Descarca PDF - Suplimentul de Cultura

INTERVIU CU
TEODOR
BACONSKY
„De[i tr\im un moment istoric excelent, s`ntem dezbina]i, agresivi [i
demotiva]i“, consider\ Ambasadorul României `n Fran]a, Andorra
[i principatul Monaco.
Citi]i interviul realizat de Cristina Hermeziu ~N » PAGINILE 8-9
PRIMUL MAGAZIN CULTURAL DIN ROMÂNIA » APARE S~MB|TA » EDI}IA DE IA{I » WWW.SUPLIMENT.POLIROM.RO
LA LOC
teleCOMANDA
A[a mai Merce!
Alex Savitescu
|sta este marele c`[tig al alegerilor
din 30 noiembrie: o entitate ca
Ilie Merce nu va mai intra pe u[ile
Parlamentului României.
NR. 208 » 6 – 12 decembrie 2008 » S\pt\m`nal realizat de Editura Polirom [i „Ziarul de Ia[i“ » supliment@polirom.ro
~N » PAGINA 4
Un cineast cu bunici români
le-a dat colegilor Annei Frank
`nt`lnire `ntr-un documentar
Eveniment de
marc\, f\r\ banii
„Ia[i 600“
Bogdan Cre]u
~n perioada 29 noiembrie – 1 decembrie,
la Ia[i s-a petrecut acel mare eveniment
pe care `l a[teptam cu to]ii. Este vorba
despre Prima petrecere cu poezie, prieteni
[i... trufe de ciocolat\, organizat\ de
Galeriile de art\ Eleusis & Eis Art.
~N » PAGINILE 4-5
De la „ideea
na]ional\“ la
idealul domestic
Doris Mironescu
Pentru a vorbi despre frumoasa reu[it\
reprezentat\ de apari]ia romanului lui Filip
Florian, Zilele regelui, trebuie s\ dep\[e[ti
tenta]ia de a te l\sa sedus de el...
~N » PAGINILE 10-11
Theo Coster [i Eyal Boers s`nt eroii principalului subiect din aceast\ edi]ie. Primul a fost coleg de
clas\ cu Anne Frank [i este produc\torul executiv al documentarului Classmates of Anne Frank. Mult
mai t`n\r, Eyal Boers este regizorul filmului. Theo Coster se numea `n copil\rie Maurice, iar Anne
Frank scrie `n jurnalul ei [i despre acesta, care era pe atunci unul dintre numero[ii ei curtezani.
Citi]i grupajul realizat de Iulia Blaga ~N » PAGINILE 6-7

editorial
FO{TII
COMUNI{TI
Radu Pavel Gheo: „C`nd au vrut s\ devin\ capitali[ti, au apelat la
acela[i model, fiindc\ tiparul vechi era prea bine [tan]at `n mintea
lor. S-au `ngr\[at, fumeaz\ trabucuri [i, cum nu mai pot s\ ia
p`inea de la gura s\racilor `n mod direct, o iau din banii statului“.
CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|:
Legitimitate
Mi se pare mie sau v-a]i plictisit numai d`nd cu ochii de
rubrica mea? Eu, recunosc, `n locul dvs., m-a[ fi plictisit
instantaneu. Pentru c\ a[ fi intuit ceva de genul:
iar\[i o pseudoanaliz\ despre cine-cu-cine la guvernare,
iar\[i presupuneri mai mult sau mai pu]in fondate.
Am obosit cu to]ii imediat dup\ `ncheierea votului.
Am obosit s\ credem la ora 9 diminea]a `n varianta
PNL-PD-L, la ora 11 s\ ni se par\ mai probabil\ o a-
lian]\ PNL-PSD, iar imediat dup\ pr`nz s\ ne a[tept\m,
cu argumente serioase, la o alipire contra naturii `ntre
PSD [i PD-L. Plus m\car o solu]ie bonus: PD-L singur
`ntr-o guvernare minoritar\. A[a c\ m-am g`ndit s\ v\
scutesc de presupunerile mele. Nu v\ scutesc, `n schimb,
de o poveste personal\.
Mi-am `nceput ziua de duminic\ convins fiind c\ nu
voi vota. Nu pentru c\ n-a[ fi vrut, ci pentru c\, `n urm\
cu pu]in\ vreme, afl`ndu-m\ `n Istanbul, mi-au fost
furate actele, printre care [i pre]ioasa carte de identitate.
{i-am z`mbit chiar `n fa]a unei u[oare ironii: la cum
st\teau lucrurile, ho]ul din Istanbul nu m\ furase doar
pe mine, ci furase un `ntreg partid din România, care
pierdea, din cauza respectivului, un vot. Votul meu. ~n
cursul dimine]ii `ns\, citind ziarele, am aflat dintr-unul
local c\ Poli]ia [i-a deschis por]ile inclusiv `n ziua alegerilor,
tocmai pentru a-i ajuta pe cei afla]i `n situa]ia
mea. A[a c\, plin de speran]e, am plecat spre Poli]ie,
cu g`ndul la binele partidului simpatizat. Totul a decurs
normal. P`n\ `n momentul `n care am aflat c\, pentru
o carte de identitate provizorie, de o zi, am nevoie de
trei poze.
Am `nceput o c\utare, u[or disperat\ la un moment
dat, a unui atelier fotografic deschis duminica.
Dup\ o trecere `n revist\ a tuturor acestor ateliere
din ora[ [i dup\ necesarele vizite la fa]a locului,
am revenit la ideea c\ furtul c\r]ii mele de
identitate va costa [i partidul simpatizat de mine.
Toate erau `nchise. Lumina de la cap\tul tunelului
mi-a fost oferit\, `nt`mpl\tor, de un cet\]ean,
care [tia un asemenea atelier foto deschis [i duminica.
Am urm\rit indica]iile, am ajuns acolo. Programul
se confirma, `ns\ `n\untru nu era nimeni.
A[a c\ am plecat din nou, dezarmat. {tiam c\ nu
voi vota. Am f\cut totu[i o `ncercare, u[or umilitoare
prin insisten]\, la sediul Poli]iei. Una din
care reie[ea c\ s`nt dispus chiar s\ pl\tesc mai mult,
numai s\ mi se fac\ acolo doritele poze. Func]ionarul
m-a privit `ntr-un fel, eu mi-am dat seama
brusc c\ asta suna a `ncercare de mit\, a[a c\ am
schimbat subiectul, am `ncercat s-o dreg [i am
ie[it din sediul respectivei institu]ii. Era deja ora
pr`nzului, devenea clar c\ votarea s-a `ncheiat
pentru mine `nainte de-a `ncepe.
~n drum spre cas\, inspira]ia m-a f\cut `ns\ s\
trec cu ma[ina, din nou, prin fa]a atelierului foto care
avea program duminica, dar nu fusese deschis cu ceva
vreme `n urm\. De ast\ dat\ `ns\, spre reizbucnirea
speran]elor proprii, am v\zut mi[care `n\untru. Iar `n
c`teva minute, ie[eam de-acolo victorios, cu pozele `n
m`n\. M-am `ntors, fire[te, la sediul Poli]iei. Am pl\tit
taxele pentru cartea provizorie. Am plecat apoi, de n\-
uc, cu alte speran]e moarte, `n c\utarea unui dosar
plic. Trec peste chinuitoarele curbe pe [oselele urbane,
p`n\ la g\sirea unei papet\rii deschise. Am revenit,
pentru a nu [tiu c`ta oar\, `n sediul Poli]iei, cu toate
cele necesare. ~ntre timp `ns\, func]ionarul se schimbase,
iar func]ionara care-i luase locul mi-a pus o `ntrebare
fireasc\: de ce dori]i totu[i carte provizorie? V\
facem una definitiv\, `n c`teva ore e gata. A[a c\ m-am
» Spre sear\, m-am trezit cu cartea
de identitate `n m`n\. Fericit c\
turcii m\ furaser\ doar pe mine,
nu spoliaser\ de votul meu un
`ntreg partid românesc. {i,
aproape de ora `nchiderii
urnelor, am reu[it s\ votez.
dus, frumos, [i am pl\tit taxele pentru cea definitiv\,
am stat la poz\ pentru aceast\ nou\ variant\, de ast\
dat\ chiar `n sediul Poli]iei, pentru c\, trecut fiind la
„definitivi“, aveam dreptul s\ m\ pozez acolo, f\r\ [pag\,
iar apoi, plin de speran]e, m-am pus pe a[teptat.
Spre sear\, m-am trezit cu cartea de identitate `n m`n\.
Fericit c\ turcii m\ furaser\ doar pe mine, nu spoliaser\
de votul meu un `ntreg partid românesc. {i, aproape
de ora `nchiderii urnelor, am reu[it s\ votez.
E o poveste real\, lucrurile s-au `nt`mplat exact a[a.
E o poveste c\reia, `n plus, i-am g\sit [i-un fel de moral\.
Nu acum, ci `n seara de duminic\. Atunci c`nd,
ajuns acas\, m-am `ntrebat, u[or uimit, de ce mi-am dedicat
`ntreaga zi scopului de a aplica o [tampil\ pe un
buletin de vot. Cu sau f\r\ votul meu, partidul simpatizat
ar fi avut acela[i num\r de parlamentari. Iar `ntr-un
final mi-am dat [i r\spunsul: nu din naivitate, nu din
speran]a de a schimba ceva. Ci pentru legitimitatea
fa]\ de mine `nsumi. A fost o zi `n care am alergat pentru
a-mi ob]ine identitatea dat\ de o carte plasticat\, dar
`n acela[i timp mi-am ob]inut identitatea de votant.
Cea care-mi permite ast\zi s\ fiu obosit, al\turi de dvs.,
de discu]iile la v`rf despre cine-cu-cine. Cea care-mi va
permite s\ m\ ar\t, `n urm\torii ani, revoltat, sictirit,
chiar sc`rbit. Vorbim despre legitimitate `n România,
dar ne referim, permanent, la cei care ne reprezint\.
Cu tot idealismul de care voi fi acuzat, `mi permit s\
cred c\ [i noi, reprezenta]ii, ar trebui s\ ne g`ndim, din
c`nd `n c`nd, la propria legitimitate.
