TRANSILVANIA

124
Din această tabelă putem afla, că în diferitele municipii dintre 100
locuitori anume câţi Români sciu scrie şi ceti.
Datele din această tabelă sunt direct proporţionale cu numărul relativ
atât al Românilor cât şi a celoralalţi locuitori, cari sciu scrie şi eetf.
Precum apare din tabela a treia, mai mulţi Români sciu scrie şi ceti
în comitatul Făgăraş, adecă 36 - 4%; apoi urmează comitatul Sibiiului cu
35-3%; Caraş-Severin cu 27-6°/ 0
; Ternava-mare cu 22-4°/„; Braşov cu 22% ;
Alba-inferioară cu 20 - 6% ş. a.
Conclusiunea, ce o putem trage din aceste trei tabele statistice, e că
pentru noi Românii şi în ţinuturile sau comitatele acelea, unde cultura poporului
român e relative mai mare, şi acolo avem ancă mult de făcut; şi
acolo forurile noastre competente bisericesci-şcolare şi civile trebue să
desvoalte o mai mare şi mai intensivă activitate în ceea-ce privesce luminarea
şi cultivarea poporului român.
Ar fi foarte bine, ca pe viitor în şematismele bisericilor noastre naţionale,
să se introducă o rubrică specială, din care să se vadă, că dintre locuitorii
români din fie-care comună anume câţi sciu scrie şi ceti.
Din aceste isvoare autentice am pute constata cu mai multă acurateţa,
— din cinci în cinci ani, sau cel puţin din deee în dece ani, — adevărata
noastră stare culturală.
Ar fi de dorit mai departe, ca autorităţile noastre bisericesci şi şcolare
prin organele lor să cerce, cari sunt căuşele stagnării culturale a poporului
nostru, unde aceasta se manifestă; şi prin ce mijloace s'ar putea evita,
respective micşora numărul analfabeţilor.
Astădi avem scoale bune în multe comune, avem preoţi şi învăţători
cualificaţi în toate unghiurile patriei. Dela voia de muncă, dela zelul şi
abnegaţiunea acestor factori culturali atârnă prosperarea morală şi materială,
precum şi înaintarea in cultură a poporului român.
loan F. Negrufiu.
BUCOLICELE LUI
VIRGILIU.
(Continuare;.
ECLOGA III.
Cuprinsul. — Doi păstori din Arcadia, Menalca şi Dameta rivali,
se întâlnesc şi după-ce îşi adresează vorbe de ocară, se iau la întrecere
în cântare, alegând ca judecător pe Palemon. — Regula acestor cântece
alternative, numite amebee (amoebaea, alterna), era, ca un cântăreţ să spună
o cugetare într'o strofă, şi adversarul să păstreze aceeaşi formă, spunând
acelaşi lucru sau contrarul, însă mai frumos. Idile în această formă are
şi D. Bolintineanu în „Macedonele" sale. El le numesce lupte.
Această eclogă a fost compusă în 42 a. Cr. şi e a doua după timp.