Cuvânt Înainte - Academia Comerciala

11.1. NATURA ş1 CLASIFICAREA INVESTIŢHLOR
Noţiunea de investiţii reprezinta o categorie financiara complexa sub
aspectul delimitarii şi clasificarii ei.
In sens contabii investiţia reprezinta alocarea unei trezorerii disponibile
pentru producerea unor bunuri de durata. Mai exact, noţiunea de investiţie se
refera la achiziţionarea sau construirea unor noi imobilizari, respectiv active
corporale, financiare sau necorporale.
Sub aspect "psihologic" investiţia vizeaza intenţia individului sau a firmei
care investeste, conducand la decalarea consumului in timp. In aceasta
perspectiva investitorul renunţa la bunurile imediate în favoarea celor viitoare
acceptand schimbul unei satisfacţii imediate şi certe (la care renunţa) cu
speranţa obtinerii unor bunuri superioare, dar incerte.
Spre deosebire de primele doua, definirea monetara considers investiţia ca
fiind totalitatea cheltuielilor angaţate în vederea obţinerii unor venituri monetare
viitoare.
Se vor inscrie in domeniul politicii de investiţii toate operaţiunile
reprezentand angaţari de durata ale capitalurilor sub diverse forme (monetara,
materials, umana) în scopul menţinerii sau ameliorarii potenţialului şi
performanţelor întreprinderii.
Intr-o întreprindere investiţiile sunt de o mare diversitate: tehnice, umane,
sociale, financiare, comerciale, pentru publicitate şi reclama etc.
In funcţie de riscul pe care Tl implies investifiile pentru perspectiva
tntreprinderii, acestea sunt: de înlocuire, de modernizare, de dezvoltare
(extindere) şi strategice.
lnvestiţiile de înlocuire a echipamentelor complet uzate au un risc foarte
scazut, deoarece nu presupun modificari ale tehnologiei de fabricate, noile
echipamente avand, în general, caracteristici similare celor vechi.
lnvestiţiile de modernizare a echipamentului existent în functiune implica
un risc redus ca urmare a unor modificari neesenţiale în tehnologia de fabricaţie.
Aceste investiţii sunt destinate ameliorarii rentabilitaţii şi productivitaţii, avand ca
efecte: scaderea costurilor de producţie, economisirea manoperei directe,
standardizarea procesului de producţie. Sunt cunoscute şi sub denumirea de
investiţii de raţionalizare sau de productivitate.
Investi^iile de dezvoltare, de extindere, a unor secţii, uzine, presupun un
risc mai mare legat de cresterea întreprinderii pe piejele tradiţionale sau recente
(produse noi).
Investifiile strategice angajeaza structural întreprinderea şi presupun un
grad de incertitudine ridicat. Aceste investiţii se refera la automatizarea întregului
proces de fabricaţie, fuzionarea cu alta societate sau crearea unei filiale în
strainatate. Ca urmare a gradului de incertitudine ridicat şi riscul va fi considerabil.
Sursele de finanţare corespunzatoare primelor doua categorii sunt, în
general, creditele pe termen lung acordate în condiţii avantajoase de cost,
rambursare şi garantare, întrucat rentabilitatea este sigura şi riscul redus.
Ultimele doua categorii se vor finanţa, îndeosebi, din surse proprii interne şi
externe (autofinanţare, cresteri de capital prin aport în numerar), sursele
tmprumutate fiind mai greu de obţinut datorita riscului ridicat şi a rentabilitaţii mai
puţin probabile ale investiţiilor.
352