ROMÂNII E DE{TEP}I
V`na mea proletar\
C`teodat\, c`nd v\d cum ac]ioneaz\ [i
se comport\ puternicii zilei de la noi,
fie ei oameni politici de top sau oameni
de afaceri prosperi, m\ apuc\, a[a, o
sf`nt\ m`nie proletar\, o nevoie de
justi]ie social\ care m\ `nfioar\.
M-am `ntrebat de ce.
Doar s`nt un burghez
(chiar mic-burghez) cuminte,
care respect\ legea,
prefer\ capitalismul
oric\rei forme de socialism
[i consider\ proprietatea
privat\, ini]iativa
individual\ [i bog\]ia –
sau [ansa `mbog\]irii –
elemente obligatorii
pentru progresul [i traiul
prosper al oric\rei
societ\]i. {i totu[i elitele
politice [i financiare ale
României scot la iveal\
din mine un revolu]ionar de tip
proletar. {ti]i de care... Zdrobi]i
or`nduiala cea crud\ [i nedreapt\.
Totu[i care proletar? Care revolu]ie? Ei,
aici apare problema României. A specificului
românesc. La noi lucrurile s`nt at`t
LUCIAN DAN
RADU PAVEL
TEO&GHEO
DOROVICI
de `ncurcate, `nc`t e greu s\ mai pricepi
care-i capitalistul [i care-i proletarul.
Un fost comunist [i utecist de seam\
este azi capitalist convins. E om de afaceri
[i crede `n economia de pia]\. A-
cum dou\zeci de ani o ponegrea, acum
o prosl\ve[te. Azi e de dreapta, a[a cum
ieri era de st`nga. Moare de grija poporului,
chiar dac\ nu i-a p\sat niciodat\
de el. Deh, se mai schimb\ omul!
B\nuiesc c\ dac\ `n ]ar\ s-ar reinstaura
dictatura comunist\, acela[i om ar
redeveni `n cinci minute unul dintre
slujitorii ei cei mai supu[i. Ar blestema
capitalismul putred [i onero[ii oameni
de afaceri, care sug s`ngele poporului.
Cred c\ asta m\ sup\r\. Exemplarul
de mai sus nu e doar un caz (mai mult
sau mai pu]in real), ci un model al elitelor
României de azi. {i aici intervine
specificul paradoxal al României.
~n primul r`nd majoritatea `ntreprinz\torilor
capitali[ti de succes de la noi,
ca [i majoritatea oamenilor politici (categorii
care se suprapun permanent), au
» Un fost comunist
[i utecist de seam\
este azi capitalist
convins. E om de
afaceri [i crede `n
economia de pia-
]\. Acum dou\zeci
de ani o ponegrea,
acum o prosl\-
ve[te.
avut func]ii mai mari sau mai mici `n regimul
comunist. Comuni[tii de ieri, capitali[tii
de azi. Ei ne erau [efi, ne `ndemnau
s\ ne `ndeplinim planul cincinal, ne
certau fiindc\ nu aveam con[tiin]\ comunist\,
ne judecau [i ne condamnau –
`n numele Partidului
Comunist, al proletariatului
[i al or`nduirii socialiste.
Din ianuarie
1990 s-au convertit
brusc la economia capitalist\,
la liberalism [i
la democra]ie. Ne s`nt
`n continuare [efi, ne
explic\ regulile economiei
de pia]\ [i ne ceart\
fiindc\ nu avem con-
[tiin]\ capitalist\. M\
`ntreb, de exemplu, ce
s-o fi ales de procurorii
[i judec\torii care i-au
condamnat la moarte sau la zeci de ani
de `nchisoare pe sabotorii economiei
socialiste. B\nuiesc c\ azi vor fi fiind [i
ei capitali[ti. Oricum, aici e ceva care
`mi zg`nd\re spiritul justi]iar: faptul c\
elitele române[ti s`nt constituite `n mare
parte din oameni care, mai frust
spus, ling ast\zi acolo unde au
scuipat ieri. Mai ales c\ linsul de
azi – [i nu meritul personal – i-a
transformat `n elite.
S\ zicem totu[i c\ peste o astfel
de schimbare de macaz se mai
poate trece. ~n spa]iul românesc
moralitatea n-a fost niciodat\ o
tr\s\tur\ foarte pre]uit\. Nu [tiu
`ns\ cum se face c\, atunci c`nd
au decis s\ se transforme `n
capitali[ti, fo[tii membri ai elitei
comuniste n-au g\sit alt model
mai bun pe care s\-l imite dec`t
pe cel pe care `l ponegreau cu o
revolu]ie mai `nainte. Presupun
c\ de vin\ va fi fost propaganda
anilor ’50, care ne-a `ntip\rit `n
minte cli[ee de ne[ters.
Poate c\ unii mai ]in minte
modelul capitalistului din
propaganda comunist\: un gr\san
cu burt\ [i ceaf\ clisoas\, la costum
[i cu trabuc `n gur\, care face afaceri
oneroase [i ia p`inea de la gura s\racilor.
Ei bine, fo[tii comuni[ti de dinainte de
1989 au crescut cu modelul \sta `n
minte. Dup\ aceea, c`nd au vrut s\
devin\ capitali[ti, au apelat la acela[i
model, fiindc\ tiparul vechi era prea
bine [tan]at `n mintea lor. S-au `ngr\[at,
fumeaz\ trabucuri [i, cum nu mai pot s\
ia p`inea de la gura s\racilor `n mod
direct, o iau din banii statului.
~n]elege]i paradoxul românesc? Fo[tii
comuni[ti, cei care afuriseau un model
fic]ional de capitalist (cel al propagandei
comuniste, \la cu trabuc [i burt\), s-au
chinuit s\ devin\ ei `n[i[i capitalistul a-
cela fic]ional. Rezultatul e c\ aceia[i oameni
care au construit prost comunismul
reu[esc azi s\ construiasc\ prost [i
capitalismul. Pentru neputin]a lor, li s-a
acordat titlul de elite.
Acum e clar. Dac\ astfel de oameni
pot deveni elite, eu de ce n-a[ putea fi
proletar? Zdrobi]i or`nduirea cea crud\
[i nedreapt\...
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 208 » 6 – 12 decembrie 2008
www.supliment.polirom.ro

PIESE VECHI
{I NOI
Cei [ase din trupa lui Tricky au c`ntat mai bine de dou\ ore,
combin`nd vechi piese cu cele de pe ultimul album. Despre Knowle
West Boy, lansat `n aceast\ var\, solistul a declarat c\ ar fi „albumul
cel mai prietenos pentru urechi din c`te am f\cut p`n\ acum“.
3 «
ordinea de zi
Tricky, vulcanul
timid de la Sala
Palatului
GALA JURNALISMULUI CULTURAL
Cu [oapte `n bezn\, lumini `ndreptate
aproape `n aceea[i m\sur\ spre public
c`t [i spre artist, nea[teptate accesorii
populare române[ti [i un bis la fel de
lung c`t spectacolul `n sine, concertul
Tricky de la Bucure[ti n-a sem\nat cu
nimic din ce-am v\zut `nainte. De la
Veronica D. Niculescu
M\rturisesc, cele mai multe concerte le-am
savurat `n aer liber, `n Pia]a Mare a Sibiului,
pe stadioane sau la Sziget, astfel
`nc`t mi s-a p\rut pu]in ciudat c`nd am
cump\rat de pe Internet biletul pentru
concertul Tricky: la Sala Palatului, cu
loc pe scaun. Mi-a fost greu s\-mi imaginez
cum va fi. {i-a fost de neimaginat.
~n holul cl\dirii ce g\zduia pe vremuri
congresele de partid, erau tarabe
cu ii, m\[ti populare, ]es\turi, `mpletituri,
podoabe – un t`rg popular pe care
`l str\b\teai spre sala de concert [i care,
dup\ cum aveam s\ vedem `n cur`nd, i-a
impresionat [i pe cei de la Tricky. C\ci
ea, Francesca, a venit `mbr\cat\ `ntr-o ie
alb\ cu broderie, iar el, Adrian Thaws, a
ap\rut la bis cu o masc\ popular\.
Berti Barbera [i {uie
Paparude, `n public
Sala uria[\ s-a umplut nu de la bun `nceput,
ci `n timp ce c`ntau cei de la trupa
româneasc\ Bumbapa. Piesele lor, excelente,
au fost bruiate astfel de cei care
`[i c\utau locurile pe `ntuneric. ~n pauza
dintre trupe `i puteai vedea printre
spectatori pe Berti Barbera, pe cei de la
{uie Paparude sau pe Andreea Raicu.
Publicul, alc\tuit din oameni de toate
v`rstele, de la pu[ti de 12-13 ani, p`n\ la
venerabile doamne cu p\r alb, care nu
aveau s\ se sfiasc\ s\ se clatine cu pasiune
pe ritmurile lui Tricky.
Cei [ase din trupa lui Tricky au c`ntat
mai bine de dou\ ore, combin`nd vechi
piese cu cele de pe ultimul album. Despre
Knowle West Boy, lansat `n aceast\
var\, se spune c\ deviaz\ de la atmosfera
dark a celorlalte albume, solistul declar`nd
chiar c\ ar fi „albumul cel mai
prietenos pentru urechi din c`te am f\-
cut p`n\ acum“. Urechile de la Sala Palatului
erau deja prietene cu muzica nou\,
cu varia]iuni funk, hip-hop, trip-hop,
rock, blues.
Nu dup\ mult timp, mul]i spectatori
[i-au p\r\sit locurile [i s-au `nghesuit cu
sutele mai aproape de scen\ sau pe culoare,
unde se putea dansa. Libertatea
de mi[care a fost incredibil\ `n prima
parte a concertului, c`nd cu greu puteai
z\ri vreun om de paz\. Doar uneori, c`te
un nene cu burtic\ [i `mbr\cat `n negru
mai f\cea semne vreunui spectator s\ se
a[eze.
