Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 2, aprilie 2013

adunându-i pe ceilalţi!
Și ne duceam şi stăteam degeaba
acolo, doar de dragul ordinii, până ne lua
nea Mustafa cu liftul! Acolo erau locuri
favorite, unde ne înghesuiam toți pasionații
de tehnică, lângă maneta de unde se
conducea liftul! Și atunci nea Mustafa ne
împingea milos:
– Nu vă băgați mă în sufletul omului,
cum vreți să mai conduc?
Jos la demisol ne întâmpinau
mirosurile de la bucătărie, care ne făceau
burțile să ghiorăie de foame, și ne
repezeam la mesele cele bune, care nu se
clătinau! Eu mă duceam mai departe, de
cei mari... Cât mai departe, că dacă se
dădea ceva bun, ți se confisca din porție, să
se sature... Aveam o masă ce se clătina
doar pe-o direcție, și când se domolea
alesul locurilor, o împingeam până în zid și
stătea ca una bună!
Și începea ritualul servitului mesei,
după care mergeam iar în camere pentru
pregătirea mersului la tratamente. Dacă ne
lăsau prea mult erau probleme... așa că
eram adunați în sala numită Club unde
aveam o educatoare ce ne împărțea câteva
jucării sau organiza cumva timpul... Acolo
iar era un covor maaare, plin cu trasee
incitante, pe care orice lemnişor, cub sau
hârtie, devenea o mașină ultraperformantă,
cu care rar, reuşeam să înconjor tot clubul!
Erau mese pe margini, ce constituiau
obstacole „naturale” scaune pe sub care
trebuia să treci, picioare ce-ți trăgeau câte
una... adevărate provocări, jungla!
Mergeam la băi calde, împachetări cu
nămol, electro-terapii, micro... nu le mai ştiu
denumirile, era și una numită misterios
CFM...
Şi după somnul de prânz, eram lăsați
acolo în acel loc unde puteai vedea cerul,
numit curtea! Dacă nu era ploaie... Era o
zonă betonată plină cu bănci, tot de beton,
deasupra cu șezut de lemn, așezate
rânduri, rânduri, iar pe peretele din fața lor
un ecran maaare, unde ni se proiecta mai
rar, câte un film!
Iar pe una din margini o fâșie cu nisip
și cățiva pini pe lângă un gard vopsit în
verde, ce dădea înspre grădinița de la
stradă! Un gard înalt pe care cei mari, când
nu erau surorile prin preajmă, se urcau și
vedeau lumea: o moschee, case și oameni
normali, mai rar căte o fată... Eu eram mic,
mă uitam pe dedesubt, dar nu vedeam
decât verdeața din grădiniță. Odată am
găsit un cui adevărat, am căutat o piatră și
am făcut o gaură în cartonul dur ce astupa
spațiile dintre șipcile gardului! Și am văzut
și eu lumea de dincolo, libertatea... dar cum
nu se vedea mare lucru, deziluzionat, am
renunțat...
Mă așezam uneori, când mă apuca
dorul de acasă, pe jos rezemat de gard sau
ziduri, si priveam cerul, norii, încercam să-i
mișc cu privirea, să le dau forme, sau să
recunosc forme pe cer, și atunci veneau
copiii și le arătam, le scorneam povești cu
ființele ce fac norii să arate așa... și cei mari
mureau de ciudă că adun fetele în jurul
meu! Pentru că veneau și mai mici si mai
mari, şi mă alintau cu câte ceva bun, sau
doar mă mângâiau... dar mă cam feream
de mângâiat, că... mă podideau lacrimile.
Unele aveau ceva din mângâierile mamei,
sau ale bunicii... Și mi-era un dor nebun,
nebun, de-acasă. Mă puneau să le
povestesc de-acasă și odată cu mine
lăcrimau toate, de veneau surorile să nentrebe
cine ne-a bătut de plângem!
O Doamne, nu-mi mai amintesc nici
un chip de-al lor, doar privirile calde, triste,
înrourate... și curtea! Și uneori cântam în
timp ce mă jucam în nisip și iar veneau
copiii, de obicei tot fete, să cânte cu mine,
să ne jucăm împreună, că eram inventiv la
joacă, eu mă jucam serios, deadevăratelea.
Nu așa... aiurea.
Dar cel mai des, căutam privirile
frumoase ale celor din jur, și sufletele
prietenoase, calde. Într-un fel ne alegeam
partenerii de joacă, de visat, de povestit, și
de multe ori atrăgeam și pe ceilalţi la
grupele de povestit, cum le-a spus frumos
odată un copil. Şi chiar de se terminau
poveştile, amintirile, și ce mai erau, chiar de
se terminau cu lacrimi, erau lacrimi dulci,
din cele de acasă, pentru acasă, și până
seara ne simțeam mângâiați de ele.
Pentru asta visam, doream, iubeam
pur și simplu curtea!
Revista de cultură CHRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 2, aprilie 2013
54