Cuvânt Înainte - Academia Comerciala

condiţii de insolvabilitate a întreprinderii imprumutate, creditorii evaluand riscul de
nerambursare a datoriilor la care se expun vor pretinde o rambursare a fondurilor
din ce în ce mai mare ceea ce va majora costui împrumuturilor. în acelasi timp,
costui capitalurilor proprii va ramane constant pSna la un anumit nivel I gradului de
îndatorare. Dupa depasirea acestui nivel, acţionarii dandu-si seama de riscul
financiar la care se expun (provocat de efectui negativ al levierului) vor solicita o
remunerare crescanda pentru compensarea lui, majorand astfel costui capitalurilor
proprii. De aceea, sarcina principals a managerului financiar consta în
previzionarea corespunzatoare a necesarului total permanent de capitaluri şi
alegerea tipului de finanţare eel mai bine adaptat la condiţiile întreprinderii.
Un plan de finanţare coerent reprezinta un element determinant al
negoicierii resurselor pe termen lung, în masura în care el justifies utilizarea
fondurilor cerute.
Elaborarea planului de finanţare presupune doua etape:
prima consta în determinarea nevoilor de finanţare (achiziţ ii de
imobilizari, rambursari ale datoriilor financiare, reduceri de rezerve
sau de capital, cu titlu exceptional, cresterea nevoii de fond de
rulment), în scopul evaluarii cuantumului finanţarii externe;
- a doua etapa consta în determinarea şi integrarea surselor de
finanfare (mai întai sursele proprii interne degaţate de autofinanţare si
apoi sursele externe: împrumuturi noi pe termen lung, cresteri de
capital, subvenţii pentru investiţii, vanzari de active fixe, reduceri ale
nevoii de fond de rulment), în scopul realizarii echilibrului financiar.
Luarea în calcul a surselor externe pentru realizarea echilibrului financiar va
avea numeroase consecinţa. Astfel, vor fi antrenate nevoi suplimentare legate
de rambursarea datoriilor, plata dobanzilor, plata dividendelor suplimentare, etc.
De aceea, criteriul de selecţie al resurselor optime de finanţare Tl reprezinta
costui procurarii capitalului, urmarindu-se reducerea costului mediu ponderat al
acestuia. In acelasi timp, structura financiara trebuie sa fie favorabila menţinerii
şi cresterii autonomiei întreprinderii.
In concluzie, planul de finanşare este un document care inventariaza, pe o
perioada mai îndelungata, resursele financiare şi modul de utilizare al acestora,
este un rezultat al politicii financiare, reflectand, în principal, alegerea unei
structuri optime de finanţare ce asigura costurile minime de colectare a
capitalurilor şi o anumita independent financiara a întreprinderii.
Exemplul 1
O societate comerciala doreste creşterea capacitaţii sale de producţie în .
valoare de 2000 mil. lei, care va genera o nevoie de fond de rulment pentru
exploatare anulata egala cu 10 zile cifra de afaceri:
Tabelul 13.1
mil. lei
Anii 1 2 3 4
Cifra de afaceri 36000 43200 54000 72000
Rezultat net* -500 1000 1500 2000
Amortizari calculate 500 500 500 500
*)Toate cheltuilelile sunt deduse, inclusiv dobanzile împrumutului
414