Cu Tricky pe scen\
Lucrurile s-au schimbat mult dup\ bis,
c`nd Tricky a ap\rut cu o masc\ popular\
pe fa]\, iar bisul avea s\ dureze de
fapt c`t `nc\ un concert. ~n tot acest timp,
publicul a stat `n picioare, convins c\ fiecare
pies\ e cea din urm\. {i urmau altele,
[i altele, `ntr-o desf\[urare exploziv\.
Tricky, cu tot stilul lui [optit, cu toate
retragerile sale timide `n cochilia `ntunericului
din spatele scenei – el [i Francesca
au c`ntat altern`nd rolurile de soli[ti,
uneori c`nt`nd `n bezn\ sau cu spatele
la public, ca p\s\rile din colivii, nep\s\toare
c\ le ascult\ cineva –, e un
adev\rat vulcan de energie care [tie, `n
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 208 » 6 – 12 decembrie 2008
`nceputul timid p`n\ la finalul
apoteotic ([i apocaliptic), c`nd zeci de
spectatori au urcat pe scen\, fiind
`ndemna]i [i ajuta]i chiar de Tricky –
Adrian Thaws, idolul al\turi de care au
dansat pe prelungirile celui din urm\
c`ntec, la nesf`r[it, hipnotiza]i...
note [i gesturi subtile, s\ manevreze cu
precizie emo]iile publicului, pe care [i-l
`ngenuncheaz\ de `ndat\, cu bl`nde]e,
ca `ntr-o rela]ie st\p`n-sclav `n care ambele
p\r]i s`nt fericite. C`nt\re]ul s-a sim-
]it excelent la Bucure[ti, iar dovada a fost
acea prelungire pe care n-am mai `nt`lnit-o
la vreun concert.
La final, a f\cut semn spre cei din
primele r`nduri s\ urce pe scen\. Spectatorii
[i-au l\sat hainele pe scaune [i [i-au
`nconjurat idolul, dans`nd [i c`nt`nd
al\turi de Tricky. El `nsu[i le `ntindea
m`na, ajut`ndu-i s\ urce. C`teva zeci au
reu[it s\-[i vad\ visul cu ochii, p`n\ ce
oamenii de ordine s-au g`ndit c\ e cam
mult [i-au intervenit, spre dezam\girea
celor r\ma[i jos. {i Tricky a c`ntat, a c`ntat,
a c`ntat, `nconjurat de zeci de fani,
`n timp ce alte mii priveau ului]i din
sal\. Trecuse de miezul nop]ii c`nd lumea
a `nceput s\ plece spre case.
Foto: Veronica D. Niculescu
Colaboratorii „Suplimentului
de cultur\“ [i-au adjudecat
trei premii
Juriul primei edi]ii a Galei Jurnalismului Cultural
a premiat-o la sec]iunea „Eseu“ pe Luiza Vasiliu
pentru „En]iclopedia Encarta“, la sec]iunea
„Critic\ – dans“ pe Mihaela Michailov, iar la
sec]iunea „Critic\ literar\“ pe Doris Mironescu.
Ini]iatorul Galei Jurnalismului Cultural
este Funda]ia Cultural\ „Timpul“,
iar finan]area este asigurat\ de
proiectul „Ia[i 600“ derulat de Prim\ria
Municipiului Ia[i. Evenimentul,
care are drept parteneri Universitatea
„Al.I. Cuza“ Ia[i, Biblioteca
Central\ Universitar\ „Mihai Eminescu“
Ia[i [i Casa Auto Ia[i, `[i propune
s\ premieze cei mai valoro[i
publici[ti ce activeaz\ `n domeniul
cultural – pres\ scris\ (reviste culturale
[i pagini de cultur\ ale cotidienelor,
suplimente culturale).
Juriul edi]iei I a fost compus din
Liviu Antonesei (pre[edinte), Alexandru
C\linescu, Olti]a C`ntec, R\zvan
}upa [i Elena Vl\d\reanu [i a
dorit s\ r\spl\teasc\ acei jurnali[ti
care public\ cel pu]in lunar `n presa
cultural\ [i au minimum doi ani de
experien]\ `n domeniul presei culturale.
Gala Jurnalismului Cultural a
avut loc vineri, 5 decembrie, `n Sala
„B.P. Hasdeu“ a Bibliotecii Centrale
Universitare din Ia[i [i a fost precedat\
joi de un eveniment ce i-a reunit
pe scriitorii Filip Florian [i Ioan T.
Morar, invita]ii de onoare ai primei
edi]ii.
Juriul a stabilit nominaliz\rile
pentru prima edi]ie [i, prin vot, au
fost desemna]i c`[tig\torii.
» Eseu: Alex Cistelecan, Luiza
Vasiliu, Nicoleta Dabija, Alexandru
H`ncu, Traian Ungureanu. C`[tig\-
tor: Luiza Vasiliu (public\ `n „Suplimentul
de cultur\“).
» Critic\ literar\: Marius Chivu,
Doris Mironescu, Bogdan Cre]u, Andrei
Terian. C`[tig\tor: Doris Mironescu
(public\ `n „Suplimentul de cultur\“,
„Timpul“).
» Critic\ de teatru: Magdalena Boiangiu,
Mihaela Michailov, Iulia Popovici.
C`[tig\tor: Iulia Popovici (public\
`n „Observator cultural“, pe www.
liternet.ro).
» Critic\ de dans: Mihaela Michailov,
Gina {erb\nescu, Liana Tugearu.
C`[tig\tor: Mihaela Michailov
(public\ `n „Suplimentul de cultur\“,
„Noua literatur\“ [i „Altitudini“).
» Critic\ arte vizuale: Raluca Voinea,
Mihai Pl\m\deal\, Cosmin Costina[.
C`[tig\tor: Cosmin Costina[
(public\ `n „Idea Art\ + Societate“ –
Cluj [i „Version“ – Paris/Cluj).
» Critic\ muzical\: Paul Breazu,
Matei Florian, Tom Wilson. C`[tig\-
tor: Matei Florian (public\ `n „Dilema
Veche“).
» Interviu: Ovidiu {imonca, Gabriela
Lupu, Ana Chiri]oiu & Gruia
Dragomir. C`[tig\tor: Ovidiu {imonca
(public\ interviuri `n „Observator
cultural“).
» Funda]ia Cultural\
„Timpul“ a acordat,
de asemenea, `n
afara juriz\rii, Marele
Premiu celui mai important
critic de film
din România, Alex.
Leo {erban.
www.supliment.polirom.ro

» 4
ordinea de zi
INDISCUTABIL
Bogdan Cre]u: „Aceast\ Prim\ petrecere cu poezie, prieteni [i...
trufe de ciocolat\ a fost, f\r\ doar [i poate, evenimentul anului
`ntr-un Ia[i care a investit peste 100 de miliarde de lei vechi `n
proiectele culturale“.
SUPLIMENTUL LUI JUP
PRIMA PETRECERE CU POEZIE, PRIETENI {I TRUFE DE CIOCOLAT|
Cel mai important
eveniment literar
al anului, f\r\
banii „Ia[i 600“
BIBLIOTECA DIN PETRILA DE ION BARBU
Bogdan Cre]u
Aproape c\ s-a scurs cu totul anul 2008 [i
unii dintre noi, nu neap\rat exigen]i
peste m\sur\, ci doar fideli ideii de
calitate, `nc\ a[tept\m acel mare
eveniment din cadrul
proiectului „Ia[i 600“, care s\
repun\ ora[ul pe harta
cultural\ [i s\-l scoat\ din
provincialismul `n care se
complace de mult\ vreme. Cu prea
pu]ine excep]ii, cam tot ce s-a
`nt`mplat anul acesta `n domeniul cultural
nu a r\zbit, ca ecou, ca anvergur\,
dincolo de Valea Lupului ori de Bucium.
Sibiul are at`tea evenimente majore, `nc`t
nu [tii la care s\ te opre[ti, de Bucure[ti
nu mai spun, Bra[ovul organizeaz\
permanent colocvii ori recitaluri de
poezie, Clujul a[ijderea, la Ia[i abia de
vreo 2 ani avem un festival de teatru [i
`n rest chermeze organizate de reviste
literare, la care se adun\, majoritar,
scriitori de m`na a treia [i, ca VIP-uri,
c`]iva (doi-trei) de cert\ valoare.
Poetul Ion
Mure[an,
c`[tig\tor al
Primei petreceri
cu poezie,
prieteni [i trufe
de ciocolat\
A C|ZUT RAHATUL DIN MIEZUL COZONACULUI
A[a mai Merce!
Cei din genera]ia mea au
crescut, `n clasele primare, cu
„Legendele Olimpului“. „Nu
[tiu al]ii cum s`nt“, dar pe
mine m-a fascinat, dintotdeauna,
Cerberul care p\zea
curtea lui Hades. E un pasaj
din acea carte, de mult `ngropat\
`n memoria de lung\
durat\, `n care Hercule `l ia la
un[pe metri pe c`inele-mereutreaz.
Mi-am amintit de
Cerber zilele trecute, urm\rind
documentarul lui
Alexandru Solomon: Cold
Waves. O pelicul\ despre
istoria postului de radio
Europa Liber\, pe care [i
ast\zi o suprapun peste
]iuiturile unui b\tr`n radio
Gloria din buc\t\rie.
Secven]a final\ a filmului `l
a[az\ `n cadre pe Ilie Merce,
securistul de n\dejde din anii
’80, `n postura de rahat `n
miezul cozonacului.
Carevas\filmeze, tovar\[ul
Merce o face, `n cele din
urm\ secven]e ale
„docudramei“, pe ghidul.
Ghid `n Palatul Parlamentului,
a.k.a. Casa Poporului, c\
cacofonie mai subtil\ nu
putea g\si, pentru manifestul
din urm\, regizorul peliculei.
Zace acolo m\duva `ntregii
istorii postdecembriste a
României: un giovanni,
substantiv comun defectiv de
singular (pentru c\, zi de zi,
`nt`lnim mii de giovanni-n
stratosfera sticlei colorate, dar
to]i membrii regnului vibreaz\
ca mu[tele, la singular), scuip`nd
– [mechere[te [i-ntr-un
sictir sublim – indica]ii
pre]ioase viet\]ilor ce
populeaz\ mediul `nconjur\tor.
