Cuvânt Înainte - Academia Comerciala

So = Sn / (1 + r) n ; in care:
1 / (1 + r) = factor de actualizare;
r = rata de actualizare.
Rata de actualizare sau de capitalizare evidenţiaza randamentul cerut de
acfionari pentru remunerarea capitalului investit cu posibilitatea recuperarii
acestuia la un anumit termen.
Rata de actualizare se stabileşte prin selectarea unei rate de baza (rata
neutra), la care se adauga o prima de risc. Prima de risc include atat riscurile
interne datorate exploatarii şi evidenţiate în cadrul diagnosticului financiar, cat şi
cele externe, sectoriale, apreciate de specialisti pentru sectorul de activitate din
care face parte întreprinderea.
Rata de baza" exprima randamentul asteptat de investitor ca rezultat al unui
arbitra] pe care acesta Tl efectueaza în raport cu alte plasamente financiare sau
bursiere. în general, rata neutra se stabileste pornind de la dobanda piejei care
are un caracter obiectiv faţa de agentul economic. Marimea ratei de baza,
corespunzatoare unor plasamente fara riscuri, este selectata în raport cu mai
multe baze de referinţa, între care:
- rata medie de emisiune a obligaţiunilor din sectorul public,
considerandu-se ca statul este solvabil şi-si respecta obligaţia de plata a
dobanzilor datorate (în Jarile din OECD aceasta este de 3-6%);
- rata de refinanţare a Bancii Naţionale;
- rata dobanzilor practicate de banci, pentru depunerile în conturile curente,
fie o medie a acestora, fie limita lor maxima;
- randamentul atins de plasamentele financiare fara risc pe piaţa bursiera
(în Jarile unde conceptul de plasamente fara risc este operational);
- rata medie de rentabilitate pe economie considerate normala;
- rata profitului net al investiţiilor, în domeniul afacerilor imobiliare;
- costul capitalului investit.
Riscul luat în calculul ratei de actualizare evidenţiaza randamentul
suplimentar pretins de acţionari, ale carui cauze îşi au originea, pe de o parte, în
nesiguranta realizarii întregii activitaţi industrials şi comerciale comparativ cu un
plasament financiar fara risc, iar pe de alte parte, în incertitudinea legate de
forjele şi slabiciunile întreprinderii şi ale sectorului sau de activitate. Estimarea
riscului, fiind o operaţiune delicata, ea trebuie argumentata. In acest sens, exists
doua modalitaţi de fundamentare:
• estimarea randamentului complementar printr-o cota forfetara în raport
cu rata neutra. Aceasta cota achiziţionata este stabilita comparativ cu
randamentele observate la bursa, de exemplu, pentru întreprinderile din acelasi
sector. Poate fi, de asemenea, motivate de existenţa unui risc de nerealizare a
rezultatului într-un exerciţiu financiar din perioada de previziune (riscul unui an
din cinci, de a nu se reproduce rezultatul recurent). Specialiştii acorda acestei
prime de risc marimi cuprinse între 25-75% din rata de baza, atunci cand se
actualizeaza profiturile viitoare, avand în vedere condifiile unei economii stabile
şi între 75-200% în condiţiile unei economii instabile 1 . In acest caz, rata de
capitalizare devine:
1 Constantin R., Dimltrlu M., C. Popescu-Bogdanefti, Tiberiu D., Zaman Gbtfrivatizarea,
metodologie şi practica, Editura Trlbuna Economica, Bucureşti, 1994, p. 353.
356