,358 62,856 10,951 17,885 17,885 16,135
- alţi acfionari 10 - - - - -
- Alte repartitii legale 11 - - - - - -
- mil. lei -

PARTEA A Ill-A
GESTIUNEA FINANCIARA PE TERMEN
SCURT
Gestiunea activelor şi pasivelor circulante cuprinde totalitatea activitaiilor de
asigurare şi menţinere a echilibrului financiar pe termen scurt.
Gestiunea pe termen scurt presupune doua domenii complementare de
activitate:
- determinarea necesarului de active circulante (stocuri, creanţe,
lichiditaţi), deci a nevoilor ciclice, temporare de capital;
- determinarea modalitaţii de finanţare a necesarului de active
circulante, respectiv atragerea surselor temporare (a datoriilor de
exploatare: furnizori, creditori, etc; a creditelor bancare pe termen
scurt: credite de trezorerie, credite de scont, etc.) pentru nevoile
ciclului de exploatare.
Prin gradul ridicat de repetabilitate al operaţiilor legate de gestiunea
activelor şi pasivelor circulante, cat şi prin important legata de succesul
activitaşii de exploatare (degaţarea unei trezorerii nete pozitive), gestiunea
echilibrului financiar pe termen scurt ocupa peste 50% din întreaga activitate de
gestiune financiara a întreprinderii, iar rezultatele ei, evaluate în termeni de
rentabilitate şi rise, condiţioneaza performantele intregii activitaţi.

Capitolul7
CONJINUTUL GESTIUNII CICLULUI DE
EXPLOATARE
Gestiunea ciclului de exploatare este secţiunea cea mai importanta a
gestiunii financiare a întreprinderii, datorita ponderii semnificative pe care o deţin
activele şi pasivele circulante in totalul bilanţului întreprinderilor.
Obiectivul urmarit de gestiunea ciclului de exploatare Tl reprezinta
cresterea rentabilitStii activitaţii în condiţiile de diminuare a riscului economic
şi financiar. Armonizarea relaţiei rentabilitate-risc se realizeaza, în principal, în
cadrul echilibrului dintre necesarul de active circulante şi sursele mobilizate
pentru finanţarea lui.
Atingerea obiectivului de crestere a rentabilit3ţii activelor circulante
presupune realizarea ciclului de exploatare cu un nivel minim de active
circulante.
Volumul activelor circulante este influenţat de o serie de factori, mai
important fiind:
- nivelul aprovizionarii; producţiei şi desfacerii;
- cheltuielile de productfe şi viteza de rotaţie.
Cresterea volumului aprovizionarii, al producţiei şi desfacerii, precum şi
cheltuielilor de producţie, este însojita, în general, de o sporire a activelor
circulante. Gestionarea eficienta a resurselor reclama ca sporul producţiei (al
cifrei de afaceri) sa-l depaseasca pe eel al activelor circulante. Reducerea
cheltuililor are un dublu efect favorabil, determinancy atat cresterea rentabilitaţii
cat şi diminuarea volumului activelor circulante. In privinţa vitezei de rotaţie,
men^ionam ca accelerarea acesteia influenţeaza în sensul reducerii activelor
circulante, al cresterii gradului de lichiditate al acestora, degaţand fonduri ce pot
fi plasate rentabil, lichidabil şi sigur în alte activitafi. Incetinirea vitezei de rotaţie
atrage dupa sine o crestere a activelor circulante, o imobilizare (blocare) de
fonduri, reducand eficienfa utilizarii capitalurilor.
Rentabilitatea pasivelor circulante presupune reducerea costurilor de
procurare al capitalurilor necesare, cresterea preponderenţei surselor atrase,
adica a decalajelor de plati favorabile ce rezulta din datoriile catre furnizori,
salariaţi, buget, etc.
Pentru a raspunde nevoii de diminuare a riscului, gestiunea activelor
circulante urmareste eliminarea rupturii de stoc, a lipsei de lichiditaţi, a
întreruperilor accidental în aprovizionare, func^ionare, livrare, etc. Aceasta
situatie reclama constituirea unui stoc de siguranţa, care însa determina o
creştere a costurilor de exploatare şi implicit o diminuare a rentabilitaţii.
C-da 45 coala 20
305

In privinţa pasivelor circulante, diminuarea riscului presupune reducerea
sau eliminarea deficitului de capitaluri temporare solicitate de ciclul de
exploatare, cresterea autonomiei financiare a ciclului de exploatare. Pentru
aceasta se constituie la nivelul pasivelor circulante un fond de ailment,
reprezentand surplusul de resurse permanente, necesar pentru a pune în
siguranţa echilibrul financiar pe termen scurt (figura 7.1)
NEVOI RESURSE
Imobilizari Capitaluri permanente
Active Circulante -
RF
Stocuri - Creanţe -
Pasive Circulante - Datorii
Active de trezorerie
de exploatare - Datorii în
afara exploatarii -
trezorerie
Pasive de
FR = Capitaluri permanente - Imobilizari
Fig. 7.1 Evidenţierea fondului de rulment
Egalitatea între nevoi şi resurse trebuie sa se realizeze în final cu condiţia
degaţarii unei trezorerii nete pozitive. Obiectivul sub care se va acţiona, în acest
sens, este maximizarea rentabilitaţii medii pe unitatea de risc.
Gestiunea ciclului de exploatare cuprinde principalele doua activitaţi :
determinarea necesarului de active circulante şi determinarea surselor de
finanţare a ciclului de exploatare.
Spre deosebire de imobilizari, activele circulante au o lichiditate mai mare
oferind întreprinderii posibilitatea acoperirii operative din încasari, a datoriilor, a
efectuarii unor plasamente de trezorerie şi a pastrarii unei rezerve lichide în cont
şi în casa.
Alegerea nivelului activelor circulante ca şi a modului de finanţare al
acestora, este legata de atitudinea personala a conducerii întreprinderii privind
optimizarea relaţiei rentabilitate-risc.
Nivelul activelor circulante se fundamenteaza, în principal, pe vanzarile
previzionate. Astfel, cresterea activelor circulante, pentru un nivel constant al
producţiei şi vanzarilor, daca aceasta reduce riscul de insolvabilitate (de
incapacitate de plata), conduce la o diminuare a ratei de randament a activelor
totale deţinute de întreprindere. Din contra, un nivel scazut al activelor conduce
la o rentabilitate ridicata, dar şi la un grad de risc la fel de ridicat.
Presupunem, de exemplu, ca o întreprindere a prevazut sa vanda marfuri
în vaioare de 24 miliarde lei în cursul unui exerciţiu dat şi spera sa obţina un
rezultat de exploatare 3 miliarde lei, pentru un nivel al activelor imobilizate de
12 miliarde lei. Creditele clienţi sunt de doua luni, iar întreprinderea trebuie sa
suporte în mod constant o investiţie minima de 4 miliarde lej în stocuri şi
2 miliarde lei în valori disponibile. conducerea întreprinderii, constienta de riscul
rupturii de stoc şi de incapacitatea de plata pe care Tl genereaza valoarea
minima a activelor eirculante (10 miliarde lei), estimeaza ca acest risc va fi
practic neglijabil daca întreprinderea suporta o investiţie mai importanta:
6 miliarde în stocuri fi 4 miliarde în valori disponibile.
306

In stabilirea deciziei privind nivelul activelor circulante, conducerea
întreprinderii poate alege între cele doua modalitaţi extreme : rentabilitate foarte
mare şi risc foarte ridicat, sau eel mai scazut risc şi cea mai slaba rentabilitate.
Cifra de afaceri
Rezultatul exploatarii
Active imobilizate Active
circulante 1 ' Suma
activelor Rezultatul
exploatarii
Suma activelor (%)
Modalitatea 1 Modalitatea 2
24 miliarde 24 miliarde
3 miliarde 3 miliarde
12 miliarde 12 miliarde
10 miliarde 10 miliarde
22 miliarde 22 miliarde
13,6% 11,5%
1) Active circulante = Stocuri + Clienţi + Valori disponibile
_,. .. Cifra de afaceri x Nr. zile credit-clienti 24 miliarde x 60 •. ... .
Clienti = ----------------------------------------------- - = --------------------- = 4 miliarde
360 360
Active circulante = 4 + 4 + 2 = 10 miliarde (modalitatea 1)
Active circulante = 6 + 4 + 4=12 miliarde (modalitatea 2)
Se constata ca pentru un nivel dat al cifrei de afaceri previzibile, diminuarea
riscului şi a rentabilitaţii activelor totale ale tntreprinderii este cu atat mai mare,
cu cat valoarea activelor circulante este mai ridicata. Alegerea nivelului activelor
circulante de catre conducerea întreprinderii, între cele doua soluţii extreme
propuse, sau adoptarea unei soluţii intermediare, va depinde, înainte de toate,
de atitudinea acesteia vis-a-vis de risc.
Raportul dintre vanzSri şi nivelul activelor circulante necesare pentru
realizarea acestora (a cifrei de afaceri) este specific fiecarei intreprinderi. In
funcţie de acest raport se pot identifica trei politici de gestiune a ciclului de
exploatare cu efecte diferite asupra rentabilitafii şi riscului: politica ofensiva sau
agresiva, politica defensiva şi politica echilibrata (intermediary). In funcţie de
optiunile conducerii întreprinderii se poate adopta una din cele trei politici.
Politica ofensivS (agresiva), indiferenta faţa de risc, este promovata de
acei conducatori de întreprindere care doresc realizarea unei cifre de afaceri cu
stocuri minime. Aceştia sunt dispusi sa accepte riscuri mari legate de lipsa de
stoc, de lipsa de lichiditaţi şi de insolvabilitate a întreprinderii, mizand pe
rentabilitatea mult mai ridicata a accelerarii rotaţiei, a creşterii gradului de
lichiditate al activelor circulante.
Politica defensiva, a conducatorilor prudenţi, este o politica de aversiune
faţa de risc, şi îşi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri şi lichiditati
ridicate. Conducatorii prudenţi nu accepta riscul rupturii de stoc curent chiar în
detrimentul uneirentabilitaţi mai moderate, astfel meat, pentru orice crestere a
cifrei de afaceri ei se preocupa şi de creşterea corespunzatoare a stocurilor care
asigura continuarea activitaţii de exploatare (stocuri curente şi de siguran^a).
Politica echilibratS (intermediary) armonizeaza relaţia contradictorie dintre
rentabilitate şi risc, Potrivit acestei politici creşterea volumului activitaţii (cifrei de
afaceri) se realizeaza cu un stoc curent de marime corespunzatoare noii cifre de
afaceri, pe cand stocul de siguranţa este determinat la acel nivel care egali-
307

zeaza costurile lipsei de stoc (rupturii de stoc) şi costurile ridicate ale stocurilor
excesive (peste necesitaţile stricte ale exploatarii).
£i în privinţa pasivelor circulante se pot intalni manifestari diferite de
comportament în raport cu asumarea riscului.
într-o politics agresivS finanţarea activelor circulante s-ar baza numai pe
resursele ciclice posibile de mobilizat (datorii de exploatare, credite bancare pe
termen scurt, etc.) care an cele mai mici costuri de procurare, dar care prezinta
şi o nesiguranţa în reînnoirea lor (riscul unei lipse de capital şi al cresterii ratei
dobanzii).
Politica defensive are în vedere finanţarea activelor circulante, în principal,
din resurse permanente (fondul de rulment) care au costuri de procurare mai
mari dar şi o acoperire suficienta împotriva riscului de remnoire a creditelor şi a
crefterii ratei dobanzii (costa mai mult dar este o politica prudenta).
O politics neutrS presupune sincronizarea perfects dintre scandenţele
activelor şi pasivelor pe termen scurt. Rentabilitatea şi riscul ce ar însoţi
formarea activelor şi pasivelor circulante, avand sensuri contrare, se
neutralizeaza într-o oarecare masura. Aceasta politica se bazeaza pe un fond
de rulment, minim necesar, la nivelul unei cresteri minime consolidate a nevoii
de fond de rulment, urmarind ca fluctuaţiile nevoii de fond de rulment sa fie
acoperite din sursele ciclice.
Alegerea unei anumite politic! este subiectiva, fiecare tip de politica fiind
raţionala în raport cu strategia şi obiectivele gestiunii financiare în ansamblul sau.
In figura 7.2 sunt evidenţiate diferitele politici pe care întreprinderea le
poate adopta în materie de finanţare a activelor circulante (s -a admis ipoteza
variabilitaţii liniare a activelor imobilizate în raport cu timpul, iar activeie
circulante comporta o parte permanenta legata de evoluţia tendenţiala a cifrei de
afaceri şi o parte fiuctuanta în funcţie de conţunctura şi variafiile sezoniere).
In cele patru reprezentari, valoarea activelor circulante de finanţat,
corespunde parţii neacoperite direct din creditele acordate în mod cvasiautomat
de furnizori şi alţi creanţieri (nevoia de fond de rulment). In aceste condiţii, nu
exista decat doua ipoteze : finanţarea prin capitaluri permanente sau prin credite
bancare pe termen scurt.
Primele doua reprezentari (a şi b) evidenţiaza doua cazuri extreme posibile.
Primul (cazul a) reprezinta situaţia în care nu exista fond de rulment (FR=0).
Intreprinderea respecta just regula echilibrului minim, finantSnd activeie
imobilizate prin capitaluri permanente şi activeie circulante prin credite bancare
pe termen scurt. Costul finanţarii este minim ( rentabilitatea maxima), iar riscul
lipsei de capital (si al majorarii ratei de dobanda la creditele pe termen scurt)
este mare, caci activeie circulante devin mai greu disponibile în timp ce datoriile
pe termen scurt devin mai repede exigibile.
tn cazul b, fondul de rulment are o marime maxim posibila care finanfeaza
integral activeie circulante. Remarcam ca şi aceasta politica de finanţare este la
fel de îndepartata de optim, deoarece genereaza cele mai mari costuri
(rentabilitate minima), asigurand în schimb un risc minim. Situaţia ar putea fi
îmbunataţita în masura în care mijloacele de finanţare lasate periodic neutilizate
ar fi investite mai rentabil în activitaţi remuneratorii. Aceasta soluţie angajeaza
un cost de oportunitate, cu atat mai ridicat, cu cat fluctuaţiile activelor circulante
308

vor fi mai pronunţate şi mai apropiate, pentru ca în acest caz extrem va fi greu
de gasit un plasament rentabil pentru disponibilitafile neutilizate.
Cazul c şi d prezinta doua situafii intermediare. Prima soluţie consta în
finanţarea prin credite bancare pe termen scurt doar a parţii "fluctuante" a
Active circulante
fluctuante
Cazul a
Credite
bancare pe
termen scurt
Capitaluri
permanente

dobanzile. Conducatorii întreprinderii prevad ca activele circulante "permanente"
nefinanţate de creditele furnizori vor fi in medie de 60 miliarde lei. De patru ori
pe an activele circulante vor atinge suma de 80 miliarde lei pe parcursul întregii
luni de zile (de fiecare data), intreprinderea se poate împrumuta pe termen scurt
la o rata anuala de dobanda de 14% şi de 17%.
Pot fi avute in vedere urmatoarele patru modalitaţi de finanţare : 1) Activele
circulante sunt finanţate integral din credite bancare pe termen scurt. Cheltuieli
cu dobanda:
14%x(80 -60)x4
- la credite pe termen scurt: 14%x60+
=9,33miliarde lei
12
- la credite pe termen mediu: 5,8
miliarde lei
Profit net =[36-(9,33+5,8)](1-0,38) = 12,94 miliarde lei
Cota de impozit pe profit = 38%
2) Activele circulante sunt finanţate integral din împrumuturi pe termen mediu
Cheltuieli cu dobanzile = 5,8+80x17% = 19,4 miliarde lei
Profit net = (36-19,4)(1-0,38) = 10,29 miliarde lei
3) Doar partea "fluctuanta" a activelor circulante este finanţata din credite
bancare pe termen scurt.
Cheltuieli cu dobanda:
- la credite pe termen scurt: — -------- = 0,93 miliarde lei
o
- la credite pe termen mediu: 5,8 + 60 x 17% = 16 miliarde lei
Profitul net = [36-(0,93+16)](1-0,38) = 11,82 miliarde lei
4) Capitalurile permanente finanţeaza jumatate din activele circulante
"permanente".
Cheltuieli cu dobanda:
14% x 20
- la creditele pe termen scurt: 14% x 30 + ------------- =5,13 miliarde lei
- la creditele pe termen mediu: 5,8 + 30 x 17% = 10,9 miliarde lei
Profitul net = [36-(5,13+10,9)](1 -0,38) = 12,38 miliarde lei
Rentabilitatea diferitelor structuri de finantare :
(MILD. LEI) 1 2 3 4
Rezultatul exploatarii înaintea deducerii
cheltuielilorcu dobanzile
36 36 36 36
Cheltuieli cu dobanzile 15,13 19,4 16,93 16,03
Profitul net 12,94 10,29 11,82 12,38
Profit net/Capitaluri proprii /(%) 16,17 12,86 14,78 15,48
Diferenţa între cele doua rate de rentabilitatea a capitalurilor proprii, In
ambele solutii extreme (finantare in totalitate prin credite pe termen scurt sau
mediu) fiind de 3,31% nu poate fi neglijata. Aceasta confirma faptul ca alegerea
pe care intreprinderea intenţioneaza sa o realizeze va angaţa simultan
rentabilitatea şi securitatea sa. Aceasta alegere depinde deci, de atitudinea
conducatorilor cu privire la riscul financiar pe care ei sunt dispusi sa si-l asume.
310

Capitolul8 GESTIUNEA
STOCURILOR
Functionarea normala şi continua a ciclului de exploatare necesita existenţa
unor stocuri de mijloace circulante in toate fazele activitafii economice din
întreprindere. Stocurile de mijloace circulante înglobeaza materii prime şi
materiale aflate in diferite faze ale prelucrarii, precum şi sub forma produselor
finite, a mijloacelor în decontare (c reanţe asupra clienţilor şi debitorilor) şi
disponibilitaţilor banesti în casa sau banca.
Important^ deosebita a mijloacelor circulante in structura economica a
întreprinderii consta în faptul ca acestea devin, pe parcursul procesului de
produce, depozitarul valorii cedate de celelalte elemente ale structurii cum ar fi:
personalul, mijloacele fixe, informaţiile, mediul 1 .
Stocurile se exprima fizic şi valoric dar pot fi determinate şi în numar de zile
(vezi subcapitolul referitor la viteza de rotate a capitalurilor).
Din punct de vedere fizic, stocurile reprezinta cantitatile de materiale, de
produse sau de marfuri necesare fiecarei faze a ciclului de expioatare
(aprovizionare, produce, desfacere) pentru a asigura desfasurarea continua şi
ritmica a acestuia. Necesitatea cbnstituirii stocurilor deriva din caracterul
continuu al productiei (sau al desfacerii lor) în raport cu caracterul discontinuu al
aprovizionarilor.
Marimea financiara a stocurilor este data de marimea capitalurilor
necesare pentru constituirea şi pastrarea lor. Capitalurije alocate nu pot fi
recuperate decat dupa ce stocurile respective parcurg întreg ciclu de exploatare
şi sunt valorificate prin vanzarea şi încasarea produselor sau serviciilor realizate
de întreprindere. Pe toata aceasta durata de imobilizare capitalurile taman
blocate fara posibilitatea de a fi utilizate în alte plasamente rentabile. S-ar
desprinde de aici ideia, eel puşn la prima vedere, ca procesul de exploatare eel
mai economic ar fi acela care s-ar desfasura fara stocuri sau cu stocuri foarte
mici. Insa, o activitate de exploatare fara stocuri, cu aprovizionare în timp real
(gestiunea stocului zero - modelul japonez) determina o crestere considerabiia a
cheltuielilor de aprovizionare. Cheltuielile cu aprovizionarea continua pot fi atat de
mari, încat este mai economica organizarea aprovizionarii în mod discontinuu. (la
intervale). Automat va apare necesitatea constituirii de stocuri care sa asigure
alimentarea producţiei între cele doua reaprovizionari succesive.
Exista şi alternativa de a constitui stocuri suficient de mari pentru a reduce
nurnarul aprovizionarilor. Organizarea activitatii de exploatare cu stocuri
excesive (peste necesarul curent) antreneaza costuri ridicate de depozitare şi
pastrare, dar mai ales, de oportunitate a capitalurilor imobilizate pe durata de
staţionare a acestor stocuri.Deci, cheltuielile suplimentare inutile în gestiunea
stocurilor sunt generate, atat de stocurile insuficiente, cat şi de cele excesive.
1 P. Bran, Finanfele întreprinderii, Bucureşti, 1994, Chişinau "Logos" 1995, p. 127.
311

In aceste condiţii politica de urmat in gestiunea stocurilor trebuie sa fie
aleasa pe baza unei analize temeinice asupra costurilor de stocaj. MSrimea
optim9 a stocurilor va fi aceea care armonizeaza relaţia contradictorie dintre
cheltuielile de aprovizionare (Ca) variabile in funcţie de numarul aprovizionarilor
şi cele de depozitare (Cd) care variaza in raport cu marimea stocurilor. Pentru
stabilirea stocului optim de materii prime şi materiale trebuie sa se gaseasca o
soluţie matematica între:
- reînnoirea frecventa a stocurilor, avand ca efect cresterea cheltuielilor
de transport-aprovizionare (pe comenzi), dar şi reducerea cheltuielilor
de pastrare-depozitare;
- reinnoirea stocurilor la intervale lungi, cu efecte asupra reducerii
cheltuielilor de transport-aprovizionare, dar şi a cresterii cheltuielilor de
pastrare-depozitare.
Modelul Wilson - Whitin care optimizeaza marimea stocului porneste de la
costul total (Ct=C a+Cd) cu formarea stocurilor, care se doreste a fi minim, in
condiţie maximizarii rentabilitaţii activitafii de exploatare.
Prezentam în continuare modelul de gestiune cu cerere constants şi
perioada fixa de aprovizionare, fara posibilitatea apariţiei lipsei de stoc.
Ct=Ca+Cd
N
S
■xcd, in care:
S = marimea optima a stocului;
N = necesarul anual (sau alta perioada luata în calcul) de aprovizionat; ca = costul
fix unitar pentru pregatirea unei noi aprovizionari; T = intervalul de timp
considerat pentru reglementarea stocului; cd = costul de depozitare pe unitatea
de stoc în unitatea de timp; Punctul în care derivata întaia a costului total în raport
cu marimea stocului este egala cu zero, reflecta minimul costului total.
dC
dS
t w -Nxca
^d__
-O,
a
TxCrf Nxca
2Nxca
Cunoscand stocul optim se pot determina, în continuare, numarul comenzilor de
aprovizionare (Nr. aprov.) şi intervalul mediu între doua aprovizionari (i):
312
TxS
Nr. aprov. = N
'opt
lar
in care:
T = numarul de zile calendaristice din perioada considerata (Tanuaţ = 360 zile).

Exemplul 1
O intreprindere se aprovizioneaza cu materii prime în vederea fabricarii
unui produs. Cantitatea necesara pe un an de zile (N) este de 91.800 kg. CostuI
pregatirii (lansarii) unei comenzi de aprovizionare (c a) este de 4.890 mii lei; iar
costuI de stocare al unui Kg pe zi este de 0,5 mii lei.
Rezolvare:
Gestiunea optima a stocurilor presupune determinarea urmatorilor
indicatori:
_ ^91.800x4890
Sopt " V 360x0,5
> Q l
Q1 ftOfl
Nr. aprov. = ' = 41,10 aprovizionari;
2233,33
j= 2233,33X360
91.800
Pentru a obţine cheltuieli globale minime pe o perioada de un an, va fi
necesar ca aprovizionarile sa se faca la intervale de 8,76 zile, iar cantitaţi1e ce
urmeaza a fi înscrise în contracte pentru fiecare comanda sa fie de 2233,33 Kg.
Schimband semnificatia variabilelor Ca şi Cd, din cadrul modelului, acesta
poate fi extins şi pentru optimizarea stocurilor de produse în curs de
fabricate şi a celor de produse finite. In acest caz Ca se refera la cheltuielile
de aprovizionare cu loturi de produse în curs si, respectiv, cheltuielile de lansare
a unei noi comenzi de livrare a produselor finite, iar Cd cuprinde cheltuielile de
pastrare a stocurilor de produse în curs şi de produse finite. Introducand aceste
variabile în model se vor obşine marimile optime ale loturilor de fabricat şi ale
celor de livrare, ca şi intervalele optime ale ciclurilor de fabricate şi de expediere
a produselor finite.
Modelul matematic de optimizare a stocului s-a fundamental pe un caz
particular de aprovizionare, potrivit caruia intervalele între aprovizionari sunt
considerate constante, deci aprovizionarea se desfasoara ritmic, iar stocurile se
constituie instantaneu şi se dau treptat în consum pana la epuizarea totala
(exact în momentul unei noi aprovizionari).
Cazul mai general al aprovizionarilor, întalnit frecvent în realitate, este eel al
stocurilor cu intervale variabile de aprovizionare dar şi cantitati variabile. In
aceste condijti intervalul mediu între aprovizionaVile consecutive (i) se
determina cu ajutorul mediei aritmetice ponderate (intervalele variabile de
aprovizionare (ţi) se pondereaza cu cantitaţile variabile ce se vor aproviziona
(qi)):
■
313

In continuare, se determina stocul curent mediu (Scrt), in funcţie de
necesarul mediu zilnic de aprovizionat (N / 360) şi de intervalul mediu între
aprovizionari (i), astfel:
Scrt = (N/360) xi
Pentru evitarea întreruperilor, în procesul de producţie se constituie stocuri
de siguranţa. Marimea lor depinde de înclinaţia conducerii întreprinderii în
legatura cu relaţia contradictorie rentabilitate - risc. O politica realista,
echilibrata, recomanda constituirea stocului de siguranţa la un nivel care
minimizeaza cheltuielile determinate de "ruptura de stoc" şi de existenta
stocurilor excesive.
Stocul de sigurantS mediu se determina în funcţie de necesarul mediu
zilnic şi de intervalul mediu de abatere faţa de intervalele contractuale sau faţa
de intervalul mediu între aprovizionari (i), astfel:
q? xta
Ssig = (N / 360) x s, iar s = -=^-------- , în care:
2 *
ta = numarul zilelor de întarziere în aprovizionari (faţa de contract sau
fata del);
q, = cantitaţile aprovizionate la termenele întarziate; s
= intervalul pentru stocul de siguranţa.
Modul de calcul al intervalului mediu între aprovizionari şi al intervalului pentru
stocul de siguranţa se prezinta în exemplul practic 2 (de la sfarsitul parţii a Ill-a).

Capitolul 9
DETERMINAREA NECESARULUI DE
RNANJARE A CICLULUI DE EXPLOATARE
(NFCE)
Necesarul de finanţare a ciclului de exploatare exprima nevoia totala de
capitaluri pentru procurarea stocurilor şi asigurarea unui sold normal de creanţe
care sa determine desfasurarea eficienta a ciclului de exploatare.
Fundamentarea NFCE este o etapa importanta in planificarea echilibrului
financiar pe termen scurt, întrucat ne furnizeaza informaţii privind marimea
investiţiilor de capital in activele circulante. In etapa urmatoare se vor stabili
resursele de capitaluri circulante posibile de mobilizat pentru acoperirea NFCE.
Determinarea NFCE urmareşte realizarea aceluiaşi obiectiv de crestere a
rentabilitaţii întreprinderii şi de diminuare a riscului. Astfel, necesarul va fi mai
mare sau mai mic, în funcţie de politica financiara pe termen scurt promovata de
conducerea întreprinderii (politica defensiva sau agresiva). Exis ta doua mari
categorii de metode pentru determinarea NFCE: metode analitice şi metode
sintetice. Ambele categorii au ca indicatori de fundamentare, fie costurile
exploatarii, fie cifra de afaceri.
Metodele analitice presupun determinarea marimii NFCE pe elemente de
stocuri (de materii prime şi materiale, de produse in curs de fabricate, de
produse finite), iar în cadrul elementelor de stocuri calculul analitic se
desfaşoara pe fiecare material sau produs nominalizat şi pe fiecare fel de stoc
(curent, de siguranţa, de condifionare, de transport interior). Datorita
complexitatii calculelor şi al costului ridicat al operapor de fundamentare,
folosirea metodelor analitice se recomanda numai în anumite cazuri, şi anume:
- în situaţii de modificari structurale considerabile ale activitaţii
întreprinderii (fuziuni, absorţie, înfiinţare de noi unitaţi, etc.);
- numai pentru determinarea nevoii de finanţare medii anuale a
stocurilor, urmand ca pentru nevoia trimestriala de finanţare sa se
utilizeze metodele sintetice.
In condiţii de relativa stabilitate economica a întreprinderii se utilizeaza
metodele sintetice, care armonizeaza raportul dintre costul mai redus al
fundamental NFCE şi utilitatea apropiata a marimilor NFCE determinate prin
metodele analitice. In cadrul metodelor sintetice NFCE se determina pe total
active circulante în funcţie de volumul planificat al activitaţii de exploatare şi de
viteza de rotate înregistrata în exerciţiul anterior ajustata în functie de
elementele previzibile din anul de plan.
315

9.1. METODELE ANALITICE DE DETERMINARE A NFCE
Exista doua categorii de metode analitice:
- metode analitice bazate pe costurile exploatarii;
- metode analitice bazate pe cifra de afaceri.
9.1.1. Metodele analitice bazate pe costurile exploatarii
Acestea pornesc de la elementele de cheltuieli ce caracterizeaza fiecare
faza a ciclului de exploatare (C mz) şi de la timpul între doua reconstituiri
succesive (t):
NFCE = Cmz x t x K
unde:
K = coeficient de corecjje specific pentru unele faze în care cheltuielile nu
cresc uniform sau nu raman constante pe toata perioada imobilizarii.
Cheltuielile exploatarii sunt previzionate în bugetul producţiei, pentru
perioada de gestiune considerate (an, trimestru). De asemenea, se are în
vedere ritmul avansarii capitalurilor banesti în acoperirea stocurilor, sau ritmul
recuperarii acestor cheltuieli prin darea în consum a stocurilor. In privinţa
coeficientului K, el are un nivel de 0,5 din faza de aprovizionare (cand se aplica
la intervalul mediu între doua aprovizionari) sau de 0,5 -1,0 în faza de producţie.
Marimea coeficientului de corectare (K) cu care se ajusteaza cheltuielile de
fabricaţie, difera în funcţie de ritmul de alocare a capitalurilor banesti în formarea
stocurilor de produse în curs de fabricate (figura 9.1.).
Costurile pentru formarea stocurilor sunt determinate astfel:
- în faza de aprovizionare, de cantitaţile de materii prime şi materiale
necesare producţiei şi de preţul unitar de aprovizionare;
- în faza de producţie, de volumul materialelor date în consum şi de
nivelul cheltuielilor de fabricate (preiucrare) pe diferite faze ale
producţiei (cheltuieli salariale, cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea
utilajelor, cheltuieli generale ale secţiilor, cheltuieli generate
de
administraţie);
- în faza de desfacere, de costul de producţie (inclusiv cheltuielile
generale de administraţie) al produselor finite predate la magazie şi de
cheltuielile pentru livrarea acestora catre beneficiari;
- în faza de încasare, de costul complet al produselor expediate.
Costurile anuale ale producţiei, astfei determinate, se impart la numarul de
zile dintr-un an (360 zile) obţinandu-se astfel cheltuielile medii zilnice cu
formarea unei unitaţi de stoc (fiecarui tip de stoc).
Timpul între doua reconstituiri succesive ale stocurilor se determina
adesea ca o medie aritmetica (simpla sau ponderata) a duratelor efective
înregistrate în perioada anterioara, corelate cu cele prevazute în contractele
viitoare de aprovizionare şi de desfacere, cat şi în fisele tehnologice de
fabricaţie a produselor (vezi subcapitolul "Bugetul producţiei").
316

Cheltuleli
medli
zilnice
L i _____________L ____
Aprovizionare Producfle
Cheltuleli de
desfacere"
Destacere Reallzare Durata clclulul
de exploatare
Stocurl de slguranfa,
condtflonare,
transport interior
Fig. 9.1. Evoluţia nevoii de finanţare a stocurilor pe durata unui circuit economic
complet.
Pentru diferitele categorii de stocuri componenta timp este determinate
astfel:
- in faza de aprovizionare, de urmatorii timpi, intervalul mediu între
doua aprovizionari succesive de materiale (i); intervalul mediu pentru
formarea stocului de siguranţa (s); intervalul pentru stocul de
condiţionare (c); intervalul pentru transports interior între depozitul
central şi depozitele secţiilor de producţie (t);
- în faza de produce, de durata ciclului de fabricate (D) rezultata din
fisa tehnologica de fabricate a produsului; prin însumarea timpilor de
pregatire a masinilor, prelucrare propriu-zisa, control între faze si
predare la magazia de produse finite;
- în faza de desfacere, de durata medie de stationare a produselor finite
în magazie (Dst), rezultata prin însumarea timpilor de control tehnic de
calitate, de formarea loturilor, etichetare şi întocmirea documentelor de
expediere;
- în faza de încasare, de durata medie de încasare a produselor
expediate (Djnc), respectiv de timpul cerut de derularea decontarilor
între unitatea în cauza şi cumparatorii produselor livrate.
In concluzie, componenta costurilor se determine în faza de antecalculaţie
a costurilor, iar componenta timp se determine, în general, pe baza observapor
statistice privind viteza de rotate anterioara a stocurilor, sau daca este posibil,
pe baza duratelor desprinse din contractele angaţate pentru anul viitor.
Prezentam în continuare relaţiile de calcul pentru necesarul de finantat
mediu anual pe elemente de stocuri.
Inc
317

Pentru fiecare stoc de materiale semnificative necesarul de finanţat
mediu anual (Necmat) se determina dupa relaţia:
x ^ = necesarul valoric
anual din materia prima semnificativa, adica:
■ i
N = ]£(qixncixpai),unde:
qi = cantitatea de produse programata a se fabrica (pentru
fiecare tip de produs);
nci = norma de consum specifics fiecarui produs; Pa, =
preţul de aprovizionare unitar; i = 1 ,n produse ce urmeaza
a se fabrica. i = interval de timp mediu între aprovizionari;
s = interval pentru stocul de siguranţa; c = interval pentru
stocul de condiţionare; t = interval pentru transports
interior.
Intervalul mediu între doua aprovizionari succesive se ia la jumatate
deoarece se considera ca are loc constituirea instantanee a stocului curent la
întreaga sa marime (nu treptat), iar trecerea în consum a materialelor are loc
treptat şi continuu pana la epuizarea stocului (în momentui unei noi reconstituiri,
figura 9.2.)
Cheltuieli A
Marimea financiara a
stocului curent
f 0 ' '1. Timp
Fig. 9.2. Marimea financiara a stocului curent.
Pentru elementele nesemnificative de materiale (nenominalizate,
diverse), necesarul de finanţat mediu anual se determina astfel:
318
Necmat= ,încare:
£ NeCsemnificative •■••............................... S Chelt.semnificative
.................. Cheltdiverse

