12. Calculul pieselor şi structurilor din materiale compozite

necesară modelarea şi analiza acesteia, printr-o procedură de
submodelare, de exemplu;
Figura 11.1
- modelarea şi analiza structurii în ansamblu, se face cu
procedurile „clasice”, ca pentru situaţiile obişnuite, pentru solicitări
liniar elastice sau neliniare, în regim static sau dinamic, la flambaj
etc.
În concluzie, specificul modelării şi analizei structurilor realizate
din materiale compozite, se reduce, de regulă, la alegerea unei
metode de calcul care poate fi aplicată acestor materiale şi la
definirea valorilor corespunzătoare ale constantelor fizice şi elastice,
celelalte aspecte ale modelării şi analizei rămânând neschimbate.
Modelele de calcul pentru materialele compozite sunt foarte
„elaborate” şi sofisticate şi au implementate toate posibilităţile oferite
de teoria elasticităţii, teoria plasticităţii, mecanica ruperilor,
rezistenţa materialelor etc, în formulările teoretice cele mai generale,
pentru materiale neomogene, cu anizotropie spaţială, cu neliniaritate
fizică etc. Relaţiile de calcul obţinute astfel, se folosesc pentru
determinarea energiei de deformaţie, a deplasărilor, deformaţiilor şi
tensiunilor. De asemenea, relaţiile analitice de calcul stabilite pentru
diverse tipuri de compozite stau la baza unor programe de calcul
specializate.
Criteriile de cedare sau rupere ale materialelor compozite
reprezintă condiţiile în care apar diferite fenomene care pun în
252