Cuvânt Înainte - Academia Comerciala

zeaza costurile lipsei de stoc (rupturii de stoc) şi costurile ridicate ale stocurilor
excesive (peste necesitaţile stricte ale exploatarii).
£i în privinţa pasivelor circulante se pot intalni manifestari diferite de
comportament în raport cu asumarea riscului.
într-o politics agresivS finanţarea activelor circulante s-ar baza numai pe
resursele ciclice posibile de mobilizat (datorii de exploatare, credite bancare pe
termen scurt, etc.) care an cele mai mici costuri de procurare, dar care prezinta
şi o nesiguranţa în reînnoirea lor (riscul unei lipse de capital şi al cresterii ratei
dobanzii).
Politica defensive are în vedere finanţarea activelor circulante, în principal,
din resurse permanente (fondul de rulment) care au costuri de procurare mai
mari dar şi o acoperire suficienta împotriva riscului de remnoire a creditelor şi a
crefterii ratei dobanzii (costa mai mult dar este o politica prudenta).
O politics neutrS presupune sincronizarea perfects dintre scandenţele
activelor şi pasivelor pe termen scurt. Rentabilitatea şi riscul ce ar însoţi
formarea activelor şi pasivelor circulante, avand sensuri contrare, se
neutralizeaza într-o oarecare masura. Aceasta politica se bazeaza pe un fond
de rulment, minim necesar, la nivelul unei cresteri minime consolidate a nevoii
de fond de rulment, urmarind ca fluctuaţiile nevoii de fond de rulment sa fie
acoperite din sursele ciclice.
Alegerea unei anumite politic! este subiectiva, fiecare tip de politica fiind
raţionala în raport cu strategia şi obiectivele gestiunii financiare în ansamblul sau.
In figura 7.2 sunt evidenţiate diferitele politici pe care întreprinderea le
poate adopta în materie de finanţare a activelor circulante (s -a admis ipoteza
variabilitaţii liniare a activelor imobilizate în raport cu timpul, iar activeie
circulante comporta o parte permanenta legata de evoluţia tendenţiala a cifrei de
afaceri şi o parte fiuctuanta în funcţie de conţunctura şi variafiile sezoniere).
In cele patru reprezentari, valoarea activelor circulante de finanţat,
corespunde parţii neacoperite direct din creditele acordate în mod cvasiautomat
de furnizori şi alţi creanţieri (nevoia de fond de rulment). In aceste condiţii, nu
exista decat doua ipoteze : finanţarea prin capitaluri permanente sau prin credite
bancare pe termen scurt.
Primele doua reprezentari (a şi b) evidenţiaza doua cazuri extreme posibile.
Primul (cazul a) reprezinta situaţia în care nu exista fond de rulment (FR=0).
Intreprinderea respecta just regula echilibrului minim, finantSnd activeie
imobilizate prin capitaluri permanente şi activeie circulante prin credite bancare
pe termen scurt. Costul finanţarii este minim ( rentabilitatea maxima), iar riscul
lipsei de capital (si al majorarii ratei de dobanda la creditele pe termen scurt)
este mare, caci activeie circulante devin mai greu disponibile în timp ce datoriile
pe termen scurt devin mai repede exigibile.
tn cazul b, fondul de rulment are o marime maxim posibila care finanfeaza
integral activeie circulante. Remarcam ca şi aceasta politica de finanţare este la
fel de îndepartata de optim, deoarece genereaza cele mai mari costuri
(rentabilitate minima), asigurand în schimb un risc minim. Situaţia ar putea fi
îmbunataţita în masura în care mijloacele de finanţare lasate periodic neutilizate
ar fi investite mai rentabil în activitaţi remuneratorii. Aceasta soluţie angajeaza
un cost de oportunitate, cu atat mai ridicat, cu cat fluctuaţiile activelor circulante
308