Raport - Decade of Roma Inclusion

Pentru a asigura conformitatea cu prevederea de a avea un organ de egalitate specializat independent la
nivel naţional, amendamentele din 2006 ale legislaţiei antidiscriminare au stipulat că CNCD va fi o autoritate
cvazi-judiciară, o autoritate publică autonomă sub controlul parlamentului. 154
În ceea ce privește implementarea prevederilor Directivei Rasiale a UE, sancţiunile aplicate tind să fie
nesemnificative, ca urmare prea puţin descurajatoare. O altă problemă este că deși legislaţia românească se
presupune că oferă toate instrumentele legale în sensul accesului deplin la justiţie, precum și o jurisprudenţă
completă în domeniul discriminării rasiale, este loc de mai bine, de exemplu prin încorporarea principiilor
egalităţii de tratament egal și non-discriminării și a dimensiunii preventive în politice publice.
55
Rapoarte realizate de către unii experţi 155 au indicat faptul că legislaţia românească anti-discriminare are un
număr de erori, aspecte care contravin legislaţiei UE. Legea antidiscriminare definește discriminarea, dar
fără a interzice excepţiile și justificarea discriminării directe. Pe acest fundal, în domeniul locuirii, accesului
la servicii sociale și bunuri, legea permite formularea de excepţii la discriminarea directă dacă „restricţiile
rezultate (de exemplu, refuzul) sunt justificate obiectiv de un scop legitim și metodele folosite pentru a atinge un
astfel de scop sunt adecvate și necesare.” 156
românia
Posibilitatea de a permite justificări pentru discriminare directă în domeniul locuirii și al accesului la servicii
sociale și bunuri este o încălcare a Directivei rasiale, care interzice asta 157 prin art. 2 în definiţia discriminării
directe și prin art. 3 prin definiţia scopului Directivei.
Prevederile legate de sarcina probei de asemenea sunt neconforme Directivei. Amendamentele din 2006
la legea antidiscriminare au introdus conceptul de „împărţire a sarcinii probei”, conform căruia „persoana
interesată are obligaţia de a oferi fapte care permit prezumţia existenţei discriminării directe sau indirecte, iar
persoana împotriva căreia se depune petiţia are obligaţia de a dovedi că aceste fapte nu constituie discriminare.” 158
Deși interpretarea dată de către CNCD acestor prevederi a fost în majoritatea cazurilor în conformitate cu
Directiva, interpretările judecătorilor au diferit: unele tribunale le-au interpretat astfel ca victima să aibă de
preluat o parte nejustificată a sarcinii, în contradicţie cu prevederile Directivei. Nici jurisprudenţa CNCD nu
se conformează total cu acquis-ul. În loc de a proceda conform Art 8 al Directivei rasiale, care prevede că
reclamantul trebuie să „stabilească faptele” și că pârâtul trebuie „să demonstreze că nu s-a comis încălcarea
legii”, legislaţia românească prevede ca „sarcina reclamantului de a dovedi existenţa faptelor”. 159
Cu puţin timp înainte de finalizarea prezentului raport, Parlamentul a aprobat un proiect de lege care aduce
amendamente legii antidiscriminare, inclusiv amendamentele la sarcina probei în faţa CNCD. 160 Astfel, art
3 al Legii nr 61/2013 (care modifică art. 27(4) al hotărârii de guvern 137/2000) prevede: „reclamantul va
prezenta faptele din care se poate deduce discriminarea directă sau indirectă, iar pârâtului îi revine sarcina probei
că nu s-a comis o încălcare a principiului tratamentului egal”.
Mai mult, guvernul a iniţiat o altă modificare a legislaţiei anti-discriminare, un proiect de ordonanţă de
urgenţă care se află în stadiul de consultare publică începând din 16 martie 2013. Această propunere vine ca
răspuns la notificarea Comisiei Europene adresată guvernului României privind o serie de prevederi care nu
sunt conforme cu Directiva Rasială a UE. Modificările includ creșterea valorii sancţiunilor aplicate în cazuri de
discriminare împotriva persoanelor (1.000-30.000 RON) precum și a grupurilor sau comunităţilor (2.000-100.000
RON). Proiectul propune de asemenea eliminarea tuturor excepţiilor admise în prezent de legea antidiscriminare
considerate acum „adecvate și necesare, justificate de un scop legitim”, o prevedere care împiedică reclamarea
prevederilor antidiscriminare în accesarea serviciilor administrative, judiciare, de sănătate și a altor servicii, bunuri
și facilităţi. Este de așteptat ca adoptarea acestui nou cadru legal să se întâmple după publicarea raportului de faţă.
154 Legea nr. 324/2006, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000.
155 Reţeaua Europeană a Experţilor Juriști în domeniul Non-discriminării, Raport asupra măsurilor de combatere a discriminării,
Directivele 2000/43/EC și 2000/78/EC, Raport de ţară, România, Iordache, R. 2012. ‘Starea de fapt în 1 ianuarie 2012’. Accesat la
http://www.non-discrimination.net/content/media/2011-RO-Country%20Report%20LN_final.pdf.
156 Legea nr. 324/2006, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000, Art. 10.
157 Idem., Art. 72.
158 Art. 20 (6) al Ordonanţei nr. 137/2000.
159 Idem., 72.
160 Legea nr. 61/2013 pentru modificarea Ordonanţei nr. 137/2000.