Chelt
Chelt
■ x V Nee semnif.
Pentru fiecare produs semnificativ in curs de fabricate necesarul de
finanţat mediu anual (Necp.Curs) se determina astfel:
in care:
q = producţia fizica anuala previzionata;
cp = costui de producţie (inclusiv cheltuielile generale de administrate)
unitar antecalculat.
D = durata ciclului de fabricate;
K = coeficient de corectare specific ritmului de avansare a cheltuielilor de
fabricate (0,5 < K < 1).
Coeficientul de corectare se determina în funcţie de modul In care se
succed costurile de producţie, astfel: - în situaţia în care costurile de producţie cresc
uniform (figura 9.3.)
Costui
diverse
semnif.
Fig. 9.3. - Cresterea uniforma a costului de produce
K =
(c + C) x D
Trapez , în care: c + C
Dreptunghi DxC 2C
c = cheltuieli de productie la începutul ciclului de fabricaţie;
G = cheltuieli de productie la sfarsitul ciclului; D = durata
ciclului de fabricate.
---► Timp
319

- în situaţia în care costurile de productie cresc neuniform pe durata ciclului de
fabricate dartn cadrul fazelor cresterea este uniforma:
K =
(c1xd1) + (c 2xd2)+ ... +(c nxdn)
CxD
in care:
C-,,Cn = cheltuieli medii ale fiecarei faze (media aritmetica simpla între
cheltuielile de la începutul şi sfarsitul fiecarei faze);
di,dn = duratele fiecarei faze a ciclului de fabricate.
- în situaţia în care materia prima intra în procesul de producţie de la început iar
celelalte cheltuieli cresc treptat în cursul ciclului de fabricate (figura 9.4.):
Cost
A
M
Materie prima
Fig. 9.4. Evoluţia costurilor în situaţia In care întreaga cantitate de materii
prime intra în procesul de fabricate de la începutul acesteia.
D
M
Timp
K =
•, în care:
C x D
M = materiile prime;
cp = cheltuieli de personal;
C = cheltuieli totale;
D = durata ciclului de fabricate.
- în situaţia în care lansarea în fabricaţie se face în loturi, iar unele produse din lotui
lansat se finiseaza şi deci cheltuielile se recupereaza înainte de expirarea
duratei totale a ciclului de fabricate:
320

[(c1xd1) + (c2xd2)+ ... + (cnxdn)]-[(r1xt1) + (r2xt2) + - + (rnxtn)]
CxD
în care:
r-), rn = cheltuielile recuperate prin finisarea produselor înainte de expirarea
duratei totale a ciclului;
t-i, în = numarul de zile din momentul recuperarii cheltuielilor şi pana la
sfarsitul ciclului de fabricate;
celelalte simboluri au semnificatiile preţzentate în relaţiile precedente.
Pentru obiectele de inventar de micS valoare sau de scurtS durata,
îmbracamintea şi materiale de protecţie, nee. de finanţat mediu anual are la
baza relaţia:
Necob.inv = Sj + A - Sun - U2
in care:
S| = stocurile iniţiale (de la sfarsitul perioadei precedente);
A = achiziţiile perioadei respective; Sfm = stocuri fara
mişcare; Uz = consumul sau uzura acestora.
Pentru fiecare produs finit semnificativ, necesarul de finanţat mediu
anual (Necp.ţin) se determina dupa relaţia:
Necp.fin= qxc c
360
in care:
q = producţia fizica anuala previzibnata;
cc = cost complet unitar antecalculat;
Dst = durata de stationare în magazie a produselor finite.
Necesarul de finanţat mediu anual, pentru produsele în curs de fabricate şi
produsele finite nesemnificative, se determina printr-o relaţie similara cu cea
prezentata la materialele nesemnificative (prin proporţionalitate).
Pentru produsele facturate şi neîneasate (clienţt). necesarul de finanţat
mediu anual se determina astfel:
in care:
360
•xDo
De = durata medie de decontare.
Metodele analitice se folosesc pentru fiecare element semnificativ de
materiale şi produse finite. Nomenclatorul acestora fiind foarte mare, se
determina analitic numai necesarul de finanţat mediu anual urmand ca la nivelul
fiecarui trimestru sa se utilizeze o metoda sintetica.
Relaţia de calcul a necesarului de finanfat trimestrial (NecjR) se
fundamenteaza pe cheltuielile medii zilnice specifice trimestrului respectiv
(ChjR) ?i pe durata medie (zile) rezultata din necesarul anual:
C-da 45 coala 21
321

Durata medie a rotaţiei pe fiecare categorie de activ circulant (Dmr) se
determina dupa urmatoarea regula de trei simpla:
Ch.anuaie..........................360 zile
anual ...............Dmr (zile)
Necesarul de finanţat trimestrial, astfel determinat, pentru toate categoriile
de stocuri inclusiv clienţi, reprezinta totalul previzionat al activelor circulante
pentru care se cauta apoi sursele posibile de finanţat (vezi exemplul nr. 2 de la
sfarsitul parţii a-lll-a).
9.1.2. Metodele analitice bazate pe cifra de afaceri
Aceste metode pornesc de la relaţia de proporţionalitate dintre NFCE şi
cifra de afaceri a perioadei de gestiune considerate (trimestrul). Elementele de
fundamentare a necesarului de finanţat trimestrial sunt cifra de afaceri
previzionata şi durata rotaţiei stocurilor şi clienţilor (determinate pe baza datelor
contabile de la sfarsitul exerciţiului anterior).
CA
NecTR,M=—
in care:
CAjRpi = cifra de afaceri previzionata trimestrial;
Rc = ratele cinetice specifice fiecarui element de activ circulant, respectiv
duratele rotaţiei activelor circulante în raport cu CA (vezi sistemul de r ate
cinetice).
Astfel determinat, necesarul de finanţat trimestrial al celor patru categorii de
active circulante (materiale, produse în curs, produse finite, creanţe -clienţi)
poate fi înscris în cadrul unui bilanţ previzional, constituind grupa nevoilor ciclice
de capitaluri.
9.2. METODELE SINTETICE DE DETERMINARE A NFCE
Metodele sintetice se folosesc pentru determinarea necesarului de finantat
trimestrial pe total active circulante. Ele se bazeaza tot pe relaţia de
proporţionalitate dintre activele circulante, pe de o parte, şi costurile exploatarii
sau cifra de afaceri, pe de alta parte. Deci, se cauta mai întai un raport de
proporţionalitate, observat în perioada anterioara, între necesarul de active
circulante şi costul total al exploatarii sau cifra de afaceri totala. Acest raport va
fi apoi utilizat pentru previziunea NFCE în raport cu evoluţia previzibila a costului
total al producţiei, sau a cifrei de afaceri totala.
Metodele globale au avantajul simplitaţii, prin faptui ca ele conduc printr-un
singur calcul la determinarea întregului necesar de finanţat trimestrial (si nu pe
fiecare element component de active circulante). Totusi, fiind necesara şi o
322

detaliere pe elemente componente, aceasta se va face ulterior în raport cu
ponderile elementelor respective în totalul activelor circulante înregistrate în
perioada anterioara.
Utilizarea metodelor sintetice n-ar fi posibila, daca iniţial nu s-ar fi utilizat
metodele analitice la nivelul întreprinderii respective, sau la o întreprindere
similara de unde sa se preia estimarile analitice.
Exista metode sintetice fundamentate pe:
1) viteza de rotaţie în funcţie de costurile exploatarii;
2) activele circulante ce revin la 1000 lei produce marfa;
3) rata cinetica a activelor circulante (durata de rotate în raport cu cifra de
afaceri).
1) Viteza de rotafie în funcţie de costurile exploatSrii
în care
qi = producţia fizica previzionata trimestrial;
cci = costul complet unitar antecalculat;
Dro = viteza de rotaţie din perioada precedents (baza).
In vederea stabilirii necesarului de finanţat trimestrial pe total active
circulante (NecjRiM). producţia fizica prezivionata şi costul unitar antecalculat
se preiau din bugetul producţiei; iar viteza de rotate din anul de baza se
calculeaza pe baza datelor din bilanţul şi contul de rezultate al exerciţiului
precedent şi se ajusteaza în funcţie de elementele previzibile din anul de plan.
Sac0 x 360 .
D,o = -*£-.----- , m care:
Sac0= soldul mediu al activelor circulante din anul de baza;
PMano = costul producţiei marfa in anul de baza (Pcco)iar:
PManO = qo * Cco> în care:
qo = producţia fizica realizata în anul de baza;
cco = costul complet efectiv (realizat în anul de baza).
Pentru fiecare trimestru durata de rotaţie ramane aceeasi (ajustandu-se în
funcţie de previziunile anului de plan), ceea ce se schimba este doar nivelul
producţiei planificate.
2) Activele circulante la 1000 lei producţie marfa (AC/iooo) reprezinta un
coeficient de proporţionalitate corespunzator anului precedent, determinat astfel:
AC/1000 = (SacO / Pcco) x 1000, iar necesarul de finanţare trimestrial total
(NecjRiM) este:
Npr
__ q1xcc1xAC/1000x4
NeCTRIM "----------- Tooo -------
323

3) Rata cinetici pe total active circuiante (Rco) se determina în raport cu CA
din anul de baza (CAo) şi soldul mediu al activeior circuiante din aceeasi
perioada:
Rc = - ac0 x 360, iar necesarul de finanţat trimestrial total va fi: CA
NecTRiM=
Pentru a apropia rezuitatele oferite de metodele sintetice de cele obţinute
prin metode analitice se va introduce in calculul necesarului de finanţat
trimestrial un coeficient de degresivitate a cresterii activeior circuiante. Acest
coeficient ajusteaza ritmul de accelerare al vitezei activeior circuiante prin costui
total al producţiei sau prin cifra de afaceri.
în concluzie, rezuitatele oferite de metodele analitice foarte apropiate de
cele determinate prin metodele sintetice, in condiţii de costuri diferite, ne
îndreptajesc sa recomandam utilizarea metodelor sintetice în calculul
necesarului de finanţat previzional.
Exemplu de previzionare a NFCE dupa metoda analitica şi metoda sintetica
ajustata se prezinta la sfarsitul parţii a Ill-a.

CICLULUI DE EXPLOATARE
CapitoluMO FINANŢAREA
Decizia de finanţare a ciclului de exploatare finalizeaza echilibrul financiar
dintre nevoia de finanţare a activelor circulante şi sursele mobilizate pentru
finanţarea acesteia. Intrucat NFCE a fost dimensionat în capitolul anterior, în
continuare prezentam sursele de finanţare a ciclului de exploatare: surse proprii,
surse atrase, surse împrumutate. Alegerea surselor proprii atrase sau
imprumutate se va face în condiţii de optimizare a relaţiei rentabilitate-risc.
10.1. SURSELE PROPRII
Reînnoirea permanenta a stocurilor şi creanţelor pentru asigurarea
continuitaţii productiei şi ritmicitafii vanzarilor determina o nevoie de capital
cvasipermanenta. în acest context, se pune problema existenţei unor surse
permanente pentru finanţarea acestor nevoi. Aceasta sursa este fondul de
rulment.
Asa cum am mai aratat, fondul de rulment reprezinta surplusul de resurse
permanente degaţat din finanţarea pe termen lung a nevoilor permanente,
pentru realizarea echilibrului financiar al ciclului de exploatare şi al trezoreriei.
Acest surplus reprezinta o marja de siguranţa pentru activitatea de exploatare
care beneficiaza de o sursa sigura de capital mobilizat pe un termen lung, şi
pentru care nu exista preocupare de a fi reînnoita.
Fond de rulment = (Capitaluri proprii + Datorii financiare (pe termen lung)) -
global (FRG) _ [mobilizari
Fond de rulment = Capitaluri proprii - Imobilizari
propriu (FRP)
Fond de rulment = Fond de rulment global - Fond de rulment propriu
împrumutat (FRl)
In gestiunea activelor circulante trebuie sa existe preocupare de a
fundamenta o marime optima a FR, adica o marime strict necesara care sa
angajeze costuri de capital minime (dividende pentru FRP şi dobanzi pentru
FRl) şi sa ofere singuranţa echilibrului financiar.
O data cu reînnoirea stocurilor se produce şi retnnoirea în proporfii
aproximativ egale a datoriilor de exploatare (salariaţi, furnizori, stat etc ).
325

Caracterul retnnoibil al stocurilor şi creanţelor, pe de o parte, şi al datoriilor de
exploatare, pe de alta parte, face ca nevoia neta de capitaluri pentru finanţarea
ciclului de exploatare sa se manifeste la nivelul diferenţei dintre NFCE şi
datoriile de exploatare, deci la nivelul nevoii de fond de rulment (NFR):
NFR = NFCE - Datorii de exploatare
Pentru acesta nevoie suplimentara, cvasipermanenta ar trebuie sa existe
un fond de rulment acoperitor (care permite şi degaţarea unei trezorerii nete
pozitive la sfarsitul exerciţiului viitor). Marimea fondului de rulment pentru anul
viitor se poate aprecia în funcţie de previziunile bugetului investiţiilor şi ale
bugetului producţiei. Fiind o sursa permanenta de capital şi stabila pentru anul
de plan, fondul de rulment va avea o marime constants pentru fiecare trimestru
al anului de previziune.
10.2. SURSELE ATRASE
Echilibrul financiar pe termen scurt se bazeaza, în cea mai mare.parte pe
sursele temporar atrase de la terţi în intervalul cuprins între momentui constituirii
datoriilor (intrarea şi recepţia materialelor, prestarea manoperei, înregistrarea
impozitelor etc.) şi eel al scadenţei plaţii. întrucat activele circulante reprezinta
anumite decalaje de încasari nefavorabile (caracterizate de o anumita durata de
lichiditate), vor admite în compensare anumite decalaje de plati favorabile
(caracterizate de o durata de exigibilitate). Se urmareste deci, echilibrul între
durata de lichiditate a activelor circulante şi durata de scadenţa a datoriilor de
exploatare (pasivelor circulante). O gestiune eficienta a pasivelor circulante ar fi
aceea care realizeaza un volum al decalajelor de plati favorabile superior
decalajelor de încasari, aceasta pentru ca datoriile întreprinderii catre terfi
reprezinta pana la scadenţa lor surse de capital atrase gratuit de catre aceasta,
în timp ce decalajele de încasari, reprezentfind capitaluri interne atrase gratuit
de catre clienţi, sunt nefavorabile întreprinderii. Caracterul neoneros al datoriilor
ar determina trezorierul întreprinderii sa creasca,^ atat marimea lor, cat şi
intervalul cuprins între apariţia şi plata acestora. Insa, depasirea termenelor
legale de plata privind obligaţiile fiscale fiind însojita de amenzi şi penalitaţi
semnificative, întreprinderile sunt tentate sa amane datoriile catre furnizori. Cum
amenzile şi penalizarile de la furnizori sunt neoperante (nesemnificative) s -a
ajuns ca în economia romaneasca sa se înregistreze un volum impresionant de
arierate. Totodata, poziţia întreprinderilor romanesti favorabila la o întarziere de
plati este atenuata de poziţia ei defavorabila la încasari, care vor fi întSrziate din
aceeasi cauzaa resurselorfinanciare limitate. Pe ansamblu, efectele decalajelor
de încasari şi plati se vor concretiza în încetinirea rotaţiei capitalurilor, cu
consecinţe nefavorabile asupra rentabilitaţii acestora.
în concluzie, pasivele circulante sunt o manifestare a fenomenului de
utilizare a unor disponibilitaţi ce aparţin altora pentru acoperirea unor plati
corespunzatoare mijloacelor circulante (pasive de tipul I) sau a creditului
comercial de care beneficiaza unitatea în cauza (pasive de tipul II) 1 .
1 P. Bran, Finan(ele fatreprinderir, Bucurefti, 1994, Chişinau "Logos" 1995, p. 145.
326

In previziunea pasivelor se urmareste soldul minim, permanent al datoriilor
care confera acestora un caracter stabil, astfel ca resursele atrase mai sunt
denumite şi pasive stabile (denumire mai veche din literature noastra de
specialitate). Rezulta ca pasivele stabile reprezinta datorii ale întreprinderii catre
terţi (fumizori, personal, stat, etc.), minime şi reînnoibile permanent in termenele
legale de scadenţa.
Metodologia de previzionare a surselor atrase impune gruparea lor ?n doua
categorii:
- datorii cu sold zilnic crescator pana în ziua plat'ii şi cu termene fixe de
plata (pasive stabile de tipul I). In aceasta grupa se includ datoriile
rezultate din salarii, impozit pe salarii, contribufii la asigurari sociale,
datorii din gaze naturale, energie, etc.
- datorii cu sold variabil şi cu termene de plata variabile pe parcursul
unei luni de zile. Acestea se refera la datoriile fata de furnizorii de
meterii prime, materiale, piese de schimb, etc, la datoriile pentru
constituirea de rezerve, garantii, preliminari pentru plata concediilor şi
pentru reparatii, etc (pasive stabile de tipul II).
Pasivele stabile din prima categorie se fundamenteaza printr-o metoda
analiticS ce presupune însumarea soldurilor zilnice, parcurgand urmatoarele
etape:
1) alegerea trimestrului cu activitatea minima, iar calculul se va face pe
o singura luna din acest trimestru. Nivelul minim al pasivelor
calculate pentru acest trimestru se vor regasi cu siguranţa de-a
lungul întregului an;
2) determinarea datoriei medii zilnice pe fiecare element prin raportarea
obligator trimestriale la numarul de zile standard dintr-un trimestru
(90 zile);
3) determinarea soldurilor initiate, respectiv soldurile la începutul lunii
de calcul din trimestrul minim. Acest sold initial depinde de zilele de
plata stabilite pentru fiecare datorie de exploatare şi de modalitatea
de plata imediata sau amanata.
Exemplul 1:
a) salariile se platesc, in general, chenzinal pe baza datoriei cumulate în
chenzina precedenta, cu o amanare a platii de 10 zile (25 ale lunii
curente pentru chenzina I şi la 10 ale lunii urmatoare pentru chenzina
II) (figura 10.1.)b)
plata impozitului pe salarii se face lunar în baza datoriei cumulate dea
lungul întregii luni precedente, cu o amanare a platii de 10 zile
(figura 10.2.).
4) stabilirea soldurilor zilnice ale lunii luate în calcul. La soldul initial se
adauga în fiecare zi datoria zilnica pana în ziua platii cand soldul se
diminueaza cu platile efectuate.
5) însumarea soldurilor zilnice de la toate elementele generatoare de
pasive obtinandu-se un sold zilnic total. Vor rezulta totaluri pe fiecare
din cele 30 zile ale lunii iuate în calcul.
6) alegerea sodului zilnic total eel mai mic din luna de calcul a pasivelor
stabile. Acest sold zilnic total eel mai mic reprezinta nivelul constant
previzionat al pasivelor stabile (din prima categorie) din fiec are
trimestru al anului de plan.
327

Datoria catre
salariat A
Sold initial
Dat/zixl5zile
15Luna
precedents
Datorie minima
(lp; 15 20 ^ş) 30
Plata Plata
Chenzina II Chenzina I
din luna din luna
precedenta curenta
Fig. 10.1. Evoluţia lunara a soldului pasivelor stabile din salarii
*•
301
Datoria catre
buget
T
Sold 'n't'al S Dat/zi x 30
Datorie minima
Plata
Chenzina II
din luna
urmatoare
5 30 10 5 30 &
Luna preceaema riara la Luna curenta
chenzina
all-a

328
Fig. 10.2. Evoluţia lunara a soldului datoriei din impozit pe salarii

Pasivele stabile din categoria II au marimi specifice in fiecare trimestru.
Previzionarea lor se face pentru fiecare trimestru al anului de plan, utilizand
metoda sintetica, in funcţie de nivelul trimestrial total al acestor datorii şi de
perioada de amanare legala (normala) a plaţilor catre furnizori:
_ . . ... . . . . . Aprovizionai trimes trials totale Nr. zilelorde
Pas,ve stabile tr.mestr.ale = J-------------------------------- x înt&rzjerea
platilor în mod
legal
10.3. SURSELEIMPRUMUTATE
Daca sursele proprii şi atrase sunt insuficiente pentru finantarea stocurilor şi
cheltuielilor de exploatare, întreprinderea apeleaza la credite bancare pe termen
scurt (de trezorerie sau de scont). Creditele de trezorerie se acorda
întreprinderilor de catre bancile comerciale în limita unui plafon convenit anterior.
Necesarul creditelor de trezorerie se stabileste trimestrial în cadrul Planului
de trezorerie ca diferenţa între soldul stocurilor şi cheltuielilor (N), pe de o parte,
şi totalul resurselor proprii, atrase şi încasarilor (R), pe de alta parte:
Necesar trimestrial de credite de trezorerie = (stocuri+alte active+cheltuieli
pentru realizarea productiei) - (fond de rulment+surse atrase+încasari din
vanzarea productiei)
Comparand nevoia de capitaluri circulante (N) cu resursele (R) de capitaluri
circulante rezulta un deficit sau un excedent de trezorerie, dupa cum nevoile
sunt mai mari sau mai mici decat resursele.
Deficitul de trezorerie va fi acoperit prin solicitarea de noi credite (daca
plafonul aprobat de banca permite) în trimestrul respectiv peste nivelul celor
aflate în sold în trimestrul anterior.
Excedentul de trezorerie constituie volumul creditelor care se vor
rambursa în trimestrul urmator. Daca excedentul de trezorerie este superior
creditelor angaţate anterior, atunci diferenţa se va plasa eficient pe piaţa.
Soldul creditelor de trezorerie la începutul trimestrului I se preia din bilanţul
contabil la încheierea exerciţiului, iar la începutul fiecarui trimestru este influenţat
în plus sau în minus cu deficitul, respectiv excedentul de trezorerie din trimestrul
anterior.
In situaţia în care banca nu mai acorda credite de trezorerie (ca urmare a
depasirii plafonului), pentru acoperirea deficitului de trezorerie întreprinderea
poate mobiliza alte surse cum ar fi:
- creditul de scont, daca întreprinderea are efecte comerciale de vandut;
- creditul de afactuare, daca exista pe piaţa financiara societal de
factoring care preiau contra comision facturile întreprinderii spre
urmarire şi încasare.
Selecţia unuia sau altuia dintre credite are la baza eel mai redus cost real
(pe numar de zile efectiv creditate) al procurarii acestora.
Modul de realizare al echilibrului financiar pe termen scurt este ilustrat în
exemplul 2.
329

Exemplul 2
Determinarea necesarului de finanţare a ciclului de exploatare (NFCE) şi a
surselor de finanţare a acestuia (exemplul ipotetic).
Sa se determine necesarul de finanţat mediu anual precum şi necesarul
trimestrial, utilizand metodele analitice şi sintetice bazate pe costurile exploatarii
şi pe cifra de afaceri, pe baza informatiilor conţinute în tabelele 7.1, 7.2 şi 7.3.
Tabeiul 7.1
Produse ce urmeaza a se fabrica P1 P2
Cantitaţile anuale previzionate (q) (buc) 75.000 65.000
Norma de consum pentru materia prima (Kg) 0,4 0,9
Cost productie unitar antecalculat 2 (lei) 65 140
Durata de fabricate (zile) 10 12
Coeficient de corecţie (K) 0,8 0,82
Cost complet unitar antecalculat (lei) 70 150
Durata de staţionare în magazie (zile) 5 6
- preţuri unitare de aprovizionare la materia prima folosita (lei / Kg): 150;
- intervalul mediu pentru condiţionare: 4 zile;
- intervalul mediu pentru transport interior: 2 zile;
- durata medie de decontare a facturilor: 10 zile;
- producţia fabricate în anul precedent, exprimata în cost complet a fost
de 9804 mii lei (PCco)>"
- coeficientul de accelerare a rotaţiei activelor circulante prin costul total
al productiei, pentru perioada de previziune: Kc = 0,15.
- cifra de afaceri din anul precedent: CAQ = 11.500 mii lei; iar cea din
anul de previziune CAP| = 18.700 mii lei;
- coeficientul de accelerare a rotaţiei activelor circulante prin cifra de
afaceri: KQA = 0. 2 °;
- pentru repartizarea pe trimestre a cheltuielilor anuale previzionate,
pentru materii prime, producţie în curs, produse finite, produse
expediate, se vor utiliza urmatoarelor proporţii:
TR I = 23%, TR II = TR III = 25%, TR IV = 27%.
Aceleas. i procente se folosesc şi pentru repartizarea pe trimestre a producţiei
anuale ce urmeaza a se fabrica, exprimata în cost complet (Pccpi) cat şi a cifrei de
afaceri anuala planificata (CAp!);
- situaţia aprovizionarilor cu materii prime se prezinta în tabeiul 7.2.
- soldul obiectelor de inventar de mica valoare sau de scurta durata
inclusiv echipament de protecţie existent la 31 - XII - an precedent este
de 25 mii, din care 10 mii stocuri fara miscare sau de prisos; achiziţiile
anuale sunt 50 mii repartizate pe trimestre în funcţie de ponderile
2 Costul de producţie inclusiv cheltuielile generate de administraţie.
330

Tabelul 7.2.
Data Intervalul între doua Cantitaţile
aprovizionarii aprovizionari succesive (ti) aprovizionate (C|)
24-11 70 zile de la ultima aprovizionare 10.000
15-V 80 zile de la ultima aprovizionare 20.000
14-VII 60 zile de la ultima aprovizionare 10.000
12-X 90 zile de la ultima aprovizionare 20.000
26-XI 45 zile de la ultima aprovizionare 20.000
Bilantul la 31 - XII - anul precedent
Activ Sume Pasiv Sume
Tabelul 7.3
Imobilizari nete 3000 Capital propriu 1800
Active circulante: 2400 Datorii financiare 2400
- stocuri materiale * 1624 Datorii pe termen scurt 1200
- stocuri produse in curs 275 - furnizori 500
- stocuri produse finite 181 - alţi creditori 100
- creanţe clienţi 320 - credite de trezorerie 600
Total 5400 Total 5400
mii lei
cunoscute (TR I = 23%, TR II = TR III = 25%, TR IV = 27%), iar
consumul anual (uzura obiectelor de inventar) de 43,84 mii este
repartizata pe trimestre astfel: TR I = 8,47 mii, TR II = 10,93 mii, TR III
= 12,5 mii, TR IV = 11,94 mii.
- suma cheltuielilor planificate pentru "grupa diverse materiale" este de
174 mii repartizate pe trimestre astfel: TR I -4 40,02 mii, TR II = TR III -
+ 43,5 mii, TR IV -> 46,98 mii
Rezolvare:
A) Determinarea NFCE:
1) Metode analitice de determinare a NFCE;
a) Metode analitice bazate pe costuri;
b) Metode analitice bazate pe cifra de afaceri;
2) Metode sintetice de determinare a NFCE;
a) Metoda sintetica bazata pe viteza de rotate in funcţie de costuri;
b) Metoda sintetica bazata pe AC/1000 lei producţie fabricata;
c) Metoda sintetica bazata pe rata cinetica a activelor circulante;
* Stocul de materiale în suma de 1624 include materii prime şi materiale semnificative, materiale
diverse ?i obiecte de inventar de mica valoare si scurta durata inclusiv echipament de protecţie.
331

B) Determinarea surselor de finanţare a ciclului de exploatare:
1) Determinarea surselor proprii;
2) Determinarea pasivelor stabile;
3) Determinarea creditelor de trezorerie.
A) Determinarea NFCE
1) Metode analitice de determinare a NFCE
1.1) Metode analitice bazate pe costuri
Necesarul de finanţat mediu anual şi necesarul de finanfat trimestrial
pentru stocurile de materii prime Necesarul valoric de materii prime
2
N= ^(qxn oxpa), incar e :
q = cantitatea de produse programata a se fabrica;
nc = norma de consum (consum specific); pa =
preţpunitar de aprovizionare.
N = (75.000 x 0,4 + 65.000 x 0,9) x 150 = (30.000 + 58.500) x 150 =
13.275.000 lei
N = 13.275 mii lei
Necesarul de fiananţat mediu anual pentru stocul de materii prime:
in care:
i = intervalul de timp mediu între doua aprovizionari succesive;
s = intervalul mediu pentru stocul de siguranţa;
c = intervalul pentru condiţionare;
t = intervalul pentru transports interior.
NeCm=
Tit = timp de imobilizare total.
a) Determinarea intervalului mediu între doua aprovizionari succesive (i)
ca medie aritmetica ponderata a cantitaţilor aprovizionate şi intervalul de timp
dintre doua aprovizionari succesive:
i =-=~----- , in care:
c, = cantitatile intrate (aprovizionate);
t; = intervalele dintre doua aprovizionari succesive.
. _ 10.000 x 70 + 20.000 x 80 +10.000 x 60 + 20.000 x 90 + 20.000 x 45 _
' " 10.000 + 20.000 +10.000 + 20.000 + 20.000
332
i = 70 zile

) Determinarea intervalului mediu pentru stocul de siguranţa (s) ca medie
aritmetica ponderata a cantitaţilor aprovizionate cu întarziere şi timpul de
întarziere:
Interval între
aprovizionSri (t|)
70
80
60
90
Interval
mediu (i)
Abatereadela
intervalul mediu (ta)
70 + 10 -
10 +
20 -
qrXta
45
Total X X 40.000 600.000
s =
600.00
0
40.000
= 15zile
25
20.000
20.000
200.000
400.000
= 15zile
N
Necm = -^H- + s + C +1) = 13 ' 275 ' 00 °(— + 15 + 4 + 2) = 36875 X 56=2.065.000
360 2 360 2
Necm = 2.065 mii lei
2) Determinarea necesarului de finanfat la materiile prime pe fiecare fel de
stoc:
Scrt= N x (i / 2) = 13.275.000 x35= 1.290.625 lei
360 xs = 360 x15 = 553.125 lei
360 13.275.000
N
Scond-
3 transp —
N xc = x4 = 147.500 lei
360
N
360
3
13275.000
360 13275.000
xt = x2 =
73.750 lei
360 Total Necm =
3) Durata medie anualS de rotate a stocurilor de materii prime:
n - NeCm x36 2.065 mii lei
°
2 065 000x36
- - ° 743.400
"
N 13.275.000 ' 13275
4) Necesarul de finanţat trimestrial pentru stocurile de materii prime:
Necesarul valoric trimestrial al materiilor prime (cheltuieli trimestriale) se
determina prin repartizarea necesarului valoric anual total (N) în funcşie de
urmatoarele procente:
CheltTRI: 23%-^ 3.053,25 mii
Chelt TR II: 25% -^ 3.318,75 mii
Chelt TR III: 25% -» 3.318,75 mii
Chelt TR IV: 27% -> 3.584,25 mii
6
0
333

X
D
90
M (13.275.000 x 23%) x 56 170.982 , oort o ..
NecmTR i = - -------------- — ------ '------ = ——— = 1.899,8 mn
(13.275.0 yu yu
00 x 25%) x 56 185.850 „
mil
NecmTRn = ^--------------- ' ------ = ———=2.065
yyu
yu
u
(13.275.000 x 25%) x 56 185.850
NecmTRin = ^ -------------- —------ '------ = ——— = 2.065
yu yu
(13.275.000 x 27%) x 56 200.718
mil
NecmTR iv = * -------------- —------ L --------- =
=
.- = 2.230,2 mil
yu yu
Necesarul de finantat mediu anual şi trimestrial pentru elementele
nesemnificative de materiaie (nenominalizate, diverse):
Suma cheltuielilor pentru grupa "diverse materiaie" de 174 mii repartizata
pe trimestre va fi: 23% TR I -» 40,02 mii
25% TR II -» 43,50 mii
25% TR III -» 43,50 mii
27%TRIV -^ 46,98 mii
NeCsemnific
anual = -Necesarul
Necdiv
trimestrial de finantat
pentru grupa "diverse materiaie":
334
Necdiv i = x 1899,8 = 24,90
mii
Necdivin =
d.O I O,/O
mat
174
s TR
x 2065,0 = 27,06 mii
Necdiv,v = ^x 2230,2 = 29,23 mii 4
yu
x 2065 = 27,06 mii

Necesarui de finantat mediu anual şi necesarul de finantat trimestrial la
produsele în curs de fabricate (producţie neterminata):
Se cunosc:
q! = 75.000 buc cp1 = 65 lei ^ = 0,8 D1 = 10zile
q2 = 65.000 buc cp2 = 140lei K2 = 0,82 D2=12zile
cu = costui de producţie unitar antecalculat; K = coeficientui de corecţie specific
ritmuiui de avansare a cheltuielilor (0,5 < K

iMoop.curs.TR - ------------ 90
Pcpl = 3214,25 -» 23%
Pep II = 3493,75 -» 25%
B cp III = 3493,75 -» 25%
PCp IV = 3773,25 -> 27%
x 9,2 = 328,57 mii lei
x 9,2 =357,14 mii lei
x9,2= 357,14 mii lei
3773 25 Necp.curSTRiv = —^r—
x9,2= 385,71 mii lei
Necesarul de finanţat anual şi necesarul trimestrial la produsele finite:
Se cunosc:
qi = 75.000 buc cc1 = 70 lei
q2 = 65.000 buc c^ = 150 lei
1) Valoarea anualS a producţiei la cost complet (Pcc):
in care:
= q x cc
c0 = cost complet unitar antecalculat;
Dst = durata de staţionare a produselor finite in magazie.
Pcd = 75.000 x 70 = 5250 mii lei Pcca = 65.000 x 150 = 9750 mii lei
2) Necesarul de finanţat mediu anual la produsele finite:
Dst — Dsorfare + "ambalare
•p.fiM -
+
Dtmpachetar
e + Dformara
a loturilor 5250x5
360
9750x6
360
360
3) Durata anuaia de stocare a produselor finite:
336
Necp.curs TR i =
Nee,
Nec,
•p.curs TR III —
90
3493,75
90
3493,75
90
= 72,92 mii lei
* 162,5 mii lei
— Necfx360
D f ---------5 ----- "
1 CO
Dsti = 5 zile
Dst2 = 6 zile

Denumire produs Pec, Dst) Nee,!
5
Pi Pa
Total
235,42X360 =
' 15.000
5.250
9.750
15.000
5 6 72,92
162,50
235,42
4) Necesarul de finanţat trimestrial la produsele finite:
Pentru repartizarea pe trimestre a producţiei anuale la cost complet se
pastreaza aceleasi procente.
Pec i = 3450 mii lei Pec m = 3750 mii lei
Pec |, = 3750 mii lei Pcc m = 4050 mii lei
3450x5,65
----- — - —
yu
Necp,in.TR-
.. 3750x5,65 .__ ._ ... .
NeCp.,in.TRu =------- ^r 2 —= 23 5. 42 mn lei
= 235, 42 mii lei = 254, 25 mii
Necesarul de finanţat mediu trimestrial de produse facturate (expediate) şi
netneasate (client):
De= 10 zile
De = durata medie de tncasare (decontare) a produselor expediate;
NeCdientiTRIV -C-da 45
coala 22
Nee,p.fin.TR III
Nec,p.fin.TR IV -
90
3750x5,65
90
4050x5,65
90
Nec.
=216, 58 mii lei
lei
PccTRIM x De
3ni.m go
345 )x10
C
3750x10
= 383,33 mii lei
= 416,66 mii lei
90
= 416,66 mii lei
3750x10
90
4050x10 = 450 mii lei
90
337

