Cuvânt Înainte - Academia Comerciala

Ideea centrala a tabloului plurianual al fluxurilor financiare, realizat de G de
Murard 1 , este de a realiza legatura între cele doua documente la nivelul
excedentului brut de exploatare şi nu a capacitatii de autofinantare.
Capacitatea de autofinanţare evalueaza surplusul monetar pe care trebuie
sa-l degaje, în mod normal, tntreprinderea, din totalitatea operaţiilor încasabile şi
platibile, şi care vor afecta trezoreria unitaţii, in exerciţiul curent sau in exercifiile
viitoare, cu încasarile şi platile efective. în acest context, capacitatea de
autofinanţare devine un indicator nerelevant pentru analiza trezoreriei. Limitele
acestui indicator se refera, în principal, la urmatoarele aspecte :
- autofinanţarea nu are incident^ imediata asupra trezoreriei
intreprinderii, întrucat ea reflecta surplusul monetar susceptibil de a fi
degaţat de activitatea întreprinderii, fara ca aceasta sa se concretizeze
într-o crestere a încasarilor, datorita fenomenelor de decalaj care fac
ca acest surplus sa nu devina disponibil decat daca operaţiile
încasabile şi platibile au fost efectiv încasate sau platite
- autofinanţarea, ca şi nevoia de fond de ailment, încorporeaza o serie
de elemente generate de operape contabile privind evaluarea
stocurilor. Este vorba, pe de o parte, de evaluarea marfurilor sau a
materiilor prime a caror variaţie a stocurilor se determina în funcţie de
cumpararile şi consumurile perioadei, iar pe de alta parte, pentru
întreprinderile industriale, de producţia stocata, respectiv de variatia
stocurilor de producţie în curs de fabricate şi de producţia
imobilizata, care nu degaţa niciodata trezorerie. Marimea autofinanţarii
va fi diferita, în funcţie de metoda utilizata pentru evaluarea
stocurilor
- metodele pentru determinarea capacitaţii de autofinanţare au în
vedere operaţiile de exploatare normale şi curente cat şi cele din afara
exploatarii şi excepftonale, excluzand elementele calculate şi cele
privind cesiunea activelor fixe, elemente care influenţeaza trezoreria
exploatarii în cursul unui exerciţiu.
Spre deosebire de capacitatea de autofinatare, excedentul de trezorerie al
exploatarii evidenţiat în cadrul tabloului plurianual al fluxurilor financiare, reflecta
suma efectiva a trezoreriei degaţata de operafiile de exploatare ale întreprinderii.
El furnizeaza informatii privind politica vanzarilor întreprinderii şi ritmul acestora,
cat şi politica de aprovizionare şi capacitatea întreprinderii de a negocia cu
furnizorii sai. Aceste informatii permit conducatorilor întreprinderii sa identifice
adevaratele cauze care au influentat marimea excedentului de trezorerie al
exploatarii: cresterea aprovizionarilor sau a vanzarilor, platile cu personalul
întreprinderii şi alte cheltuieli pentru exploatare.
Schema comparativa (figura 3.10) pune în evidenţa soldurile celor doua
tablouri de analiza dinamica şi corespondenţa diferitelor rubrici.
Se observa ca doua solduri importante din schema de coerenta functional^
au disparut în TPFF (AFRNG şi CAF). In schimb, tabloul plurianual evidenţiaza
mai multe solduri noi: excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE), soldul
economic (E), soldul financiar (F), soldul curent. Aceste constatari pun în
1 Bailada S., Outils et mşcanismes degestion financiare, £diture Maxima Paris 1992, p. 380-390.
169