Cuvânt Înainte - Academia Comerciala

Capitolul 14 DECIZII DE
REPARTIZARE A PROFITULUI
Deciziile privind repartizarea profitului net al intreprinderii determina politica
de dividend, avand implicaţii directe asupra autofinanţarii şi remunerarii
capitalurilor proprii.
Politica de dividend 1 reprezinta ansamblul deciziilor şi tehnicilor folosite
pentru determinarea nivelului dividendelor ce pot fi distribute acţionarilor. In
cadrul acesteia, se pune problema de a opta între distribuirea dividendelor sau
reinvestirea unei parţi cat mai mari din profit, de catre firma respective.
Intr-o societate pe acţiuni (fara participarea statului) repartizarea profitului
net se face, în principal, pentru acoperirea nevoilor de dezvoltare şi plata
dividendelor. In acelasi timp, fondatorii, administratorii şi personalul societaţii vor
participa la profit numai daca aceasta se prevede în mod expres în contractul de
societate sau statut, ori se aproba de adunarea generala extraordinary
Distribuirea dividendelor priveaza întreprinderea de lichiditaţi, dar pe de alta
parte asigura un venit acţionarilor determined cresterea randamentului la
plasamentul financiar initial. Distribuirea are ca efect opoziţia dintre societate ca
entitate economica şi acţionari al caror înţeles nu se masoara decat în termeni
de plasament financiar. Aceasta opozifie se estompeaza în timp, pe masura ce
acumularea devine sursa de obţinere a profitului pe termen lung.
In analiza unei politici de dividend este necesar sa se urmareasca doi
parametri: rata de distribute, respectiv raportul dintre dividende şi profitul net şi
rata de crestere a dividendului adica raportul dintre dividende şi numarul de
acţiuni.
In materie de dividende, conducatorii unei întreprinderi au totdeauna un
obiectiv exprimat în funcţie de rata de distribuire. Ei îşi fixeaza, de exemplu, ca
obiectiv sa distribuie un anumit procent (35 - 45%) din profitul întreprinderii,
încercand sa atenueze cat se poate de mult fluctuape dividendului unitar în
cazul variaţiilor sensibile ale profitului, de la o perioada la alta.
O politica de distribuire este considerata scazuta, daca rata de distribuire
nu depaseste 20%, iar de la 60% în sus, politica de distribuire este considerata
ca fiind puternica.
Daca întreprinderea ia decizia de a spori rata de distribuire, ea va recurge
la noi resurse externe. In acest caz:
1 Anghelache G., Vintila G., Politica de dividend, Revista Finanţe, Credit, Contabilitate Nr. 1-2/1996,
Bucureşti
427