Necesarul de finantat trimestrial la obiectele de inventar de micS valoare
sau de scurtS durata, îmbrScSminte şi materiale de protecţie:
v. = Sj + A -Sfm - U2
in care:
Si = stocuri initiaie (de la sfarsitul anului de baza); A = achiziţii
trimestriale; Sfm = stocuri fara miscare sau de prisos; Uz (C) = uzura
sau consumul. Se cunosc: S31.xii.bars = 25 mii lei
Aanuaie = 50 mii lei repartizate
pe trimestre:
11,5 mii TR I
12,5 mii TR II
12,5 mii TR III
13,5 mii TR IV
Consum anual = 43,84 mii lei
repartizaţi pe trimestre astfel:
8,47 mii TR I
10,93 mii TR II
12,5 mii TR III
11,94 mii TR IV
b.inv. = 25 + 50 - (10 + 43,84) = 21,16 (stocul la sfarsitul anului de
previziune).
Nee, = 25 -10 + 11,5 - 8,47 = 18,03 mii lei
Nee,, = 18,03 + 12,5 -10,93 = 19,6 mii lei
Necm = 19,6 + 12,5 -12,5 = 19,6 mii lei Nec,v
= 19,6 + 13,5 -11,94 = 21,16 mii lei
338
- mii lei -
Explica^ii TRI TRII TR in TRIV
Si Sold la începutul perioadei 25 18,03 19,6 19,6
- Sfm Stoc fara miscare 10 - - -
+ A Prevazute a se achiziţiona 11,5 12,5 12,5 13,5
Uzura obiectelor de 8,47 10,93 12,5 11,94
inventar (consum)
Sold final 18,03 19,6 19,6 21,16

Situafia centralizatoare a necesarului de f inanţat pentru activele
determinat prin metode analitice bazate pe costuri
Tabelul 7.4
circulante
Dehumire active circulante TRI TRII TR III TRIV
a Materii prime şi materiale
semnificative
- mii lei -
1899,80 2065,00 2065,00 2230,20
b Materiale diverse 24,90 27,06 27,06 29,23
c Obiecte de inventar plus
echipamente de protecţie
1 Necesar de finanţat
pentru stocurile
materiale (a + b + c)
18,03 19,60 19,60 21,16
1942,73 2111,66 2111,66 2280,59
2 Producţie în curs 328,57 357,14 357,14 385,71
3 Produse finite 216,58 235,42 235,42 254,25
4 Produse expediate 383,33 416,66 416,66 450,00
Total 2871,21 3120,88 3120,88 3370,55
1.2) Metode analitice bazate pe cifra de afaceri
Necesarul de finanţat trimestrial pe cele patru categorii de active
circulante:
CA.
in care:
CAJRIMPI = CA trimestriala previzionala;
Rc = rate cinetice specifice fiecarei categorii de stoc;
= coeficient de accelerare a rotatiei activelor circulante în raport de
CA0 = 11.500 mii anual, defalcate pe trimestre: TR I 23% -> 4301 mii
TR II 25% -> 4675 mii TR III 25% -> 4675 mii TR IV 27% -»
5049 mii (soldurile se preiau din bilanţ) Rc mat. = (1624 /
11.500) x 360 = 50,8 zile
Sd. Prod, curs x 36Q = (2?5; 11 5QQ) x 36Q = Qfi zj|e
■c p.curs •
CA.
339

Rcp.fin = Sd P d f n te
!°A ' ' ' x360= (181 / 11.500) x 360 = 5,66 zile
Rcexp = Sd " C *; ° rean * e x360= (320 /11.500) x 360 = 10,01 zile
Necesarul de finanţat pentru TRIM I va fi:
Necmat = (4301 / 90) x 50,8 x (1 - 0,2) = 1942,14 mii lei
Necp.curs = (4301 / 90) x 8,6 x (1 - 0,2) = 328,78 mii lei
Necp.,in. = (4301 / 90) x 5,66 x (1 - 0,2) = 216,38 mii lei
Neccreanpe= (4301 / 90) x 10,01 x (1 - 0,2) = 382,69 mii lei
Necesarul de finanţat pentru TRIM II = TRIM III va fi:
Necmat = (4675 / 90) x 50,8 x (1 - 0,2) = 2111,02 mii lei
Necp.curs = (467 5 / 90) x 8,6 x (1 - 0,2) = 357,37 mii lei
Necp fin = (4675 / 90) x 5,66 x (1 - 0,2) = 235,20 mii lei
Neccreanpe= (4675 / 90) x 10,01 x (1 - 0,2) = 415,97 mii lei
Necesarul de finanţat pentru TRIM IV va fi:
Necmat = (5049 / 90) x 50,8 x (1 - 0,2) = 2279,9 mii lei
Necp.curs = (5049 / 90) x 8,6 x (1 - 0,2) = 385,96 mii lei
Necp.,in. = (5049 / 90) x 5,66 x (1 - 0,2) = 254,02 mii lei
Neccreanpe= (5049 / 90) x 10,01 x (1 - 0,2) = 449,24 mii lei
Denumirea
activelor
circulante
1. Stocuri
materiale
2. Producţie
in curs
3. Produse
finite
4. Produse
expediate
Total
Tabelul 7.5
Situafia comparativa a NFCE determinat prin metode analitice
- mii lei -
Metode analitice bazate pe
costuri
Metode analitice bazate pe
cif ra de afaceri
TRI TRII TR HI TRIV TRI TRII TRIM TRIV
1942,73 2111,66 2111,66 2280,59 1942,14 2111,02 2111,02
328,57
216,58
383,33
357,14
235,42
416,66
357,14 385,71
235,42 254,25
416,66 450,00
328,78
216,38
382,68
357,37
235,20
415,97
2279,9
357,37 385,96
235,20 254,02
415,97 449,24
2871,21 3120,88 3120,88 3370,55 2869,98 3119,56 3119,56 3369,12
Se observa ca prin ambeie metode se obţin rezuitate apropiate, ceea ce
motiveaza utilizarea unora sau altora dintre metodele analitice. Datorita
complexitatii calculelor fi al costului ridicat al fundamentarii necesarului financiar,
se recomanda utilizarea metodelor sintetice care au o putere de sinteza
mai mare decat cele analitice în condiţiile unui cost mai redus. Un anumit grad
de sintetizare Tl prezinta şi metodele analitice bazate pe cifra de afaceri,
340

deoarece utilizeaza elementele caracteristice întregii categorii de stocuri cum ar
fi: cifra de afaceri totala în perioada precedents; soldul materialelor, produselor
în curs, finite sau expediate etc, dar şi cele bazate pe costuri, deoarece
utilizeaza elemente de tipul cheltuielilor anuale totale pentru categoriile de
stocuri etc.
2) Metode sintetice (globale) de determinare a NFCE
2.1) Metoda sinteticS bazatS pe viteza de rotate in functfe de costuri.
Determinarea necesarului de finanţat trimestrial pe total active circulante,
pe baza vitezei de rotate din perioada precedents (NecTRiM):
= (PTRIMPI / 90) x Dr0 x (1 - K în
care
= producţia trimestriala în cost complet din anul de previziune;
Dr0 = viteza de rotafie din perioada precedents (baza);
|Dro = (SACo/PCco)x360|
iar:
SACO = stocul mediu al activelor circulante din anul de baza (precedent);
Pcco - productfa marfa fabricate în anul precedent; Kc = coeficient de
accelerare a rotatiei activelor circulante prin costul productiei Se
cunosc:
- Producţia în cost complet din anul de previziune Ppi = 15.000 mii, adica:
(75.000 buc x 70) + (65.000 buc x 150) = 5250 + 9750 = 15.000 mil lei
repartizata pe trimestre astfel: 23% TR I -> 3450 mii lei
2 5 % T R I I - > 3 7 5 0 m i i l e i
2 5 % T R I I I - V 3 7 5 0 m i i l e i
27% TR IV -> 4050 mii lei
- Producfia marfa fabricate în anul precedent Pcco = 9804 mii lei;
-Kc = 0,15.
a) Determinarea vitezei de rotafie din perioada de baz3, Dr0:
Dr0 = (SACO / Pcco) x 360 = (2400 / 9804) x 360 = 88,13 zile
b) Determinarea necesarului de finanfat trimestrial pe total active circulante:
NecTR i = (3450 / 90) x 88,13 x (1 - 0,15) = 2871,57 mii lei NeCiRii = (3750 / 90) x
88,13 x (1 - 0,15) = 3121,27 mii lei NecTR in = (3750/ 90) x 88,13 x (1 -0,15) =
3121,27 mii lei NecTR iv = (4050 / 90) x 88,13 x (1 - 0,15) = 3370,27 mii lei
Repartizarea necesarului trimestrial total, pe elemente componente, se face în
functie de ponderea soldurilor de active circulante pe elemente în totalul soldului
anual, din perioada precedents (Peo)"-
60
Soldul elementelor de active circulante (bilanţ) „
Soldul total al activelor circulante (bilant)
341

a) Determinarea ponderilor soldurilor de active circulante pe elemente in
totalul soldului anual:
Pmm = SoldCtMat x 100 = (1624/2400) x 100 = 67,66% SACO
Pp.cL.rs = SoidP - curs
x 100 = (275 / 2400) x 100 = 11,46%
S
AC0
PP.fin = Sold Ct P - fin
x 100 = (181 /2400) X 100 = 7,54%
S
AC0
Pcienti = SoldCtClie ^ x 100 = (320 / 2400) X 100 = 13,34%
S AC0
b) Necesarul trimestrial pe elemente de active circulante va fi:
- pentru TRIM I:
Necmat = 2871,57 x 67,66% = 1942,9 mii lei
NeCp curs = 2871,57 x 11,46% = 329,08 mii lei
NeCpfin = 2871,57 x 7,54% = 216,52 mii lei
NeCdiemi = 2871,57 x 13,34% = 383,07 mii lei
Necesar Total TRIM 1:2871,57 mii lei
- pentru TRIM II = TRIM III
Necma, = 3121,27 x 67,66% = 2111,85 mii lei
NeCp curs = 3121,27 x 11,46% = 357,7 mii lei
Necp.,in = 3121,27 x 7,54% = 235,33 mii lei
NeCdienti = 3121,27 x 13,34% = 416,39 mii lei
Necesar Total TRIM II egal cu TRIM III: 3121,27 mii lei
- pentru TRIM IV:
Necmat = 3370,97 x 67,66% = 2280,79 mii lei
NeCpCurs = 3370,97 x 11,46% = 386,31 mii lei
Necp.,in = 3370,97 x 7,54% = 254,17 mii lei
Necciienti = 3370,97 x 13,34% = 449,7 mii lei
Necesar Total TRIM IV: 3370,97 mii lei
2.2) Metoda sintetica bazata pe AC/1OOo lei productie fabricate.
(Kc = 0,15)
/1000=
P cc0
.. PccTR.plX AC/100X4
NeCTRlM=-------------------------------
a) Oeterminarea AC/1Ooo productie fabricate în anul precedent:
AC/,000 = (2400 / 9804) X 1000 = 244,8 lei / 1000
b) Determinarea necesarului de finanţat trimestrial pe total active
circulante:
.. 3.450.000x244,8x4,. n1l-s oo-,. c ....
NecTR i = -------------— r - — ------ (1 - 0,15) = 2871,5 mil lei
342
AC
.. 3.750.000x244,8x4,, rt._x OHO. o ....
NecTRn=------------- j ^ — : ---------- (1-0,15) = 3121,2 mn lei

.. 3.750.000x244,8x4/. ,.._> .... _ ... .
NecTRni= ------------7^7—■ ------(1-0,15) = 3121,2 mil lei
NecTR iv =
1000
4.050.000x244,8x4
1000
(1-0,15) = 3370,89 mii lei
2.3) Metoda sinteticS bazatS pe rata cineticS a activelor circulante:
in care:
Re = (SACO / CAo) x 360
Rc = rata cinetica pentru toate activele circulante din perioada
precedenta;
CAo = CA globala pentru perioada precedenta
TRIMpI
90
xRcx(1-KCA)
lar:
CATRiMpi = CA trimestriala din anul de previziune; KCA = coeficient de
accelerare a rotaţiei in raport cu CA. Se cunosc: -CA0 =11.500 mii - CApi =
18.700 mii repartizata astfel:
23% TR I —> 4301 mii lei 4675
25% TR II —»
- KCA = 0,20
mii lei 4675 mii lei 5049 mii 25% TR III lei
27% TR IV
a) Determinarea ratei cinetice pentru perioada de
bazS (Rc):
Ro = (2400 /11.500) x 360 = 75,13 zile
b) Determinarea necesarului de finanţat trimestrial pe total active
circuiante:
NecTR i = (4301 / 90) x 75,13 x (1 - 0,20) = 2872,3 mii lei NecTR i, = (4675 / 90) x
75,13 x (1 - 0,20) = 3122,07 mii lei NecTRiii = (4675 / 90) x 75,13 x (1 - 0,20) =
3122,07 mii lei NecTR iv = (5049 / 90) x 75,113 x (1 - 0,20) = 3371,8 mii lei
Necesarul de finanţat trimestrial obţinut prin metodele 2.2 şi 2.3 poate fi
repartizat apoi pe elemente de active circulante procedandu-se in mod similar
cu punctul 2.1.
Tabelul 7.6
Situa^ia comparative a rezultatelor obţinute prin cele douS
categorii de metode
- mii lei -
Denumirea
activelor
CA
Metode analitice
bazate pe
circulante Costuri CA Viteza de rotate
prin costuri
Metode sintetice
bazate pe
ACViooo Rate
cinetice
1. Trimestail I 2871,21 2869,98 2871,57 2871,5 2872,3
2. Trimestrul II 3120,88 3119,56 3121,27 3121,2 3122,07
3. Trimestrul 111 3120,88 3119,56 3121,27 3121,2 3371,08
4. Trimestrul IV 3370,55 3369,12 3370,97 3370,89 3122,07
343

Observam ca rezultatele oferite de metodele analitice sunt foarte apropiate
de cele calculate prin metodele sintetice.
B) Determinarea surselor de finanţare a ciclului de exploatare. 1)
Determinarea surselor proprii (Fondul de rulment):
FR = Capitaluri Permanente - Nevoi Permanente
Determinarea FR se face pe baza datelor din bilanţul contabil încheiat la
31-Xll-anul precedent:
FR = (1800 + 2400) - 3000 = 1200 mii
2) Determinarea pasivelor stabile
Acestea se determina diferit în funcţie de categoria din care fac parte
datoriile de exploatare.
a) Pasivele stabile - I. Metoda folosita pentru determinarea lor este
"Metoda însumarii soldurilor zilnice", care presupune 6 etape prezentate in
tabelul 7.7,
Datoriile şi termenele de plata fixe sunt urmatoarele:
- salarii 120 mii; termenele de plata fiind 25 ale lunii curente pentru
chenzina a l-a şi 10 ale lunii urmatoare pentru chenzina a ll-a;
- impozit pe salarii 60 mii; termen de plata 10 ale lunii urmatoare;
- contribuţia la asigurarile sociale şi ajutorul de şomaj 24 mii; termen 10
ale lunii urmatoare;
- energie 9 mii; cu plata pe 15 şi 30 ale lunii curente pentru intregul sold
al datoriei;
- taxa pe valoarea adaugata 150 mii, impozit pe profit 70 mii; termen de
plata pe 25 ale lunii urmatoare.
Calculul PS-I din salarii:
1) Cheltuielile cu salariile în trimestrul minim TR I = 522, adica 120 mii pe luna
(522 x 23%);
2) Cheltuieli medii zilnice: 120/90 = 1,33 mii;
3) Soldul iniţial: 1,33 x 15 zile = 19,95 mii;
4) Soldul zilnic al salariilor în luna de calcul:
ziual: 19,95+1,33 = 21,28 mii
ziua 2: 21,28 + 1,33 = 22,61 mii
ziua 10:31,92 + 1,33 -19,95 = 13,3 mii
ziua 15:18,62+ 1,33 = 19,95 mii
ziua 25:31,92 + 1,33 -19,95 = 13,3 mii etc
5) Insumarea soldurilor zilnice pentru ziua de 15 ale lunii:
19,95 + 9,9 + 3,9 + 0 + 74,7 + 34,67 = 143.12.
344

6) In mod similar se realizeaza calculeie pentru toate datoriile şi se observa prin
insumarea solduriior zilnice ca pe data de 25 ale lunii se obţine soldui minim
total din luna de calcul
PS-I = 13,3 + 16,5 + 6,5 + 1 + 41,5 + 19,27 = 98,07 mii Acest sold
reprezinta nivelul constant din fiecare trimestru al PS-I. Calculul pasivelor stabile este
prezentat în tabelul de calcul referitor la acestea (tabelul 7.7).
Calculul pasivelor stabile -1
Tabelul7.7
- mii lei -
Etapa Ziua Salarii Imp. sal. CAS + aj. Energie TVApl Imp. Total
somaj profit
1 TR. min I 120 60 24 9 150 70 -
2 CH/zi 1,33 0,66 0,26 0,1 1,66 0,77
3- SD.IN. 15x1,33 0,66x30 0,26x30= 0 1,66x30 23,1
= 19,95 = 19,8 7,8 = 49,8
4;5 1 21,28 20,46 8,06 0,1 51,46 23,87 125,23
4;5 2 22,61 21,12 8,32 0,2 53,12 24,64 130,01
3 23,94 21,78 8,58 0,3 54,78 25,43 134,81
4 25,27 22,44 8,84 0,4 56,44 26,2 139,59
5 26,6 23,1 9,1 0,5 58,1 26,97 144,37
6 27,93 23,76 9,36 0,6 59,76 27,74 149,15
7 29,26 24,42 9,62 0,7 61,42 28,51 153,93
8 30,59 25,08 9,88 0,8 63,08 29,28 158,71
9 31,92 25,74 10,4 0,9 64,74 30,05 163,75
10 13,3 6,6 2,6 1 66,4 30,82 120,72
11 14,63 7,26 2,86 1,1 68,06 31,59 125,5
12 15,96 7,92 3,12 1,2 69,72 32,36 130,33
13 17,29 8,58 3,38 1,3 71,38 33,13 135,06
14 18,62 9,24 3,64 1,4 73,04 33,9 139,84
15 19,95 9,9 3,9 0 74,7 34,67 143,12
16 21,28 10,56 4,16 0,1 76,36 35,44 147,9
17 22,61 11,22 4,42 0,2 78,02 36,21 152,68
18 23,94 11,88 4,68 0,3 79,68 36,98 157,46
19 25,27 12,54 4,94 0,4 81,34 37,75 162,24
20 26,6 13,2 5,2 0,5 83 38,52 167,02
21 27,93 13,86 5,46 0,6 84,66 39,29 171,8
22 29,26 14,52 5,72 0,7 86,32 40,06 176,58
23 30,59 15,18 5,98 0,8 87,98 40,83 181,36
24 31,92 15,84 6,24 0,9 89,64 41,6 186,14
6 25 13,3 16,5 6,5 1 41,5 19,27 98,07
26 14,63 17,16 6,76 1,1 43,16 20,04 102,85
27 15,96 17,82 7,02 1,2 44,82 20,81 107,63
28 17,29 18,48 7,28 1,3 46,48 21,58 112,41
29 18,62 19,14 7,54 1,4 48,14 22,35 117,19
30 19,95 19,8 7,8 0 49,8 23,1 120,45
345

) Pasivele stabile - II
Pentru determinarea lor consideram 9 zile de întarziere legala la plata şi
utilizam urmatoarea relaţie de calcul:
__ .. Nivel trimestrial al piailor .. „ , .. . , „ .. . . ... , x.
PS-II = -------------------------—-— x Numarul zilelor de mtSrziere legala la plata
90
Tabelul 7.8 - mii lei
Explicatii Anual TRIM I TRIM II TRIM III TRIM IV
- Materii prime şi materiale
semnificative
- Materiale diverse
- Obiecte de inventar de mica
valoare scurta durata şi
echipament de protecţie
13.275
174 50
3053,25
40,02
11,5
3318,75
43,5
12,5
3318,75
43,5 46,9 13,5
12,5
3584,25
Total materiale 13.499 3104,77 3374,75 3374,75 3644,73
Numar de zile de întarziere la
plata
- 9 9 9 9
PS-ll=(Datorii/90)x9zile - 310,47 337,47 337,47 364,47
Pentru repartizarea cheltuielilor pe trimestre s-au folosit aceleasi ponderi
(23%, 25%, 25%, 27%).
Tabelul 7.9.
însumarea pasivelor stabile
- mii lei -
PS-I
Explicaţii TRIMI TRIM II TRIM III TRIM IV
98,07
98,07
98,07
-98,07
PS-II
310,47 337,47 337,47 364,47
Total pasive stabile 408,54 435,54 435,54 462,54
3) Determinarea creditelor de trezorerie (Tabelul 7.10)
Excedentul de trezorerie din TR I de 188,33 mii constituie volumul
creditelor care urmeaza a se rambursa în trimestrui urmator. De aceea, nivelui
creditelor în sold pentru TR II va fi de 411,67 mii adica: 600 - 188,33 = 411,67
mii.
DeficituI de trezorerie de 148,67 din trimestrui II constituie nivelul noilor
credite de care poate beneficia întreprinderea în trimestrui respectiv, peste
nivelul celor din trimestrui anterior (adica 411,67 mii). în aceste condiţii creditele
de trezorerie în sold pentru TR III vor fi 560,34 adica: 411,67 + 148,67 = 560,34.
In concluzie, soldul creditelor de trezorerie la începutul TR I a fost preluat
din bilanţul contabil, la 31-XII- an baza, iar la începutui trimestrelor urmatoare
346
Calculul PS - II

este influenţat în minus cu (188,33) excedentul de trezorerie din trimestrul
anterior (TR I), iar apoi în plus cu (148,67) deficitul de tr ezorerie din trimestrul
anterior (TR II) devenind sold la tnceputul trimestrului III. In trimestrul III
necesarui devine egal cu resursele, iarin TR IV se obţine un deficit de 148,67 mii.
Planul de trezorerie
Tabelul7.10
- mii lei -
Explicafii TRIMI TRIM II TRIM III TRIM IV
1 Stocuri, cheltuieli şi alte active 2871,21 3120,88 3120,88 3370,55
2 Cheltuieli pentru realizarea producţiei (plaţi) 3450 3750 3750 4050
I Total stocuri şi cheltuieli (1 + 2) 6321,21 6870,88 6870,88 7420,55
3 Fondul de rulment 1200 1200 1200 1200
4 Surse atrase (pasive stabile) 408,54 435,54 435,54 462,54
5 Incasari din vanzarea producţiei 4301 4675 4675 5049
(CApi = 18.700)
6 Credite de trezorerie în sold 600 (Bil.) 411,67 560,34 560,34
II Total resurse şi încasari (3 +4 + 5 + 6) 6509,54 6722,21 6870,88 7271,88
Deficit de trezorerie (I - II) - 148,67 - 148,67
Excedent de trezorerie (II -1) 188,33 - -
SUDIU DE CAZ:
® Se cunosc urmatoarele informaţii:
- Soldul activelor circulante în anul de baza 4410 mii lei (an precedent); creditele
de trezorerie în sold sunt de 1000 mii lei.
- Producţia în anul precedent exprimataîn cost complet 19.600 mii lei (Pcco), iar
cea din anul de previziune 30.000 mii lei (Pccpi) repartizata pe trimestre astfel: TR
I = TR II = 6900 mii lei, TR III = TR IV = 8100 mii lei;
- Coeficientul de accelerare a rotaţiei activelor circuiante prin costul productiei,
pentru perioada de previziune (Kc): 0,3.
- Cifra de afaceri în anul precedent 23.000 mii lei, iar cea din anul de previziune
37.400 mii lei, repartizata pe trimestre astfel: TR I = TR II = 8602 mii lei; TR III =
TR IV = 10.098 mii lei;
- Coeficientul de accelerare a rotaţiei activelor circulante prin cifra de afaceri,
pentru perioada de previziune (KCA): 0,34.
- Fondul de rulment: 1500 mii lei;
- Pasivele stabile din prima categorie: 200 mii lei;
- Datoriile privind aprovizionarile: 6210 mii lei în TR I = TR II şi 7290 mii lei în TR
III = TR IV, iar numarul de zile de întarziere la plata 9 (zile).
Se cere:
1) Determinaţi necesarui de finanţare a ciclului de exploatare utilizand metodele
sintetice;
2) Determinaţi sursele de finance a ciclului de exploatare şi întocmiţi Planul de
trezorerie.
347

PARTEA A IV-A
STRATEGIA FINANCIARA
Strategia financiara vizeaza realizarea, în condiţii de echilibru, a celor trei
acţiuni principale ale întreprinderii: investiţiile, finanţarea lor şi repartizarea
profitului. Aceste acţiuni au un impact puternic asupra vieţii economicO'
financiare a întreprinderii, concretizat In:
deciziile de investiţii (interne şi/sau externe) ca re determinand
structura activelor întreprinderii, influenţeaza direct gradul lor de
lichiditate;
- deciziile de finanţare (surse proprii şi/sau împrumutate) cu influenza
directa asupra structurii pasivelor întreprinderii, deci asupra gradului
de exigibilitate al acestora şi al costului mediu al capitalului;
- deciziile de repartizare a profitului care determina politica
dividendelor (distribuire de dividende şi/sau reinvestirea profitului) şi
au implicaţM directe asupra investiţiilor şi autofinanţarii, al gradului în
care rentabilitatea întreprinderii se regaseste în dezvoltarea viitoare a
acesteia şi în remunerarea capitalului.
Strategia financiara traseaza posibilele traiectorii ale celor trei acţiuni
corelate în scopul crefterii valorii întreprinderii, a patrimoniului net al acţionarilor,
în ultima instanţa, al creşterii valorii de piaţa a capitalurilor proprii ale
întreprinderii.

Capitolul 11 DECIZII DE
INVESTip
Decizia de investiţii se fundamenteaza pe informaţii complexe şi exacte
privind necesitatea, oportunitatea, durata de execute şi exploatare a investiţiilor,
volumul cheltuielilor şi al resurselor financiare, fluxurile de intrare şi iesjre a
fondurilor pe toata durata exploatarii investitiei, asigurarea rentabilitaţii şi
lichiditaŢIi, durata recuperarii capitalurilor investite etc.
In luarea deciziei de investiţii, o însemnatate deosebita o prezinta studiul de
oportunitate şi de eficienţa 1 realizat pe baza mai multor variante de proiect din
care urmeaza sa se aleaga cea care asigura rezultate maxime cu minim de
efort.
Oportunitatea se apreciaza in stransa corelaţie cu necesitatea, eficienţa
şi timpul optim de realizare şi dare in funcţiune a capacitaţilor de producţie,
cu formarea resurselor financiare si condiţiile de aprovizionare şi desfacere, etc.
Eficienţa se reflecta în raportul dintre rezultatele sau efectele obtinute din
exploatarea investitiei şi eforturile sau cheltuielile efectuate pentru investiţia
respectiva. Eficienţa investiţiilor depinde de o serie de factori, mai importanfi
fiind nivelul costurilor de producţie şi volumul vanzarilor. Costurile unitare de
producţie vor fi cu atat mai reduse, cu cat investiţiile şi cheltuielile de exploatare
vor fi repartizate asupra unor vanzari mai ridicate. De aceea, este necesar sa se
faca analize strategice privind piejele de desfacere, stiut fiind faptul ca necesarul
de investiţii şi rentabilitatea vor fi diferite în funcţie de vanzari şi gradul de
concurenţa (o întreprindere dominanta va fi mai rentabila faţa de cele care deţin
segmente reduse din piaţa).
Indicatorii de apreciere a eficienţei investiţiilor trebuie sa permita
compararea cu alte proiecte din ramura respectiva, din alte ramuri şi chiar cu
cele din întreaga economie, precum şi compararea mai multor variante de
proiect pentru aceeasi investiţie şi alegerea celei optime. Pentru rolul lor de
evaluare al proiectelor de investiţii, indicatorii financiari utilizaţi în aprecierea
eficienţei investiţiilor au beneficiat de o atenţie speciala în cadrul unui subcapitol
distinct intitulat "Criterii financiare pentru evaluarea proiectelor de investiţii".
1 M. Adochijei, Finanfele întreprinderii in economia depiafS, Tipografia "Mitrea" Piatra NeamJ, 1994 p.
62-71.
351

11.1. NATURA ş1 CLASIFICAREA INVESTIŢHLOR
Noţiunea de investiţii reprezinta o categorie financiara complexa sub
aspectul delimitarii şi clasificarii ei.
In sens contabii investiţia reprezinta alocarea unei trezorerii disponibile
pentru producerea unor bunuri de durata. Mai exact, noţiunea de investiţie se
refera la achiziţionarea sau construirea unor noi imobilizari, respectiv active
corporale, financiare sau necorporale.
Sub aspect "psihologic" investiţia vizeaza intenţia individului sau a firmei
care investeste, conducand la decalarea consumului in timp. In aceasta
perspectiva investitorul renunţa la bunurile imediate în favoarea celor viitoare
acceptand schimbul unei satisfacţii imediate şi certe (la care renunţa) cu
speranţa obtinerii unor bunuri superioare, dar incerte.
Spre deosebire de primele doua, definirea monetara considers investiţia ca
fiind totalitatea cheltuielilor angaţate în vederea obţinerii unor venituri monetare
viitoare.
Se vor inscrie in domeniul politicii de investiţii toate operaţiunile
reprezentand angaţari de durata ale capitalurilor sub diverse forme (monetara,
materials, umana) în scopul menţinerii sau ameliorarii potenţialului şi
performanţelor întreprinderii.
Intr-o întreprindere investiţiile sunt de o mare diversitate: tehnice, umane,
sociale, financiare, comerciale, pentru publicitate şi reclama etc.
In funcţie de riscul pe care Tl implies investifiile pentru perspectiva
tntreprinderii, acestea sunt: de înlocuire, de modernizare, de dezvoltare
(extindere) şi strategice.
lnvestiţiile de înlocuire a echipamentelor complet uzate au un risc foarte
scazut, deoarece nu presupun modificari ale tehnologiei de fabricate, noile
echipamente avand, în general, caracteristici similare celor vechi.
lnvestiţiile de modernizare a echipamentului existent în functiune implica
un risc redus ca urmare a unor modificari neesenţiale în tehnologia de fabricaţie.
Aceste investiţii sunt destinate ameliorarii rentabilitaţii şi productivitaţii, avand ca
efecte: scaderea costurilor de producţie, economisirea manoperei directe,
standardizarea procesului de producţie. Sunt cunoscute şi sub denumirea de
investiţii de raţionalizare sau de productivitate.
Investi^iile de dezvoltare, de extindere, a unor secţii, uzine, presupun un
risc mai mare legat de cresterea întreprinderii pe piejele tradiţionale sau recente
(produse noi).
Investifiile strategice angajeaza structural întreprinderea şi presupun un
grad de incertitudine ridicat. Aceste investiţii se refera la automatizarea întregului
proces de fabricaţie, fuzionarea cu alta societate sau crearea unei filiale în
strainatate. Ca urmare a gradului de incertitudine ridicat şi riscul va fi considerabil.
Sursele de finanţare corespunzatoare primelor doua categorii sunt, în
general, creditele pe termen lung acordate în condiţii avantajoase de cost,
rambursare şi garantare, întrucat rentabilitatea este sigura şi riscul redus.
Ultimele doua categorii se vor finanţa, îndeosebi, din surse proprii interne şi
externe (autofinanţare, cresteri de capital prin aport în numerar), sursele
tmprumutate fiind mai greu de obţinut datorita riscului ridicat şi a rentabilitaţii mai
puţin probabile ale investiţiilor.
352

11.2. CRITERII FINANCIARE PENTRU EVALUAREA
PROIECTELOR DE INVESTIŢII
Criteriile financiare pentru evaluarea proiectelor de investiţii au in vedere:
a) influenţa proiectelor asupra rezultatelor şi rentabilitatii intreprinderii;
b) influenza lor asupra echilibrului financiar;
c) influenza proiectelor asupra nivelului riscului suportat de intreprindere.
a) Incident proiectelor de investifii asupra rezultatelor viitoare.
Fiecare proiect de investiţie avut in vedere sau realizat de întreprindere suscita
cheltuieli şi venituri pe toata durata sa de viaţa. Evaluarea contribuţiei proiectelor
asupra rentabilitaţii intreprinderii se face cu ajutorul unor indicatori de rezultate,
determinaţi prin confruntarea fondurilor alocate initial cu rezultatele viitoare
posibile de obţinut.
Pe de o parte, evaluarea proiectului se poate face pe baza profitului
contabil rezultat din compararea veniturilor totale cu cheltuielile totale angaţate
de proiect în cursul fiecarui an viitor. Indiferent daca aceste cheltuieli sunt
platibile sau corespund unor cheltuieli calculate (în special amortizarile
calculate), ele vor diminua veniturile, determinand un surplus de boga^ie create
de proiect, dar nu un surplus monetar.
Pe de alta parte, evaluarea se poate face pe baza rezultatului brut, sau
cash-flow-ul, rezultat din confruntarea încasarilor suplimentare cu plafile suplimentare
din activitatea intreprinderii prin punerea în functfune a investitiei. Datorita
caracterului pur monetar al analizei financiare a investipor, cash-flow-ul reprezinta
indicatorul de rezultate eel mai pertinent (Surplus monetar sau cash-flow = Venituri
monetare generate de investiţie - Cheltuieli monetare induse de investiţie).
b) Incident proiectelor de investiţii asupra echilibrului financiar. Acest
criteriu are în vedere incident^ operaţiilor de invest^ asupra solvabilitaţii
întreprinderii.
In primul rand, alocarea fondurilor iniţiale în proiectul de investiţie pentru achizitionarea
activelor imobilizate (echipamente, cladiri, etc.) pune problema finan^arii
globale: fie procurand resurse externe suplimentare, fie efectuand o prelevare
asupra fondului de ailment şi acceptand o anumita deterioare a trezoreriei.
In al doilea rand, investiţia suscita pe toata perioada de viaţa o nevoie de
fond de rulment suplimentarS. Aceasta nevoie corespunde alocarilor
suplimentare pentru crefterea stocurilor şi crean^elor comerciale direct
imputabile proiectului considerat. Desigur, creditele furnizori suplimentare ce vor
putea fi obţinute în viitor, vor reduce aceasta nevoie de finanţare.
Aceasta se poate scrie astfel:
Nevoia suplimentara de fond de rulment determinate de un proiect de investiţie =
= Variaţia stocurilor imputabila investiţiei + Variaţia creanţelor comerciale - Variafia
datoriilor catre furnizori.
In fine, investitia produce ea însasi o capacitate de finanţare suplimentara
reprezentata de cash-flow.
Incident^ investiţiilor asupra echilibrului financiar rezulta din confruntarea
resurselor suplimentare cu nevoile suplimentare pe care le degaţa:
C-da 45 coaia 23
353

