Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 2, aprilie 2013

EDITORIAL
Gesturi simple cu
efect major
Rita Drumeș
Natura, universul, ne oferă ciclicitate.
Ziua urmează nopţii, primăvara
succede iernii, zilele săptămânii trec una
dupa alta, într-o binecunoscută cadenţă etc.
Alternanţă, ciclicitate, succesiune de
zile şi nopţi, de anotimpuri şi generaţii.
Scara valorică a generaţiilor se
schimbă cu repezciune de la o generaţie la
alta, ceea ce era important cu zeci de ani în
urmă astăzi poate fi banal, iar mâine
perimat.
M-am întrebat deseori ce-i determină
pe oameni să considere unele sau altele a
avea valore sau nonvaloare.
Cu siguranţă există un punct de
referinţă, nu poate fi preţuit ceva doar prin
sine însuşi.
Cum s-ar putea aprecia gradul de
bunătate sau răutate al unui om, dacă nu
comparându-l cu un altul?
Ar putea spune omul că este fericit,
dacă nu ar lua în calcul momentele în care
a fost nefericit?!?
Poate decreta că un an este mai bun
fără să aibă ca reper un altul?!?
Şi cum s-ar putea afirma că o
generaţie este mai evoluată, dacă nu
comparând-o cu alta??
Legat de generaţii, oare actuala nu
este cumva superficială, sintetică, trăind cu
falsa impresie că este mai evoluată decât
precedentele?
Cum aş putea să fiu de acord că
această generaţie este mai evoluată când
ea se pierde pe sine, pierde esenţa a ceea
ce este important pentru univers, omul?!
Omul a cărui valoare poate fi stabilită
doar raportându-ne la univers.
În goana nebună către progres
oamenii au uitat să iubească un pom, să
privească o floare, să se extazieze privind
un răsărit de soare sau să aprecieze
suavitatea unei poezii.
O prietenă mi-a spus că nu are timp
să admire natura, aceasta însemnând
pierdere de timp, iar timpul costă bani.
Poate că avea dreptate.Dar din
unghiul din care privesc eu viaţa cred că a
sfida uneori monotonul cenuşiu poate fi
benefic pentru echilibrul interior,
consolidându-ţi astfel sănătatea.
„Banii nu aduc fericirea, dar sunt
folositori”, mi-a spus un prieten.
Oare cât de folositori mai pot fi unui
bolnav incurabil, care ar vrea să-şi mai
cumpere o oră de viaţă??
Trăindu-şi viaţa într-un permanent
galop oamenii generaţiei actuale nu mai au
timp să se privească în ochi, să-şi
zâmbească sau să-şi trăiască viaţa cu
adevărat.
Ceea ce are această generaţie în
plus, faţă de precedentele, este agonia.
Felul în care au ales să-şi trăiască
viaţa nu este un mod de trai, este o
permanentă agonizare.
De aceea este bine ca uneori omul să
sfideze monotonia cotidiană, să se bucure
de ceea ce-i oferă viaţa, o zi cu soare sau
chiar una scăldată în stropi de ploaie.
O zi petrecută alături de cei cei dragi
poate să-i prelungească viaţa sau să-i dea
un sens.
Niciodată nu va fi prea târziu pentru a
îmbraţişa un pom, pentru a se hrăni din
vigoarea lui, pentru a învăţa să zâmbească
unui semen pe stradă sau pentru a râde cu
sufletul.
Niciodată nu va fi târziu pentru gesturi
simple cu efect major.
Constanţa – 19 aprilie 2013
3
Revista de cultură CHRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 2, aprilie 2013