Ghidul Merce –
perfect oximoron pentr-o
„En]iclopedie“ a colegei Luiza,
din pagina a [ai[pea – este,
frame cu frame, Cerberul
ale[ilor. Precum dinozanurii
lui Spielberg, sc\pa]i de sub
control `ntr-un mediu aseptic,
tovar\[ul devenit domn se
crede o mafald\ a mersului
vie]ii. Merce este Gheonoiaia
cu c\rare pe mijloc a ultimilor
19 ani: un supravie]uitor
peste regimuri, care arunc\-n
aer p`n\ [i cuvintele ap\sate
ale regretatei doamne
Lovinescu, [i pe cele ale lui
Emil Hurezeanu, [i pe cele ale
v\duvelor lui Vlad Georgescu
[i Noel Bernard.
|sta este marele c`[tig al
alegerilor din 30 noiembrie: o
entitate ca Ilie Merce nu va
mai intra pe u[ile Parlamentului
României. Ca un
simpatizant al „extremismului
de centru“, nu m\ intereseaz\
cine va forma majoritatea sau
minoritatea guvernamental\.
Mie, unuia, mi-a ajuns
rezultatul proasp\t al
„parlamentarelor“: viet\]ile
LA LOC teleCOMANDA
Alex SAVITESCU
f\r\ umor din pereme [i
penege dispar `n istoria
anonim\; „patrio]ii“ ce-au
pl\m\dit istoria ]a]ei România
las\ loc [i unor indivizi care
pornesc la drum cu prezum]ia
de nevinov\]ie. De d`n[ii
]ine ca urm\torul regizor
român, ce se hot\r\[te s\
repovesteasc\ o poveste
sumbr\ din trecut, s\ nu mai
g\seasc\ pe culoarele caselor
poporului asemenea
personaje.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 208 » 6 – 12 decembrie 2008
www.supliment.polirom.ro

POEZIE DE
FOARTE BUN|
CALITATE
Bogdan Cre]u: „Ce s\ v\ spun? Poezie de foarte bun\ calitate a
fost din plin, prieteni la fel, trufe suficiente, iar de petrecere
ne-am ocupat cu to]ii dup\ `ncheierea p\r]ii oficiale“.
5 «
ordinea de zi
Ei bine, `n perioada 29 noiembrie – 1 decembrie,
la Ia[i s-a petrecut acel mare eveniment
pe care `l a[teptam cu to]ii. Este
vorba despre Prima petrecere cu poezie,
prieteni [i... trufe de ciocolat\, organizat\
de Galeriile de art\ Eleusis & Eis
Art, conduse de Emil Stratan, al\turi de
Muzeul Literaturii Române din Bucure[ti
[i Biblioteca Central\ Universitar\
din Ia[i. De fapt, meritul este al lui Emil
Stratan, care a alergat, a convins sponsori
s\ se implice, a organizat totul ca la
carte [i, `n cele din urm\, a reu[it s\ realizeze
ceea ce Ia[ului `i lipsea acut: un
eveniment de anvergur\, la care s\ participe
scriitori foarte cunoscu]i, unul [i
unul. ~n 1978, `n acela[i loc (Aula BCU),
s-a derulat un festival care aduna cam
toat\ spuma poeziei de atunci, de la
{tefan Aug. Doina[, la optzeci[tii cu ca[
la gur\ pe atunci. Ciudat, `n 1978 m-am
n\scut [i eu [i at`]ia ca mine; `ntre timp
am crescut, am trecut prin [coli, ne-am
`nsurat, am f\cut [i plozi, iar la Ia[i tot
nu s-a mai `nt`mplat a[a ceva. P`n\
s\pt\m`na trecut\.
Ce s\ v\ spun? Poezie de foarte bun\
calitate a fost din plin, prieteni la fel, trufe
suficiente, iar de petrecere ne-am ocupat
cu to]ii dup\ `ncheierea p\r]ii oficiale.
~n prima sear\, s-au f\cut prezent\-
rile. Vi le deconspir [i eu. E vorba de 8
poe]i consacra]i, seniori, care au avut,
ca pereche, un poet t`n\r, pe care, de altfel,
l-au [i introdus `n scen\. De fapt,
cred c\ punctul forte al evenimentului
abia `ncheiat l-a constituit tocmai prezen]a
at`t de rar\ la Ia[i a unor scriitori
foarte buni [i, prin urmare, foarte cunoscu]i,
precum: Ileana M\l\ncioiu,
Emil Brumaru, {erban Foar]\, Ion Mure[an,
Ioan Es. Pop, Mihail G\l\]anu,
Lucian Vasilescu, Simona Popescu [i
Eugen Suciu. Tinerii poe]i, „cade]ii“, au
fost: Claudiu Komartin, Dan Coman,
{tefan Manasia, Radu Vancu, Andra Rotaru,
Vasile Leac, Teodor Dun\, Constantin
Acosmei [i Adrian Suciu.
Nici r\uvoitorii nu ar putea cr`cni
`mpotriva acestei liste. Inten]ia a fost de
a aduce la Ia[i tot ce are poezia actual\
mai bun. Evident c\ oric`nd se pot `nlocui
unele nume cu altele, dar, `n mare,
cred c\ e vorba de un festival de e-
lit\, f\r\ mari compromisuri conjuncturale.
Or, `n Ia[ul nostru cel de toate zilele,
a[a ceva nu e de g\sit.
Prima sear\
A revenit celor tineri, care s-au produs,
fiecare dup\ posibilit\]i, pe scen\. {i-au
recitat, altfel spus, poeziile. Sala (arhiplin\
`n fiecare sear\, trebuie s\ adaug)
a reac]ionat cum nu se poate mai bine.
Histrionismul dezinhibat al lui V. Leac,
discre]ia lui Manasia, agorafobia lui
Acosmei, butaforia lui Dan Coman, teatralitatea
sensibil\ a lui Komartin, seriozitatea
ghidu[\ a lui Vancu, fine]ea Andrei
Rotaru [i suple]ea recit\rii lui Teo
Dun\ nici nu aveau cum s\ nu atrag\. A
fost o idee cum nu se poate mai fericit\
s\ se dubleze prezen]a seniorilor de cea
a tinerilor urma[i, mai ales c\, `n literatura
ultimilor ani, poezia se deta[eaz\
net de proz\, av`nd avantajul unor nume
precum cele de mai sus, c\rora li se
pot ad\uga oric`nd alte 4-5 de acela[i
calibru. Pentru varia]ie, dar nu numai,
toate aceste recitaluri au fost `ntret\iate
de muzic\ de foarte bun\ calitate, `n interpretarea
lui Mircea Tiberian [i a lui
Liviu Butoi.
A doua sear\
A apar]inut consacra]ilor. Printre ei [i-a
f\cut loc [i Augustin Fr\]il\, `mpreun\
cu o chitar\ neagr\. De prezentarea ludic\
[i agreabil\ a poe]ilor s-a ocupat
Alex {tef\nescu. Ce a urmat a fost probabil
momentul cel mai intens al festivalului.
~n lectura autorului, un text cap\t\
alte nuan]e [i r\zbate mai bine c\tre sensibilitatea
ascult\torului, care nu `i mai
poate imprima propria interpretare. E-
xist\ `ns\ [i scriitori care au trac, c\rora
nu le place ie[irea `n public. Asta nu `i
face poe]i mai pu]in buni. De data aceasta,
`n mare form\ a fost, ca `ntotdeauna,
Ion Mure[an, care st\p`ne[te la perfec]ie
arta de a-[i vinde marfa. Nu cred c\ exist\
un actor mai potrivit dec`t `nsu[i Muri
pentru a-i recita versurile. De fapt, cu vocea
sa baritonal\, el le retr\ie[te `n fa]a
tuturor. Emil Brumaru a fost `n form\,
simpatic, mim`nd amnezia exact c`nd `[i
recita poemul Amnezie. Ioan Es. Pop nu
a renun]at nici pe scen\ la retractilitatea
[i discre]ia sa, Mihail G\l\]anu a r\mas
un impetuos, Lucian Vasilescu idem,
plus o not\ de nostalgie, Eugen Suciu a
fost... Eugen Suciu, {erban Foar]\ nu [i-a
dezmin]it verva cunoscut\, iar Ileana M\-
l\ncioiu a `ncheiat totul `ntr-o not\ grav\,
profund\, specific\ poeziei sale. A
mai urmat, ca bonus, o reprezenta]ie a
Simonei Popescu, de fapt un amestec de
poezie [i confesiuni nu neap\rat m\t\-
soase. Una peste alta, seara a doua, ca [i
celelalte, a fost cel mai frumos cadou pe
care organizatorul, Emil Stratan, l-a o-
ferit ie[enilor de Sf`ntul Nicolae.
Ultima sear\
~n fine, `n ultima sear\ a festivalului, i-a
revenit juriului (alc\tuit din Alexandru
C\linescu, Ioan Gro[an, Alex {tef\nescu,
Daniel Cristea-Enache, Dan Silviu
Boerescu, Cosmin Ciotlo[, Antonio Patra[
[i Bogdan Cre]u) extrem de dificila
misiune de a alege c`[tig\torii edi]iei. ~n
genere, voturile au coincis, astfel `nc`t
laurea]ii acestei prime edi]ii au fost Ion
Mure[an, la categoria seniori, [i Constantin
Acosmei, la categoria cade]i. Alegeri
absolut `ndrept\]ite, chiar dac\ (o spun
`n cuno[tin]\ de cauz\) a existat regretul
c\, atunci c`nd unul c`[tig\, ceilal]i pierd
cumva. Iar dintre ceilal]i, oricare ar fi
meritat un premiu... Care, de altfel, a [i
venit, din partea lui Emil Stratan, const`nd
`n c`te un tablou [i cartea festivalului,
o foarte elegant\ culegere din textele
autorilor, ilustrat\ cu lucr\ri originale
ale lui Vlad Ciobanu.
Una peste alta, aceast\ Prim\ petrecere
cu poezie, prieteni [i... trufe de ciocolat\
a fost, f\r\ doar [i poate, evenimentul
anului `ntr-un Ia[i care a investit
peste 100 de miliarde de lei vechi `n
proiectele culturale. Nu e ciudat c\, `ntr-un
moment `n care sute de milioane
au fost halite de ini]iative provinciale,
de departe cea mai prestigioas\ manifestare
a fost rodul unei ini]iative particulare?