Nevoi suplimentare Resurse suplimentare
- Plati iniţiale (achiziţionarea imobilizarilor şi
cheltuielilor anexe) - Nevoi suplimentare în FR - Cash-flow suplimentar -
Cesiunea imobilizarilor
Daca analiza financiara nevoi-resurse legata de proiectele de investiţii deja
în curs sau trecute se efectueaza perioada de perioada cu ajutorul tabloului de
finanţare, perspectiva previzionala a investiţiilor se concretizeaza în planul de
finanţare.
c) Incidenţa proiectului de investiţii asupra nivelului riscului. Proiectele
de investiţii avute în vedere, sau lansate de întreprindere, au incidenţa asupra
nivelului riscului pe care aceasta Tl suporta. Pot fi identificate trei tipuri de risc.
In primul rand, cheltuielile pentru finanţarea investiţiei afectand trezoreria
întreprinderii implica-un risc de insolvabilitate sau de faliment.
In al doilea rand, caracterul incert al activitaţii şi rezultatelor viitoare presupun
o agravare a riscului de exploatare. Acest risc specific este definit în raport de
variabilitatea sau de instabilitatea rezultatelor. Intreprinderea este deci, dublu
afectata de nivelul noilor investiţii care sporesc dispersia posibila a rezultatelor
(ameliorarea în caz de succes, degradarea în caz de esec) şi care tind sa
sporeasca cheltuielile fixe suportate de aceasta (efectul de levier al exploatarii).
In fine, finanţarea suplimentara necesara acoperirii nevoilor suplimentare
determinate de proiectul de investiţie expun întreprinderea la un risc financiar a
carui amploare depinde de raportul dintre rata de randament a activelor investite
(rentabilitatea econominca) şi costul resurselor utilizate (în principiu dobanzile).
Evaluarea financiara a proiectelor de investiţii presupune, în general, doua
objective legate de natura deciziei ce urmeaza a fi luata. Ea vizeaza, în primul
rand, asigurarea unei comparaţii între proiectele concurente între care trebuie sa
se defineasca o ordine de prioritate, fiind vorba în acest caz de decizia de clasament.
Dar ea vizeaza şi formularea unei aprecieri pertinente asupra valorii intrinsece
a unui proiect, fiind vorba în acest caz de decizia de acceptare-respingere.
Proiectele de investiţii pot fi evaluate prin metode tradiţionale si/sau prin
metode fondate pe actualizare.
11.2.1. Metode tradifionale
Metodele tradifionale prezinta avantajul simplicitaţii întrucat nu utilizeaza
tehnicile de actualizare. Metodele permit determinarea unor indicatori de
eficienţa a investiţiilor cum sunt: 1) Rentabilitatea medie (Rm):
D
Rezultatul mediu anual
Suma medie a capitalului angaţat
Rata medie de rehabilitate poate fi exprimata în diverse feluri, în funcţie de
indicatorul ales pentru evaluarea rezultatelor anuale (profit contabil, EBE sau CF
net) şi masura reţinuta pentru capitalurile angaţate. Rezultatul mediu anual se
obţine prin raportarea rezultatelor totale obţinute pe întreaga perioada de
354

exploatare a proiectului la numarul de ani corespunzatori acestei perioade. In mod
similar se stabileste şi investiţia medie anuala (suma medie a capitalului angaţat).
2) Indicele de profitabilitate neactualizat (! p), permite realizarea unor
comparatii cu alte investiţii de talie diferita.
în care: CFt = cash-flow-ul anual;
l0 = capitalul investit.
3) Termenul de recuperare al capitalului investit neactualizat, este un
indicator centrat pe trezorerie şi nu pe rentabilitate. Cu cat proiectul va genera
mai rapid lichiditaţi, cu atat mai mic va fi riscul de insolvabilitate. Acest termen se
obfme cumuland an dupa an cash--flow-ul degaţat de investitie, pana cand acest
cumul va fi egal cu capitalul investit:
DesJ prezinta meritul de a fi simple, metodele comporta o limita esenţiala
datorita faptului ca se refera la rezultate medii, neglijand astfel eventuala
instabilitate a lor şi decalajul sau termenul începand cu care sunt degaţate (un
leu de profit este apreciat în acelasi mod indiferent daca va fi obţinut la sfarsitul
primului an sau peste 5 ani). Inconvenientul acestor metode este înlaturat de
metodele bazate pe actualizare.
11.2.2. Metode bazate pe actualizare
Metodele bazate pe actualizare permit determinarea unor indicatori care
furnizeaza o baza obiectiva, compatibila in aprecierea eficienţei proiectelor.
Pentru a face posibile comparaţiile între cheltuielile de investiţii şi profitu rile
suplimentare generate de folosirea proiectului, trebuie eliminata influenţa
timpului, aducand toate operafiile la acelasi moment de referinţa (de regula data
punerii în functfune a investitiei). Pentru aceasta se calculeaza capitalizarea
alocarilor anuale de resurse pentru finantarea investiţiilor şi actualizarea
recuperarilor anuale de capital prin CF anuale rezultate pe toata durata de viata
a investitiei. Capitalizarea are la baza relaţia dobanzii compuse:
Sn = Srj(1 + r )" ; adic ^ la sf ^ r ş ltul ce l ui de " al n " lea an suma So (capitalul initial) a
crescut prin adaugarea dobanzilor;
(1 + r) = factor de fructificare (capitalizare).
Alocarile de capital pentru finanţarea investiplor, fiind efectuate pe o perioda
scurta de timp, în general, nu necesita calcule pentru capitalizarea sumelor
avansate (decat pentru durata de executare a lucrarilor mai mari de un an).
Operatia de determinare a valorii So se numeşte actualizare sau aflarea
valorii actuale a sumei Sn dupa "n" ani.
355

So = Sn / (1 + r) n ; in care:
1 / (1 + r) = factor de actualizare;
r = rata de actualizare.
Rata de actualizare sau de capitalizare evidenţiaza randamentul cerut de
acfionari pentru remunerarea capitalului investit cu posibilitatea recuperarii
acestuia la un anumit termen.
Rata de actualizare se stabileşte prin selectarea unei rate de baza (rata
neutra), la care se adauga o prima de risc. Prima de risc include atat riscurile
interne datorate exploatarii şi evidenţiate în cadrul diagnosticului financiar, cat şi
cele externe, sectoriale, apreciate de specialisti pentru sectorul de activitate din
care face parte întreprinderea.
Rata de baza" exprima randamentul asteptat de investitor ca rezultat al unui
arbitra] pe care acesta Tl efectueaza în raport cu alte plasamente financiare sau
bursiere. în general, rata neutra se stabileste pornind de la dobanda piejei care
are un caracter obiectiv faţa de agentul economic. Marimea ratei de baza,
corespunzatoare unor plasamente fara riscuri, este selectata în raport cu mai
multe baze de referinţa, între care:
- rata medie de emisiune a obligaţiunilor din sectorul public,
considerandu-se ca statul este solvabil şi-si respecta obligaţia de plata a
dobanzilor datorate (în Jarile din OECD aceasta este de 3-6%);
- rata de refinanţare a Bancii Naţionale;
- rata dobanzilor practicate de banci, pentru depunerile în conturile curente,
fie o medie a acestora, fie limita lor maxima;
- randamentul atins de plasamentele financiare fara risc pe piaţa bursiera
(în Jarile unde conceptul de plasamente fara risc este operational);
- rata medie de rentabilitate pe economie considerate normala;
- rata profitului net al investiţiilor, în domeniul afacerilor imobiliare;
- costul capitalului investit.
Riscul luat în calculul ratei de actualizare evidenţiaza randamentul
suplimentar pretins de acţionari, ale carui cauze îşi au originea, pe de o parte, în
nesiguranta realizarii întregii activitaţi industrials şi comerciale comparativ cu un
plasament financiar fara risc, iar pe de alte parte, în incertitudinea legate de
forjele şi slabiciunile întreprinderii şi ale sectorului sau de activitate. Estimarea
riscului, fiind o operaţiune delicata, ea trebuie argumentata. In acest sens, exists
doua modalitaţi de fundamentare:
• estimarea randamentului complementar printr-o cota forfetara în raport
cu rata neutra. Aceasta cota achiziţionata este stabilita comparativ cu
randamentele observate la bursa, de exemplu, pentru întreprinderile din acelasi
sector. Poate fi, de asemenea, motivate de existenţa unui risc de nerealizare a
rezultatului într-un exerciţiu financiar din perioada de previziune (riscul unui an
din cinci, de a nu se reproduce rezultatul recurent). Specialiştii acorda acestei
prime de risc marimi cuprinse între 25-75% din rata de baza, atunci cand se
actualizeaza profiturile viitoare, avand în vedere condifiile unei economii stabile
şi între 75-200% în condiţiile unei economii instabile 1 . In acest caz, rata de
capitalizare devine:
1 Constantin R., Dimltrlu M., C. Popescu-Bogdanefti, Tiberiu D., Zaman Gbtfrivatizarea,
metodologie şi practica, Editura Trlbuna Economica, Bucureşti, 1994, p. 353.
356

Rata de capitalizare = Rata de baza x (1+Prima de risc)
• descompunerea analizei riscului tntre diferifi factori: risc intern de
exploatare, risc extern legat de elementele mediului înconţurator (concurenţa,
tehnologie etc.), apoi stabilirea fiecarei categorii de risc fie asupra curbei de
crestere a profiturilor viitoare, fie asupra ratei de capitalizare. Cumuland fiecare
din riscurile nominalizate (risc de exploatare, risc legat de piaţa) se obţine prima
de risc global cu care se majoreaza rata de baza fara risc. Prima de risc
economic global, cu care se majoreaza în mod uzual rata.de baza deflatata, are
conform uzanţelor 'Internationale valori cuprinse între 0,25 şi 2 in functfe de
marimea riscului, astfel: 0,25 pentru risc mic; 0,50 pentru risc mediu; 1,00 pentru
risc puţin ridicat; 1,50 pentru risc ridicat; 2,00 pentru risc foarte ridicat.
Daca previziunile sunt exprimate în moneda curenta (cash -flow-uri în
termeni nominali), actualizarea se face cu o rata inflationists, iar în cazul
exprimarii rezultatelor în moneda Constanta (cash -flow-uri în termeni reali),
actualizarea are la baza o rata deflatata, relatia dintre cele doua rate fiind:
în care: rd = rata deflatata (rata reala);
X\ = rata inflationists (rata nominala); i =
rata inflafiei.
In concluzie, rata de actualizare se stabileste la nivelul ratei medii de
dobanda corectata cu rata inflaţiei şi cu prima de risc (pentru investifiile
finanţate din fonduri proprii) sau la nivelul costului mediu ponderat al
capitalului care Jine cont de riscul economic şi financiar (pentru proiectele
finance din surse proprii s.i împrumutate).
Principalii indicatori de eficienfa a investiţiilor utilizati în procesul
decizional sunt:
1) Termenul mediu de recuperare (TR);
2) Valoarea actuala neta (VAN);
3) Indicele de profitabilitate (IP);
4) Rata interna de rentabilitate (RIR).
1. Termenul mediu de recuperare (TR) exprima intervalul de timp
(numarul de ani) necesar recuperarii capitalului investit prin intrarile nete de
trezorerie medii anuale actualizate (CFact/an)-
TR =
Costul initial al investi^ei CF
mediu anual actualizat (CFact/an)
CF,
act/an —
t=1
Termenul de recuperare exprima deci numarul de ani dupa care suma CF
actualizata devine egala cu suma investitiei (de preferat acoperitoare). Acest
criteriu evalueaza riscurile de nerecuperare a capitalului investit, penalizand
-t
357

investifiile care recupereaza capitalul într-o perioada mai mare de timp, întrucat
riscul de nerecuperare creşte proportional cu perioada. în alegerea proiectului
de investiţii se urmareste ca TR sa fie mai mic decat durata de viata a investiţiei
(de preferat mai mic decat durata de viaţa a produselor realizate cu respectiva
investiţie, adica durata sa comerciala). Cu cat TR este mai scurt, cu atat mai mic
este riscul, şi mai mult solvabilitatea proiectului de investty'i va fi asigurata.
Acest criteriu prezinta însa inconvenientul ca elimina de la selecţie
proiectele de investiţii cu o rentabilitate buna, dar pe termen lung, neglijand în
totalitate fluxurile de trezorerie ale perioadelor urmatoare şi care pot fi
semnificative pentru viata întreprinderii.
Motivul utilizarii acestui indicator consta în faptul ca întreprinderea are
preferinţe pentru lichiditaţi imediate, ceea ce micsoreaza riscurile pe care le
genereaza scoaterea prematura din uz a activelor fixe.
2) Valoarea actuals nets (VAN) exprima surplusul de capital rezultat la
încheierea duratei de viata a investiţie (inclusiv valoarea reziduala).
în care: K = rata de actualizare;
t = durata de viata a investiţiei; CFt = intrari
nete de trezorerie ale perioadei t.
Pentru a justifica investitia realizata, VAN trebuie sa fie pozitiva şi
superioara dobanzii compuse, încasabile de pe piaţa de capital (daca
plasamentul s-ar fi facut într-o alta investiţie). Cu cat VAN este mai mare, cu atat
proiectul este mai rentabil. Daca VAN este negativa, CF nu permite
reconstituirea fondurilor alocate initial, şi proiectul trebuie respins. In cazul
investiţiilor creditate, VAN trebuie sa fie superioara dobanzii platite (dobanda
care se înregistreaza, de regulS, în cheltuielile de exploatare şi nu în cele de
investiţii). Pentru a determina VAN la momentul zero se utilizeaza relaţia:
în care: l0 = investiţia neta actualizata la momentul zero.
La acest moment se realizeaza doar cheltuielile iniţiale (lo), investitia
începand sa genereze CF dupa punerea în funcţiune (considerand perioada de
realizare a proiectului maxim un an).
Acest criteriu presupune ca fluxurile de trezorerie anuale (CFt) sunt
reinvestite constant pe piaţa financiara la nivelul ratei de actualizare (K), ipoteza
puţin realista.
Daca rata de actualizare (K) variaza de la o perioada la alta, relaţia VANo
devine:
CF, , CF2 ,
VANo = - lo +
CF3
KO (1 + K1)(1 + K2)
Se observa ca o rata de actualizare ridicata determina o VAN mai mica.
Alegerea ratei de actualizare este în consecinţa primordiala pentru fiabilitatea
acestui studiu.
358

3) Indicele de profitabilitate (IP) exprima valoarea actuala neta scontata
pentru o cheltuiela iniţiala de investitie egala cu unu. Indicele de profitabilitate se
determina ca raport intre valoarea actuala a intrarilor nete de trezorerie (CF) şi
cheltuiala pentru invesiţie, conform relafiei:
pentru n ani, iar pentru un an K = VIP -1
Proiectul va fi rentabil daca IP va fi supraunitar.
Cum Y CFt(1 + K)- 1 = VAN0 + l0 rezulta ca IP0 = ' 0+VAN ° = 1 +
1 +
t=i 'o 'o
Aceasta relate demonstreaza ca IP este un indice de rentabilitate relativa,
deoarece VANo masoara surplusul actualizat primit pentru un leu capital investit.
Criteriul IP prezinta important pentru selectarea investipor in funcţie de
criteriile de fructificare a capitalului investit.
4) Rata internş de rentabilitate (RIH) reprezinta rata de a ctuaiizare a
fluxurilor viitoare de trezorerie pentru care VAN = 0.
t=i
t=i
Altfel spus, RIR este acea rata de actuaiizare pentru care valoarea
actualizata a costurilor (iesirile de trezorerie) este egala cu valoarea actualizata
a veniturilor (intrarilor de trezorerie), iar profiturile viitoare actualizate sunt zero.
Rata interna de rentabilitate trebuie sa fie mai mare sau eel putin egala cu
rata medie a dobanzii de piaţa, sau cu costul mediu ponderat al capitalului,
pentru a justifica investiţia facuta. Numai astfel rata de randament a investitiei
permite compensarea costului finanţarii. Cu cat RIR este mai mare, cu atat
investiţia este mai rentabila.
Calculul RIR conduce la ecuaţii de ordin superior ce nu pot fi rezolvate
decat prin tatonari repetate ale unor rate de rentabilitate care apropie tot mai
mult cei doi termeni ai egalitatii şi prin interpolare. In vederea interpolarii se
calculeaza mai întai VAN la o rata de actuaiizare destul de ridicata pentru a
obfme o valoare a sa negativa, şi apoi la o rata mai scazuta pentru a gasi o
valoare pozitiva, între ele aflandu-se valoarea zero (intersecţia curbei VAN cu
dreapta absciselor). Apoi RIR se determina cu ajutorul relaţiei:
RIR — Rmin + (Rmax " Rmin)"
VANRmin
VANRmin-VANRmax
' 0+VAN °
in care:
Rmin. Rmax = rata minima sau maxima de actuaiizare utilizate pentru
calculul VAN.
359

Deoarece criteriul RIR considers reinvestirea constants in întreprindere a
fluxurilor nete de trezorerie in fiecare an la o rata de rentabilitate egala cu RIR
(ipoteza puţin realists), specialistii financiari au propus un indicator modificat
(RIRM) care depaseşte acest inconvenient. Acest criteriu (RIRM) porneşte de la
posibilitatea reinvesting fluxurilor nete de trezorerie la o rata medie de
rentabilitate a întreprinderii, fie la o rata observata pe piafa sau sintetizand
diferitele oportunitaţi de investiţii oferite.
RIRM =
t=1
CÎn
-1; în care:
re = rata medie de reinvestire anuala a CF; RIRM
= rata internS de rentabilitate modificata.
în ipoteza reinvestirii constante a fluxurilor nete de trezorerie, r = RIR, se
determinS astfel:
,
CF
1 CF2
1 + r (1 + r) 2
CÎn
(1 + r) n
unde: CÎn = ln - En ;
iar ln (En) = intrari (iesiri) nete de trezorerie în fiecare an de viaţa
economics a investrţiei.
înmulţind fiecare membru al ecuaţiei cu (1 + r) obţinem:
lo(1 + r)" = CFi (1 + r) n " 1 + CF2(1 + r) n ' 2 + ... + CÎn
Pentru a determina RIR, trebuie rezolvata ecuaţia de grad n (n fiind numarul
fluxurilor nete de trezorerie):
n
V CF, (1 + r)" 1 -10 = 0; în care CF, şi lo sunt cunoscute. t=i
Ori, în funcţie de natura şi numarul fluxurilor de trezorerie, pot exista mai
multe, sau nici o rSdacina reala, deci RfR real (a se vedea exemplele rezolvate).
în cazul proiectelor simple, existand o iesire iniţiala de capitaluri (fluxuri
negative) urmatS de o serie de intrari nete de trezorerie (fluxuri pozitive), va
exista o singura RIR reala.
în cazul proiectelor complexe, fluxurile negative alterneaza cu intrarile
nete de trezorerie pe toata perioada de viafa a investiţiei. în acest caz existenţa
celor doua semne algebrice pentru CF va determina mai multe RIR reale.
în concluzie, avantajele şi limitele acestor metode fac ca decizia de
investiţie sa fie complexa. Ea nu poate fi în exclusivitate fondata pe aceste
criterii, eel mai adesea fiind influenţata de alte variabile importante cum ar fi:
experienţa întreprinderii, constrangerile şi oportunitaţile legii, etc. Criteriile
financiare sunt uneori inoperante, caci anumite decizii nu pot fi evaluate integral
360

cu date pertinente. De asemenea, investitia interesand mai multe persoane, mai
multe servicii, optica financiara va fi diferita, şi un singur criteriu nu ar fi
satisfacator. De aceea, în selecfia proiectului de investitii este preferabil a se
opta pentru o decizie multicriteriala(care satisface eel mai bine un anumit numar
de criterii minime şi nu unu! singur optim - figura 11.1.).
Criterii de selecţie Obiectivele Condiţii de Metode de
si formule întreprinderii aplicare selecţie
Termenul de recuperare al Minimizarea Alegerea ratei de
capitalului investit riscului de actualizare 31
n insolvabilitate Cel mai scurt
posibil 1 '
t=1
Valoarea actuala neta Maximizarea Compararea
n profitului în proiectelor
t=1 valoare
absoluta
- aceeasi suma VAN > 0 2)
- aceeasi durata
- acelasi nivel al
riscului
Alegerea ratei de
actualizare
Indicele de profitabilitate IP Maximizarea Compararea
n profitului pt. proiectelor
^CFt(1 + i) VAN un leu
investit
- aceeasi durata
^^^^^^\ 1 ^^^%t i^n f^^l ^^1 l^^^^^^ ill it
-aceiaşi nivei ai nscuiui
0 0 Alegerea ratei de
actualizare
IP>1 2 >
Rata interna de Maximizarea Cunoasterea RIR > costul
rentabilitate RIR(i) profitului în costului capitalului capitalului
n valoare sau al unui obiectiv sau
|0 = V CFt(1 + RlR)"' relativa de rentabilitate RIR>
t=i obiectivele de
rentabilitate 1 '
Fig. 11.1. Sinteza criteriilor financiare pentru selectia investiţiilor
1) Daca este vorba de o comparable, se va putea reţine proiectul care
minimizeaza criteriul.
2) Daca este vorba de o comparaţie, se va putea reţine proiectul care
maximizeaza criteriul.
3) Alegerea ratei de actualizare
361

Rata de actualizare trebuie sa permita remunerarea normala a capitalurilor
care finanţeaza investiţia. Este deci legata de modul de finanţare utilizat: - In
cazul investiţiilor finanţate prin împrumuturi, se va alege ca rata de
actualizare, rata de dobanda a împrumuturilor pe termen lung şi mediu pentru
întreprinderile situate în aceeasi clasa de risc. Dar, va trebui avuta în vedere
influenza fiscala a împrumutului, întrucat cheltuielile financiare fiind deductibile (în
limite legale) vor angaţa economii de impozit. De aceea se recomanda
utilizarea ratei nete de dobanda (dupa impozit).
Exemplu:
Fie un rezultat (înainte de impozit) de 100 şi cota de impozit 50%.
In cazul finanfarii prin fonduri proprii: impozitul pe profit este 50 (adica 50%
x100).
Daca finanfam printr-un împrumut de 300 la o rata de 10% => în primul an
cheltuieli financiare de 30, rezultatul = 100 - 30 = 70, iar impozitul pe profit 35
(adica 70 x 50%).
Finanţarea prin împrumut a generat o economie de impozit de 50 - 35 = 15.
Costul net al împrumutului = 30 -15 = 15.
Pentru a Jine cont de acesta economie de impozit se calculeaza o rata neta
de impozit = 0,10 x 0,5 = 0,05 (la modul general: rata nominala = 1 - cota de
impozit). Aplicand aceasta rata la capitalul nerambursat obţinem costul net al
împrumutului: 300 x 0,05 = 15. In acest caz, rata de actualizare aplicata la
fluxurile nete de trezorerie ale exploatarii (determinate fara a \\ne cont de
influenţa acestor cheltuieli financiare) va fi 5%.
Daca investiţia este finanţata din fonduri proprii, originea acestor
fonduri fiind variata, remunerarile şi costurile surselor de finanţare vor fi diferite.
Utilizarea fondurilor proprii pentru investiţii priveaza proprietarii de anumite
plasamente, sau împiedica întreprinderea de la realizarea altor operaţii. în
consecinţa, va trebui ca investiţia sa aiba o rentabilitate (calculate dupa impozit)
superioara celei generate de plasamentul alternativ eel mai remunerator. Deci,
rata de actualizare va avea ca baza de referinţa aceasta rata de rentabilitate
numita şi costul de oportunitate al proiectului.
In practica, rata de actualizare reţinuta este eel mai adesea costul mediu
ponderat al capitalurilor permanente ale întreprinderii.
Exemplu:
Daca într-o întreprindere raportul (Datorii pe termen lung şi mediu /
Capitaluri permanente) = 60%, rata de dobanda 14%, iar acţionarii solicita o rata
de rentabilitate neta a fondurilor proprii de 16%, rata de actualizare va fi:
0,6(0,14 x 0,5) + 0,4 x 0,16 = 0,106 = 10,6% [0,6(0,14 x 0,5)] = rata neta de
impozit.
Vom aplica deci, aceasta rata la fluxurile nete de exploatare a diferitelor
proiecte ale întreprinderii finanţate din aceste fonduri. Rata de actualizare astfel
determinata poate fi majorata, daca Jinem cont de riscul propriu proiectului şi de
existenţa investiţiilor neproductive care consuma resurse financiare la aceeasi
rata.
362

Exemplul 1
Exemple de fundamentare a deciziei de investiţii
Fluxuri de trezorerie asociate unei operaţii de investitie.
O societate comerciala achiziţioneaza la 1-1-1995 un echipament de
produce în vederea extinderii activitaţii începand cu data de 1 iulie 1995.
Costul maşinii reprezinta 250.000 mii lei. Cu ajutorul acesteia se vor fabrica
2000 bucaţi produse pe luna. Un produs necesita 15 mii lei materii prime şi 8 mii
lei manopera directa. Costul energiei electrice pe luna va fi de 3000 mii lei.
Avand în vedere ritmicitatea fabricarii şi regularitatea cererii, stocurile de
produse finite şi produce neterminata necesare sunt estimate la 25000 mii, iar
produsul va fi vandut cu 35000 mii / bucata.
Durata de decontare a facturilor va fi de 60 zile, iar cea de achitare a
furnizorilor de 30 zile. Durata de viaţa economica a masjnii este estimata la 6
ani, fiind amortizata liniar în 5 ani.
La sfarsjtul duratei de viaţa echipamentul poate fi revandut cu 10000 mii
(valoarea reziduala neta).
Observable: în scopul facilitarii calculelor presupunem ca fluxurile ca şi nivelul
preţurilor s, i costurilor se vor menflne constante de-a lungul celor 6 ani.
Stabiliţi fluxurile de trezorerie aferente investiţiei de extindere a activity.
Rezolvare:
Cheltuieli pentru in vestigia de extindere:
Costul de achizitie 250.000
Cregterea NFRE (ANFRE) _________ 165.000 _________________________
Stocuri de materii prime 30.000 (2000 x 15)
Stocuri de produse finite 25.000
Clienţi 140.000 (2 x 2000 buc x 35 mii / buc)
Furnizori 30.000 (2000 buc x 15 mii. buc)
ANFR = A(Stocuri + Client) - AFurnizori
ANFR = (30.000 + 25.000 + 140.000) - 30.000 = 165.000 mii lei.
Valoarea clienţilor pentru calculul NFR va fi multiplicata cu 2 deoarece
furnizorii sunt achitaţi la 30 zile în timp ce facturile catre client se remnoiesc la
60 zile (durata de rotate dubla).
Cheltuielile anuale pentru exploatare:
materii prime = 2000 x 12 x 15 = 360.000
manopera directa = 2000 x 12 x 8 =192.000
energie = 3000 x 12 = 36.000
amortizare = 250.000 / 5 = 50.000 (pe o perioada de 5 ani)
Total cheltuieli = 638.000
Pentru ultimul an de viaţa economica nu se va mai calcula amortizarea,
rezultand astfel cheltuieli anuale de 588.000 mii (638.000 - 50.000).
363

Veniturile anuale = 2000 buc x 12 luni x 35.000 mii / buc = 840.000 mii lei
Rezultatul net al exploatarii
Tabeiul 11.1
Orizontul de timp 1 2 3 4 5 6
Venituri din exploatare
Cheltuieli pentru
exploatare
Rezultatul exploatarii
Impozit (38%)
Rezultatul net al
exploatarii
840.000
638.000
202.000
76.760
125.240
840.000
638.000
202.000
76.760
125.240
840.000
638.000
202.000
76.760
125.240
840.000
638.000
202.000
76.760
125.240
840.000
638.000
202.000
76.760
125.240
- mii lei -
840.000
588.000
252.000
95.760
156240
Intrari nete de trezorerie (cash-flow-ul exploatarii).
Intrucat cheltuielile pentru investiţii includ cresterea NFR a exploatarii care
este considerate constants de-a lungul duratei de exploatare (5 ani), pentru
calculul CF exploatarii se poate aplica formula:
CFeXpioatare = Venituri de exploatare - Cheltuieli platibile de exploatare - Impozit
Intrari nete de trezorerie
Tabeiul 11.2.
Orizontul de timp 1 2 3 4 5 6
Venituri din exploatare
Cheltuieli platibile
Impozit
CF Exploatare
Valoarea reziduala neta
Recuperarea NFR
840.000
588.000
840.000
588.000
840.000
588.000
840.000
588.000
840.000
588.000
- mii lei-
840.000
588.000
76.760 76.760 76.760 76.760 76.760 95.760
175.240 175.240 175.240 175.240 175.240 156.240
10.000
O165.0
00
Intrari nete de trezorerie 175.240 175.240 175.240 175.240 175.240 331.240
(*) Schimbarea activitaţi datorate investiţiei va determina modificari asupra NFR
cu consecinţe asupra FR. Deoarece durata de viaţa economics a utilajului este
limitata la 6 ani, sumele investite în FR (165.000 mii lei) vor fi recuperate pana la
sfarşitul perioadei (anului 6), astfel ca NFR suplimentara va reveni la zero (prin
degaţarea capitalurilor investite în creşterea stocurilor).
Pentru determinarea CF exploatarii se poate aplica şi relaţia:
I CFeXpi = Rezultatul net al exploatarii + Amortismente de exploatare (dotaţii) [
364

Pentru primii 5 ani: 125.240 + 50.000 = 175.240 mii
Pentru anul 6: 156.240 + 10.000 + 165.000 = 331.240 mii
Exemplul 2
Investifiile de înlocuire
Presupunem ca masina achiziţionata în exemplul anterior înlocuieşte un
echipament instalat de aproape 3 ani.
Caracteristicile vechii structuri de produce:
echipamentul vechi are o valoare bruta de 150.000 mii (fara taxe) şi
este utilizat de la data de 1 iulie 1992 fiind amortizat liniar pe 5 ani;
exploatarea lui a antrenat o crestere a NFRE de 100.000 mii lei;
vechiul utilaj poate fi vandut la 1 iulie 1995 la un preţ negociabil de
50.000 mii lei;
producţia anuala este de 16.000 bucaţi, la un cost variabil unitar de
28 mii iar consumul lunar de energie se ridica la 4200 mii (pentru
întreaga activitate);
- pretul de vanzare unitar este de 42 mii lei.
Detemninaţi fluxurile nete de trezorerie pe care la presupune noua investiţie de
tnlocuire.
Rezolvare:
Cheltuielile pentru investiţia de înlocuire:
- deoarece echipamentul vechi necesita 100.000 mii lei nevoi de
finanşare, iar noul echipament 165.000 mii lei, tnlocuirea va avea
drept consecinţa cresterea NFRE cu 65.000 mii lei.
valoarea reziduala a echipamentului vechi la 1-VII-1995 este de 50.000 mii lei.
Cheltuilile pentru investiţii ?n suma de 265.000 mii vor fi determinate de:
• costul de achiziţie al noului utilaj: 250.000
• cresterea NFRE + 65.000
• valoarea reziduala - 50.000
Intrari nete de trezorerie (CF):
Fluxurile nete de trezorerie vor fi dimensionate în decursul a 3 perioade distincte:
- 1-VII-1995 - 1-VII-1997 (2 ani)
- 1 -VIM 997 -1 -VII-2000 (3 ani)
- 1-VII-2000 - 1-VII-2001 (1 an)
Tabelul11.3.
Prima perioada: 1-VIM 995 la 1-VIM997 (primii doi ani)
- mii lei -
Calculul pentru un an Vechea structura Noua structura
- Venituri din exploatare -
Cheltuieli pentru exploatare -
Rezultatul exploatarii - Impozit
42x16.000 = 672.000
(*) - 528.400 143.600 -
54.568
840.000 -
638.000
202.000 -
76.760
Rezultatul net al exploatarii
89.032 + 125.000 +
Amortizari calculate
30.000
50.000
CF de exploatare 119.032 175.240
(*) Cheltuieli pentru exploatare 175.240-119.032 = 56.208
365

Cheltuieli variabile
Energie
Amortizare
= 28x16.000 = 448.000
= 4.200x12 = 50.400
= 150.000:5 = 30.000
Total = 528.400
Perioada a doua: 1-VIM 997 la 1-VII-2000 (urmatorii trei ani)
TabeiulUA.
- mii lei -
Calculul pentru un an Vechea structura Noua structura
- Venituri din exploatare -
Cheltuieli pentru exploatare
- Rezultatul exploatarii -
Impozit
Rezultatul net al exploatarii
672.000
(528.400 - 30.000) -
498.400
173.600 - 65.968
840.000 -
638.000
202.000 -
76.760
107.632 125.000
Amortizari calculate
50.000
CF de exploatare 107.632 175.240
175.240 -107.632 = 67.608
Tabelul11.5.
Perioada a treia: 1-VII-2000 la 1-VII-2001 (ultimul an al exploatarii)
Calculul pentru ultimul an Vechea structura Noua structura
- Venituri din exploatare -
Cheltuieli pentru exploatare -
Rezultatul exploatarii - Impozit
Rezultatul net al exploatarii
Amortizari calculate
CF de exploatare
Valoarea reziduala neta
679.000 -
498.400
173.600 -
- mii lei -
840.000 (638.000 - 50.000)-
588.000 252.000 - 95.760
65.968
107.632 156.240
107.632 156.240
10.000
Recuperare NFR
65.000
Intrari nete de trezorerie 107.632 231.240
366
231.240 -107.632 = 123.608 mii

