100 cele mai presante probleme ale Republicii Moldova în 2006

P5. Dependenţa extremă a Guvernului de instituţia Preşedinţiei
Subiectul
Există fape care dovedesc prevalenţa Preşedinţiei asupra ansamblului de autorităţi publice
ale puterii executive în Republica Moldova, ceea ce contravine atât prevederilor
constituţionale, cât şi rolului pe care Guvernul, şi Prim-Ministrul, în particular, ar trebui să-l
joace în societate. Sistemul politic din RM a produs apariţia unui preşedinte de stat susţinut de
o puternică majoritate parlamentară. Contrar aşteptărilor că, în condiţiile unui regim
parlamentar, acest lucru va întări preeminenţa dialogului intra-politic, Parlamentul rămâne
puternic ancorat la o agendă politică care se regăseşte mai degrabă la Preşedinţie decât în
cercurile grupurilor parlamentare. În aceste condiţii, puterea executivă (Guvernul)a devenit un
subsidiar al agendei şi a indicaţiilor venite din partea consilierilor prezidenţiali, în dauna
propriei imagini şi funcţii consacrate de Constituţie.
Descrierea problemei
În presă se vorbeşte tot mai des despre dispariţia celei de-a doua puteri în stat. Analiza
ultimelor evenimente importante produse în ţară au demonstrat că Executivul este “tras pe
linie moartă” şi că managerii acestei anomalii statale sunt consilierii preşedintelui ţării.
Aceştia permit miniştrilor să facă sau nu declaraţii 1 .
Primele declaraţii despre acordul de livrare şi tranzit a gazelor ruseşti au fost făcute de
consilierul prezidenţial pe probleme economice, Oleg Reidman şi nu de prim-vicepremierul
Zinaida Grecianâi şi de ministrul Economiei, Valeriu Lazăr – cei care au participat nemijlocit
la negocierile cu „Gazprom”.
La ameninţările făcute de V. Ciubais la adresa lui V. Voronin, primul a răspuns consilierul
prezidenţial pe probleme interne, Mark Tkaciuk şi nu Ministerul de Externe, cum s-ar cuveni
într-un stat democratic. Tot M. Tkaciuk şi nu ministrul Reintegrării, Vasili Şova, a fost cel
care a explicat de ce nu a fost semnat „Memorandumul Kozak”.
Administraţia centrală a început să fie percepută de cetăţeni doar în persoana preşedintelui
ţării. Astfel, comercianţii stradali din preajma Pieţei Centrale au protestat în faţa Preşedinţiei,
nu a Guvernului ori a Primăriei. Şoferii de maxi-taxi, de asemenea, au făcut grevă în faţa
clădirii prezidenţiale şi nu în Piaţa Marii Adunări Naţionale.
Marile schimbări au loc doar la recomandarea sau indicaţia preşedintelui ţării, iar
declaraţiile sale sunt chiar dovezi pentru începerea unei anchete penale.
Centralizarea politică a determinat supunerea miniştrilor faţă de ordinele preşedintelui şi a
consilierilor săi. Cei care nu se supun sunt eliminaţi. Convins de eficienţa aparatului său,
preşedintele Voronin a solicitat ca aparatul Guvernului să fie constituit exact după modelul
Preşedinţiei. Experţi în domeniul administraţiei publice consideră că organizarea Aparatului
Guvernului după modelul aparatului prezidenţial nu constituie o măsură eficientă. Aceasta
pentru că în cadrul Preşedinţiei nu se elaborează documente normative, nu se pregătesc
materialele pentru şedinţele Guvernului, nu se efectuează analize şi alte lucrări pe care le
îndeplinesc structuri specializate din cadrul aparatului Guvernului, iar competenţele
consilierilor prim-ministrului nu pot fi extinse la nivelul coordonării activităţii unor ministere
şi autorităţi centrale. Totodată, consilierii prezidenţiali se impun în aceste raporturi graţie
autorităţii şi relaţiilor permanente cu şeful statului.
1 “Timpul de dimineaţă”, 23 ianuarie 2006, nr.338.
20