Raport - Decade of Roma Inclusion
Raport - Decade of Roma Inclusion
Raport - Decade of Roma Inclusion
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Pentru a asigura conformitatea cu prevederea de a avea un organ de egalitate specializat independent la<br />
nivel naţional, amendamentele din 2006 ale legislaţiei antidiscriminare au stipulat că CNCD va fi o autoritate<br />
cvazi-judiciară, o autoritate publică autonomă sub controlul parlamentului. 154<br />
În ceea ce privește implementarea prevederilor Directivei Rasiale a UE, sancţiunile aplicate tind să fie<br />
nesemnificative, ca urmare prea puţin descurajatoare. O altă problemă este că deși legislaţia românească se<br />
presupune că <strong>of</strong>eră toate instrumentele legale în sensul accesului deplin la justiţie, precum și o jurisprudenţă<br />
completă în domeniul discriminării rasiale, este loc de mai bine, de exemplu prin încorporarea principiilor<br />
egalităţii de tratament egal și non-discriminării și a dimensiunii preventive în politice publice.<br />
55<br />
Rapoarte realizate de către unii experţi 155 au indicat faptul că legislaţia românească anti-discriminare are un<br />
număr de erori, aspecte care contravin legislaţiei UE. Legea antidiscriminare definește discriminarea, dar<br />
fără a interzice excepţiile și justificarea discriminării directe. Pe acest fundal, în domeniul locuirii, accesului<br />
la servicii sociale și bunuri, legea permite formularea de excepţii la discriminarea directă dacă „restricţiile<br />
rezultate (de exemplu, refuzul) sunt justificate obiectiv de un scop legitim și metodele folosite pentru a atinge un<br />
astfel de scop sunt adecvate și necesare.” 156<br />
românia<br />
Posibilitatea de a permite justificări pentru discriminare directă în domeniul locuirii și al accesului la servicii<br />
sociale și bunuri este o încălcare a Directivei rasiale, care interzice asta 157 prin art. 2 în definiţia discriminării<br />
directe și prin art. 3 prin definiţia scopului Directivei.<br />
Prevederile legate de sarcina probei de asemenea sunt neconforme Directivei. Amendamentele din 2006<br />
la legea antidiscriminare au introdus conceptul de „împărţire a sarcinii probei”, conform căruia „persoana<br />
interesată are obligaţia de a <strong>of</strong>eri fapte care permit prezumţia existenţei discriminării directe sau indirecte, iar<br />
persoana împotriva căreia se depune petiţia are obligaţia de a dovedi că aceste fapte nu constituie discriminare.” 158<br />
Deși interpretarea dată de către CNCD acestor prevederi a fost în majoritatea cazurilor în conformitate cu<br />
Directiva, interpretările judecătorilor au diferit: unele tribunale le-au interpretat astfel ca victima să aibă de<br />
preluat o parte nejustificată a sarcinii, în contradicţie cu prevederile Directivei. Nici jurisprudenţa CNCD nu<br />
se conformează total cu acquis-ul. În loc de a proceda conform Art 8 al Directivei rasiale, care prevede că<br />
reclamantul trebuie să „stabilească faptele” și că pârâtul trebuie „să demonstreze că nu s-a comis încălcarea<br />
legii”, legislaţia românească prevede ca „sarcina reclamantului de a dovedi existenţa faptelor”. 159<br />
Cu puţin timp înainte de finalizarea prezentului raport, Parlamentul a aprobat un proiect de lege care aduce<br />
amendamente legii antidiscriminare, inclusiv amendamentele la sarcina probei în faţa CNCD. 160 Astfel, art<br />
3 al Legii nr 61/2013 (care modifică art. 27(4) al hotărârii de guvern 137/2000) prevede: „reclamantul va<br />
prezenta faptele din care se poate deduce discriminarea directă sau indirectă, iar pârâtului îi revine sarcina probei<br />
că nu s-a comis o încălcare a principiului tratamentului egal”.<br />
Mai mult, guvernul a iniţiat o altă modificare a legislaţiei anti-discriminare, un proiect de ordonanţă de<br />
urgenţă care se află în stadiul de consultare publică începând din 16 martie 2013. Această propunere vine ca<br />
răspuns la notificarea Comisiei Europene adresată guvernului României privind o serie de prevederi care nu<br />
sunt conforme cu Directiva Rasială a UE. Modificările includ creșterea valorii sancţiunilor aplicate în cazuri de<br />
discriminare împotriva persoanelor (1.000-30.000 RON) precum și a grupurilor sau comunităţilor (2.000-100.000<br />
RON). Proiectul propune de asemenea eliminarea tuturor excepţiilor admise în prezent de legea antidiscriminare<br />
considerate acum „adecvate și necesare, justificate de un scop legitim”, o prevedere care împiedică reclamarea<br />
prevederilor antidiscriminare în accesarea serviciilor administrative, judiciare, de sănătate și a altor servicii, bunuri<br />
și facilităţi. Este de așteptat ca adoptarea acestui nou cadru legal să se întâmple după publicarea raportului de faţă.<br />
154 Legea nr. 324/2006, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000.<br />
155 Reţeaua Europeană a Experţilor Juriști în domeniul Non-discriminării, <strong>Raport</strong> asupra măsurilor de combatere a discriminării,<br />
Directivele 2000/43/EC și 2000/78/EC, <strong>Raport</strong> de ţară, România, Iordache, R. 2012. ‘Starea de fapt în 1 ianuarie 2012’. Accesat la<br />
http://www.non-discrimination.net/content/media/2011-RO-Country%20Report%20LN_final.pdf.<br />
156 Legea nr. 324/2006, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000, Art. 10.<br />
157 Idem., Art. 72.<br />
158 Art. 20 (6) al Ordonanţei nr. 137/2000.<br />
159 Idem., 72.<br />
160 Legea nr. 61/2013 pentru modificarea Ordonanţei nr. 137/2000.