Cheltuieli pentru
investiţii
Intrari nete de
trezorerie
Fluxuri de
trezorerie
Exemplul 3
Tabloul sintetic al fluxurilor nete de trezorerie
Tabelul11.6
0 1 2 3 4 5 6
- mii lei -
-265.000 56.208 56.208 67.608 67.608 67.608 123.608
-265.000 + 56.208 + 56.208 + 67.608 + 67.608 + 67.608 + 123.608
Criterii de rentabilitate ale investitiilor bazate pe principiul actualizarii. Reluand
exemplul 1, al investitiei de extindere, evaluaţi proiectul avand în vedere criteriile
bazate pe principiul actualizarii.
Dispunem de urmatoarele fluxuri nete de trezorerie:
0 1 2 3 4 5 6
- mii lei -
-415.000 +175.240 +175.240 +175.240 +175.240 +175.240 331.240
Rentabilitatea proiectului de investitie depinde de fiabilitatea previziunilor
privind încasarile (cantitafile vandute, evoluţia prepurilor) şi platile (volumui
consumurilor, evolutia costurilor). In cazul prezentat, pentru simplificarea
calculelor, nu am ţinut cont de evoluţia activitaţii şi a preturilor de vanzare, de
evolutia cheltuielilor unitare datorate fenomenului inflationist. Toate aceste
elemente ar face imposibila obtinerea unor fluxuri nete identice de la un an la
celalalt.
Rezolvare:
1) Criteriul valorii actuate nete: VAN.
VAN a unui proiect, la o anumita data, reprezinta diferenţa dintre valoarea actuala
a intrarilor nete de trezorerie (CF) şi cheltuiala de investitie. Rata de actualizare (K)
stabilita la nivelul ratei minime de rentabilitate (dupa impozitare) ceruta de
investitie este de 13%, iar rata medie de rentabilitate rezultata din exercitiul
anterior este 12%. Data în raport cu care se face actualizarea este 1-VII-1995,
respectiv ziua inceperii activitatii. La1-VII-1995:
VAN = -415.000 + 175.240 (1,13V 1 + 175.240(1,13)' 2 + 175.240(1,13) 3 +
+175.240(1,13) ■ 4 +175.240(1,13)' 5 + 331.240(1,13) *
367

VAN = - 415.000 + 175.240 1 (1 ' 13 ^ +331.240 (1,13) 6
VAN = - 415.000 + 616.360 + 159.100 = 360.460
Dupa acest criteriu proiectul ar fi rentabil deoarece: permite rambursarea
cheltuielilor pentru investiţii; satisface în totalitate cerinşa unei rate de
rentabilitate minima de 13%; - degaţa un surplus actualizat de 360.460
mii lei.
2) IP: în exemplul nostru va fi:
I P
p
CF0 415.000 415.000
Pentru un leu investit vom obfine 1,8685 lei resurse nete de trezorerie.
Dupa acest criteriu proiectul este rentabil deoarece IP > 1
sau IP0 = 1 + VAN0 / l0 = 1 +360.460 / 415.000 = 1 + 0,8685 = 1,8685
lei,
respectiv 86,85% pe 6 ani;
Pentru un an: K = ^/1,8685-1; K=0,10981; K = 10,981% < 13%
3) RIR:
t=i
415.000 = 175.240 1( 1 ^^' R)
+ 331.240(1 + RIR)' 6
RIR se determina prin aproximari succesive şi interpolari liniare (fig. 11.2).
In cazul nostru pentru K = 13%, VAN = 360.460 (pozitiva), iar pentru VAN = 0,
RIR va trebui sa fie mai mare decat 13%
RIR - R • J. CR R ■ \ VANRmin
"VANRmin-VANRmax
VAN (32%) = + 58.556 . VAN (37%) = +10.550
VAN (33%) = + 48.213 VAN (38%) = + 1945
VAN (34%) = + 38.294 VAN (39%) = - 6380
VAN (36%) = + 18.987
AR=1% =» AVAN=8325; R!R=38% + 1 X (1945 / 8325) = 38% + 0,233%=38,23%
Acest proiect poate fi asimilat unui plasament efectuat la o rata de 38,23%.
RIR reprezentand un prag limita de rentabilitate pentru selecţionarea investiţiilor
rentabile, conducerea întreprinderii va refuza toate variantele de invests care
au o rentabilitate intema mai mare de 38,23% (VAN fiind negativ).
Criteriul RiRM porneste de la posibilitatea reinvestirii fluxurilor de trezorerie la o rata
medie de rentabilitate a întreprinderii rezultata din exerciţiile anterioare (re = 12%).
368
p = 6 1 6 . 3 6 0 , 1 5 9 . 1 0 0 ^ 7 7 5 , 4 6 0 ^ ^
415000 415000

R!RM = t=i
t=i
VAN
CÎn
-1
! 32 3334 353637 3839
grafica a RIR
Figura 11.2. Evidenţierea
)""' = 175240(1,12) 5 + 175240(1,12) 4 + 175240(1,12) 3 +
+175240(1,12) 2 + 175240(1,12) 1 + 331.240(1,12)°
= 1.690.005,3 mii
RlRM = -1 -0,26369 x 100 =
26,36%
4) Termenul de recuperare (TR):
TR =
CF
act/an —
act/an
t=1
TR = 415.000 /129.244,36 = 3,21097 ani
- = 775.466,21 / 6 = 129.244,36 mii / an
TR = 3 ani 2 luni şi 16 zile < 6 ani
Intrucat TR este mai mic de 6 ani înseamna ca asigura lichiditaţi imediate, fiind
eficient.
C-da 45 coala 24
50.000
40.000
30.000
20.000
10.000
-6.380 ----
C
R
Rata
369

Evidenţierea CF
Anul Investiţia CF, CFac, (K=13%) CFcumulat
0 415.000 - - -
TabeluI11.7.
- mii lei -
1 175240 155087,40 155.087,40
2 175240 137.230,44 292.317,84
3 175240 121.458,84 413.776,62
4 175240 107.474,69 521.251,37
5 175240 95.120,27 616.371,64
6 331.240 159.094,57 775.446,21
Deoarece proiectul întruneşte toate criteriile de rentabilitate, poate fi
acceptat.
Exemplul 4
Determinarea VAN şi RIR în cazul proiectelor complexe de investiţii.
O investiţie cu durata de viata de 2 ani prezinta urmatoarele caracteristici:
capitalul initial: 100 mil. - fluxurile nete de trezorerie (CF): 700 mil
(anul 1); -1200 mil (anul 2).
Deoarece fluxurile nete de trezorerie au semn (+) şi ( -) vor exista
doua RIR reale.
Vom avea: -100 + 700(1 + r)" -1200(1 + r)" =0 Daca X = (1 +
r) => -1200X + 700X -100 =0 Cautam radacinile polinomului
de gradul doi: y = aX + bX + c A = b 2 - 4ac = 700 2 - 4(-1200)(-
100) = 10.000
X =
-b±VA
2a
Xo =
-700 + -
2(-1200)
-700 -V10.000
2(-1200)
= 0,25
= 0,333
,-1
X = (1 + r) = 1 / (1 + r) = 0,25 => 1 + r = 4 => r = 3 = 1/(1 +
r) = 0,333 => 1 + r = 3 => r = 2 Pentru r = 200 sau r = 300:
VAN = 0 (curba intersecteaza axa absciselor => y = VAN = 0)
Pentru r = 0 ==> -100 + 700 -1200 = - 600
VAN va admite un maxim în punctui în care derivata întai (a acesteia) în raport cu
X = (1 + r) va fi nula şi derivata a doua va fi negativa.
Pentru X = (1 + r)" 1 , VAN = - 1200X 2 + 700X -100
VAN 1 = - 2400X + 700 = 0;
Pentru X = 700 / 2400 => 1 / (1 + r) = 7 / 24 => 1 + r = 24 / 7 = 3*4285 => r =
2,4285.
370
=
300%
= 200%

VAN" = - 2400 Deci
VAN este maxima pentru r = 242,85%
VAN
2,0833ş: .... ____ ........................................
^ I
100% ...-"'" 200% 242,85% 300%
-6001
Exemplul 5
Fig. 11.3. Evidenlierea grafica a VAN maxima
Situaţia în care proiectui nu admite RIR. Fie o investiţie cu durata de
viaţa 2 ani, cost inipial 100 mil. lei; mil. lei,
CF2 =-250 mil. lei.
Vom avea: -100 + 300(1 + r) - 250(1 + r) = 0
A = (300) - 4(-250)(-100) = -10.000
Deoarece A < 0 polinomul nu admite radacini şi deci nu exista RIR.
A =
B =
Exemplul 6
Criteriul VAN şi RIR sunt incompatibile.
Fie doua proiecte (cifrele sunt în mii lei):
AnO An1 An 2 An 3 An 4 Total neactualizat
(de la 1 la 4)
-1000 -
1000
VAN(K=10%)
RIR
200
600
300
400
400
200
700
200
A B Observaţii
208,387
17,56%
162,898
19,33%
Alege A
Alege B
1600
1400
= 300
Criteriul RIR favorizeaza proiectui B care degaţa mai repede fluxuri nete de
trezorerie ridicate. Acesta situaţie poate fi reprezentata grafic astfel (figura.
11.4.)
Aceasta egalitate este verificata pentru i = 14,34%.
Rata de actualizare pune în evidenţa trei cazuri:
1) Daca rata de actualizare este mai mare decat rata pivot (K > i),
proiectui B va fi mai rentabil decat A.
371

10
corespunzatoare ambelor proiecte de investiţii
14,34"'",.
T7,56
19733
rata l& RIR
A RIRB
pivot
Fig. 11.4. RIR
2) Daca rata de actualizare este mai mica decat rata pivot (K < i) VAN
sunt identice, dar proiectul B are o RIR mai ridicata decat A.
3) Daca rata de actualizare este inferioara ratei pivot (K < i) exista
urmatoarea discordanfa:
- VAN pentru A este superioara VAN pentru B
- RIR pentru B este mai mare decat RIR pentru A
In acest caz neexistand o metoda pur rationala pentru alegerea unui proiect
(VAN şi RIR incompatibile) se recomanda utilizarea altor criterii:
VANI (VAN integrata sau ajustata) şi RIRI (RIR integrat sau modificat). In
acest caz, facand ipoteza reinvestirii fluxurilor nete de trezorerie la o rata
observata pe piaţa (r\ = 14%, ipoteza mai realista) se recalculeaza VAN şi RIR,
proiectul analizandu-se dupa VANI şi RIRI:
VANIQ = -10 +
(1 + 0"
CÎn
200(1,14) 3 +300(1,14) 2 + 400(1,14) 1 +700
(1,10) 4 =
-1000 =
1258,239 -1000 = 258,239 mil. lei
600(1,14) 3 + 400(1,14) 2 +200(1,14) 1 +200
VANI0 pentru proiectul B =
-1000 =
(1.10) 4
= 1254,536 -1000 = 254,536 mil. lei
Daca r este RIRI şi n rata de reinvestire, atunci RIRI va fi:
372
600
400
208
162
81
W A M I t ■ . . .
VANI0 pentru proiectu A =
t=1
(1 + 0

RIRIA: 1000 = 200(1,14)3,300(1,14)^,400(1,14)^700^ = g
(1 + r) 4
RIRIB: 1000 = 600(1,14)3 +400gi4) 2 , 200(1,14)^200 ^ f= ^%
Se constata urmatoarele:
1) VANI sunt mai ridicate decat VAN, deoarece rata de reinvestire a
fluxurilor nete este superioara ratei de actualizare utilizata (in caz
contrar VANI < VAN).
2) Dupa criteriul VANI vom alege proiectul A deşi, diferenţa faţa de B în
acest caz 3,703 mil (258,239 - 254,536) este inferioara celei generate
de VAN în favoarea proiectului A în suma de 45,939 mil. lei (208,387 -
162,898).
3) RIRI sunt mai mici decat RIR, deoarece rata de reinvestire (rj) este
mai mica decat RIR ţt\ < RIR). Daca x\ = RIR atunci RIRI = RIR, iar
daca rj > RIR => RIRI > RIR. In cazul prezentat RIRIB > RIRIA.
determina alegerea proiectului A.
Aceasta corecţie este importanta deoacere determina fluxuri nete de
trezorerie imediate. Ipoteza reinvestirii fluxurilor nete de trezorerie la o rata mai
realista rj este foarte interesanta, întrucat permite depasirea inconvenientelor
formulate de VAN şi RIR. Astfel VANI şi RIRI devin doua criterii compatibile, şi
se poate face selectia proiectului eel mai rentabil (proiectul A).
Exemplul7
O investiţie necesara pentru creşterea producflei se ridica la 16.000 mil. lei iar
NFR legata de aceasta noua activitate este evaluata la 800 mii. lei. Modalitaţile
de finan^are avute în vedere pot fi:
- finantarea totala prin fonduri proprii;
- finan^area mixta, respectiv, fonduri proprii în propose de 25% si
capitaluri straine 75%.
Societatea comerciafa poate contracta un împrumut pentru finantarea investiţiei
la o rata anuala de dobanda de 16% (rata reala) rambursabil în 5 ani prin
anuitafi constante, prima fiind pJatita la 31 dec. (N+1). Aceasta investiţie va fi
amortizata regresiv în 5 ani cu o cota de 40%, valoarea reziduala neta la finele
perioadei (dupa 5 ani) fiind de 3000 mil. lei.
CF anual previzionat înaintea amortizarilor, cheltuielilor financiare
(dobanzile) şi impozitului pe profit va fi de 6000 mil. lei.
Aplicand metoda VAN, şi utilizand o cota de impozit pe profit de 50%
(pentru simplificare), stabiliţi rentabilitatea proiectului în cele doua modalitati de
finanţare daca se utilizeaza o rata de actualizare de 20%.
Rezolvare:
Studiul rentabilitafii proiectului. 1) Tabloul de
amortizare a investiţiei (tabelul 11.8.) Durata de
amortizare: 5 ani
373

Cota regresiva: 40%
Tabloul de amortizare a investitiei-
Tabelul 11.8.
mil. lei -
Anii Baza de amortizare AmortizSri anuale Valoarea contabilS neta
(N+1) 16.000 16.000x40% = 6400 9.600
(N+2) 9.600 9.600 X 40% = 3.840 5.760
(N+3) 5.760 5760 X 40% = 2.304 3.456
(N+4) 3.456 3456:2 = 1728 1.728
(N+5) 1.728 3456:2 = 1728 -
2) Tabloul de amortizare a împrumutului (tabelul 11.9.)
Suma împrumutului: 16.000 x 75% = 12.000 mil. Rata
anuala de dobanda: 16% Rambursarea în 5 ani prin
anuitati constante
a = 12.000
Anii Capital rambursat
la sfarşitul anului
N + 1
N + 2
N + 3
N + 4
N + 5
0,16
1-1,16"
12.000
10255,0884
8230,99094
5883,03789
3159,41235
- = 12.000
0,16
1-0,476113
Total = 16.000
= 3664,9116 mil
Tabloul de amortizare a împrumutului
Dobanda anuala Amortizari
12.000x0,16=1920
10255,0884x 0,16=1640,81414
8230,99094x0,16= 1316,95855
5883,03789 xO,16 = 941,28606
3159,41235x 0,16 = 505,50598
anuale
1744,9116
2024,09746
2347,95305
2723,62554
3159,41235
Tabelul 11.9
- mil. lei-
Anuitaţi
constante
3664,9116
3664,9116
3664,9116
3664,9116
3664,91883
Total 6324,56473 12.000 18324.56473
--^^^ Exerciţii
Tabloul fluxurilor nete de trezorerie
(N + 1) (N + 2) (N + 3) (N + 4) (N + 5)
Fluxuri ""-"--—*»
CF previzionat 6000 6000 6000 6000 6000
Amortismente -6400 -3840 -2304 -1728 -1728
Rezultatul înainte de impozit -400 + 2160 + 3696 + 4272 + 4272
Impozit 50% + 200 -1080 -1848 -2136 -2136
Rezultatul net -200 + 1080 + 1848 + 2136 + 2136
374
Tabelul 11.10
- mil. lei

Finanţare proprie
Tabelul 11.10 (continuare)
CAF = Rnet. + Amortiz. + 6200 +4920 + 4152 + 3864 + 3864
NFR + val. rezid. neta - - - - NFR 800
V.^3000
Fluxuri nete de trezorerie + 6200 +4920 + 4152 + 3864 7664
Finanfare mixtS
1/2 chelt. financiare (50%
fiind impozitul)
1920:2=
-960
1640:2 =
-820
1316:2 =
-658
942:2 = 506 :2 =
-471 -253
Rambursarea împrumutului -1745 -2024 -2348 -2724 -3159
Fluxuri nete de trezorerie + 3495 + 2076 + 1146 + 669 + 4252
Coeficient de actualizare
(1,2)'
Fluxuri nete de trezorerie actualizate
0,83 0,69 0,58 0,48 0,40
Finanţarea proprie + 5146 + 3395 + 2408 + 1855 + 3066
Finanţarea mixta + 2901 +1432 + 665 + 321 + 1701
Finanţarea proprie: VANFP
VANpp = - (16.000 + 800) + 5146 + 3395 + 2408 + 1855 + 3066 = - 930
Deoarece VAN este negativa, proiectul nu este rentabil.
Finantarea mixta: VANFM
VANFM = - (16.000 X 25% + 800) + 2901 +1432 + 665 + 321 + 1701 = + 2220
Proiectul este rentabil deoarece VAN este pozitiva.
In concluzie, se va respinge^ solulia finantarii proprii, acceptandu-se
finanţarea mixta pentru ca VAN > 0. In legatura cu rezuitatele obţinute se poate
face urmatoarea remarca: rentabilitatea capitalurilor proprii creste atunci cand
întreprinderea recurge la capitaluri imprumutate al caror cost este inferior ratei
de rentabilitate economics, aceasta datorita efectului de levier financier al
îndatorarii.
STUDII DE CAZ:
® In vederea extinderii capacitaţii de produce existente, o întreprindere
de confecţii achiziţioneaza utilaje în valoare de 60.000 mil. lei. In urma
consuitarii furnizorilor, conducerea întreprinderii selecteaza la acelasi cost initial
doua propuneri satisfacatoare nevoilor sale, avand urmatoarele caracteristici:
Marja bruta de autofinanţare sau
(CÎnet) anual
Propunerea 1 Propunerea 2
1 20.000 10.000
2 20.000 10.000
3 20.000 30.000
4 20.000 40.000
- mil. lei -
375

Comparaţi cele doua proiecte aplicand urmatoarele criterii de apreciere:
a) rentabilitatea medie (Rm);
b) termenul de recuperare (TR) In funcţie de: MBAmecţiei MBAcumuţata,
(K=10%);
c) valoarea actuala neta la o rata de actualizare de 10% apoi la 20%;
d) RIR.
Obs.: Costul iniţial corespunde cheltuielilor cu achiziţionarea imobilizarilor
amortizabile liniar pe patru ani (pentru actualizare se vor utiliza coeficienţi cu 3
zecimale).
© O întreprindere vizeaza realizarea unei investiţii de extindere a activitaţii
de 1040 mil. lei cu o durata de viaţa economica estimata la 4 ani. Investiţia va fi
amortizata liniar in 4 ani, putand fi revanduta la sfarsitul duratei de funcţionare,
la un preţ de 13 mil. lei (neglij and indicele de inflaţie). Veniturile suplimentare
generate de noua investiţie sunt estimate la 1300 mil. lei anul 1, 1690 mil. lei
anul 2, 2340 mil. lei anul 3, 1820 mil. lei anul 4, iar plaţile reprezinta 780 mil.
anul 1, 1040 anul 2, 1404 anul 3,1131 anul 4.
Rentabilitatea minima sperata de conducerea întreprinderii este de 15%
(rata de actualizare), iar cota de impozit pe profit reprezinta 38%.
Evaluaţi rentabilitatea proiectului de investipie avand in vedere criteriile
bazate pe actualizare, respectiv:
a) VAN;
b) Indicele de profitabilitate;
c) RIR;
d)TR.
(D O societate comerciala en-gros încheie un contract cu (un comerciant
independent) o societate cu amanuntul pentru aprovizionarea acesteia cu
produse alimentare..
Contractul se va incheia pentru o perioada de 4 ani şi prevede pentru
primul an o cifra de afaceri de circa 9 mil. lei. Cifra de afaceri va creste anual cu
15%.
Marja comerciala bruta asupra produselor vandute de societatea en-gros
va fi 20%.
Alte consumuri intermediare (cheltuieli externe) specifice acestui proiect vor
reprezenta 6% din cifra de afaceri.
De altfel, acceptand contractul, societatea comerciala en-gros va suporta şi
alte plaţi generate de operaţiile urmatoare:
- achiziţionarea unui nou material rulant la valoarea totala de 980.000
lei, amortizabil liniar pe 5 ani. Dupa 4 ani acest utilaj va fi vandut.
Preţul de cesiune al utilajului se negociaza la circa 30% din pre\u\ ca
nou (raport dintre valoarea materialului vechi de 4 ani şi costul ca
nou) in condiţiile unei inflaţii anuale de 6,5% (rata reala). inchirierea
unui depozit pe 4 ani, cu plata anuala in avans de 270.000 lei.
angaţarea de noi funcţionari, ale caror costuri (salarii şl cheltuieli
sociale) se vor ridica în primul an la 600.000 lei. Rata de crestere
anuala a acestor cheltuieli va fi de 7%.
376

Nevoia de fond de rulment a societaţii en-gros a fost estimata la minus 6
zile cifra de afaceri.
Vom lua ca rata de actualizare (costul capitalului) 12% şi cota impozitului
pe profit 40% (pentru simplificarea calculelor).
In scopul evaluarii economice a proiectului, sa se stabileasca criteriile de
selectie bazate pe actualizare în funcţie de care activitatea societaţii en-gros
este rentabila, respectiv:
a) Valoarea actuala neta (VAN);
b) Indicele de profitabilitate;
c) Rata interna de rentabilitate (RIR) precum şi rata interna de rentabilitate
modificata (RIRM), presupunand ca se reinvestesc fluxurile nete de trezorerie
intermediare ale acestui proiect la o rata de actualizare de 9% (reprezentand
rata medie de rentabilitate);
d) Termenul de recuperare.

Capitolul 12 DECIZII DE
FINANŢARE PE TERMEN LUNG
Decizia de finanţare face alegerea între sursele proprii de capital şi cele
tmprumutate. Criteriul de selecţie al surselor de finantare Tl reprezinta costul
procurarii capitalurilor urmarindu-se reducerea acestuia. Costul capitalului este
un cost mediu ponderat al diferitelor surse de finantare la dispozifia
întreprinderii, determinat cu ajutorul relaţiei:
mp
_ Capitaluri proprii x Rentabilitate financiara + Datorii x Rata dobanzii
Capitaluri proprii + Datorii
12.1. SURSELE PROPRII
In cadrul surselor proprii, principala alegere se face între autofinanţare
(capital intern) şi aporturi noi de capital (surse proprii externe). Sursele proprii
sunt:
- interne: autofinantarea, vanzarea de active fizice şi financiare;
- externe: aporturi noi de capital, subventii de la bugetul statului.
Autofinantarea, reprezentand acumularea de capital degaţata în cursul
exerciţiului contabil incheiat, este cea mai eficienta soluţie de finanţare a
nevoilor permanente (în general capitalul intern din autofinanţare nu este
costisitor).
Autofinantarea are la baza capacitatea de autofinanţare disponibila dupa plata
dividendelor.
Autofinantarea = CAF - Dividende platite
CAF este generata de marimea amortizarilor şi provizioanelor calculate şi
neutilizate înca precum şi din marimea profitului net nerepartizat înca
(rezervele).
Vanzarea de active fizice şi financiare reprezinta activitatea de
dezinvestire a capitalurilor alocate anterior în activele întreprinderii, in scopul
oferirii unei surse interne de finantare a investipor viitoare. Aceasta sursa se
degaţa numai daca vanzarea activelor se realizeaza cu un castig de capital
(valoarea de vanzare este mai mare decat valoarea neamortizata reevaluata).
De altfel, incasarile din vanzarea activelor presupun recuperarea dintr-o data a
capitalului ramas, care altfel s-ar fi recuperat în timp pe calea amortizarii.
Autofinantarea, desi reprezinta metoda de baza în constituirea fondurilor,
în conditiile unei dezvoltari de proporţii mari a întreprinderii, aceasta devine
insuficienta şi de aceea se apeleaza la surse externe de capital:
379

surse proprii, constituite prin aporturi noi de capital sau, prin subvenţii
de la bugetul statului;
surse tmprumutate, constituite prin emisiunea şi vanzarea de
obligaţiuni sau contractarea unor noi credite bancare pe termen
mediu şi lung;
surse inchiriate, cu posibilitatea cumpararii ulterioare (de regula la
încheierea contractului de leasing) la un preţ prestabilit a bunurilor
mobiliare închiriate. Leasing-ul sau creditul-bail reprezinta o forma
speciala de închiriere a bunurilor prin care chiriasui obţine avantajele
legate de posesiunea bunului închiriat, în timp ce finanţarea achiziţiei
acestuia este facuta de catre societatea de leasing 1 . In schimbul
avantajelor oferite, întreprinderea plateste societaţii de leasing o
chirie, care în mod normal trebuie sa acopere amortizarea bunului
închiriat şi dobanzile corespunzatoare fondurilor investite de societate
pentru cumpararea bunului respectiv, dar sa ofere şi o marja de profit
societaţii de leasing. Pe durata contractului chiria se contabilizeaza
ca o cheltuiala de exploatare, iar la încheierea aces-tuia valoarea
reziduala a bunului majoreaza valoarea imobilizarilor.
Aporturile noi de capital sunt mobilizate pentru cresterea capitalului
social. Alaturi de acestea, majorarea capitalului social, poate îmbraca şi alte
forme, între care: încorporarea rezervelor, fuziunea şi absorbţia, conversia
datoriilor. Dintre toate aceste forme se considers ca numai majorarea
capitalului prin aporturi noi în numerar reprezinta o operaţiune de finanţare
directa, deoarece procura întreprinderii lichiditaţi suplimentare, celelalte nefiind
altceva decat conversii ale posturilor de pasiv fara a determina cresterea
surselor de finanţare.
Majorarile de capital prin aporturi noi în numerar pot fi realizate fie prin
majorarea valorii nominale a acfiunilor vechi (mai rar practicata), fie emisiunea
de noi acţiuni la valoarea nominala a vechiior acţiuni (mai rar) sau la o valoare
majorata în funcţie de valoarea bursiera a vechiior acţiuni (eel mai frecvent). Prin
majorarea valorii nominale a vechiior acţiuni rezulta o valoare nominala noua
determinate astfel:
Valoarea nominala noua = Valoarea nominala veche + Aportul suplimentar de la
acţionarii vechi
. . , .. . . . .. .. ,. Cresterea capitalului
Aportul suplimentar de la actionani vechi =---------------------- —.-------- —-
N(Numarul acţiunilor vechi)
Aceasta soluţie întampina obstacole, datorita faptului ca este greu ca toţi
actionarii vechi sa consimta sa-si aduca aportul la majorarea de capital.
Emisiunea de noi acfiuni la care sa subscrie, atat vechii acţionari, cat şi
alţii noi, este o soluţie mai des practicata. Emisiunea de acţiuni noi influenţeaza
asupra diluarii valorii capitalului pe actionar, a diluarii beneficiului pe acţiune, dar
şi a diluarii puterii exercitate de actionari (în conditiile în care vechii acţionari nu
pot cumpara noi acţiuni). In compensarea efectelor de diluare, vechii acţionari
1 1. Stancu, Gestiunea financiara a agen(ilor economici, Ed. Economics, Bucureşti, 1994, p. 283.
380

vor primi un anumit numar de drepturi de subscriere, care pot fi vandute catre
noii actionari ce doresc sa subscrie la capitalul thtreprinderii. Astfel, pentru a
intra în posesia unei noi acţiuni, oumparatorul trebuie sa dispuna sau sa
achiziţioneze un numar de drepturi de subscriere (n V ac^iunile fiind prea scumpe, subscriitorii vor fi îndepartaţi de la
cumpararea acestora;
-E > Vn rezulta o primS de emisiune utilizata pentru acoperirea cheltuielilor
generate de emisiune şi vanzarea noilor actiuni (E - Vn = Prima de
emisiune)
Prima de emisiune se înscrie în pasivul bilantului alaturi de capitalul social
sau se poate încorpora în acesta printr-o noua majorare de capital;
Dupa cresterea capitalului, valoarea de piata (teoretica) a tuturor acţiunilor
(VP) se calculeaza astfel:
vp _ NxV + nxE N
+ n
Diferenţa dintre valoarea de piata înainte de cresterea capitalului (V) şi
valoarea de piata (teoretica) dupa creşterea acestuia (VP) reprezinta valoarea
(teoretica) a dreptului de subscriere (ds) şi se determina conform rela)iei:
Y + n x E
a _ V-VP = I V-""
ţ N + n
V( V - E) x ^
Dreptul de subscriere reprezinta pierderea de
valoare a acţiunii vechi (ca urmare a efectului de diluare) cu care va fi
recompensat detinatorul acesteia pentru a nu fi afectat de majorarea capitalului.
Dreptul de subscriere fiind un titlu de valoare negociabil, pe toata durata
subscrierii, poate fi vandut la bursa de catre vechii acfionari care nu doresc sa
subscrie la cresterea de capital. Prin vanzare ei încaseaza o suma egala cu
pierderea de valoare a actiunilor pe care le deţine ca urmare a efectului de
diluare. Actionarul vechi, care doreste sa subscrie la crefterea de capital, va
procura o actiune noua la pretul de emisiune daca acesta dispune de un anumit
numar de drepturi de subscriere (nds)-
Vechiul acţionar are deci, alternativa sa subscrie la numarul de titluri
corespunzator (numarul de actiuni noi), sau sa vanda drepturile de subscriere,
asa meat, el nu va pierde nimic, dar nici nu va castiga. :
381

Cumparatorul neacţionar (actionarul nou) pentru a intra in posesia unei
acţiuni noi, va plati emitentului preţu! de emisiune şi va cumpara de la un
acţionar vechi un anumit numar de drepturi de subscriere (ndS).
Majorarea capitalului prin încorporarea rezervelor, a primelor de
emisiune ?i a profitului nerepartizat reprezinta o operaţiune de finanţare
indirecta (fara aport nou).
Incorporarea rezervelor in capitalul social se poate realiza prin doua
modalitaţi:
- emisiunea de noi acţiuni (la aceeasi valoare nominala cu cele
existente) care se impart gratuit acţionarilor vechi; cresterea valorii
nominale a vechilor acţiuni (mai rar practicata).
Se calculeaza în acest caz capitalizarea bursiera înainte şi dupa emisiune şi
se stabileşte apoi valoarea unei actiuni dupa încorporare (VP). Diferenţa
dintre valoarea de piaţa a unei actiuni înainte de emisiune (V) şi valoarea
teoretica a acesteia dupa emisiune (VP) reprezinta valoarea teoretica a
dreptului de atribuire (da). Aceasta se stabileşte similar cu cea a dreptului de
subscriere, în care valoarea de emisiune a acţiunilor noi este zero (acţiunile noi
sunt distribute în mod gratuit):
N+n N+n
Dreptul de atribuire, atasat fiecarei actiuni vechi, recompenseaza pierderea
de valoare de piaţa a acţiunilor vechi (prin cresterea numarului de actiuni
emise). Dreptul de atribuire, fiind negociabil, poate fi vandut de actionarul vechi,
atunci cand acesta refuza sa-l foloseasca pentru primirea unui numar de actiuni
noi gratuite proportional cu cele detinute anterior. Prin atribuirea de actiuni
gratuite, situaţia bogaţiei actionarilor ramane neschimbata, modificandu-se însa
numarul de titluri, care sporind face ca bogaţia sa fie repartizata pe mai multe
actiuni. Deci, actionarul nu risca reducerea profitului, ci doar repartizarea
acestuia pe un numar mai mare de acţiuni. In schimb, puterea şi controlul
acţionarului asupra societaţii se întaresc ca efect al majorarii numarului de titluri
deţinute.
Se prezinta în continuare cateva exemple care vor ilustra modalitaţile de
majorare a capitalului şi modificarile generate de acestea în posturile
corespunzatoare din bilanţ.
Exemplul 1
Capitalul unei societaţi comerciale este compus din 500.000 titluri a caror
valoare bursiera este de 30.000 lei înainte de cresterea capitalului. Ea emite
100.000 de titluri suplimentare la 22.500 lei / actiunea.
Sa se determine
a) Valoarea (teoretica) de piaţa a acţiunilor dupa majorarea capitalului;
b) Numarul drepturilor de subscriere necesare pentru a procura o
acţiune noua;
c) Valoarea teoretica a drepturilor de subscriere;
d) Suma platita pentru cumpararea unei noi actiuni, atat de vechii
acţionari, cat şi de cei noi.
382

Rezolvare:
a) Valoarea (teoretica) de piaţa a actiunilor dupa majorarea capitalului:
vp _ NxV + nxE . vp _ 500.000x30.000x 100.000x22.500 ' .
N + n ' ~ 500.000 + 100.000 " *
&
b) Numarul drepturilor de subscriere (n,jS):
ndS = N / n = 500.000 /100.000 = 5
Daca acţiunile noi sunt rezervate în totalitate vechilor acţionari şi fiecarei
acţiuni i se ataşeaza un drept preferential de subscriere, vor trebui
prezentate 5 drepturi de subscriere pentru a cumpara o acţiune noua la
preţul de 22.500 lei
c) Valoarea teoretica a drepturilor de subscriere (ds):
ds = (v " E) NT^ = (30000 " 22 - 5OO) SolH 250 lei
sau
ds = 30.000 - 28.750 = 1250 lei
d) Un acţionar vechi va plati pentru o acţiune noua preţul de emisiune,
respectiv 22.500 lei, diferenţa pana la 28.750 reprezentand cele 5 drepturi
de subscriere acordate de societate pentru compensarea pierderii
generate de diminuarea cursului acţiunilor.
Valoarea ds: 5x1250 = 6250
Valoarea de emisiune: 28.750 - 6250 = 22.500
Noul acţionar va plati pentru cumpararea unei noi acţiuni suma de
28.750 lei, reprezentand valoarea teoretica a unei acţiuni dupa majorarea
capitalului. Aceasta suma reprezinta preţul de emisiune (22.500 lei) plus
un numar de 5 drepturi de subscriere (6250 lei).
Exemplul 2
O societate comerciala pe acţiuni dispune de un capital social format din
90.000 de acţiuni, cu valoarea nominala de 10.000 lei / acţiunea. Valoarea
bursiera a acţiunilor societaţii este de 15.000 lei / acţiunea.
Societatea doreste majorarea capitalului social cu suma de 100 mil. lei, prin
aporturi noi în numerar.
1) Sa se realizeze majorarea capitalului social utilizand doua modalitaţi:
a) creşterea valorii nominale a acţiunilor vechi;
b) printr-o emisiune suplimentara de acţiuni, la valoarea nominala a
celor vechi.
2) In situaţia în care conducerea societaţii, autorizata de Adunarea
Generala a acţionarilor, realizeaza emisiunea suplimentara de 10.000 acţiuni noi
pe care le vinde la o valoare de emisie de 14.000 lei / acţiune, se cere:
a) sa se determine valoarea de piaţa (teoretica) a acţiunilor dupa
cresterea capitalului;
b) sa se determine valoarea teoretica a drepturilor de subscriere;
c) sa se calculeze numarul drepturilor de subscriere necesare pentru
achiziţionarea unei acţiuni noi şi apoi sa se determine suma platita
pentru cumpararea unei acţiuni noi atat de vechii acţionari cat şi de
cei noi.
383

