TRANSILVANIA

141
Toate aceste cântări le-am uitat. Pe sărmanul tău Moeris
1-a părăsit ad.i şi glasul; l-or fi văcjut ântâiu lupii.
Dar' aurji-vei destule-atari cântece dela Menalcas.
Lycidas.
Sunt numai vorbe, prin cari îmi deştepţi o mai mare dorinţă.
Vedi în ce linişte lacul te-ascultă, şi vântul tăcut-a,
nu mai auc}i al lui murmur. Suntem la mijlocul căii,
pentru că 'ncepe mormântul lui Bianor ca să se vadă.
Unde răresc acei oameni frunzişul, să punem jos ieclii,
Moeris, ca să cântăm. Ajungem de vreme 'n cetate.
Sau de te temi că ne-apucă vr'o ploaie ori noapte pe cale,
mergem cântând; aşa mai uşor ne e drumul. Şi iată,
ca să ne ducem cântând, io lua-ţi-voiu povara din spate.
Moeris.
Las' vorba, tinere; să ne 'ngrijim ao^i de ceea-ce ne arde.
Timp de cântat vom avea noi destul, când s'o întoarce Menalcas.
ECLOGA X.
Gallus.
Cuprinsul. — O. Cornelius Gallus, născut în Forum Iulianum, ac|i
Frejus, în Galia narboneză, 66 a. Cr., era un amic al lui August, amic şi
protector al lui Virgiliu, şi poet el însuşi, citat adese-ori cu laudă de
cătră Ovidiu, Properţiu şi Marţial; a scris 4 cărţi, Amores, adresate amantei
sale Lycoris. Dela el n'au rămas însă decât vre-o câteva fragmente, considerate
ca aprocrife, cari se adaug în ediţiunile lui Tibul, Properţiu, sau
Catul. Numit prefect al Egiptului, fu osândit la exiliu pentru stoarceri
de bani, şi se sinucise în 26 a. Cr. — Această eclogă, ultima în şirul
cronologic al Bucolicelor, a fost scrisă la cererea lui Gallus, 717/37,
după alţii în 716/38, când Virgiliu începuse deja a se ocupa cu Georgicele,
la vîrsta de 32 sau 33 de ani, şi pe când Gallus comanda o
legiune în contra lui Pompeiu, aproape de Arcadia. Gallus se îndrăgostise
de o comediană, Volumnia, libertă a lui Volumnius Eutrapelus, şi care pe
scenă purta numele de Cytheris, iar în eclogă figurează sub numele de
Lycoris. Probabil, pe când aoeastă Cytheris declama vre-o bucolică de ale
lui Virgiliu, întrâ el în teatru şi publicul îi făcu ovaţiunea, care se făcea
numai lui August. — Lycoris însă părăsi pe Gallus şi pleca în Galia
cu un oficer din armata lui Agrippa, pe când Gallus trebuia să apere
Italia în contra lui Pompeiu. Virgiliu căuta să-1 mângăe în tonul glumeţ
al bucolicelor, înfăţişându-1 ca pe un păstor din Arcadia, pe care un
amor nenorocit îl repune cu c^ile. Toţi (Jeii câmpenesci aleargă să-1 mângâie,
înseşi oile şi toată natura din prejur e pătrunsă de jale şi compătimire.