Emil Stratan a reu[it s\ fac\, a-
proape de unul singur [i cu eforturi financiare
nu pu]ine, ceea ce nu au reu[it,
de ani buni, func]ionarii ora[ului, sprijini]i
generos de prim\rie. S\-i dea Dumnezeu
s\n\tate, ca s\ poat\ organiza alte
[i alte edi]ii. Nu pentru cei c`]iva prieteni
pe care `i are printre scriitori, ci `n
primul r`nd pentru Ia[i.
Talentata domni[oar\ Delavrancea
Pe 27 martie 1910, Ia[ul avusese
parte de un eveniment
muzical deosebit. „O adev\-
rat\ [i mare artist\“, „nu o artist\
oarecare, ci un temperament
muzical deosebit, o virtuoz\
admirabil\, o sim]ire
artistic\ aleas\“, se revelase
publicului din capitala moldav\.
Melomanii au fost cu totul
impresiona]i de acea „`n]elegere
superioar\ a muzicei“,
combinat\ cu „o technic\ superioar\“
pe care artista „o
posed\ admirabil“, `mpreun\
cu „o sobrietate de sentimentalism
care las\ totu[i s\ se
`ntrevad\ sufletul ei cald“, animat
de „o for]\ uimitoare“.
„Uit`ndu-te la ea cum c`nt\,
nu-]i venea a crede c\ `n trupu[orul
cela pl\p`nd [i fin, cizelat
ca o bijuterie de art\,
poate `nc\pea at`ta suflet,
at`ta via]\, at`ta `n]elegere
ad`nc\ a geniului compozitor,
at`ta av`nt spre frumuse]ea
etern\ a artei“. Publicul prezent
`n sal\ avusese parte de
ni[te studii simfonice de Schumann
pe care pianista „le-a
redat admirabil“, cu acela[i
„talent, precizie [i elegan]\“
cu care a transmis apoi [i
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 208 » 6 – 12 decembrie 2008
„toat\ profunda muzicalitate a
sonatei de Chopain, cu dificult\]ile
sale cele mai `nsemnate“.
Au urmat „Nocturna de Chopain,
nuan]at\ a[a de frumos,
Fantezia cromatic\ de Bach
c`ntat\ cu o elegan]\ rar\,
specific\ [coalei franceze, originalele
impromptu-uri de G.
Faure frazate `nc`nt\tor, Legenda
lui Liszt [i Poloneza de
Chopain“. „Toate au `nc`ntat
publicul care a chemat `n
aplauze entuziaste pe marea
noastr\ artist\.“ Nu au fost
`ns\, se pare, foarte mul]i privilegia]i
la concertul de la Ia[i,
„f\r\ `ndoial\ un eveniment
artistic rar“. Iar asta pentru c\
marea artist\ era tineric\, `nc\
nu foarte celebr\, pentru a
stimula snobismul lumii bune,
altfel spus „publicul cel mare“
care „nu s-a gr\bit s\ vie cum
s-a gr\bit s\ admire penele
multicolore [i cucurigu lui
Chantecler [i al celorlalte galinacee
din piesa lui Rostand“ –
dup\ cum apostrofa cu delicioas\
ironie cronicarul Sandu
Nicoar\, `n num\rul de pe 28
martie 1910 al „Evenimentului
de Ia[i“. ~ns\ „pu]inul dar
adev\ratul public iubitor de
DAMELE GAZETIERE
Emilia CHISCOP
art\ adev\rat\ a venit s\ asculte
pe d-ra Delavrancea [i a
fost cu prisosin]\ r\spl\tit de
artist\“. Talentata domni[oar\
Delavrancea avea atunci 23 de
ani. Dar pentru mul]i ea era
`nc\ un copil fragil [i pl\p`nd.
A[a o vedea [i marele Caragiale,
care cu un an `n urm\ o
caracteriza drept „un copil minune
care domestice[te un
monstru s\lbatic: arta“. Calitate
pe care a avut [ansa [i
longevitatea s\ o dovedeasc\
din plin, c\ci avea s\ fie prima
personalitate din istoria culturii
române martor\ la propriul
centenar. Pe 15 decembrie
anul acesta, se `mplinesc
121 de ani de c`nd s-a n\scut.
M-am g`ndit c\ se cuvine s\
ne amintim de ea. Iar jocul
`nt`mpl\rii a f\cut s\ `nt`lnesc
acest articol tocmai acum [i s\
rememor\m astfel `mpreun\
acea serat\ muzical\ superb\
de la care snobii ne-au f\cut
onoarea de a lipsi...
www.supliment.polirom.ro

» 6
ordinea de zi
INTERVIU CU
THEO COSTER
„La acea v`rst\ [i `n acele vremuri nu exista cuv`ntul «sexy», dar
dac\ ar fi s\ folosesc limbajul de azi, a[ spune c\ era o fat\ foarte
sexy. Era atr\g\toare, destul de de[teapt\ [i vorbea mereu `n
timpul orelor. Nu cred c\ era `n mod deosebit bun\ la `nv\]\tur\.“
Un cineast cu bunici români
le-a dat colegilor Annei Frank
`nt`lnire `ntr-un documentar
Cea mai emo]ionant\ [i incredibil\ `nt`lnire pe
care am avut-o la ultima edi]ie a Festivalului
DaKINO a fost cea cu Theo Coster [i Eyal Boers.
Cine s`nt ei? Primul a fost coleg de clas\ cu Anne
Frank [i este produc\torul executiv al documentarului
Classmates of Anne Frank. Mult mai t`n\r,
Eyal Boers este regizorul filmului.
Theo Coster se numea `n copil\rie Maurice Coster [i a avut norocul ca,
`mpreun\ cu p\rin]ii [i sora lui, s\ supravie]uiasc\ Holocaustului ascunz`ndu-se
`n familii ale olandezilor cre[tini. Prenumele Theo a fost `mprumutat
de Maurice Coster `n timpul celor trei ani petrecu]i `n familia de
olandezi din provincie (unde [i mama lui s-a ad\postit o perioad\), iar
dup\ terminarea r\zboiului [i-a `nsu[it acest prenume, care i-a pl\cut
mai mult dec`t Maurice.
Theo Coster locuie[te la Tel-Aviv [i este, `mpreun\ cu so]ia sa, Ora,
un foarte cunoscut inventator de jocuri pentru copii. De altfel, mi-a
spus c\ jocuri inventate de ei se g\sesc [i `n magazinele din Bucure[ti.
Este un domn `nalt, care are mult umor [i un spirit foarte viu. Nu cred
c\ a auzit c`nd i-am spus c\ am citit Jurnalul Annei Frank la 13 ani [i c\
la sf`r[it, pl`ng`nd `n hohote, am rupt fotografia Annei din cartea luat\
de la bibliotec\ [i am pus-o `n propriul meu jurnal. ~nt`lnirea cu Theo
Coster mi se pare [i acum incredibil\. Eyal Boers mi-a spus c\ DaKINO
a fost primul festival la care filmul a participat, `nainte chiar de premiera
israelian\, [i c\ Theo Coster a insistat s\ vad\ România, unde nu mai
fusese niciodat\.
~n dou\ r`nduri, Anne Frank scrie `n jurnalul ei [i despre Maurice,
care era pe atunci unul dintre numero[ii ei curtezani, de[i se pare c\ ea
`l pl\cea cel mai mult pe Peter (`n ianuarie 2008, presa anun]a c\ s-a
descoperit o fotografie a lui Peter cel cu z`mbet fermec\tor prin intermediul
unui prieten al acestuia. Peter a murit la Auschwitz, la pu]in\
vreme dup\ Anne).
Reac]ia oamenilor care afl\ c\ `l au `n fa]\ pe unul dintre colegii
Annei Frank e aceea[i – fie `n Olanda, fie la Bucure[ti. Nu le vine s\
cread\. Poate pentru c\ se confrunt\ cu o parte a mitului Anne Frank.
Documentarul Classmates of Anne Frank nu e un film despre Anne
Frank, de[i ea e prezent\ din umbr\ aproape tot timpul – pentru c\ se
vorbe[te despre ea, pentru c\ prietenii scot la iveal\ caiete de amintiri
din anii ’40, pentru c\ viziteaz\ `mpreun\ Gimnaziul Evreiesc sau
lag\rul de unde unii dintre ei, [i Anne, au plecat spre alte lag\re. Sau
c\ viziteaz\ Muzeul Anne Frank, unde una dintre colege ne spune c\, [i
dac\ ar fi [tiut c\ tat\l ei a supravie]uit, Anne tot n-ar fi putut `nfr`nge
tifosul. ~n ochii oamenilor de azi, colegii Annei Frank s`nt asimila]i mitului.
~n secven]a `n care ei viziteaz\ lag\rul le spun adolescen]ilor care
s`nt pe-acolo c\ au fost colegi cu Anne Frank. Nimeni nu are nici o
reac]ie. Mitul e at`t de puternic, `nc`t nu po]i realiza c\ au existat colegi
[i prieteni de-ai Annei care au supravie]uit Holocaustului. {i c\ ei s`nt
azi `n fa]a ta, [i c\ s`nt cu mult mai `n v`rst\ ca Anne – care a r\mas pe
vecie o feti]\.
~ntr-o scurt\ secven]\ de arhiv\ o vedem chiar pe Anne Frank f\c`nd
cu m`na din geamul casei. Imaginile dateaz\ din iulie 1942. Mitul e viu.
Eyal Boers mi-a spus c\ imaginile i-au fost puse la dispozi]ie de Casa
Annei Frank [i c\ au fost surprinse accidental de un operator care filma
o nunt\. Cuplul de `nsur\]ei se preg\tea s\ ias\ din casa `n care locuia
[i Anne, iar ea se i]ise la geam ca s\-i vad\. Imaginile se g\sesc [i pe
youtube.