Rezolvare:
a) Metoda cresterii valorii nominale a actiunilor vechi:
Aportul suplimentar al vechilor actionari = Creştereacapitalului
Numarul acţiunilor
100.000.000 __
1111 1
90.000 '
Valoarea nominala a unei acţiuni noi = 10.000 + 1111,11 =11.111,11 lei
Capitalul social dupa majorare = 90.000 x 11.111,11 = 1 miliard lei
b) Metoda cresterii numarului acţiunilor la valoarea nominala a celor
vechi:
.. _ . . .. . . Cresterea capitalului 100.000.000 „„-,„_ .. .
Numarul de acţiuni noi =------- ---------- - -------- = ----------------- = 10.000 actiuni
Valoarea nominala 10.000
Numarul total al actiunilor = 90.000 + 10.000 = 100.000 acţiuni
Capitalul social dupa majorare = 100.000 x 10.000 = 1 miliard lei.
c) Valoarea de piaţa (teoretica) a acţiunilor dupa cresterea capitalului (VP):
v p _ N x V + n x E
N + n
în care: '
N = numarul acţiunilor vechi; n = numarul acţiunilor noi; V =
valoarea bursiera a acţiunilor vechi; E = valoarea de emisiune
a acţiunilor noi (preţul de emisiune).
vp _ 90.000 x 15.000 +10.000 x 14.000 = 1.350.000mii + 140.000mll
90.000 + 10.000 ~ 100.000
_ 1.490.000mii
100.000
VP = 14.900 lei; deci VN < E < V, adica 10.000 < 14.000 < 15.000
2.b) Valoarea teoretica a drepturilor de subscriere (ds): ds = V -
VP = 15.000 -14.900 = 100 lei sau
ds = (V - E)-^—; ds =(15.000-14.000) ------- AW ----- _
v
s
N + n
90.000 + 10.000
c) Numarul drepturilor de subscriere (nds):
| nds = N / n ]
- 90.000/ 10.000 = 9
Un deţinător de 9 acţiuni vechi, poate cumpăra o acţiune noua la preţul de
.emisiune, respectiv 14.000, diferenţa pana la 14.900 lei reprezentand cele 9
drepturi de subscriere; acordate de societatea comerciala pentru compensarea
pierderii cauzata de diminuarea cursului acţiunilor.
Valoarea ds: 9x100 = 900
Valoarea de emisiune: 14.900-900 = 14.000
384

Capitalul unui acţionar care deţinea 9 acţiuni vechi şi a cumpSrat una
nou3, în condiţiile beneficierii de drepturile de subscriere, va fi de:
(9 x 15.000) + (1 x 14.000) = 135.000 + 14.000 = 149.000 lei adica identic cu
valoarea de piata (teoretica) a 10 actiuni dupa majorarea capitalului:
10 actiuni x 14.900 = 149.000 lei
Daca actionarul vechi nu doreşte, sau nu poate sa cumpere actiuni noi, el
poate vinde drepturile de subscriere, altor cumparatori interesati. în acest
caz, capitalul vechi uiui acflonar va fi de: 9 x 14.900 = 134.100 lei, mai mic decat
valoarea bursiera inainte de emisiune: 9 x 15.000 = 135.000 lei. Diferenţa (de
900 lei): 135.000 - 134.100 = 900 lei, reprezinta valoarea drepturilor de
subscriere pe care actionarul le poate vinde.
In concluzie, vechiul acţionar dispune de acelasi capital avut înainte de
emisiune, respectiv 135.000 lei (134.100 + 900).
Noul acţionar va pl&ti pentru cumpararea unei acţiuni noi preţul de
emisiune (14.000 lei) plus un numar de 9 drepturi de subscriere, astfel încat, Tl
va costa pentru o acfiune noua suma de 14.900 lei (14.000 + 9 x 100), adica
valoarea de piata (teoretica) a unei actiuni dupa majorarea capitalului.
Exemplul 3
O societate pe actiuni prezinta urmatoarea situate, referitoare la capitalul
propriu:
capital social: 60.000.000 lei; constituit din 400 actiuni cu valoare
nominala 15.000 lei / actiune;
- fond de rezerva: 10.000.000 lei
- valoare de piaţa a vechilor actiuni: 17.000 lei/actiune.
Se decide cresterea capitalului social prin încorporarea unei parţi a fondului
de rezerva, emitandu-se 600 actiuni noi care se vor distribui în mod gratuit
acţionarilor.
Sa se determine valoarea de piata a unei actiuni dupa majorarea capitalului
şi valoarea teoretica a dreptului de atribuire.
Rezolvare:
Inainte de emisiune situafia capitalului propriu era:
- capital social (4000 actiuni x 15.000) 60.000.000
- fond de rezerva 10.000.000
- capital propriu 70.000.000
Dupa majorarea capitalului situaţia se prezinta astfel:
- capital social (4600 actiuni x 15.000) 69.000.000
- fond de rezerva (10.000.000 - 600 x 15.000) 1.000.000
- capital propriu 70.000.000
Valoarea de piata a unei actiuni dupa majorare (VP):
VP = ^1; VP = 4000 * 17 - 000 = 14.782,61 lei
N + n 4000 + 600
Deoarece valoarea bursiera a unei actiuni dupa majorare este mai mica decat
cea a unei actiuni vechi, se creeaza impresia ca actionarul pierde 2217,39 lei
C-da 45 coala 25 385

pentru fiecare acţiune (17.000 - 14.782,61). In realitate, acţionarul nu pierde
nimic, deoarece beneficiaza de dreptul de a i se atribui noi acţiuni pentru
compensarea pierderii.
n x V .
N + n ' da =
Exemplul 4
600x17.00
0 4000 +
600
= 2217,39 lei
Bilanţul financiar al unei societaţi pe acţiuni la 31-XII-N, dupa repartizarea
profitului are urmatoarea structure (tabelul 12.1.)
BilanJ financiar la 31 - XII - N
Tabelul 12.1.
Activ Sume Pasiv Sume
Activ imobilizat 5.000.000 Capital propriu 6.700.000
Active circulante 3.750.000 - Capital social (5000 act.; 5.000.000
- VN = 1000)
- Stocuri 260.000 - Rezerve 1.700.000
- Creanţe 1.750.000 Datorii pe termen scurt 2.050.000
- Disponibilitaţi 1.740.000 - Furnizori 1.300.000
-lei-
- Credite de trezorerie 750.000
Total 8.750.000 Total 8.750.000
La începutui anului (N+1) Adunarea Generala a acţionarilor decide
majorarea capitalului printr-o emisiune de 3000 titluri; la un preţ de emisiune de
1100 lei.
Se cere:
a) Sa se calculeze prima de emisiune;
b) Sa se determine valoarea bilanţiera a unei acţiuni înainte de emisiune
(valoarea intiala);
c) Inregistrarea modificarilor generate de majorarea capitalului in
posturile corespunzatoare din bilanţ şi determinarea valorii unei acţiuni
dupa majorare.
386
Rezolvare:
a) Prima de emisiune = Preţ de emisiune (E) - Valoare nominala (Vn)
Prima de emisiune = (1100 -1000) x 3000 = 300.000 lei
b) Valoarea iniţiala bilanţiera =
Capital propriu
Numarde acţiuni vechi
5000
6.700.000
= 1340 lei/acţiune
c) înregistrarea modificarilor generate de majorarea capitalului se poate
observa in tabelul 12.2.

Bilanţul dupa" majorare
Tabelul 12.2
Activ Sume Pasiv Sume
Activ imobilizat 5.000.000 Capital propriu 10.000.000
Active circulante 7.050.000 - Capital social (8000 act.; 8.000.000
VN = 1000)
- Stocuri 260.000 - Rezerve 1.700.000
- Creanţe 1.750.000 Prime de emisiune 300.000
- Disponibilitaţi 5.040.000 Datorii pe termen scurt 2.050.000
(Disponibilitaţi initiate +
Preşul de emisiune (3000
x 1100 = 3.300.000))
- Furnizori 1.300.000
- Credite de trezorerie 750.000
Total 12.050.000 Total 12.050.000
Valoarea bilantfera a unei acţiuni dupa majorare = 10.000.000 / 8000 = 1250 lei /
acţiunea
Exemplul 5
Presupunem ca societatea prezentata în exemplul 4 decide dupa
majorarea capitalului prin aportul in numerar al acţionarilor, o noua majorare de
capital prin incorporarea rezervelor şi a primelor de emisiune, printr-o emisiune
suplimentara de 2000 acţiuni la aceeasi valoare nominala cu cele existente.
Valoarea bursiera a vechilor acţiuni este de 1250 lei / acţiunea.
Se cere:
a) Valoarea bilanţiera dupa majorarea capitalului şi valoarea teoretica a
dreptului de atribuire;
b) Explicaţi modificarile produse în cadrul posturilor din bilanţ.
Rezolvare:
a) Valoarea bilanţiera înainte de incorporarea rezervelor şi primelor de
emisiune:
10.000.000 / 8000 = 1250 lei / acţiunea
Valoarea bilanţiera dupa majorarea capitalului prin incorporarea
rezervelor şi primelor: 10.000.000 / (8000 + 2000) = 1000 lei / acţiunea da
= 1250-1000 = 250 lei sau
. nV 2000x1250 ocn. .
da = —— = ----------------- = 250 lei
n + V 2000 + 8000
b) Modificarile se produc la posturile: Capital social, Rezerve şi Prime de
emisiune, astfel:
Capital social (10.000 x 1000) 10.000.000
Rezerve -
Prime de emisiune -
Capital propriu 10.000.000
-lei-
387

STUDII DE CAZ:
® O societate comerciala realizeaza o majorare de capital printr-o
emisiune suplimentara de 40.000 acţiuni, pentru trei titluri vechi emijandu-se
unul nou. Valoarea nominala a acţiunilor este de 20.000 lei / acţiune, iar
valoarea de emisiune a noilor acţiuni de 24.000 lei / actiune.
Cursurile la bursa ale acţiunilor vechi şi ale drepturilor de subscriere sunt
25.000 lei / actiune şi respectiv 450 lei.
Se cere:
a) sa se stabileasca valoarea teoretica a acfiunilor dupa majorarea
capitalului;
b) sa se determine valoarea teoretica a dreptului de subscriere si
numarul drepturilor de subscriere necesare pentru cumpararea unei
acţiuni noi. Sa se interpreteze rezultatele obţinute.
© Adunarea Generala a unei societaţi decide majorarea capitalului social
prin încorporarea unei parţi din rezerve printr-o emisiune de noi acţiuni (la
aceeasi valoare nominala cu cele existente) care se vor împarţi gratuit
acţionarilor sai. Din rezervele totale de 7 mil. lei reflectate în pasivul bilanţului se
încorporeaza 5 mil. lei, emitandu-se un numar de 1000 acţiuni noi la o valoare
nominala de 5000 lei / actiune. Capitalul social inainte de majorare era constituit
din 2000 acţiuni.
Calculati valoarea actiunilor înainte de emisiune şi dupa emisiune, valoarea
teoretica a dreptului de atribuire şi aratati modificariie produse în cadrul
posturilor de pasiv ale bilanţului.
® Bilanţul financiar al unei societaţi pe acţiuni la 31-XII-N se prezinta în
tabelul 12.3.
Tabelul 12.3
Bilant financiar la 31-XII-N
-lei-
Activ Sume Pasiv Sume
Activ imobilizat 8.000.000 Capital propriu 9.600.000
Active circulante 2.350.000 - Capital social (6000 acţiuni) 9.000.000
- Stocuri 163.000 - Rezerve 600.000
- Creante 1.100.000 Datorii pe termen scurt 750.000
- Disponibilitaţi 1.087.000
Total 10.350.000 Total 10.350.000
Societatea decide majorarea capitalului social de la 9.000.000 lei la
13.500.000 lei, printr-o emisiune de acţiuni la un pret de emisiune de 1550 lei,
valoarea bursiera a vechilor acţiuni fiind de 1600 lei.
Se cere:
a) sa se determine prima de emisiune şi sa se reprezinte bilanţul dupa
înregistrarea modificarilor generate de majorarea capitalului;
b) sa se determine valoarea bilanţiera a unei acţiuni înainte şi dupa
majorarea capitalului;
388

c) sa se calculeze valoarea teoretica a dreptului de subscriere, numarul
drepturilor de subscriere necesare pentru procurarea unei acţiuni noi şi
sa se precizeze cat va plati un acţionar vechi respectiv un cumparator
neacţionar pentru achiziţionarea unui nou titlu.
® Presupunem ca, dupa majorarea capitalului prin aport in numerar,
Adunarea Generala a societaţii analizate (Studiu de caz 3), decide o noua
majorare de capital prin tncorporarea integrate a primelor de emisiune şi a unei
parţi de 50% din rezervele existente. Majorarea se realizeaza printr-o noua
emisiune de acţiuni, la aceeasi valoare nominate.
Sa se indice modificarile produse în cadrul bilanţului şi sa se calculeze
valoarea teoretica a dreptului de atribuire.
12.2. SURSELE TMPRUMUTATE
In funcţie de provenienta, sau originea celor care le acorda, capitalurile
împrumutate pe termen lung pot fi: împrumuturi de la band sau alte organisme
publice specializate şi tmprumuturi obligatare.
Imprumuturile de la banci sunt surse preferate pentru investiţiile realizate
de întreprinderile care nu coteaza la bursa. Acordarea împrumuturilor se face în
condiţiile garantarii certe a rambursarii acestora la scadenţa. Pentru aceasta,
banca trebuie sa efectueze analiza financiara a intreprinderii (lichiditate,
rentabilitate financiara, solvabilitate etc) dar şi a proiectelor sale de investiţii.
Imprumuturile obligatare reprezinta o forma deosebita a creditului pe
termen lung, care consta in emisiunea şi vanzarea în public a obligatiunilor
(titluri negociabile reprezentand un drept de creanţa asupra capitalurilor
împrumutate unei societaţi).
Obligaţiunile nu confera deţinatorului nici o putere de decizie în societatea
respective şi nici nu-i permite acestuia sa beneficieze de creşterea societatii,
aşa cum se întîmpla în cazul acţiunilor.
imprumuturile obligatare au, în principiu, un cost de procurare mai mic
decat subscrierile la capitalul social.
Rata rentabilitatii acţiunilor este, în general, mai ridicata decat a
obligaţiunilor, deoarece investiţia în cumpararea de ac^iuni comporta un risc mai
mare privind evoluţia economica a întreprinderii cu foarte mulţi factori de
influenza asupra profitului şi asupra dividendeior în ultima instanţa. De aceea,
putem aprecia ca remunerarea capitalurilor împrumutate este mai mica decat
cea a capitalurilor proprii ceea ce justifica, în anumite situaţii, cresterea
îndatorarii întreprinderii ca o posibila cale de crestere a rentabilitatii acesteia
(efectul de levier al îndatorarii).
Principalele caracteristici ale împrumutului obligatar sunt:
a) marimea împrumutului obligatar;
b) valoarea de emisiune;
c) marimea dobanzii remuneratorii;
d) durata şi modalitatea de rambursare.
389

a) Marimea împrumutului obligatar se stabileste de catre întreprindere în
funcţie de necesitaţile de finanţare ale investiţiilor, dar şi în funcţie de oferta de
capitaluri banesti existenta pe piaţa financiara.
b) Valoarea de emisiune reprezinta valoarea platita de catre toate persoanele
care subscriu la obligaţiuni, în momentul emiterii lor.
Valoarea de emisiune a obligaţiunilor poate fi:
- egala cu valoarea nominala (la paritate);
- mai mica decat valoarea nominala (subpari), ceea ce le face mai
atractive;
- mai mare decat valoarea nominala (suprapari), situate întalnita mai rar
deoarece obligafiunile se vand, în general, sub paritate.
In situaţia în care valoarea de emisiune este mai mica decat valoarea
nominala, avantajul pentru eel care cumpara obligaţiunea consta într-o dobanda
încasata mai mare (dobanda se calculeaza la valoarea nominala) dar şi un preţ
de rambursare mai mare decat eel de cumparare (rambursarea se face eel puţin
la valoarea nominala a obligaţiunii).
Diferenţa dintre valoarea nominala şi valoarea de emisiune reprezinta
prima de emisiune.
Obligaţiunea poate fi emisa la paritate dar, pentru a fi mai atractiva poate fi
rambursata la scadenţa la o valoare mai mare, obţinandu-se astfel o prima de
rambursare (pref de rambursare - valoare nominala).
In situafia în care emisiunea unei obligaţiuni se realizeaza subpari iar
rambursarea ei suprapari, se înregistreaza, atat o prima de emisiune, cat şi o
prima de rambursare. Din punct de vedere contabil, prima de rambursare
reflecta diferen^a între preţul de rambursare şi preţul de emisiune.
c) MSrimea dobanzii este legata direct de rata dobanzii şi platibila în fiecare an
la o data stabilita, contra remiterii unui cupon detasabil din corpul obligaţiunii.
Dobanda platita de întreprindere, pentru fiecare obligaţiune, se determina
aplicand rata nominala a dobanzii (Rd) la valoarea nominala (Vn) a titlului emis:
Dobanda =
d) Durata şi modalitatea de rambursare.
Durata de viata a împrumutului reprezinta timpul cuprins între data emiterii
şi data rambursarii.
împrumutul este rambursat (amortizat) conform unui calendar indicat în
obligaţiune. Modalitatile de rambursare prevazute în contractul de emisiune pot
fi (figure 12.1.):
1) Rambursarea prin anuita^i constante şi amortizari variabile. Anuitatea
reprezinta suma de bani platita anual, pe o perioada determinata.de catre un
debitor pentru rambursarea capitalului împrumutat şi plata dobanzilor aferente.
Pentru ca anuitaţile sa ramana sensibil constante este necesar ca amortizarile
anuale ale împrumutului sa varieze crescator şi compensator cu variaţia
descrescatoare a dobanzilor anuale.
390
100

= V0
in care:
a = anuitatea;
Vo = valoarea împrumutului;
i = procent de dobanda anuala;
n = durata împrumutului. iar
Amortizarea anuala = anuitatea constants - dobanda la împrumutul
nerambursat
Aceasta modalitate de rambursare a împrumuturilor obligatare presupune
un cost mai ridicat (comparativ cu modalitatea a doua) al împrumutului
rambursat întrucat amortizarile mai mari sunt catre sfarsitul duratei de
rambursare. Rambursarea se face prin tragerea la sorţi a obligaţiunilor.
2) Rambursarea prin amortizari constante şi anuitaş variabile. In acest caz
societatea împrumutata va rambursa în fiecare an transe egale din împrumut.
Amortizarea anuala =
Valoarea împrumutului
Durata împrumutului
Rambursarea împrumutului se face de asemenea, prin tragere la sorţi.
3) Rambursarea integrals a împrumutului în ultima zi a duratei acestuia
prezinta avantajul dispunerii de capital împrumutat, pe toata durata de acordare
a acestuia, trezoreria societaţii împrumutate nefiind afectata decat la plata
dobanzilor. Exista însa un inconvenient, în momentul rambursarii, şi anume
acela de a afecta trezoreria cu întreaga suma ce trebuie rambursata dintr-o
data. Aceasta modalitate de rambursare presupune eel mai ridicat cost al
procurarii împrumutului, deoarece dobanda se calculeaza în fiecare an la suma
totala a capitalului împrumutat. Acest dezavantaj este atenuat, însa, de faptul ca
întreprinderea capitalizeaza de "n" ori acumularea bruta anuala realizata din
exploatarea investiţiei.
4) Rascumpararea prin bursa prezinta interes atunci cand cursul bursier al
obligaţiunilor este inferior valorii de rambursat. Aceasta modalitate prezinta
anumite limite legale în legatura cu numarul obligaţiunilor care pot fi
rascumparate (în principiu, maxim 50% din numarul obligatiunilor amortizabile
într-un an).
(1) Numarul de obligaţiuni rambursabile în prima transa (m) este dat de rela^ia:
iar numarul de obligaţiuni (\i) rambursabile în fiecare perioada urmatoare sunt în
progresie geometrica cu ra^ia (1 + i) fata de primul termen (m), exemplu
391

Figura 12.1. Modalitaţi de rambursare a imprumuturilor
Ex.V0 = 100,
i=0,1;n=4ani
' = 3 1 , 5
în care p = numarul de rambursari.
(2) Rambursarea suprapari - exemplu: N = 100.000 obligafiuni, Vn = 1000, R =
1150, i = 0,1, n = 7ani
i' = (1000 x 0,1) / 1150 = 0,087; a = 100.000 x 1150 x
Relatii de calcul indispensabile; exemple. 1)
392
Valoarea dobanditS de un capital: Cn
0 12 n tlmp
I -- 4 ----M----1--- ->
Capltallzare
Cn = Co(1 + i) n
in care:
i = coeficient de capitalizare (rata)
n = orizontul de timp
Rambursare Integrals la
sfSrsltuI duratei
Rambursare prin i
Amortiz. = •
amortizSri constante j *]
I _____
Integral in ultima zi a
Rambursar
duratei
e
lasfaisit"
°' 087
1-(1,087)" 7
Vn = valoare nominala
N = nr. obiigafuni
R = preţul de
rambursare i' = -^-l
exemplu(2)
5
=
22619904

Exemplul 1
Vaioarea dobandita de un capital in suma de 100 mii lei plasat pe timp de 5 ani
la o rata de 9,75% ?
C5 = 100 (1,0975) = 159,23 mii lei.
Vaioarea dobandita de o serie de anuit£ţi constante: A
0 1 2 3 n-1 n
0 a a a
L ___i ___ J _
a = anuitatea
Exemplul 2
A = a-
a a
1,
timp
La sfarsjtul fiecarui an, pe o perioada de 5 ani, se plaseaza o suma de
1000 mii lei, la o rata de 4,5%. Care este suma de care vom dispune dupa 5
plasamente ?
A = 1000 x ^ 045 ) ~ 1
= 5470,71 mii lei
0,045
Vaioarea actuals a unui capital: Co
0 12 n timp
|---1 --HA---------1 --+
Co«
Exemplul 3
Actuallzare
Vaioarea actuala a unui capital de 500 mii disponibil peste 4 ani. (Rata de
actualizare: 10%)
Co = 500 (1,1) =341,51 mii
Vaioarea actuala a unei serii de anuitati constante: VQ
0
h
0
1
a a
L
a
n
timp
+—► a
393

Exemplul 4
Care este valoarea actuala a 4 anuitaţi de 100 mii, platite la sfarsitul fiecarui
an? (Rata: 9%)
Vh ;
Vo = 100 = 323,97 mii lei
Echivalenfa capitalurilor
Doua sau mai multe capitaluri sunt echivalente daca evaluate la aceeasi
rata şi la aceeasi data, au aceeasi valoare.
Exemplu: Capitalurile C-| plus C2 sunt echivalente cu capitalul A:
I—I—I—I—[_------ _
Ecuaţii de echivalenfa:
- la data 0: Ci(1 +1) + C2(1 + i) = A(1+i)
- la data 1: Ci + C2(1 +1) = A(1 + Q
- la data 2: Ci (1 + iL+ C2 = A(1 * i)
- la data 4: Ci (1 +1) + C2(1 + i) = A
Exemplul 5
O întreprindere trebuie sa ramburseze în 2 ani un capital de 100.000 mii
lei. Aceasta intenţioneaza plata în trei varsaminte anuale egale, primul
varsamant facandu-se în primul an. Rata de dobanda anuala: 10%. Care va fi
suma varsamintelor anuale?
100.000
I...... _ _ i ________ ( ____ .. _______ w Situatia initiala
0 1 2
1 2 3
|_______ [_______| ______ | __ ^. Situatia dorita
0 a a a
Trebuie gasita echivalenţa, la rata de 10%, între capitalul de 100.000 mii lei
şi cele trei capitaluri de "a" mii lei.
Ecuaţia de echivalenţa la data 0 este:
-2
100.000x(1,1)" 2 =
x —^3r= 33232,63 mii lei.
0,1a = 100.000x (1,1 ) z
6) Costul real al împrumutului sau rata de revenire Costul real sau rata
de revenire a unui imprumut este rata la care exista echivalenta între suma
efectiv perceputa de întreprindere şi totelul anuitaţilor varsate în contrapartida.
Pentru determinarea costului real trebuie sa se Jina cont de economiile de
impozit (daca întreprinderea este supusa impozitului pe profit) realizate din:
394
0 1 2 3 4
>
timp

dobanzi (deductibile conform legii);
- amortizarea cheltuielilor de emisiune;
amortizarea primelor de rambursat.
Exemplul 6
Se considera un împrumut obligatar ale carui caracteristici sunt
urmatoarele:
numarul de obligatiuni emise (N):
- preţul de emisiune (E)
valoarea nominala (Vn)
preţul de rambursare (R)
rata de dobanda nominala
cheltuieli de emisiune
durata
modalitatea de rambursare
Cheltuielile de emisiune şi primele de rambursare sunt amortizate liniar în 4
ani. Intreprinderea este supusa impozitului pe profit (consideram o cota de
impozit de 40% pentru simplificarea calculelor).
Care este costul real al acestui împrumut?
Rezolvare:
Pentru a raspunde la aceasta întrebare se parcurg mai multe etape:
a) Amortizarea anuala a cheltuielilor de emisiune: 200.000 / 4 = 50.000 lei
b) Amortizarea anuala a primelor de rambursat (sub aspect contabil):
(2100 -1950) x 100.000 x 1/4 = 3.750.000 lei
Anii NumSrul
obligaflunilor
nerambursate
la inceputul
anului
Dobanda NumSrul
obligatiunilor
amortizate
1 100.000 (100.000 x 2000) x
10% = 20.000.000
2 75.000 (75.000 X 2000) x
10% =15.000.000
3 50.000 (50.000 x 2000) x
10% = 10.000.000
4 25.000 (25.000 x 2000) x
10% = 5.000.000
100.000:4 =
25.000
100.000
1950 lei
2000 lei
2100 lei
10%
200.000 iei
4ani amortizari
anuale constante
Tabelul 12.4 -
Amortizari AnuitSti
25.000x2100 =
52.500.000
lei-
72.500.000
25.000 52.500.000 67.500.000
25.000 52.500.000 62.500.000
25.000 52.500.000 57.500.000
Intreprinderea varsa anuitaţile prezentate în tablou, dar realizeaza economii
de impozit din dobanzile deductibile şi amortizarile cheltuielilor de emisiune şi
primelor de rambursare. Aceste economii diminueaza anuitatile, asa cum rezulta
din tabelul 12.5.
395

Anii AnuitSJile
împrumutului
Tabeiul 12.5.
Economii de impozit * Anuit3ţi realmente
suportate
-lei-
1 72.500.000 9.520.000 62.980.000
2 67.500.000 7.520.000 59.980.000
3 62.500.000 5.520.000 56.980.000
4 57.500.000 3.520.000 53.980.000
*) Calculul economiilor de impozit:
1. (20.000.000 + 50.000 + 3.750.000) x 0,4 = 9.520.000
2. (15.000.000 + 50.000 + 3.750.000) x 0,4 = 7.520.000
3. (10.000.000 + 50.000 + 3.750.000) x 0,4 = 5.520.000
4. (5.000.000 + 50.000 + 3.750.000) x 0,4 = 3.520.000
Suma efectiva perceputa de întreprindere: 100.000 x 1950 - 200.000 =
= 194.800.000 ■
Costul real "t" al acestui împrumut este dat de relaţia:
194.800.000 = 62.980.000 (1 +t)~ 1 +59.980.000(1 +t)" 2 +56.980.000(1 +t)" 3 + =
53.980.000(1 +1)
t = 7,96%
Rata de randament sau rata actuariala bruta. Rata de randament a unui
împrumut sau rata actuariala bruta este rata pentru care exista echivalenfa între
suma varsata de împrumutatori şi totalul anuitaţilor pe care acestia le primesc in
contrapartida.
Rata medie de randament pentru împrumuturile rambursabile in anuitaţi
constante se determina din ecuaţia de echivalenţa la subscriere:
N x E =
1-0 + t1
Exemplul 7
Reluand exemplul împrumutului precedent, vom avea:
(100.000 x 1950) = 72.50Q.000 (1 +1)" 1 + 67.500.000 (1 +1)" 2 + 62.500.000
(1 +1) + 57.500.000 (1 + t) t
= 13,15%
Rate proportionate - Rate echivalente. Doua rate sunt proportionate atunci
cand raportui lor este egal cu raportui perioadelor la care acestea se aplica.
396
Exemplul 8
Rata anuala ia = 0,12 şi rata lunara iţ = 0,01
ia 0,12 12 luni
0,01 1 luna

Doua rate sunt echivalente aturfci cand aplicate la acelasi capital şi pe
durata aceleiasi perioade dau valori dobandite (capitalizate) egale.
Exemplul 9
Daca rata anuala ia şi rata trimestriala it sunt echivalente, vom avea pentru
un plasament pe un an:
0 1
i___ . _____________________________I
C
0 1 2 3
I---------- h— .-—I--------- H------
1 + ia = (1 + it) 4
sau
4
1/4
(1 + y = (1 + it)
C(l+it) 4
Rambursarea unui imprumut prin trimestrialitaţi constante (Tabelul 12.6.)
Exemplul 10
Fie un imprumut Co = 10.000 mii lei rambursabil în 4 trimestrialitaţi
constante la sfarsitul perioadelor. Rata dobanzii trimestriale este de 3%.
Intocmiţi tabloul de amortizare al fmprumutului:
a) prin trimestrialitaşi constante;
b) prin amortizari constante.
Rezolvare:
it) 4
a) Notam tr = trimestrialitaţile constante;
10.000x003 1-
CI.03)- 4
Tabelul 12.6
Rambursarea prin trimestrialita'şi constante
Scadenţele Datorii Amortizari Dobanzi
- mii -
Trimestrialit3ţi
nerambursate trimestriale trimestriale
1 10.000,00 2390,27 300,00 2690,27
2 7.609,73 2461,98 228,29 2690,27
3 5.147,75 2535,84 154,43 2690,27
4 2611,91 - 2611,91 78,36 2690,27
Total - 10.000 761,08 10761,08
397

) Rambursarea împrumutului prin amortizari constante: A = 10.000 / 4 = 2500
Scadenfele Datorii
nerambursate
Rambursarea prim amortizSri constante
Amortizari
trimestriale
Dobanzi
trimestriale
Tabelul 12.7
- mil -
Trimestrialitaţi
1 10.000 2.500 300 2800
2 7.500 2.500 225 2725
3 5.000 2.500 150 2650
4 2.500 2.500 75 2575
Total - 10.000 750 10750
Desi presupune trimestrialitaţi mai mari, costul capitalului (dobanzile) este
mai mic în cazul b decat in cazul a.
Rambursarea unui fmprumut prin trimestrialita'fi progresive.
Considerand rata cresterii trimestriale (g) a varsamintelor (tr), se poate scrie:
Co =
(1 + 0 (1 + i) 2
tr tr2
,
3
tr3
(1 + i) 3
tr, t tr,(1 + g) | trt(1 + g
(1 + i) (1 + i) 2
Co = 1 +-
Cn =
Exemplul 11
tr,
(1 + i) _
1 + i
■) (i-g)
(1 + i) 3
trn
i+g
1 + i
1 + iJ
Revenind la exemplul 10 şi considerand o rata de crestere trimestriala (g)
egala cu 4%, obţinem:
10.000x(0,03- = m,iţe.
0.04)=
UosJ
Cunoscand prima trimestrialitate, se pot deduce în continuare şi celelalte
trei (Tabelul 12.8.)
398
n-1

Scadenţele Datorii
nerambursate
Tabloul de amortizare
Amortizari
trimestriale
Tabelul 12.8
- mii-
Dobanzi Trimestrialitati
1 10.000,00 2237,80 300,00 2537,80
2 7762,20 2406,44 238,87 2639,31
3 5355,76 2584,21 160,67 2744,88
4 2771,55 2771,55 83,15 2854,70
Total - 10.000 776,69 10776,69
Se constata ca acest mod de rambursare este mai costisitor decat b dar, în
corhpensare, primele rambursari afecteaza mai puţin trezoreria întreprinderii.
Exemplul 12
O societate lanseaza un împrumut obligatar format din 5000 titluri
de valoare nominala (V n) 3000 lei, rata nominala 10%, rambursabil prin 6
anuitaţi constante. Preţul de emisiune (E) este de 2950 lei şi preţul de
rambursare (R) de 3157,90 lei. Calculati numarul de obligaţiuni rambursabile în
fiecare perioada.
Rezolvare:
R>Vn=>Rxi = Vnxi
=
NxR-
i' = (3000 x 0,10) / 3157,90 = 0,095
a = 5000x3157,90-
0,095
=3.572.421,70
1-(1,095)"
-= 656,266 obligaţiuni amortizate in prima transa
(1,095) b = 5000-
-
H1 =.................................
0.095
H2 = 656,266 x (1,095)
= 656,266
= 718,61
H3 = 656,266 x (1,095)^ = 786,88
H4 = 656,266 x (1,095^ = 861,63
^5 = 656,266 x (1,095L = 943,49
H6 = 656,266 x (1,095) =1033,12
Total obligaţiuni amortizate = 5000
R
399

ExempluM3
Un împrumut obligatar de 8000 titluri de valoare nominala 4200 lei, emis la
4115 este rambursat prin 8 anuitaţi sensibil constante. Rata nominala este de
11%.
Se cere:
1. Calculaţi rata medie de randament daca titlurile sunt rambursate:
a) la paritate;
b) la un preţ de 4300 lei;
2. Calculaţi rata de randament a plasamentului cunoscand data
rambursarii, în urmatoarele condiţii:
a) rambursarea la paritate în prima transa (la finele primului an);
b) rambursarea la paritate în a 2-a transa (la finele anului doi);
c) rambursarea la paritate în ultima transa (la finele anului opt);
d) rambursare suprapari la finele ultimului an.
Rezolvare:
1 .a) Preţ de rambursare: R = 4200 (la paritate). Ecuatia de echivalenţa la data
subscrierii:
8000 x 4115 = 8000 x 4200 x
x
4200 0,11
Pentru t = 11,5% =» 1 ~(t115) _
5055637 Pentru t = 12% =>
4,967640
KI _
N x E = a
v ' ' =
1 .b) Preţul de rambursare: R = 4300 lei (suprapari)
t)"
1 )
a = N x R Rx i' >Vnx i =» 4300 x i' = 4200x0,11
i' = 462/4300 = 0,10744
Ecuafia de echivalenţa la data subscrierii:
8000 x4115 = 8000x4300
Pentru t = 11,5%
400
0,115
t
1-(1,10744)"
= 5,055637
= 7 5 3
=

