Cuvânt Înainte - Academia Comerciala

Cresterea îndatorarii amplifica dispersia rezultatelor şi suscita un risc
financiar propriu, atunci cand rentabilitatea economica a întreprinderii îndatorate
este mai mica decat rata medie a dobanzii la creditele acordate.
- riscul de faliment este consecinţa insolvabilitaţii întreprinderii care
poate sa conduca la o dispariţie pur şi simplu a acesteia. Astfel se
justified atenţia pe care responsabilii trebuie sa o acorde stapanirii
acestui risc şi se explica de ce menţinerea solvabilitaţii sau a
echilibrului financiar constituie un imperativ major al gestiunii
financiare.
Evaluarea riscului de faliment se poate realiza in maniera
statica prin analiza echilibrului financiar pe baza bilanţului patrimonial,
sau în maniera dinamica prin analiza fluxurilor financiare din cadrul
tabloului de finanţare şi a celorlalte tablouri privind fluxurile financiare.
In cadrul analizei patrimoniale a riscului de faliment
intereseaza patrimoniul net al acţionarilor şi activul economic in
ansamblul sau, ca o garanţie pentru creditori (bancile folosesc ca prag
minim o valoare a raportului: Activ net contabil/Pasiv bilanţier, de 20-
30%). Instrumentele operaţionale utilizate în analiza patrimoniala a
riscului de faliment sunt fondul de rulment (întreprinderea este
solvabila daca asigura echilibrul maselor bilanţiere de aceeasi durata),
ratele de lichiditate (lichiditate generala, redusa şi imediata) şi rata
indatorarii (levierul = Datorii totale/Capitaluri proprii, pentru care
normele bancare impun o marime subunitara). Analiza dinamica a
riscului de faliment completeaza analiza statica, prin explicarea
dezechilibrului financiar evidenţiat în cadrul analizei patrimoniale
statice. Principalele instrumente operationale utilizate în analiza
dinamica sunt: excedentul de trezorerie al exploatarii, capacitatea de
autofinanţare şi autofinantarea. Acesti indicatori de apreciere a riscului
de faliment sunt completaţi cu o serie de rate privind capacitatea de
rambursare a datoriilor şi autonomiei financiare (rata capacitaţii de
rambursare = Datorii financiare/Capacitatea de autofinan^are,
considerata normala pentru o valoare mai mica de 3 ani şi rata
autonomiei financiare = Capacitatea de autofinanţare/Rambursarea
datoriilor financiare, care pentru o valoare subunitara dovedeste
iminenta unui risc de faliment).
Criza de solvabilitate nu conduce întotdeauna la faliment, iar
daca falimentul poate fi depasit dupa reglementarea anumitor
probleme, întreprinderea continua sa supravietuiasca. Chiar şi în acest
caz, falimentul antreneaza costuri specifice care afecteaza solvabilitatea
întreprinderii.
- riscu! valutar şi riscul de rata a dobanzii sunt riscuri financiare
specifice legate de evolufia cursului de schimb al monedei naţionale si
de evolutia posibila a ratei dobanzii (riscuri generate de mediul extern).
Orice întreprindere care efectueaza operafii în devize, sau moneda
straina se expune riscurilor de pierdere legate de evoluţia defavorabila
a cursului de schimb. Astfel, o întreprindere exportatoare care
realizeaza o vanzare în strainatate şi factureaza în devize risca o
19