Cuvânt Înainte - Academia Comerciala

In aceste condiţii politica de urmat in gestiunea stocurilor trebuie sa fie
aleasa pe baza unei analize temeinice asupra costurilor de stocaj. MSrimea
optim9 a stocurilor va fi aceea care armonizeaza relaţia contradictorie dintre
cheltuielile de aprovizionare (Ca) variabile in funcţie de numarul aprovizionarilor
şi cele de depozitare (Cd) care variaza in raport cu marimea stocurilor. Pentru
stabilirea stocului optim de materii prime şi materiale trebuie sa se gaseasca o
soluţie matematica între:
- reînnoirea frecventa a stocurilor, avand ca efect cresterea cheltuielilor
de transport-aprovizionare (pe comenzi), dar şi reducerea cheltuielilor
de pastrare-depozitare;
- reinnoirea stocurilor la intervale lungi, cu efecte asupra reducerii
cheltuielilor de transport-aprovizionare, dar şi a cresterii cheltuielilor de
pastrare-depozitare.
Modelul Wilson - Whitin care optimizeaza marimea stocului porneste de la
costul total (Ct=C a+Cd) cu formarea stocurilor, care se doreste a fi minim, in
condiţie maximizarii rentabilitaţii activitafii de exploatare.
Prezentam în continuare modelul de gestiune cu cerere constants şi
perioada fixa de aprovizionare, fara posibilitatea apariţiei lipsei de stoc.
Ct=Ca+Cd
N
S
■xcd, in care:
S = marimea optima a stocului;
N = necesarul anual (sau alta perioada luata în calcul) de aprovizionat; ca = costul
fix unitar pentru pregatirea unei noi aprovizionari; T = intervalul de timp
considerat pentru reglementarea stocului; cd = costul de depozitare pe unitatea
de stoc în unitatea de timp; Punctul în care derivata întaia a costului total în raport
cu marimea stocului este egala cu zero, reflecta minimul costului total.
dC
dS
t w -Nxca
^d__
-O,
a
TxCrf Nxca
2Nxca
Cunoscand stocul optim se pot determina, în continuare, numarul comenzilor de
aprovizionare (Nr. aprov.) şi intervalul mediu între doua aprovizionari (i):
312
TxS
Nr. aprov. = N
'opt
lar
in care:
T = numarul de zile calendaristice din perioada considerata (Tanuaţ = 360 zile).