1 - (112T 8
Kh
Pentru t = 12% => ' = 4,96764
0,12
Rata medie de randament este superioara cazului precedent, caci prep de
rambursare este mai ridicat, celelalte elemente ramanand neschimbate. 2.a)
Rambursarea la finele primului an. Deoarece rambursarea se realizeaza la paritate,
la data subscrierii vom avea ecuaţia de echivalenţa:
4115 = (4200 x 0,11)(1 +1) 1 + 4200(1 +1)" 1 (4200 x 0,11 = cupon unitar) 4115 =
(462 + 4200)(1 +1)" 1 =» (1 +1)' 1 = 0,882668
Pentru t = 13% => (1,13)" 1 = 0,884956
Pentru t = 13,5% => (1,135)' 1 = 0,881057
^ 4 ^ - 0 , 8 8 2 6 6 8 t - 13 + 0,5
x 0884956_0881057 - 13,2934/o
2.b) Rambursarea la finele anului doi. Rambursarea se efectueaza la paritate, iar
data de echivalenţa va fi data celei de a 2-a transa.
4115 (1 +t) 2 = 462(1 +1) + (462 + 4200) 462 = cuponul primului an
462 + 4200 = a 2-a anuitate 4115(1
+t) 2 - 462(1 +1) + 4662 = 0; ecuaţie de grad doi de forma: ax 2 + bx + c = 0
cu x = (1 +1)
Determinant radacinile:
A = b 2 - 4ac = (-462) 2 - 4(4115)(-4662) = 76949964 -
b±VA
x =
2a
xi = 1,122 şi X2 = -1,009 (X2 se exclude deoarece rata nu poate fi negativa)
=> (1 +1) = 1,122 => t = 12,20%
2.c) Rambursarea in ultima transa (la paritate) presupune 7 cupoane şi o
anuitate compusa dintr-un cupon şi pretul de rambursare la sfarsitul anului 8.
4115 = 462(1 +t)" 1 +462(1+t)' 2 +...+462(1+t)' 7 +462(1 +t)' 8 +4200(1 +t)" 8 4115 =
462 1 ~C + t ) + 4200(1 +1)" 8
Raspunsul se determina prin tatonari succesive pornind de la urmatoarele
constatari: cu cat rambursarea se realizeaza mai tarziu, cu atat mai mica va fi
rata de randament (13,29% la sfarsitul primului an, 12,20% la sfarsitul anului
In cazul rambursarii la paritate, rata medie de randament este de 11,577%
(este media ponderata a ratelor de randament In funcţie de data rambursarii).
Deci, pentru ultimul an, rata de randament va fi necesar cuprinsa între 11,577% şi
11%.
Calculam "t" pentru ambele rate:
C-da 45 coala 26
401

) Rambursarea prin anuitati constante şi amortizari variabile (tabelul 12.10.)
Anul NumSrul
obligatiunilor
rambursate
împrumut
nerambursat
Dobanzi Amortizari
anuale
Tabelul 12.10 -
Anuitati
1 1638 20.000.000 2.000.000,0 3.275.946,0 5.275.946
2 1802 16.724.054 1.672.405,4 3.603.540,5 5.275.946
3 1982 13.120.514 1.312.051,4 3,963.894,6 5.275.946
4 2180 9.156.620 915.662,0 4.360.284,0 5.275.946
5 2398 4.796.336 479.633,6 4.796.312,4 5.275.946
Total 10000 - 6.379.752,4 19.999.977,6(*) 26.379.730
(*) aproximarea anuitaţilor şi dobanzilor a condus la o diferenţa dintre capitalul
amortizat şi eel împrumutat de 23,4 lei (nesemnificativa). 0,1
= 5.275.946 lei
1 "
Amortizarea = anuitatea - dobanda
AT = 5.275.946 - 2.000.000 = 3.275.946 s .a.m.d.
Numar obligatiuni 1 = 3.275.946 / 2000 = 1637,97 = 1638
Numarul obligatiunilor amortizate la scadenţele urmatoare (de la 2 la 5)
cresc în progresie geometrica cu raţia (1+i), adica in cazul nostru cu 1,1.
Numar obligatiuni 2 = 1638 x 1,1 = 1801,8= 1802
Numar obligatiuni 3 = 1801,8 x 1,1 = 1981,9 =1982
Numar obligatiuni 4 = 1981,9x1,1 =2180,17 =2180
Numar obligatiuni 5 = 2180,17x1,1 =2398,19 =2398
10.000
c) Rambursarea împrumutului integral la scadenţa (tabelul 12.11.)
Anul Numarul
obligatiunilor
rambursate
Imprumut
nerambursat
Dobanzi Amortizari
anuale
lei-
Tabelul 12.11 -lei-
Anuitati
1 - 20.000.000 2.000.000 - 2.000.000
2 - 20.000.000 2.000.000 2.000.000
3 - 20.000.000 2.000.000 - 2.000.000
4 - 20.000.000 2.000.000 2.000.000
5 10000 20.000.000 2.000.000 20.000.000 22.000.000
Total 10000 - 10.000.000 20.000.000 30.000.000
404
a = 20 mil. x

STUDHDECAZ:
® O întreprindere trebuie sa ramburseze un capital de 100.000 mii lei
peste un an şi un capital de 300.000 mii lei peste trei ani. Ea doreste efectuarea
varsamintelor în 6 anuitafi constante, prima scadenţa fiind în al doilea an. Rata
dobanzii: 10%.
Calculaţi suma varsamantului anual.
© O întreprindere obţine de la banca sa un împrumut de 60.000 mii lei.
Condiţie de rambursare sunt urmatoarele:
amanare totala trei ani (nici un varsamant nu va fi efectuat timp de
trei ani);
- 48 de varsaminte lunare constante de 2025,46 mii lei (prima
scadenţa intervened la sfarsitul primei luni urmatoare celor trei ani de
amanare).
Calculaţi rata dobanzii (proportionals) utilizata de banca. ® La
tnceputul anului N, o întreprindere a contractat un împrumut de 500.000 mii
lei rambursabil în 4 ani, cu rata de dobanda de 10%.
Intocmiti tabloul de rambursare al împrumutului utilizand urmatoarele trei
modalitati:
a) anuitaţi constante şi amortizari variabile (prima anuitate fiind la
sfarsitul anului N);
b) amortizari constante şi anuitaţi variabile;
c) integral la scadenţa (primul varsamant de dobanda la sfarsitul anului
N).
® O societate comerciala emite un împrumut obligatar la 6 ianuarie 1996.
Prospectul de emisiune cuprinde urmatoarele informaţii:
- valoarea nominala: Vn = 5000 lei / obligaţiune;
preţul de emisiune E = 4930 lei / obligafiune;
- rata nominala de dobanda: 11 %;
rata de randament (actuariala bfuta) la 6 ian. 1996:11,24%;
durata 10 ani, iar amortizarea împrumutului se va realiza în totalitate
la sfarşitul perioadei (6 ian. 2006) la Vn;
- cheltuieli de emisiune pe obligafiune: 50 lei.
Secere:
a) Prezentafi linia 1, 2 şi 20 a tabloului de amortizare, stiind ca N
reprezinta numarul obligaţiunilor emise;
b) Verificati daca rata de randament este cea anunţata în prospect;
c) Calculaţi rata de revenire a împrumutului sau costul sau real (fara a
tine cont de economiile de impozit).
© Un împrumut obligatar cuprinde N obligaţiuni la o valoare nominala(Vn)
de 2000 lei / obligaţiune. Rambursarea împrumutului se realizeaza la paritate în 7
anuitaţi constante. Rata nominala de dobanda: 11%. Cheltuielile de emisiune
se ridica la 20 lei / obligaţiune. Secere:
a) Care este preţul de emisiune în condifitle în care rata de revenire este
de12%?
b) Stabilrţi ultima linie a tabloului de amortizare;
405

c) Consideram rambursarea totala a împrumutului la sfarsitul celor 7 ani.
Preţul de rambursare este de 2200 lei iar rata de dobanda 11%.
In aceste condiţii determinaţi rata medie de randament.
12.3. COSTUL CAPITALURILOR
Costul finanţarii reprezinta unul dintre criteriile de evaluare a ratei de
actualizare necesara selectiei investipor. De aceea, nu trebuie investit într-un
proiect daca rentabilitatea sa economics este inferioara costului resurselor
utilizate pentru finanţarea sa. Acest cost este numit costul capitalului şi
desemneaza costul mediu ponderat al diferitelor surse de finantare la dispoziţia
întreprinderii.
Costul unei surse de finanţare este definit ca fiind rata de actualizare care
egalizeaza valoarea actuals a platilor (P) cu resursele (R) nete potrivit relaţiei:
Costul capitalului are doua componente: costul mdatorarii şi costul
capitalurilor proprii. Prima components este integral explicits, şi se masoarS prin
plata dobanzilor, in timp ce a doua este mai dificil de evaluat şi nu se limiteaza
doar la evidenţierea dividendelor.
Problema alegerii finanţarii, abordatS de autorii americani Modigliani şi
Miller, conduce la o concluzie paradoxala potrivit careia diferitele tipuri de
finanţare sunt echivalente şi nu exists structura optima a capitalului pentru
minimizarea costului sau. Astfel, costul capitalului ar ramane relativ constant,
chiar daca întreprinderea beneficiind de o diminuarea a ratei dobanzii adopta o
politica de îndatorare, întrucat in contrapartida costul capitalurilor proprii va
creste datorita riscului introdus de noile împrumuturi.
In continuare se prezinta costul împrumuturilor pe termen mediu şi lung
precum şi costul capitalurilor proprii.
Costul datoriilor pe termen lung şi mediu contractate de tntreprindere nu
necesita calcule deosebite, deoarece rata dobanzii nominale este clar precizata
întreprinderii de catre creanţierii sai. Dar aceasta rata este influenţata
contradictoriu de doua elemente: pe de o parte, de cheltuielile administrative ce
se adauga dobanzilor şi sporesc costul real al finanfarii, iar pe de alta parte, de
fiscalitate care dimpotriva diminueaza lunar costul întreprinderii beneficiare. In
categoria cheltuielilor administrative se includ cheltuielile diverse (asigurari,
comisioane) şi primele de emisiune sau de rambursare ale obligaţiunilor. Daca
întreprinderea este supusa impozitului pe profit, fiecare leu de dobanda platita
constituie în mod normal o cheltuiala deductibila din rezultat (daca se
încadreaza în limitele legale). Considerand un impozit pe profit de 40% (rotunţit
de la 38%), un leu dobanda platita va diminua rezultatul impozabil cu un leu şi
impozitul cu 0,40 lei, determinand astfel o economie de impozit.
Daca întreprinderea utilizeaza credit-bail ca mijloc de finantare, costul
capitalului se determina prin comparaţii între preţul bunului nou şi totalul
varsamintelor anuale catre societatea de leasing.
406

Propunem trei exemple simplificate privind determinarea costului real al
capitalului împrumutat (aplicatii privind costui împrumutului sunt prezentate şi in
subcapitolul 12.2 Sursele împrumutate).
Exemplul 1
Presupunem un imprumut contractat la o rata anuala de dobanda de 12%.
Cheltuielile administrative sunt evaluate la 0,1%, cota de impozit pe profit este
de 40%. Calculaţi costui real al împrumutului.
Costui real al împrumutului va fi: (100 - 40)% x (12 + 0,1) = 7,26.
Exemplul 2
O întreprindere emite un împrumut avand urmatoarele caracteristici: N:
numarul de obligaţiuni emise = 10000 Vn: Valoarea nominala = 5000 lei i:
rata dobanzii nominale = 10% E: preţul de emisiune = 4950 R: prep de
rambursare = 5000 Rambursare integrate dupa 7 ani Cg: cheltuieli de
gestiune = 5 lei pe titlu anual t: costui real al împrumutului (rata de revenire)
Rata de revenire înainte de impozit va fi:
N x E = (Vn x i + Cg) x N 1 + (1 + ty + R x N x (1 +t) 7
10000 x 4950 = (5000 x 0,1 + 5) x 10000 1 + ( 1 + t ) +5000 x 10000(1 +1) 7
49.500.000 = 5.050.000 1 + (1 + *> + 50.000.000(1 +\y 7
Prin iteraţii succesive se obţine:
- pentru t = 10,4%, al doilea membru al ecuatiei este 49.279.256
- pentru t = 9,6%, al doilea membru al ecuatiei este 49.758.174
Prin interpolare liniara se gases,te i = 10,3%, procent care egaleaza
conditiile de emisiune cu cele de rambursare.
Daca se ia în calcul cota de impunere de 40%, costui împrumutului trebuie
sa fie diminuat cu economia de impozit asupra cheltuielilor cu dobanzile,
cheltuielile de gestiune şi primeie de rambursare care vor fi supuse amortizarii
anual prin fracţiuni egale:
NxE=[0,6 x (Vn x i+Cg) x N - 0,4 x (R - E) x (N / 7)]x 1 + (1 + t ^ +R x N(1+t)" 7
49.500.000=[0,6x5.050.000 - 0,4x50x1000]x 1 * ^ + ^ +50.000.000(1 +t)" 7 Se
va obtine t = 6,2%
407

Exemplul3
O întreprindere încheie un contract de credit-bail pentru o mas,ina a carei
valoare este 240 mil. lei şi necesita trei varsaminte de 120 mil. lei sub forma
chiriilor anuale. Neglijand opţiunea de cumparare la încheierea contractului,
costul finanţarii este:
240 = 120 x
t t
• t = 23,4%
Costul capitalurilor proprii, sub forma dividendelor, nu poate fi direct
comparat cu costul altor surse de finanţare. In estimarea dividendelor, care de
fapt reflecta rentabilitatea sperata de acţionari pentru capitalul propriu, se ridica
problema procedeelor concrete de determinare a acesteia. Daca rentabilitatea
este insuficienta, acţionarii vor cauta sa vanda titlurile determinand scaderea
cursului, iar noile titluri se vor emite şi piasa in condiţii mai grele. Actionarii
aşteapta un castig suficient, sub forma dividendelor şi a plusvalorii obţinuta d|n
tranzacţiile titlurilor, Jinand cont de riscul pe care Tl prezinta achiziţionarea lor. In
aceste conditii, costul capitalurilor proprii poate fi asimilat randamentului minim
pe care-l pot atinge aceste capitaluri pentru a-i pastra pe vechii acţionari şi a-i
atrage pe alţii.
Procedeele tehnice de estimare a rentabilitaţii capitalurilor proprii ale
intreprinderii sunt diferite: rezultat net / valoarea intreprinderii; rezultat net /
capitalizare bursiera, însa datorita dificultaţilor în stabilirea valorii intreprinderii
sau a capitalizarii bursiere (care poate fi folosita numai de catre întreprinderile
cotate la bursa) se recurge la urmatoarea relaţie de calcul:
Rf (CK) = Profit net / Capitaluri proprii; în care:
C« = costul capitalurilor proprii;
Profit net = profitul net cuvenit acţionarilor.
De pe poziţia acţionarului (deci a piejei) rata de randament asteptata(r)
depinde de dividendele varsate (D) ca şi de plusvaloarea calculata ca diferenţa
între preţul de vanzare (Pn) al acţiunii dupa n perioade şi preţul de cumparare
(Po).
r = -1 deci
1 + r
în situaţia în care calculul este efectuat pe n perioade, formula devine:
Cand se tinde catre infinit, preţul viitor al actiunii tinde catre zero şi relaţia se
poate scrie:
408

Pentru a evita previziunea dividendelor pe termen foarte lung, Gordon şi
Shapiro au facut o ipoteza asupra cresterii acestor dividende considerand g rata
constanta de crestere anuala a dividendelor.
In acest caz Dt = D-| (1 +g) şi egalitatea precedents devine:
Po =
r) r) 2
Presupunand ca r este mai mare decat g, altfel cursul actiunii va fi infinit,
se obţine egalitatea cunoscuta sub numele de modelul lui Gordon:
sau
llustram aceste relaţii prin exemplul unei întreprinderi ale carei titluri
coteaza actualmente la 40000 lei. Pentru exerciţiului viitor, piaţa estimeaza o
plusvaloare de 4000 lei şi un dividend de 1500 lei. In acest caz rata rentabilitafii
asteptata de o acţiune este de:
(44.000 - 40.000 + 1500) : 40.000 = 13,75%
Daca întreprinderea realizeaza investitii a caror rentabilitate este superioara
acestei rate, preţul acţiunii va creste. Din contra, daca piaţa estimeaza ca riscul
reprezentat de întreprindere "merita" o rentabilitate de 17%, iar dividendul este
de 2000 lei, cursul actual al acţiunii ar fi:
fo = (44.000 + 2000) / 1,17 = 39316 lei
In acest caz, costul capitalului "joaca" rolul ratei de actualizare minima,
calificata drept rata de respingere pentru deciziile de investitii.
Costul datoriilor şi costul capitalurilor proprii stau la baza determinant
costului mediu ponderat al capitalului (CmpK). Relaţia de calcul este
urmatoarea:
CmpK% =
100
s .
—; in care:
Pg = ponderea fiecarei surse de capital în total resurse;
Cs = costul procentual al fiecarei surse de capital.
Costul mediu ponderat al capitalului se poate determina 1 fie dupa metoda
ponderarii contabile utilizand date din evidenţa contabila (reevaluate la zi), fie
utilizand metoda ponderarii bursiere pe baza capitalului social evaluat la bursa
(capitalizarea bursiera) calculandu-se totodata un nou cost al acestuia pe baza
relaţiei:
1 M. Adochijei, Finan(ele întreprinderii în economia de p\a\a, Tipografia "Mitrea", Piatra NeamJ, 1994, p.
59.
r)*
t-1
409

în care:
K% = noul cost în procente al capitalului evaluat la bursa;
Do = ultimul dividend;
Po = cursul unei acţiuni la bursa;
g = rata constants de crestere anuala a dividendelor.
Exemplul 1
Calculaţi costui mediu ponderat al capitalului utilizand ambele metode, pe
baza urmatoarelor informaţii:
- capital social (10000 acţiuni cu valoarea nominala de 20000 lei) =
200.000 mii, costui capitalurilor proprii 15%;
- datorii pe termen lung = 80.000 mii, costui datoriilor pe termen lung
9%;
- datorii pe termen mediu = 60.000 mii, costui datoriilor pe termen
mediu = 10%;
datorii pe termen scurt = 40.000 mii, costui datoriilor pe termen scurt
=12%.
Acţiunile societaţii sunt cotate la bursa la un curs de 30.000 lei, ultimul
dividend fiind 3000 lei, iar cresterea prevazuta a acestuia este de 5%.
Rezolvare:
a) CmpK prin metoda ponderarii contabile (tabelul 12.12.)
Tabelul 12.12
Felul capitalului Suma (mii Ponderea Costui (%) Cost
lei) (%) ponderat (%)
Capital social 200.000 52,63 15 7,8945
Datorii pe termen lung 80.000 21,05 9 1,8945
Datorii pe termen mediu 60.000 15,78 10 1,5780
Datorii pe termen scurt 40.000 10,54 12 1,2648
Total 380.000 100 - 12,6318
sau
Cmpk-12,64%
CmpK =
n
II
V (Valoarea capitaluluij x Costulj)
^Capitalurilor
i = 1
200.000 x 15 + 80.000 x 9 + 60.000 x 10 + 40.000 x 12
C m p K = 3 8 0 0 0 0 b)
Metoda ponderarii bursiere (tabelul 12.13.)
410

Felul capitalului Suma Ponderea Costul Cost
Tabelul12.i3
(mii lei) (%) (%) ponderat (%)
Capitalizare bursiera 300.000 62,2 15* 9,33
Datorii pe termen lung 80.000 16,6 9 1,494
Datorii pe termen mediu 60.000 12,5 10 1,250
Datorii pe termen scurt 40.000 8,7 12 1,044
Total 480.000 100 - 13,118
sau
(*) K = -1 + g; K = 3000 / 30000 + 0,05 = 0,15 x
D
100 = 15%
CmpK = 13,12%
Exemplul 2
300.000 x 15 + 80.000 x 9 + 60.000 x 10 + 40.000 x 12
480.000
Stability sursele optime pentru finanţarea investiţiei de extindere, In
exerciţiul (N+1), în suma de 2000 mil. lei. Dispuneţi de urmatoarele informaţii:
autofinanţarea degaţata la sfarsitul exerciţiului (N) = 975 mil. lei iar
profitul net 875 mil. lei;
- capitaluri proprii = 4375 mil. lei, iar datoriile pe termen lung din sold
sunt de 375 mil. lei, remunerate la o rata medie anuala a dobanzii de 12%.
Noile împrumuturi vor fi acordate la o rata anuala a dobanzii de 15% (în
termeni reali). Alegerea surselor, pentru finan^area investiţiei, se va face
între:
a) total surse proprii interne şi în completare surse proprii externe;
b) total surse proprii interne şi surse împrumutate pentru diferenţa.
Rezolvare:
a) Surse proprii interne (autofinanţarea) = 975 mil. Surse proprii externe
(crestere de capital) = 2000 - 975 = 1025 mil (TK) Rf = Profit net /
Capitaluri proprii = 20%
CmpK =
CmpK =
(TK + CAP.PR.N)xR, +DATORIINxRdN K +
CAP.PR.N) + DAT.N
_ (1025 + 4375) x 20% + 375 x
12% _
5400 + 375
= 19,48%
411

) Surse proprii interne (autofinanţarea) = 975 mil.
împrumut bancar pe termen lung = 1025 mil. lei
CAP.PR. NxRf +DAT0RII N xRdN +/'DATORIIxRd (N+1)
CmpK =
CAP.PR.N+(DATORII N V DATORII)
R, = Profit net / Capitaluri proprii = (875 / 4375) x 100 = 20%
_ 4375 x 20% + 375 x 12% +1025 x 15% _
mpK ~ 4375+ (3 75+ 1025)
Criteriul de alegere al surselor optime de finanţare Tl reprezinta minimul
CmPK- In cazul analizat, finanţarea investiţiei prin surse proprii interne şi
împrumutate ofera costul minim (b).
STUDII DE CAZ:
® Stabiliţi randamentul unei acţiuni al carui preţ de cumparare actual este
de 70.000 lei, dividendele cresc regulat cu circa 10% în fiecare an, iar dividendul
viitor se estimeaza la 3500 lei / acţiune.71
® D i n b i l a n ţ u l u n e i s o c i e t a ţ i c o m e r c i a l e c o t a t a l a b u r s a r e z u l t a
urmatoarele:
- capital social constituit dintr-un numar de 17.500 acţiuni la o valoare
nominala de 10.000 lei / acţiune;
- datorii pe termen lung: 75.000 mii lei;
- datorii pe termen scurt: 250.000 mii lei;
- costul capitalului social este 14%, al datoriilor pe termen lung 7%,
iar datoriile pe termen scurt au un cost de 8%.
Acţiunile societaţii sunt cotate la un curs de 15.000 lei / acţiune, cresjerea
anuala prevazuta a dividendelor fiind de 10%, iar ultimul dividend a fost de 3000
lei / acţiune.
Calculaţi costul mediu ponderat al capitalului, utilizand:
a) metoda ponderarii contabile;
b) metoda ponderarii bursiere.
© Societatea comerciala prezentata anterior (în exemplul 2) îşi propune o
investiţie în suma de 60.000 mil. lei, finanţata în întregime dintr-un împrumut pe
termen lung în condiţii de dobanda anuala de 9%. Aceasta îndatorare
suplimentara, antrenand anumite riscuri şi exigence din partea acţionarilor,
determina o crestere a dividendului de la 10% initial la 14%.
Folosind metoda ponderii bursiere, calculaţi costul marginal al capitalului
(variatia costului finanţarii determinate de variaţia - cu o unitate - a
împrumutului).
412

Capitolul 13 PLANUL DE
FINANTARE
în previziunea financiara a investipor se utilizeaza, in tarile cu economie
de piaţa, un plan de investiţu şi de finanţare multianual (pe termen lung).
Planul de finanţare este documentul previzional, întocmit pe o perioada de
mai multe exerciţii succesive (3 pana la 5 ani), şi reflecta diferitele fluxuri anuale
generate de nevoile şi resursele întreprinderii. Acest plan exprima echilibrul
global al întreprinderii şi evidenţiaza principalele intrari şi iesiri de fonduri, fara a
se preocupa de detaliile privind fluxurile de trezorerie.
In cadrul planului de finanţare se realizeaza echilibrul financiar între
mijloacele materiale şi umane pe de o parte şi mijloacele financiare pe de alta
parte. El reflecta, deci, incidenţele monetare ale deciziilor de investitii şi de
finanţare pe termen lung.
Planul de finanţare are doua dimensiuni:
1) Necesar de finanţat:
• lnvestifii strategice (achiziţii de imobilizari);
• Investiţii de exploatare (creşterea NFRE);
• Rambursarea datoriilor financiare (anterioare, viitoare);
• Dividende.
2) Resurse de capitaluri:
Nerambursabile:
• CAF (dupa plata dividendelor)
• Vanzari sau cesiuni de active
• Creşteri de capital
• Subvenţii pentru investitii
Rambursabile:
• Credite bancare
• Credite obligatare
• etc.
Motivaţia privind marimea investiţiilor se fundamenteaza pe criteriul
maximizarea VAN şi respectiv minimizarea costului capitalului.
Pe de o parte, decizia de investiţii urmareste maximizarea de valoare
actuala neta care determina creşterea valorii întreprinderii, iar pe de alta parte
decizia de finantare urmareşte structura financiara optima a întreprinderii, deci
cea care sa conduca ta minimizarea costului capitalului. Costul finan^arii şi
structura financiara optima nu vor avea un caracter constant, fiind influentate de
evolutia riscului pretins de "fumizorii" de fonduri (creditori şi actionari). Astfel, în
413

condiţii de insolvabilitate a întreprinderii imprumutate, creditorii evaluand riscul de
nerambursare a datoriilor la care se expun vor pretinde o rambursare a fondurilor
din ce în ce mai mare ceea ce va majora costui împrumuturilor. în acelasi timp,
costui capitalurilor proprii va ramane constant pSna la un anumit nivel I gradului de
îndatorare. Dupa depasirea acestui nivel, acţionarii dandu-si seama de riscul
financiar la care se expun (provocat de efectui negativ al levierului) vor solicita o
remunerare crescanda pentru compensarea lui, majorand astfel costui capitalurilor
proprii. De aceea, sarcina principals a managerului financiar consta în
previzionarea corespunzatoare a necesarului total permanent de capitaluri şi
alegerea tipului de finanţare eel mai bine adaptat la condiţiile întreprinderii.
Un plan de finanţare coerent reprezinta un element determinant al
negoicierii resurselor pe termen lung, în masura în care el justifies utilizarea
fondurilor cerute.
Elaborarea planului de finanţare presupune doua etape:
prima consta în determinarea nevoilor de finanţare (achiziţ ii de
imobilizari, rambursari ale datoriilor financiare, reduceri de rezerve
sau de capital, cu titlu exceptional, cresterea nevoii de fond de
rulment), în scopul evaluarii cuantumului finanţarii externe;
- a doua etapa consta în determinarea şi integrarea surselor de
finanfare (mai întai sursele proprii interne degaţate de autofinanţare si
apoi sursele externe: împrumuturi noi pe termen lung, cresteri de
capital, subvenţii pentru investiţii, vanzari de active fixe, reduceri ale
nevoii de fond de rulment), în scopul realizarii echilibrului financiar.
Luarea în calcul a surselor externe pentru realizarea echilibrului financiar va
avea numeroase consecinţa. Astfel, vor fi antrenate nevoi suplimentare legate
de rambursarea datoriilor, plata dobanzilor, plata dividendelor suplimentare, etc.
De aceea, criteriul de selecţie al resurselor optime de finanţare Tl reprezinta
costui procurarii capitalului, urmarindu-se reducerea costului mediu ponderat al
acestuia. In acelasi timp, structura financiara trebuie sa fie favorabila menţinerii
şi cresterii autonomiei întreprinderii.
In concluzie, planul de finanşare este un document care inventariaza, pe o
perioada mai îndelungata, resursele financiare şi modul de utilizare al acestora,
este un rezultat al politicii financiare, reflectand, în principal, alegerea unei
structuri optime de finanţare ce asigura costurile minime de colectare a
capitalurilor şi o anumita independent financiara a întreprinderii.
Exemplul 1
O societate comerciala doreste creşterea capacitaţii sale de producţie în .
valoare de 2000 mil. lei, care va genera o nevoie de fond de rulment pentru
exploatare anulata egala cu 10 zile cifra de afaceri:
Tabelul 13.1
mil. lei
Anii 1 2 3 4
Cifra de afaceri 36000 43200 54000 72000
Rezultat net* -500 1000 1500 2000
Amortizari calculate 500 500 500 500
*)Toate cheltuilelile sunt deduse, inclusiv dobanzile împrumutului
414

In anul de baza (perioada 0) întreprinderea va dispune de doua surse de
finanţare: un împrumut de 2000 mil. lei a carui rambursare este prevazuta in 4
amortismente constante şi o crestere de capital de 1000 cu 10% dividende
datorate, daca rezultatul net va fi suficient.
Intocmiţi planul de finanţare.
Planul de finanţare
Tabelul 13.2
mil. lei
Indicatori/Perioada 0 1 2 3 4
Previziuni ale nevoilor de finanţare 3000 700 800 1100 600
• Achiziţii de imobilizari •
Cresterea NFRE 1) •
Rambursarea împrumuturilor •
Dividende 2 2000
1000 0
0
200
0
300
0
500
0 0
500
'
0 500
0
500
0
500
100
100
Previziuni ale resurselor 3000 0 1500 2000 2500
• CAF 3 ' •
2000 0 1500 0 2000 2500
Imprumuturi noi •
1000 0 0 0 0 0 0
Cresteri de capital
0
Variaţia trezoreriei 4 * Solduri
0 -700 - 700 900 1900
cumulate de trezorerie
0 700 0 900 2800
(1) Doar cresterea NFRE este finanţata în anii urmatori:
36000x10
360
= 1000
54000
x10
360
= 1200 43200x10 360
= 2000
Cresterea in anul
1:1200 -1000 = 200 Cresterea în anul
2:1500 -1200 = 300 Cresterea în anul
3: 2000 -1500 = 500
72000x10
360
(2) La sfarsitul anului 2 rezultatul net cumulat (ţinand cont de reportul din
anul 1 respectiv pierderea) este egal cu 500 (pozitiv) şi permite distribuirea de
dividende (1000 x 10%) în anul urmator
La sfarsitul anului 3 rezultatul net fiind tot pozitiv dividendele distribuite vor fi
100 (adica 1000x10%)
(3) Capacitatea de autofinanţare a fost calculata adaugand dotaţiile în
amortismente la rezultatul net.
anul net: pierdere anul 3:1500 + 500 = 2000
anul 2: 1000 + 500 = 1500 anul 4: 2000 + 500 = 2500
(4) Se calculeaza ca diferenţa între nevoi şi resurse
Se poate remarca un dezechilibru financiar la sfarsitul primului an. Pentru
înlaturarea lui pot fi realizate diverse ajustari, dintre care:
415

diminuarea NFR in scopul reducerii nevoilor de finanţare;
creşterea împrumutului contractat, cu 500 mil. lei de exemplu, care va
ameliora soldul trezoreriei la sfarsitul primului an, permijand
realizarea unei securitaţi financiare mai bune in anul 0 şi la sfarsitul
anului 2. Soldul ramas nefinanţat (700 - 500) la sfarsitul primului an ar
putea fi acoperit printr-un credit de trezorerie. Dar, acest împrumut
complementar generand cheltuieli financiare suplimentare va diminua
CAF. Daca obiectivul Tl reprezinta echilibrarea planului de finanţare la
sfarsitul primului an, trebuie gasite resurse superioare (mai mari de
700) in scopul complementary acestei diminuari a CAF.
In Jara noastra, în etapa actuala, izvoarele de finanţare a investifiiior în
regiile autonome şi societaţile comerciale cu capital de stat se reflecta într-o
secţiune a bugetului de venituri şi cheltuieli intitulata "Bugetul activitaţii de
rnvestiţii". Aceasta secţiune de previziune financiara reflecta, pe o perioada de
un an, cheltuielile de investiţii şi resursele de acoperire a lor, din corelarea
carora se degaţa şi modalitaţile de realizare a echilibrului financiar (degaţarea
unui excedent sau a unui deficit pentru care se precizeaza şi modul de
acoperire).
Sursele pentru investiţii sunt:
surse proprii (sume din valorificarea materialelor rezultate din
dezmembrarea imobilizarilor, sume din vanzarea activelor şi
mijloacelor fixe, amortizarea imobilizarilor corporale, sume
reprezentand reducerea impozitului pe profit de 50%, sume
repartizate din profitul net), care însumate alcatuiesc fondul de
dezvoltare;
surse împrumutate, care apar sub forma creditelor bancare şi a altor
împrumuturi;
- surse publice, sub forma alocaţiilor de la bugetul statului.
Cheltuielile pentru investiţii constau în:
- cheltuieli pentru lucrari în continuare;
cheltuieli pentru lucrari noi;
_ - achiziţii de bunuri şi alte cheltuieli de investiţii.
tn final, excedentul sau deficitul se determina ca diferenta între sursele
proprii dupa rambursarea creditelor şi cheltuielilor de investiţii. Structura
Bugetului activitaţii de investiţii este prezentata în cadrul capitolului 6 "Bugetul
de venituri şi cheltuieli al regiilor autonome şi societaţilor comerciale cu capital
de stat".
Intrucat în cadrul fondului de dezvoltare, ponderea semnificativa o deţine
amortizarea imobilizarilor, prezentam în continuare principalele modalitaţi de
amortizare a imobilizarilor practicate în Jara noastra.
13.1. PRINCIPII şl MODALITAŢI DE AMORTIZARE A
CAPITALULUI IMOBILIZAT IN ACTIVE CORPORALE şl
NECORPORALE 1
Noţiunea de amortizare defineşte o categorie financiara complexa şi destul
de controversata.
1 Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale
416