Classmates of Anne Frank e un film `n care colegii Annei vorbesc
uneori despre ea a[a cum ar vorbi despre un prieten care locuie[te `n
alt\ ]ar\, un film din care afli povestea fericit\ a unui copil evreu salvat
de o familie de ne-evrei, dar [i reversul medaliei – c\ acesta a fost un
caz izolat [i c\ 80 la sut\ dintre evreii olandezi au fost extermina]i,
Olanda fiind, dup\ Polonia, ]ara cu cei mai mul]i evrei uci[i `n r\zboi.
Pagini realizate de Iulia Blaga
Imagine de la film\rile documentarului Classmates of Anne Frank
Theo Coster: „Am fost unul
dintre curtezanii Annei“
Theo Coster: Am s\ v\ amintesc mai
`nt`i cum a `nceput, de fapt, totul: a[a
cum se spune [i `n film, `n 1942, nem]ii
au hot\r`t ca evreii copii s\ nu mearg\ la
acelea[i [coli cu copiii ne-evreilor. A[a
c\ am trecut to]i la Gimnaziul Evreiesc,
de[i locuiam `n cartiere diferite. Povestea
a fost foarte interesant\ pentru c\ eram
acolo copii din `ntreg Amsterdamul. La
un moment dat, recent, un istoric a scris
o carte despre acest Gimnaziu Evreiesc,
iar c`nd a fost lansat\ cartea, am fost invitat
[i eu, [i a[a m-am re`nt`lnit cu al
doilea personaj din film, fata care acum
locuie[te `n Sao Paulo, Nanette König-
Blitz. Am reluat leg\tura, am f\cut
schimb de adrese de mail, Nanette m-a
vizitat `n Israel (unde locuiesc acum).
De c`nd nu mai vorbiser\]i?
De vreo 60 de ani. Fire[te, de-abia am recunoscut-o
pentru c\ se schimbase
foarte mult, iar mie `mi crescuse barba.
(R`de.) Ne-am `n]eles foarte bine – ea
`ns\[i este o femeie foarte dr\gu]\, [i ea
a fost cea care mi-a dat numele [i
adresele celorlal]i colegi din clas\ care
au supravie]uit. Cu acest film, al c\rui
produc\tor executiv am fost, am sim]it
nevoia s\ aduc o contribu]ie la partea
pozitiv\ a celui de-al doilea r\zboi mondial.
Pentru c\, `ntr-un fel, filmul nostru
este unul optimist. Iat\-ne azi, cu copii,
nepo]i, str\nepo]i – Hitler n-a reu[it cu
totul. De aici a plecat filmul.
Dar n-a fost `ntr-un fel dureros s\
face]i filmul?
Nu mi s-a p\rut, chiar dac\ Nanette, la
un moment dat, spune: „Am fost singura
persoan\ din familie care a supravie-
]uit. Am`ndoi p\rin]ii mei [i am`ndoi
fra]ii au fost uci[i“. Din acest punct de
vedere, eu am fost extrem de norocos
pentru c\ ai mei – tata, mama [i singura
mea sor\ – au supravie]uit cu to]ii.
Mi-a]i spus ieri c\ numele Annei
Frank era, de fapt, Annelise.
Da, eu o [tiam ca Annelise. De aceea am
fost pu]in surprins c`nd jurnalul ei, a-
tunci c`nd a fost publicat, purta numele
de Anne pe copert\. Se pare c\ ea preferase
ca numele ei s\ fie Anne. Poate
pentru c\ una dintre celelalte colege ale
noastre – care a supravie]uit [i care a-
cum locuie[te `n Ierusalim – era Annelie
(acum i se spune Hanna).
{i ce amintiri ave]i cu Anne Frank?
La acea v`rst\ [i `n acele vremuri nu e-
xista cuv`ntul „sexy“, dar dac\ ar fi s\
folosesc limbajul de azi, a[ spune c\ era
o fat\ foarte sexy. Era atr\g\toare, destul
de de[teapt\ [i vorbea mereu `n timpul
orelor. Nu cred c\ era `n mod deosebit
bun\ la `nv\]\tur\. ~n jurnalul ei a scris
la un moment dat c\ Maurice (adic\ eu)
vrea s\ vorbeasc\ cu tat\l ei, s\-l `ntrebe
dac\ o las\ s\ ias\ cu el. Am fost unul
dintre curtezanii ei. Dar era destul de
liberal\ `n privin]a sentimentelor sale.
V\ mai aminti]i cum se desf\[urau
orele la [coal\? Ce f\cea]i `n afara
[colii?
Vede]i, am 80 de ani. Am uitat foarte
multe.
C`nd a]i aflat c\ Anne Frank a murit
la Bergen-Belsen?
Doar c`nd a fost publicat jurnalul ei, parc\
prin 1948 sau 1949. Dar 80 la sut\
din evreii olandezi au pierit `n Holocaust,
deci un procent foarte mare din oamenii
pe care `i [tiam `nainte de r\zboi
nu mai existau dup\.
Iar dvs. a]i supravie]uit datorit\ unei
familii de olandezi ne-evrei, care v-a
ad\postit timp de trei ani.
Da, am avut mare noroc pentru c\ ei nu
aveau copii, [i dintr-o dat\ s-au trezit cu un
copil de-a gata, bine educat [i politicos
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 208 » 6 – 12 decembrie 2008
www.supliment.polirom.ro

INTERVIU CU
EYAL BOERS
„Povestea Annei Frank a fost transformat\ `ntr-un mit care
scoate `n eviden]\ olandezul bun [i lucrurile bune pe care le-au
f\cut olandezii. Cumva, se uit\ cum a sf`r[it Anne Frank.“
7 «
ordinea de zi
la cei 13 ani ai s\i, iar ei s-au considerat
la fel de noroco[i ca mine. M-au iubit,
oric`t de ciudat ar suna, p`n\ dincolo de
moarte. O s\ v\ explic: atunci c`nd „tat\l
meu adoptiv“ a murit, a ap\rut un a-
nun] `n pres\ [i la sf`r[itul s\u, cele mai
apropiate persoane men]ionate erau so-
]ia sa [i Theo Coster. Ca [i cum a[ fi fost
copilul lor.
A]i locuit timp de trei ani `ntr-un sat.
La un moment dat, mama dvs. s-a
refugiat `n aceea[i cas\, pe post de
m\tu[\ a dvs., `n vreme ce gazda juca
rolul mamei.
{i dup\ ce am plecat de la ei am r\mas
`n leg\tur\. Dar s-a mai `nt`mplat ceva
care nu se afl\ `n film: dup\ r\zboi, c`nd
germanii au acordat repara]ii financiare,
n-am vrut s\ m\ ating de bani, chiar
dac\ eram departe de a fi bogat. I-am
transferat pe to]i familiei care m-a ascuns
`n timpul r\zboiului. Le-am spus:
„~i pute]i investi `n coniac sau `i pute]i
investi `n ni[te bilete de avion ca s\
veni]i `n Israel s\ ne vedem“.
Dar cum a]i ajuns la ei `n timpul
r\zboiului? ~i cuno[teau p\rin]ii
dvs.?
Cred c\ prin intermediul unei organiza-
]ii clandestine care `ncerca s\ plaseze
evrei `n familii de ne-evrei.
Ce v\ aminti]i din acea perioad\? St\-
tea]i ascuns tot timpul?
Nu, nu prea mult. Aveam voie s\ ies pe-afar\,
at`t de mult `nc`t vicarul satului a
decis c\ pot s\-mi continui [coala la un
liceu din ora[ul `nvecinat. A[a c\ `n fiecare
zi pedalam opt kilometri dus [i opt
kilometri `ntors, [i numai directorul liceului
[tia c\ eram evreu, nimeni altcineva.
Eram chiar coleg de clas\ cu fiul
comandantului nazist din satul unde
locuiam.
V\ pl\cea de el? Era]i prieteni?
Nu. Dar mai era un aspect. Nu eram e-
vreu practicant, `ns\ n-aveam nici cea
mai mic\ idee despre cre[tinism, chiar
dac\ „tat\l meu adoptiv“ m\ ducea `n
fiecare duminic\ la biseric\. La [coal\
erau [i ore de cre[tinism. Trebuia s\ joc
dou\ roluri: s\ `nv\] foarte repede [i s\
m\ prefac c\ s`nt la fel de plictisit ca
ceilal]i copii din clas\. Asta am f\cut [i
am primit chiar nota 8 (10 fiind nota maxim\)!
Pute]i s\ v\ imagina]i ce s-ar fi `nt`mplat
cu Anne Frank dac\ ar fi r\mas
`n via]\?
Filmul o spune, `ntr-un fel. C`teva fete din
clasa noastr\ erau mai apropiate de ea,
erau printre prietenele ei cele mai bune.
Una dintre ele tr\ie[te acum la Ierusalim.
Ea mi-a spus c\ Annei i-ar fi pl\cut (a[a
cum scria [i `n jurnal) s\ devin\ scriitoare,
dar c\ nu era hot\r`t\ dac\ s\ se mute `n
Israel sau nu. Dar filmul nu este, de fapt,
despre Anne Frank. Anne este lipiciul –
dac\ pot spune a[a – care ne une[te. Au a-
p\rut deja mult prea multe c\r]i, piese de
teatru [i filme despre Anne Frank, [i chiar
s-au tip\rit timbre cu figura ei. Anne
Frank nu mai avea nevoie de reclam\.
Eyal Boers: „Anne Frank a fost
folosit\ ca simbol na]ional“
~l cunoa[te]i pe Theo Coster de mult\ vreme, nu-i
a[a?
Familiile noastre se cunosc din 1870. Bunica lui [i
str\bunica mea erau prietene la [coal\. Familiile
noastre nu s`nt `nrudite, dar au tr\it mereu una `n
apropierea celeilalte [i s-au ajutat chiar [i `n timpul
crizei financiare de la `nceputul secolului XX.
Familia dvs. a fost [i ea persecutat\?
A fost aproape anihilat\ `n timpul Holocaustului. 80
la sut\ din membrii ei au fost uci[i, iar tat\l meu [i cu
mine s`ntem singurii membri de sex b\rb\tesc r\ma[i
s\ duc\ numele familiei mai departe. Mai avem rude –
`n Olanda mai avem zece rude –, dar numai tat\l meu
[i cu mine s`ntem b\rba]i. Nu te g`nde[ti zilnic la asta,
dar am vrut s\ fac acest film [i din aceast\ perspectiv\.
