citeste - Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare

Populația urbană era de 52,7% la recensământul din anul 2002 și ponderea ei
a crescut, moderat, la 55% în anul 2011, înainte de recensământ, pe fondul
importantei scăderi naturale din rural dar și al majorării mecanice a populației
urbane prin trecerea unui important număr de localități rurale în categoria orașelor.
Datele recensământului din octombrie 2011 reașează populația urbană la ponderea
din anul 2002, printr-un recul general mai mare al acestei populații (determinat de
migrația internă), comparativ cu reculul din rural, chiar dacă scăderea relativă este
identică în cele două medii – 12%. Dacă migrația externă intercensitară este
apropiată în urban și rural, celelalte două componente sunt net diferite. Migrația
din urban în rural a devenit superioară fluxului tradițional rural-urban încă din anul
1997 și această caracteristică s-a menținut în toți anii ulteriori, ceea ce – cumulat –
înseamnă un aport de populație din urban în rural de 300 mii persoane între
recensăminte. Numai că scăderea naturală din rural a depășit această migrație
favorabilă ruralului. Nu surprinde scăderea naturală mică din urban, dacă analizăm
evoluția numărului de născuți la femeile salariate din acest mediu după
introducerea, în anul 2003, a concediului și indemnizației de creștere a copilului
(Ghețău, 2008).