Sub aspectul contabil, amortizarea capitalului imobilizat în active
corporate şi necorporale reprezinta o depreciere ireversibila datorata utilizarii
(imobilizarilor corporale) sau trecerii timpuiui (necorporale), pentru care agenţii
economici vor calcula, înregistra pe cheltuieli şi recupera uzura fizica şi morala a
acestora, in scopul refacerii capitalului angaţat.
Sub aspectul economic, amortizarea este un proces care permite
repartizarea costului unei investiţii asupra exerciţiilor financiare în care este
utilizata imobilizarea respectiya. Potrivit concepţiei economice, accentul se pune
nu asupra valorii imobilizarilor din bilanf, ci asupra costurilor de produce care
vor trebui incarcate, cu cheltuieli privind amortizarea, in fiecare din exerciţiile
care beneficiaza de utilizarea acestor imobilizari.
Sub aspect financiar, amortizarea permite degaţarea resurselor financiare
necesare înlocujrii imobilizarilor, atunci cand acestea devin inutilizabiie, oferind
astfel agentului economic posibilitatea de a-si menţine patrimoniul sau prin
retnnoirea imobilizarilor. /
Participand la constituirea capacitaţii de autofinanţare, amortizarea devine
implicit sursa proprie de finanţare a intreprinderii, contribuind şi la menţinerea
disponibilitaţilor banesti ale acesteia prin reducerea platilor privind impozitul pe
profit (cheltuielile cu amortizarile sunt deductibile fiscal în limita normeior legate
în vigoare) şi mai departe a dividendelor datorate (cheltuielile cu amortizarile
diminuand profitul net repartizabil).
Regiementarea actuala a amortizarii capitalului imobilizat în active
corporale şi necorporale, stabilind ca principiu amortizarea pentru depreciere,
reţine prin calcul conceppa economics privind repartizarea costului imobilizarii
pe durata probabila de utilizare, conform unui plan de amortizare, iar pentru
destinaţia amortizarii conceppa financiara privind utilizarea acesteia pentru
refacerea capitalului angaţat, prin utilizarea fondului de dezvoltare. Fondui de
dezvoltare are ca principale surse de constituire amortizarea calculate pentru
activele corporale şi necorporale, precum şi sumele nete rezultate din
dezmembrarea şi valorificarea mijloacelor fixe scoase din funcţiune. Daca
agenţii economici (cu capital majoritar de stat) nu au prevazut realizarea în anul
curent a unor lucrari de investiţii sau rambursarea de credite pentru investi^ii,
acestia pot folosi sumele respective pentru investiţii financiare pe termen scurt şi
mediu, cu obliga^ia ca la finele anului sa reconstituie sumele respective.
Procesul de amortizare începe din momentul punerii în funcţiune a activelor
fixe şi dureaza pana în momentul recuperarii integrate a valorii de intrare a
acestora, conform duratelor normale de funcţionare şi condiţiilor de utilizare ale
acestora. Pot exista situaţii de nerecuperare integrala, pe calea amortizarii, a
valorii de intrare a mijloacelor fixe scoase din funcţiune şi casate înaintea
expirarii duratei normale de utilizare. In acest caz, valoarea neamortizata va fi
acoperita din sumele rezultate în urma valorificarii acestora (valoarea recuperata
din casare), iar diferenţa rarr&sa neacoperita se va include eşalonat în
cheltuielile de exploatare pe o perioada de maxim cinci ani, fara a fi luata în
calcul la determinarea profitului impozabil (durata recuperarii şi anuitaţile de
acoperire a valorii neamortizate se stabilesc de catre adunarea generala a
asociatilor la societafile comerciale şi respectiv consiliul de administrate pentru
regiile autonome). De asemenea, o parte din activele fixe pot fi menţinute în
C-da 45 coala 27 . 417

funcţiune dupa expirarea duratei normale de utilizare şi, deci, dupa recuperarea
valorii de intrare. Pentru acestea nu se justifica practic sa se calculeze în
continuare amortizarea, deoarece afecteaza rezultatele financiare şi implicit
cuantumul impozitului pe profit.
în patrimoniul agenţilor economici, capitalul angaţat şi imobilizat supus
amortizarii se conicretizeaza în bunurile şi valorile destinate sa serveasca
activitatea, pe o perioada mai mare de un an, şi care se consume în mod treptat.
Acest capital se grupeaza in doua categorii distincte şi anume: active corporate
şi active necorporale.
ImobilizSrile necorporale se amortizeaza în funcţie de timp astfel:
- pana la eel mult cinci ani, cheltuielile de constituire, cheltuielile de
cercetare-dezvoltare şi programele informatice create de agentul
economic sau achiziţionate de la terţi;
- pe durata prevazuta pentru utilizarea lor de catre agentul economic
care le deţine: brevetele, licenţele, know-how-ul, marcile de fabrica,
de comerj şi de servicii şi alte drepturi de proprietate industriala şi
comerciala similare subscrise ca aport.
Imobiliz9rile corporale se amortizeaza în funcţie de deprecierea lor în
perioada(durata) normala de funcţibnare, utilizşnd urmatoarele regimuri de
amortizare: amortizarea liniara, amortizarea degresiva, amortizarea accelerate.
Amortizarea liniara se calculeaza (pentru mijloacele fixe achiziţionate
dupa 31.12.1993) prin aplicarea cotelor medii anuale de amortizare asupra
valorii de intrare în patrimoniu a mijloacelor fixe.
Valoarea de intrare (Vj) poate fi:
- preţul de achiziţie pentru mijloacele fixe prbcurate cu titlu oneros;
- costul de producţie pentru mijloacele fixe construite sau produse în
unitate;
valoarea actuala pentru mijloacele fixe dobandite cu titlu gratuit; valoarea de
aport acceptata de parţi pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia
asocierii sau fuziunii, valoarea ramasa actualizata pentru mijloacele fixe
reevaluate la 31.12.1993. Pentru determinarea cotelor de amortizare este
necesar sa se cunoasca durata normals de utilizare în ani şi durata
normal^ de utilizare rSmasS (ani). Acestea se stabilesc în funcţie de data
de achiziţie a mijloacelor fixe. Astfel, pentru mijloacele fixe achizifionate
înainte de 31.12.1993 (carora li s-au aplicat regimul de amortizare potrivit
Legii nr. 62/1968), durata normala de utilizare ramasa (Dnur) se stabileste cu
ajutorul relaţiei:
D - 11 -
nsc
I x n
u
nur ~ ' 7^
X U nu
Dnsc = durata normala de serviciu consumata de la data punerii în funcţiune a
mijlocului fix şi pana la 31.12.1993, în ani;
Dns = durata normala de serviciu stabilita conform vechiului regim de amortizare
Dnu = durata normala de utilizare (durata de amortizare) stabilita potrivit
"Catalogului privind duratele normale de funcţionare şi clasificarea mijloacelor
fixe", în ani.
418

Pentru mijloacele fixe achiziţionate dupa 31.12.1993 duratele normaie de
utilizare sunt cele prevazute în actualul catalog, iar cota medie anulata de
amortizare (C a) se stabileşte prin raportul: 100/ Durata normala de utilizare.
Deci, amortizarea liniara (A ma) se realizeaza prin includerea uniforma în
cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proportional cu numarul de
ani ai duratei normaie de utilizare a mijlocului fix.
A
_ ViXCa
100
Pentru exemplificare presupunem o cladire industrials cu structure usoara
din schelet metalic, utilizata în mediu normal, a carei valoare ramasa actualizata
la 31.12.1993, este de 200 mil. lei, Dns = 15ani, Dnsc = 6ani, Dnu = 10 ani.
Dn,,r = 11 - —I x 10 = 6 ani
'nur
Cota medie anuala de amortizare corespunzatoare duratei normaie de
utilizare ramase de 16,7% (adica 100/6)
Amortizarea medie anuala va fi: Ama = 200000000x 16 ' 7 15
= 33400000 lei
Pentru un grad de utilizare a mijloacelor fixe de baza de 60%, amortizarea
inclusa în cheltuielile de exploatare va fi de 20040000 lei, iar diferenţa de
13360000 lei va fi trecuta pe cheltuieli exceptional fi nu se va lua în calculul
profitului impozabil.
In cazul în care cladirea respectiva ar fi fost data în funcţiune la 01.01.1994,
iar valoarea de intrare era de 200 mil. lei amortizarea medie anuala reprezenta o
suma fixa de 20000000 lei, în fiecare din cei 10 ani, corelata cu gradul de
utilizare a mijloacelor fixe de baza.
Amortizarea anuala scriptica pe total miţioace fixe (Aas) se stabileste
aplicand cota medie anuala de amortizare (Cma) la valoarea medie anuala totala
a mijloacelor fixe (Vmat), conform relaţiei:
A _ Vmat x Cma
Has — T7
100 în
care: Vmat= V| + Vmai - Vmas
Aceasta valoare Jine cont de valoarea de intrare a mijloacelor fixe existente
la începutul anului (Vj), de valoarea medie anuala a intrarilor de miţioace fixe în
cursul anului (Vmai) şi de valoarea medie anuala a iesirilor de miţioace fixe (iesite
sau amortizate integral) în cursul anului (Vmas),
Valoarea medie anuala a mijloacelor fixe ce vor intra în cursul anului (Vmai)
se poate calcula astfel:
în care: Vj = valoarea de intrare a mijloacelor fixe care vor fi puse în
funcţiune în timpul anului
Tf = timpul de functionare exprimat în luni întregi (calculat
începand cu luna urmatoare celei de intrare şi pana la
sfarşitul anului)
419

Valoarea medie anuala a miţioacelor fixe ce vor iesi din funcţiune în cursul
anului (Vmas) se stabiles.te in funcţie de valoarea de intrare a miţioacelor fixe care
vor fi scoase din funcţiune în cursul anului (Vis) şi de timpul de nefuncţionare (în)
exprimat în luni întregi şi calculat începand cu luna urmatoare celei în care are loc
iesjrea şi pana la sfarsitul anului, conform relaţiei:
w _ Visxîn
V pr
• mas — ., p
Cota medie anuala de amortizare (Cma) se calculeaza cu formula:
C m a = ^ s -
v mat
In final, amortizarea anuala efectiva pe total active circulante se stabileste
prin corelarea amortizarii anuale scriptice cu gradul de utilizare a miţioacelor fixe
de baza la fiecare grupa din care acestea fac parte.
Pentru mijloacele de transport auto şi aerian, duratele normale de
utilizare rSmase se vor stabili în ani prin recalcuiarea duratelor de serviciu
exprimate în mii km echivalenţi sau ore de zbor, tot în ani, cu ajutorul
relation
Durata de serviciu normata în mii km echivalenţi sau ore de zbor
Durata normata de ____________ (dupa regimul de amortizare vechi) _______
serviciu (ani): D^ ~ Parcursul mediu anual în mii km echivalenţi sau ore de zbor
Durata de serviciu normata consumata în mii km echivalenti
Durata normata de serviciu_ saiKire_de^zbor^de la punerea în funcţiune gi pana la 31.12.93)
consumatS (ani): D^ ~ Parcursul mediu anual în mii km echivalenti sau ore de zbor

pentru mijloacele fixe intrate in funcţiune inainte de 31.12.1993 se va
utiliza regimul de amortizare degresiva fara influenta uzurii morale,
varianta denumita AD^
pentru mijloacele fixe intrate în funcţiune dupa 31.12.1993 se va
aplica regimul de amortizare degresiva cu influenta uzurii morale,
varianta denumita AD2.
In varianta AD1 amortizarea anuala degresiva, pentru primul an de
functionare, se calculeaza aplicand asupra valorii de intrare sau a valorii ramase
actualizate a mijlocului fix, cota de amortizare corespunzatoare. Pentru anii
urmatori, amortizarea anuala se calculeaza prin aplicarea aceleasi cote la
valoarea ramasa de recuperat pana în anul de functionare în care amortizarea
anuala rezultata este egala sau mai mica cu/decat amortizarea anuala
deterrhinata prin raportu! dintre valoarea ramasa de recuperat şi numarul de ani
de functionare ramasi. Din acel an şi pana la expirarea duratei de functionare se
trece la sistemul de amortizare liniara, iar amortizarea medie anuala se va
determina prin raportarea valorii ramase de recuperat la numarul anilor ramasi.
Exemplul urmator ilustreaza metodologia de calcul a amortizarii anuale
degresive în varianta AD^ pentru un mijloc fix cu o valoare ramasa recalculate
la 31.12.1993 de 5000000 lei şi o durata normala de utilizare ramasa de 10 ani.
Cota medie anuala de amortizare degresiva, pentru o
durata normala de
utilizare ramasa de 10 ani este:
100 10
x 2 = 0
10
x2 = 20%
Anii Amortizarea Valoarea ramasa
1 1000000 4000000
2 800000 3200000
3 640000 2560000
4 512000 2048000
5 409600 1638400
6 327680 1310720
7 327680 983040
8 327680 655360
9 327680 327680
10 327680 -
In varianta AD2 se ia în considerate în calculul amortizarii anuale influenta
uzurii morale care acţioneaza asupra mijloacelor fixe. Spre deosebire de
varianta AD1( varianta AD2 permite amortizarea mijloacelor fixe într-o perioada de
timp mai scurta decat durata normala de utilizare, diferenta de ani
reprezentand influenta uzurii morale. Agentii economic! care aplica aceasta
varianta nu sunt obligati sa scoata din funcfiune mijloacele fixe amortizate
înaintea expirarii duratei normale de utilizare prevazuta în catalog, dar nu vor
mai calcula amortizarea anuala pentru perioada ce corespunde uzurii morale.
De asemenea, agentii economici pot scoate din funcţiune, mijloacele fixe
amortizate integral, înainte de expirarea duratei normale de utilizare, putand
astfel contracara efectul uzurii morale, ceea ce în varianta AD1 nu este posibii.
Pentru mijloacele fixe cu o durata normala de utilizare pana la 5 ani inclusiv nu
421

se calculeaza influenţa uzurii morale, amortizarea medie anuala stabilindu-se în
funcţie de numarul anilor de utilizare în regim degresiv şi numarul anilor de
utilizare la regim liniar.
Pentru determinarea amortizarii degresive în varianta AD2, este necesar sa
se cunoasca urmatoarele:
1) durata normala de utilizare conform catalogului
2) cota medie anuala de amortizare pentru regimul liniar, egala cu
raportul:

8) durata de utilizare aferenta uzurii morale pentru care nu se mai
calculeaza amortizare: 15 - 9 = 6 ani
■ ; ■ -
Ani Amortizare Valoare ramasa
1
2
4000000 x 16,7% = 668000
3332000 x 16,7% = 556444
3332000
2775556
3
4
2775556 x 16,7% = 463518
385340
2312038
1926698
5 385340 1541358
6 385340 1156018
7
8
385340
385340
770678
385338
9 385338 0
10 - -
11
12
- -
-
13 - -
14
15
-
Amortizarea accelerate presupune includeream primul an de funcţionare,
in cheltuielile de exploatare, a unei amortizari de 50% din valoarea de intrare a
mijlocului fix respectiv, iar în ceilalţi ani, amortizarea anuala se va calcula în
regim liniar prin raportarea valorii ramase de amortizat (dupa deducerea a 50%
din valoarea de intrare) la numarul anilor de utilizare ramasi.
Includerea în cheltuielile de exploatare a amortizarii anuale (calculate in
cele trei regimuri de amortizare) se va face in fiecare an în parte în corelaţie cu
gradul de utilizare a mijloacelor fixe de baza aflate în patrimoniul agenţilor
economici, grad ce se stabileste ca raport între capacitatea de producţie
realizata şi cea proiectata. Diferenţele de amortizare rezultate ca urmare a
aplicarii gradului de utilizare a mijloacelor fixe de baza se vor evidenfla în
cheltuielile exceptional şi nu vor fi luate în calcul la determinarea profitului
impozabil anual. Aceasta masura impulsioneaza agenţii economici în folosirea
integrala a capacitatii de producţie, astfel ca amortizarea devine o reala şi activa
parghie financiara pentru obpnerea unor rezultate cat mai bune de catre
întreprinderi.
Aprobarea utilizarii regimului de amortizare liniara sau degresiva este în
competenţa adunarii generale a asociatilor, pentru societaţile comerciale şi a
consiliului de administratie, pentru regiile autonome. Aplicarea regimului de
amortizare accelerata impune o aprobare din partea Ministerului Finantelor,
aprobare ce se obţine pe baza unei documentatii de fundamentare.
STUDIIDECAZ:
© O întreprindere previzioneaza pentru un orizont de 5 ani urmatoarele: -
achiţizii de active fixe: 2000 mil. lei anual;
cresterea anuala (în lanţ) a cifrei de afaceri cu 20%, iar creştrea NFR
anuala este estimata la 70 zile cifra de afaceri;
423

- capacitatea de autofinanţare va creşte în acelasi ritm cu cifra de
afaceri, iar dividendele anuale reprezinta 10% din CAF;
- noile surse de finanţare anuala vor fi împrumuturile bancare pe
termen de 5 ani rambursabile in rate egale începand cu anul
imediat urmator contractarii.
Informaţii privind anul de baza (perioada de referinţa, an 0):
- cifra de afaceri este de 6000 mil. lei;
- capacitatea de autofinanţare 787.2 mil. lei (sursa potenţiala de
finanţare a investiţiilor în anul urmator);
- creditele (pe termen lung) din sold sunt de 375 mil. lei,
rambursabile în rate anuale, reprezentand 1/5 din soldul datoriei
anului de baza.
Realizaţi echilibrul financiar anual, în cadrul planului de finanţare.
Nota: Toate cheltuielile financiare sunt incluse deja în CAF.
© Pe baza anexelor 1 şi 2 întocmiţi Planul de finanţare pe un orizont de 5
ani, urmarind realizarea echilibrului financiar anual:
ANEXA1: CONTUL DE REZULTATE EX. N
mil.lei
Cheltuleli Sume Venituri Sume
Cumparari materii prime 3404 Producţia vSnduta 6000
Impozite, taxe, v.a. 225 DobSnzi, comisioane 15.2
Cheltuieli salariale 661 Venituri nete din cesiuni 50.3
Amortizari calculate 500
DobSnzi, comisioane 45
Val. net corrtab. a imob. cedate 225
Impozit pe profit 393
Profit net 815
TOTAL 6065.5 TOTAL 6065.5
Datoriile financiare în sold la 31.12.N sunt de 375 mil. lei, rambursabile în 5 rate
anuale egale, începand cu exerciţiul (N+1). ANEXA 2 : Previziunea pentru urmatorii
5 ani:
achiziţionari anuale de utilaje industriale în valoare de 2500 mil. lei în
primii doi ani 2000 mil. lei în urmatorii trei ani, care vor genera o
crestere anuala a NFRE egala cu 15 zile cifra de afaceri în primii doi
ani şi 17 zile cifra de afaceri în ultimii trei ani;
- cifra de afaceri şi CAF vor creste anual cu 25%, iar dividendele
distribuite vor reprezenta 10% din CAF (în crestere CAF sunt incluse
cheltuielile financiare).
Nota: Sursele pentru acoperirea nevoilor de finanţare vor fi surse proprii interne
(autofinanţarea), iar în complerafe surse proprii externe (cresteri de capital) în
proporţii egale cu împrumuturile pe 5 ani rambursabile în amortismente
constante începSnd cu exerciţiul imediat urmator angaţarii acestora.
424

® Utilizand informatiile de la problems anterioara (studiu de caz numarul
2), întocmiţi Planul de finanţare, în condple in care pentru acoperirea nevoilor
de finantare se vor avea în vedere urmatoarele surse :
- surse proprii interne (autofinanţarea)
- subvenţii pentru investifii de 1000 mil. lei şi vanzari de active fixe in
valoare de 200 mil. lei, în fiecare din primii doi ani de previziune;
cresteri de capital anuale pentru diferenţa nevoilor ramasa
nefinanţata.
© Stability planul de finantare pentru perioada (N+1) - (N+5) cunoscand
urmatoarele date:
- investiţiile anuale de modernizare aechipamentului existent în
funcţiune, sunt de 150 mil. lei, iar in anul (N+1) şi (N+2) investiţia de
extindere a unei secţii de producţie este în valoare de 750 mil. lei si
respectiv 2350 mil. lei;
- datoriile financiare (altele decat creditele bancare pe termen scurt)
existente la sfarsitul exerciţiul (N) vor fi rambursate astfel: 200 mil lei
în anul (N+1) şi 195.4 mil. lei în anul £N+2). împrumuturile pe termen
lung angaţate în exerciţiul (N+1) în suma de 1000 mil. lei se vor
rambursa în rate egale de cate 200 mil. lei/an începand cu exerciţiul
urmator, iar cele angaţate în (N+2) de 1500 mil. lei vor fi, de
asemenea, rambursate în cinci rate anuale egale;
- dividendele platite anual sunt previzionate la 10% din capitalul social,
aceasta ramanand constant la valoarea de 2600 mil. lei;
cresterea nevoilor de fond de rulment pentru exploatare reprezinta
1700 mil. lei în exerciţiul (N+3) şi 340 mil. lei în (N+4);
capacitatea de autofinanţare corespunzatoare exerciţiului N evaluata
la 1320 mil. lei ramane constanta pe tot orizontul de previziune, iar
capacitatea de autofinanfare degaţata de proiect este previzionata
astfel: -58 mil. lei în exercitiul (N+2); 867 mil. lei în (N+3); 1186 mil. lei
în (N+4); 1215 mil. lei în (N+5);
- împrumuturile acordate de catre întreprindere în suma de 20 mil. lei
vorfi rambursate în anul (N+1).
425

Capitolul 14 DECIZII DE
REPARTIZARE A PROFITULUI
Deciziile privind repartizarea profitului net al intreprinderii determina politica
de dividend, avand implicaţii directe asupra autofinanţarii şi remunerarii
capitalurilor proprii.
Politica de dividend 1 reprezinta ansamblul deciziilor şi tehnicilor folosite
pentru determinarea nivelului dividendelor ce pot fi distribute acţionarilor. In
cadrul acesteia, se pune problema de a opta între distribuirea dividendelor sau
reinvestirea unei parţi cat mai mari din profit, de catre firma respective.
Intr-o societate pe acţiuni (fara participarea statului) repartizarea profitului
net se face, în principal, pentru acoperirea nevoilor de dezvoltare şi plata
dividendelor. In acelasi timp, fondatorii, administratorii şi personalul societaţii vor
participa la profit numai daca aceasta se prevede în mod expres în contractul de
societate sau statut, ori se aproba de adunarea generala extraordinary
Distribuirea dividendelor priveaza întreprinderea de lichiditaţi, dar pe de alta
parte asigura un venit acţionarilor determined cresterea randamentului la
plasamentul financiar initial. Distribuirea are ca efect opoziţia dintre societate ca
entitate economica şi acţionari al caror înţeles nu se masoara decat în termeni
de plasament financiar. Aceasta opozifie se estompeaza în timp, pe masura ce
acumularea devine sursa de obţinere a profitului pe termen lung.
In analiza unei politici de dividend este necesar sa se urmareasca doi
parametri: rata de distribute, respectiv raportul dintre dividende şi profitul net şi
rata de crestere a dividendului adica raportul dintre dividende şi numarul de
acţiuni.
In materie de dividende, conducatorii unei întreprinderi au totdeauna un
obiectiv exprimat în funcţie de rata de distribuire. Ei îşi fixeaza, de exemplu, ca
obiectiv sa distribuie un anumit procent (35 - 45%) din profitul întreprinderii,
încercand sa atenueze cat se poate de mult fluctuape dividendului unitar în
cazul variaţiilor sensibile ale profitului, de la o perioada la alta.
O politica de distribuire este considerata scazuta, daca rata de distribuire
nu depaseste 20%, iar de la 60% în sus, politica de distribuire este considerata
ca fiind puternica.
Daca întreprinderea ia decizia de a spori rata de distribuire, ea va recurge
la noi resurse externe. In acest caz:
1 Anghelache G., Vintila G., Politica de dividend, Revista Finanţe, Credit, Contabilitate Nr. 1-2/1996,
Bucureşti
427

- fie face apel la acţionarii sai, preluand ceea ce a distribuit iniţial.
Valoarea financiara de ansamblu a capitalului propriu nu va fi
modificata, fiind o problems de partaj între acţionari;
- fie recurge la credit; cresterea mai mica a fondurilor proprii va fi
atunci compensata atat de o crestere a riscului pe piaţa, cat şi prin
diminuarea multiplicatorului bursier (PER = Cursul bursier ai acţiunii /
Profitul pe acţiune, Price Earning Ratio). Pe total, valoarea sa
financiara nu va fi modificata.
In fond, daca întreprinderea distribuie mai mult, valoarea va fi mai scazuta
şi acţionarul va dispune de mijloace lichide mai insemnate. Daca întreprinderea
distribuie mai puţin, valoarea va fi mai mare, iar acţionarui va avea mijloace
lichide mai reduse.
Gradul de distribuire a profitului nu modifica, deci, patrimoniul acţionarului.
Din punct de vedere tehnic, se constata o dependent^ dintre profitul
distribuit şi cursul bursier. Cu cat partea din profitul distribuit este mai mare, cu
atat cursul bursier este mai volatil.
Se întalneste aici conceptul de remanenfa. Acţiunea care are cea mai
puternica remanenţa va avea cea mai puternica volatilitate. In consecinta, un
grad de distribuire ridicat tinde sa reduca volatilitatea acţiunilor.
14.1. POLITICA DE DIVIDEND - INSTRUMENT DE INFORMARE
Daca o întreprindere menţine nivelul dividendelor sale, în timp ce profitul
descreste, înseamna ca aceasta descreştere nu este decat trecatoare şi se
asteapta noi cresteri ale profitului în viitor.
De exemplu, in Franţa, dividendele sunt distribuite la şase luni dupa
încheierea bilantului. Nivelul dividendelor depinde de rezultatul exerciţiului
încheiat, dar şi de exerciţiul în curs, pentru primele sase luni. Nivelul
dividendelor reprezinta un semnal pentru rezultatul previzional al exerciţiului în
curs.
Din punct de vedere al acţionarilor, politica de dividend pune în evidenţa
doua aspecte:
" a) O oarecare stabilitate. Importanta evoluţiei trecute a dividendelor
impune, din partea întreprinderii, o oarecare stabilitate a sumei dividendelor
distribuite. Politica de dividend practicata anterior de o întreprindere influenţeaza
nivelul dividendelor sperat de catre acţionari, care la randul lui are o influenţa
asupra cursului acţiunilor.
Investitorii ce doresc sa cunoasca politica de dividend a unei societaţi
încep, totdeauna, prin a studia aceasta evoluţie anterioara. In fapt, o distribuţie
neregulata se traduce printr-o incertitudine a acţionarilor, în ceea ce priveşte
marimea dividendelor viitoare.
In aceasta optica, o întreprindere care în cursul perioadelor dificile nu a
încetat sa distribuie regulat dividende va fi, fara îndoiala, favorizata în raport cu o
firma ce suspenda distribuirea dividendelor în anumite perioade. In cele din
urma distribuirea constanta de dividende conduce la cresterea încrederii
publicului faţa de firma, la creşterea valorii de piaţa a acesteia.
428

O oarecare regularitate este deci de dorit, fie prin cresterea, fie prin
stabilitatea dividendeior distribute. De aid, decurge pentru întreprindere o
alegere obiectiva a unei politici de dividend:
- cand cresterea profitului este regulata, politica de dividend pierde din
important^ sa şi întreprinderea poate, fara a risca, sa reduca rata de
distribuire;
- daca profitui are datorita profitului activitatii un caracter ciclic, este
important sa se pastreze regularitatea distribuirii dividendelor, pentru
a se pastra succesiunea fazelor de stabilitate şi a fazelor de crestere
in cadrul distribuirii;
- un dividend variabil nu aduce nici o informaţie investitorului financiar,
dar Ti poate sugera ca societatea se caracterizeaza prin incoerenţa în
politica vizand dezvoltarea activitatii de baza. O astfel de politica de
dividend nu poate avea o influenţa benefica asupra cursului bursier.
b) O politics credibila*. Orice politica de dividend trebuie sa fie credibila,
adica coerenta vis-a-vis de profiturile obţinute de întreprindere.
Orice politica de dividend, chiar daca se bazeaza pe regularitate, nu poate
avea efecte favorabile pe termen lung, decat daca este compatibila cu politica
de repartizare a profitului.
Pentru o întreprindere, distribuirea unei parţi din profit (sau nedistribuirea
profitului) se va traduce printr-o crestere a activului net şi în final, printr-un spor
de valoare.
Reinvestirea unei parţi semnificative din profitui net conduce la cresterea
autonomiei financiare, la diminuarea riscului financiar. In consecinţa, costul
capitalurilor proprii se va reduce corespunzator diminuarii riscului, reprezentand
un factor de crestere a rentabilitaţii şi prin aceasta a valorii firmei.
O întreprindere care distribuie o parte redusa din profit şi a carei
rentabilitate marginaia a capitalurilor proprii este satisfacatoare va înregistra o
crestere a cursului acţiunilor sale. O astfel de întreprindere îşi va selectiona
acţionarii.
In schimb, o politica a dividendelor ridicate este un mijloc de asigurare a
constanfei acţionarilor care s-au obişnuit sa încaseze un anumit venit.
Armonizarea între cele doua alternative, distribuire si/sau reinvestire, se
realizeaza printr-o procedura de distribuire a dividendelor constant în emisiunea
şi atribuirea gratuita de acţiuni noi. Astfel, capitalul banesc aferent dividendelor
ramane în întreprindere pentru finanţarea dezvoltarii acesteia, iar cointeresarea
acţionarilor se va realiza prin atribuirea de acţiuni gratuite care, în fapt,
determina cresterea proprietafii acestora.
14.2. MODALITAŢI DE DISTRIBUIRE A DIVIDENDELOR
Dividendele trebuie sa fie varsate într-un interval de timp determinat (de
exemplu, în Franţa, 9 luni) de la data închiderii exerciţiului la care se refera şi
dupa ce adunarea generala a stabilit suma ce va fi distribuita.
a) VSrsăminte asupra dividendelor. Aceasta practica consta în varsarea
cu anticipaţie a unei parţi din dividendele ce urmeaza sa fie încasate. Decizia
429

Bibliografie
1. Adochijei M., Adochitei A., Finan}ele intreprinderii în economia de piaţS, Tipografia "Mitrea", Piatra
NeamJ, 1994.
2. Adochitei M.,. Antoniu N., şi cdectivul, Finanfeie intreprinderilor, Editura Didactic^ şi Pedagogics,
Bucuresti, 1993.
3. AngheJache G., Dardac N. şi Stancu I., Pieţe de capital şi burse de vahri, Editura Adevarul,
Bucuresti, 1992.
4. Anghelache G., VintilS G., Politics de dividend, Revista Finante, Credit, Contabilitate nr.1-
2/1996,Bucureşti
5. Ballada S., Outits et mGcanismes de gestion financiere, Editure Maxima, Paris, 1992.
6. Barreau J., Delahaye J., Gestion financiere, Editure Dunod, Paris, 1991.
7. Bistriceanu Gh., Adochitei M., Negrea E., Finan(ele agenţihr economic!, Editura Didactics si
Pedagogica, Bucuresti, 1995
8. Bran P. Decizia financiarS in unitatea economics, Editura stiintifica şi Encidopedica, Bucuresti,
1980
9. Bran P.,Finanţele tntreprinderii, Bucuresti, 1994,Chisinau Casa Editoriaia-*Logos", 1995.
10. Bran P., Finantele tntreprinderii, Editura Economics, Bucuresti, 1999.
11. Cohen E., Gestion Rnandere de I'entreprise et diveloppement financiere, Editure Economica,
Paris, 1991.
12. Collasse B., Gestion financiere de I'entreprise, Editure PUF, Paris, 1991.
13. Constantin R., Dimitriu M., C. Popescu-BogdSnesti, Tiberiu D., Zaman Gh., Privatizarea,
metodotogie şi practice, Editura Tribuna Economics, Bucuresti, 1994.
14. Dardac N., Mosteanu T., Vintila G., Metodologii de diagnosticare financiar-bancarS a
intreprinderilor, Buletin Economic Legislate Nr. 9/1996, Tribuna Economics, Bucuresti, 1996
15. Depallens G., Jobard T., Gestion financiere de I'entreprise, edition 10, Editure Sirey, Paris, 1990.
16. Dervaux B., Poiitkjue financiere de I'entreprise, Editure Economica, Paris 1990.
17. Dumoulin D., Mathdmatiques de gestion, edition 4, Editure Economica, Paris, 1993.
18. FeleagS N., lonascu I., Contabilitate financiari, volumele 1-4, Editura Economics, Bucureşti,
1993.
19. Franchon G., Romanet Y., Finance d'entreprise, Editure CLET, Paris, 1985.
20. Glais M., Le diagnostic financier de I'entreprise, Editure Economica, Paris, 1986.
21. Gupta J., Finance d'entreprise, Editure Eska, Paris, 1990.
22. Keiser A.M., Gestion financiere, Editure Eska, Paris, 1993.
23. Mailler J., Remilleret M., Analyse financiire de I'entreprise, Editure CLET, Paris, 1989.
24. Maniu ALL, MitruJ C, Voineagu V., Statistics pentru managementul afacerilor, Editura
Economics, Bucuresti, 1995.
25. Margulescu D., Nicutescu M. Robu V., Diagnostic economico-financiar, Editura Romcart,
Bucuresti, 1994.
26. Margulescu D. şi colectivul, Analiza economico-financiarS a societS}ilor comerciale, Edifia a ll-a,
Supliment la Revista Tribuna Economics, Bucuresti, 1994.
C-da 45 coala 27
433

27. Paraschivescu D.M., Pavaloaia W., Modele de contatxlitate şi anaHzi fmandarA. Editura Neuron.
Focsani, 1904.
28. Pariente S., Analyse at matMmatiques financeres, Editure Vuibert, Paris, 1991.
29. Paucher P., Measure de la performance finandere de I'entrvprise, Presses Universitaires de
Grenoble, 1992.
30. Pestre-Rotre 0., La gestion financier* en 12 questions de cours, Editure Organisation, Rouen,
1989.
31. Purcaru I., MatemaOci Onandare, volumul 2, Editura Economics. Bucuresti, 1993.
32. Ristea M., ContabUttatea sodetiptor comerdale, Vol. I, Editata de C.E.C.C.A.R., Bucuresti, 1995
33. Solnik B., Gestion finandere, Editure Femand Nathan, Paris, 1980.
34. Stancu I., Gesthnaa finantiari a agenţilor economic*, Edi0ia a Il-a, Editura Economic^,
Bucuresti, 1994.
35. Stancu I., Finanfe, Teoria Pieţelor Flnandare, Fmanteie tntreprinderilor, AnalizA şi Gestiune
Fhandari, Editura Economics, Bucuresti, 1996. '
36. Toma M., Finanfe şi gestiune tinandari, Editura Oidactica şi Pedagogica, Bucuresti. 1994.
37. Juravte V., Vinttta G., RscaHtate, Editura A.S.E., Bucuresti, 1999.
38. Vacarel I. şi cotectivul, Hnanfe pubUce, Editura Didactica şi Pedagogica, Bucuresti, 1992.
39. Vemimmen, Finance (ftntnprise, Logtque et poUtique, Edition 3. Editure OaHoz. Paris, 1989.
40. Vintila G., Gestiunaa financial a tnirepnnderii, Concepte, Metode, Tehrud, Stuctt da caz,
Univerertatea Independent ŢItu Maiorescu", Facultatea de stUn^e Economice, Bucuresti, 1996
41. Vintila G., Diagnosticul financier şi evaluarea htreprinderHor, Editura Oidactica şi Pedagogics,
Bucuresti, 1998.
42. Hotararea Guvemufcii nr. 500/1994, privind reevaluarea imobiHzartlor corporale şi modfficarea
capitalului social.
43. MirUstnil Rnantetor - Sistemul contabil at agenţilor economid, Editura Economics, Bucuresti,
1994
44. Ministerul Finantetor, NoUe reglementdri privind amortizarea capitalului imobilizat în active
corporale şi necorporale, Editura Economics, Bucuresti, 1994.
45. Norme metodotogice nr. 181061/1995, privind Intocmirea Bugetului de venituri şi cheltuieli de
cStre regiile autonome şi societaţile comerciale cu capital de stat, M.O. nr. 70 din 18.04.1995.