Pentru c\, `n timp ce Theo are o viziune pozitiv\
asupra acestor lucruri (ai lui au supravie]uit), eu am
un punct de vedere foarte diferit, iar amestecul acestor
dou\ viziuni [tiam c\ va da un film interesant.
Uneori filmul spune lucruri bune despre Olanda, alteori
lucruri rele. Probabil c\ ave]i [i voi, `n România,
percep]ii asem\n\toare.
V-a]i n\scut `n Olanda?
Nu, m-am n\scut `n Israel, dar am tr\it [apte ani `n
Olanda c`nd eram copil. {i vorbesc olandeza, ceea ce
era absolut necesar pentru a putea realiza acest film.
~n momentele dificile, c`nd personajele se re`ntorc `n
timp, ele re`ncep s\ vorbeasc\ `n olandez\, de[i ini]ial
doream ca filmul s\ fie vorbit `n englez\. Este cazul
lui Nanette, care locuie[te de mul]i ani `n Brazilia [i
care vorbe[te `n englez\ mai tot timpul filmului, `ns\
c`nd amintirile devin dureroase, nu poate vorbi `n
alt\ limb\ dec`t olandeza. Mul]i nu [tiu c\, dup\ Polonia,
evreii din Olanda au avut propor]ional cel mai
mare num\r de mor]i `n timpul r\zboiului. Nu spun
c\ olandezii s-au folosit de povestea Annei Frank pentru
a acoperi acest adev\r, dar ea a fost transformat\
`ntr-un mit care scoate `n eviden]\ olandezul bun [i
lucrurile bune pe care le-au f\cut olandezii. Cumva, se
uit\ cum a sf`r[it Anne Frank. Muzeul Anne Frank
accentueaz\ faptul c\ olandezii i-au ascuns familia,
sau c`t era Anne de inteligent\ [i de talentat\ ca scriitoare,
dar pune prea pu]in accent pe faptul c\ familia
Frank a fost tr\dat\ de un olandez, c\ a fost pe urm\
`nchis\ `ntr-un lag\r olandez din Olanda de unde a
fost pe urm\ trimis\ `n Germania. Lucrurile pe care
le spun eu `n film se spun [i se scriu de 10 ani
`ncoace `n toat\ lumea. Anne Frank a fost folosit\ ca
simbol na]ional, dar cumva lucrurile nu au mers cum
trebuia. Am vrut s\ m\ `ndep\rtez pu]in de mit [i s\
ar\t c\ mai erau [i alte persoane l`ng\ Anne Frank, [i
c\ pove[tile nu s`nt mereu at`t de optimiste. {i prietenii
ei o spun singuri, nu doar colegii, pentru c\ `n
film apar dou\ dintre cele mai bune prietene ale Annei
Frank care ne `mp\rt\[esc despre ea lucruri pe
care nici p\rin]ii ei nu le-au [tiut – ce sim]ea, cum a-
r\ta c`nd ajunsese deja `n lag\r. Nu mai z`mbea, nu
mai vorbea at`t de mult, nu mai st\tea a[ezat\ la mas\
(n.red.– ca `n cele mai cunoscute fotografii), devenise
un schelet.
~n film personajele viziteaz\ Muzeul Anne Frank,
dar acesta nu e de fapt locul unde a locuit ea.
Asta e o alt\ ne`n]elegere. Oamenii cred c\ acolo s-a
n\scut ea, dar de fapt ea a copil\rit `ntr-un cartier
`nvecinat, `mpreun\ cu colegii de [coal\. „Casa Anne
Frank“ e de fapt o fabric\ unde lucra tat\l ei, [i din
aceast\ cauz\ aici s-a ascuns familia Frank. Nu era
casa lor.
Ce probleme v-a mai pus realizarea acestui film?
Multe. ~n primul r`nd, e un film independent, lucru
care are [i avantaje. N-am avut pe cap o companie de
produc]ie care s\-mi spun\ ce s\ fac, dar i-am avut pe
Theo [i pe Ora, care au ini]iat [i finan]at filmul. Ei nu
vin din lumea filmului iar, uneori, cererile [i modific\rile
pe care le doreau erau dificil pentru mine de
f\cut. Dar acum zic c\ e bine pentru c\ ei m-au f\cut
s\ nu v\d lucrurile doar din perspectiv\ cinematografic\,
ci [i s\ le fac s\ nu fie foarte dure pentru privitori.
Ei au dorit ca filmul s\ fie mai accesibil pentru
copii.
Acesta e primul dvs. documentar de lungmetraj?
Da, am f\cut p`n\ acum scurtmetraje de fic]iune [i un
documentar de scurtmetraj, dar de-abia acum am
sim]it c\ e timpul s\ fac acest film. Subiectul m\ a[-
tepta de mult\ vreme, nu doar din pricina propriei
mele istorii [i a faptului c\ eu [i Theo s`ntem prieteni
sau c\ s`ntem olandezi, ci [i pentru c\ lucrarea de
doctorat la care lucrez e pe aceast\ tem\.
Care?
Felul `n care Holocaustul a fost surprins `n filmele
olandeze.
Ave]i un alt proiect cinematografic `n lucru?
Lucrez la un documentar despre raidul Antebe – Opera]iunea
Thunderbolt, care a avut loc `n 1976. S-au
f\cut p`n\ acum dou\ filme hollywoodiene despre a-
ceast\ opera]iune de salvare `n cadrul c\reia for]ele
israeliene au salvat peste 100 de ostateci ai cursei Air
France deturnate spre Uganda. E considerat\ una dintre
cele mai mari opera]iuni militare din istoria Israelului,
dar eu vreau s\ urm\resc destinul unei familii
care [i-a pierdut fiul, luat ostatic, [i pentru care opera]iunea
a fost o tragedie. Din nou, iau ceva care a
fost transformat `ntr-un mit [i `ncerc s\ expun acest
mit, s\ ar\t c\ e ceva mai complex. Timp de 40 de
ani, Israelul a ascuns aceast\ poveste [i nu a vrut s\
spun\ familiei cum a fost ucis acest om. Versiunea o-
ficial\ este c\ a murit din cauza astmului, dar s-a descoperit
pe urm\ c\ a fost ucis de for]ele israeliene `n
cursul eliber\rii.
Theo Coster [i Eyal Boers
EYAL BOERS DESPRE
R|D|CINILE SALE
„Bunicii mei din partea mamei s-au n\scut `n
România – bunica la Vaslui, iar bunicul la Gura
Humorului (de[i tot timpul a insistat c\ s-a
n\scut `n Imperiul Austro-Ungar [i c\ nu e
român). Au plecat `n Palestina dup\ cel de-al
doilea r\zboi mondial, pe un vas care a fost
arestat de englezi, motiv pentru care au petrecut
doi ani `ntr-un lag\r de tranzit din Cipru.
Bunicul a `nv\]at ebraica `n acest lag\r, `mpreun\
cu al]i emigran]i. Am fost crescut mai
mult de aceast\ bunic\ românc\ dec`t de bunica
olandez\, a[a c\ am m`ncat m\m\lig\, papana[i
[i pl\cint\ de porumb, [i mereu am
auzit «Vai de capul meu», «Vai de mine», «Dute
dracului». Bunica nu doar g\tea [i vorbea
române[te, dar [i dansa. A r\mas românc\ pe
de-a-ntregul. Mereu am visat s\ vin `n România.
Bunicii au dorit mereu s\ se `ntoarc\ [i au
tot am`nat, iar acum s`nt am`ndoi mor]i. Cel
pu]in am venit eu. Ar trebui s-o aduc `ntr-o zi
[i pe mama, Lia. {i ea se simte românc\.“
A existat un proces?
Nu, se presupune c\ atunci c`nd trupele de comando
intr\ `n ac]iune, vei pierde c`]iva ostatici. Dar de ce s\
ascunzi acest lucru? R\spunsul vine din acela[i motiv
pentru care olandezii au ascuns faptul c\ ni[te olandezi
cre[tini au turnat familia Annei Frank. Nu vrei
s\ complici povestea, ci s\ la[i mitul curat [i limpede.
Autorit\]ile v\ ajut\ s\ realiza]i acest proiect? A-
ve]i acces la arhive?
E un pic mai u[or acum. ~ncerc s\ fac acest film `mpreun\
cu un post israelian de televiziune care de]ine
majoritatea imaginilor de arhiv\. Tot ce s-a `nt`mplat
`n 1976 a fost filmat de televiziune. S`nt `n prezent `n
negocieri. Dac\ acest lucru nu va fi posibil, voi lucra
probabil cu o firm\ de produc]ie din afara ]\rii. {i
francezii s`nt interesa]i, pentru c\ printre ostatici s-a
aflat [i un cet\]ean francez, iar pilotul francez de la
Air France a ]inut s\ r\m`n\ al\turi de ostatici p`n\ la
sf`r[it. {i a fost eliberat p`n\ la urm\ odat\ cu pasagerii.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 208 » 6 – 12 decembrie 2008
www.supliment.polirom.ro

» 8
interviu
INTERVIU
CU TEODOR
BACONSKY
„De regul\, nu ne situ\m sub media european\ la calificare,
inventivitate, cultur\ general\. Pu[i laolalt\, devenim `ns\
«mioritici», conspirativi, negativi[ti, anarhi[ti sau doar ipocri]i.“
TEODOR BACONSKY, AMBASADORUL ROMÂNIEI ~N FRAN}A, ANDORRA {I MONACO:
„De[i tr\im un moment istoric
excelent, s`ntem dezbina]i,
agresivi [i demotiva]i“
De pe fereastra re[edin]ei sale din rue de l’Exposition
din Paris, Teodor Baconsky vede Turnul (`nclinat?) al
lui Gustave Eiffel. De la o asemenea `n\l]ime, am fost
curioas\ s\ [tiu ce perspectiv\ arunc\ asupra lumii de
ast\zi, cum o vede...
...un erudit teolog [i antropolog care treze[te
admira]ie, f\r\ s\ complexeze; cel mai `nalt
reprezentant al României (`nc\ proasp\t) europene `n
Fran]a, `n acest moment cea mai puternic\ ]ar\ din
UE; o gazd\ parizian\ fermec\toare [i, cu
probabilitate, un [ef incomod; un causeur non[alant [i
un intelectual pentru care conteaz\ consisten]a
cuv`ntului scris; un diplomat de carier\ care n-are
nevoie de zorzoane inutil pre]ioase l`ng\ numele
mo[tenit de la poetul A.E. Baconsky, tat\l s\u: Teodor
Baconsky este ast\zi Ambasadorul României `n Fran]a,
Andorra [i principatul Monaco, dar putem [terge cu
radiera „extraordinar [i plenipoten]iar“; un
comunicator c\ruia, pentru a-[i [lefui limbajul, nu-i
ajunge pila din plastic polisat a (`nal]ilor) func]ionari,
tocmai pentru c\ mai are
una, din cristal t\ios,
cea de scriitor.
Interviu realizat de
Cristina Hermeziu
Ce fel de imagine a României `n Fran-
]a a]i descoperit venind la Paris `n calitate
de ambasador? Ce v-a „atins“ `n
mod nepl\cut [i ce v-a surprins `n mod
pl\cut?
Numero[i francezi cunosc România, direct
sau indirect, `ns\ majoritatea o ignor\.
C`nd mi-am `nceput misiunea, `n septembrie
2007, opinia public\ era iner]ial
dominat\ de cli[eele negative din anii ’90.
Nu am reac]ionat emo]ional. Am conceput
programul Ambasadei ca pe un instrument
care le poate propune prietenilor
francezi o imagine actualizat\ cu privire
la evolu]iile reale din ]ar\. Dorita schimbare
de percep]ie cere timp, dar rezultatele
`ncep s\ se vad\. Tocmai a ie[it de
sub tipar albumul L’Hôtel de Béhague. Résidence
de la Roumanie en France, publicat
la in]iativa noastr\, cu sponsoriz\ri franceze,
sub egida prestigioasei publica]ii
„Connaissance des Arts“. E [i asta, printre
multe altele, o nou\ „carte de vizit\“.
Care crede]i c\ este specificul comunit\]ii/diasporei
române[ti de la Paris/din
Fran]a? Care este rolul dvs. [i
al echipei dvs. ]in`nd cont de acest
specific?
Diaspora din Hexagon are v`rste, chipuri
[i a[tept\ri diferite. Exist\ aici fostul exil
anticomunist, speciali[tii sosi]i dup\ ’90,
care au f\cut str\lucite cariere profesionale,
circa 6.000 de studen]i, un anumit num\r
de muncitori (mult mai modest dec`t
`n Italia sau Spania) [i c`teva tabere de
romi, la periferia marilor ora[e. E o comunitate
`n general select\, care p\streaz\
leg\tura cu ]ara [i urm\re[te atent via]a
politic\ intern\. Am un dialog constant [i
proiecte comune cu fiecare dintre aceste
categorii de compatrio]i. Peste 400 de doctoranzi
români au fost, `n mai 2008, oaspe]ii
mei. Avem studen]i români stagiari
`n cadrul Ambasadei. Am organizat prima
`nt`lnire a redactorilor-[efi de publica]ii
române[ti din UE 15. E pe rol o strategie
pentru re(`nfiin]area) de lectorate române[ti
la universit\]ile franceze. Zeci de
ac]iuni culturale au adus `n Palatul Béhague
„crema“ Parisului românesc. Am `ncheiat
cu Mitropolia Ortodox\ Român\
din Fran]a un Protocol de colaborare pentru
asisten]a acordat\ cet\]enilor no[tri.
Am promovat, `n ultimul an, toate
succesele culturale române[ti
din Hexagon, de la Cristian
Mungiu p`n\ la Lucian
Boia, de la Gabriel Badea-P\un
p`n\ la Angela
Gheorghiu [i
Raluca Sterian-Nathan. Vom edita, `mpreun\
cu „La Documentation Française“,
un Ghid al cet\]eanului român `n Fran]a.
Bobocii promo]iei academice 2008 [i-au
]inut balul la noi. Monitoriz\m, prin consulate,
toate cazurile de români `ncarcera]i.
Am discutat, la nivelul guvernului
francez, solu]ii pentru integrarea romilor.
Evident, nimeni nu-i perfect, totul e perfectibil,
dar cred c\ merit\ s\ dezvolt `n
urm\torii ani linia din 2007-2008.
Una dintre primele `nnoiri ale Ambasadei
României la Paris dup\ ce a]i
fost numit `n func]ie a fost crearea
Newsletter-ului. Cum v\ explica]i
faptul c\, de[i s`nt mul]i intelectuali [i
oameni de cultur\ `n comunitatea
românilor din Fran]a, nu exist\ nici
un ziar românesc [i nici o libr\rie româneasc\
la Paris?
Suspiciunea generat\ c`ndva prin infiltr\ri
securistice [i deficitul solidarit\]ii
s`nt, din p\cate, realit\]i corelate [i persistente.
Am creat Newsletter-ul bilunar
tocmai pentru a le spune compatrio]ilor
afla]i `n Fran]a c\ au `n Ambasada lor de
aici un partener firesc, care va ]ine cont
de ce doresc [i de ce propun. Cred c\ lipsa
unui ziar românesc se explic\ prin
for]a culturii [i limbii franceze, pe care
românii le asimileaz\ rapid. Pe de alt\ parte,
oamenii citesc presa favorit\ pe net.
Iar dac\ vor carte româneasc\, o cer prietenilor
sau o cump\r\ personal, din ]ar\.
Probabil c\ o libr\rie româneasc\ la Paris
nu ar fi rentabil\.
Cum comenta]i inten]ia reducerii cu 40%
a bugetului ICR, prin urmare [i al
celui din Paris, care, al\turi de Ambasad\,
a reu[it `ntr-un an s\ a[eze
România pe o scen\ cultural\ `n sf`r[it
vizibil\ `n peisajul extrem de concuren]ial
din Paris?
Normal c\ regret aceast\ dramatic\ reducere
de buget. ICR e deja un brand interna]ional.
Cheltuie[te pe ac]iuni culturale
mai mult dec`t pe propria `ntre]inere. E-
xist\ programe multianuale care vor fi
compromise dac\ finan]area scade at`t de
brusc. Beneficiul unui export cultural e-
ficient e uria[, chiar dac\ nu se poate m\-
sura imediat sau la kilogram. M-am bucurat
sincer s\ constat c\ pre[edintele Traian
B\sescu, prezent la reuniunea de bilan]
a ICR, a sprijinit f\r\ echivoc echipa
d-lui Horia-Roman Patapievici, recunosc`ndu-i
deopotriv\ eforturile [i rezultatele,
absolut remarcabile.
Cum se v\d, prin lentila lucid\ pe
care o aduce dep\rtarea, complexele/
moravurile/mentalit\]ile românilor din
]ar\?
Avem numeroase valori [i pove[ti de succes,
dar nu le mediatiz\m, din supersti]ia
stupid\ c\ numai [tirile negative fac rating.
De regul\, nu ne situ\m sub media european\
la calificare, inventivitate, cultur\
general\. Pu[i laolalt\, devenim `ns\ „mioritici“,
conspirativi, negativi[ti, anarhi[ti
sau doar ipocri]i. Prin anii ’90, incapacitatea
de a conlucra pentru binele comun
se mai putea justifica. Acum ea devine
insuportabil\, inclusiv la nivel economic
[i politic. E straniu c\ de[i tr\im
un moment istoric excelent (s`ntem `n
UE [i NATO, economia cre[te [i avem
[anse individuale mai mari), ne otr\vim
via]a comunitar\, s`ntem dezbina]i, agresivi
[i demotiva]i. A[tept enorm de la noua
genera]ie, singura care poate g`ndi [i
lucra pozitiv, singura care poate schimba
atmosfera toxic\ din via]a public\, pentru
a reinventa pl\cerea convie]uirii.
Din perspectiva diplomatului, dar [i a
antropologului, cum se contureaz\ a-
portul ]\rii noastre `ntre cele 27 de state,
la aproape doi ani de la integrarea
României `n UE?
Cred c\ adev\rata revolu]ie din România a
`nceput la 1 ianuarie 2007. Am p\r\sit
strapontina candidatului turmentat de
tranzi]ia postcomunist\ [i am devenit
membri ai celui mai prosper ansamblu
politico-economic din lume. Ni se ofer\
o [ans\ unic\. Trebuie s\ nu o rat\m [i
nu o vom rata. Esen]ial e s\ ne alegem lideri
adecva]i exigen]elor europene: oameni
care pot accelera procesul de convergen]\
cu UE [i care au date pentru a
se face accepta]i de c\tre partenerii comunitari.
UE e un club de state care pot
func]iona laolalt\ pentru c\ posed\ valori
`mp\rt\[ite, un discurs politic evoluat, o
re]ea de institu]ii democratice solide [i o
adev\rat\ voca]ie pedagogic\ a exemplarit\]ii,
la nivel mondial. E imperativ s\
promov\m, ca na]iune, o alt\ agend\ public\:
energia, mediul, educa]ia, noile tehnologii,
imigra]ia, ap\rarea european\, politica
de vecin\tate, dezvoltarea durabil\.
Altfel, ne vom sufoca `n mahalaua pe care
deocamdat\ o toler\m, de[i ne infecteaz\
deopotriv\ ecranele, rela]iile sociale
[i sufletul.
Cum este s\ fii Ambasadorul unei ]\ri
care a intrat de cur`nd `n UE, `ntr-o
]ar\ ca Fran]a, extrem de puternic\ pe
plan european? E, `n vreun fel, un
motor?
Simt `n munca zilnic\ schimbarea noastr\
de statut. Dac\ vorbim, s`ntem asculta]i.
Curiozitatea fa]\ de „noul venit“ e
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 208 » 6 – 12 decembrie 2008

INSTITUTUL
CULTURAL
ROMÂN
„Cheltuie[te pe ac]iuni culturale mai mult dec`t pe propria
`ntre]inere. Exist\ programe multianuale care vor fi compromise dac\
finan]area scade at`t de brusc. Beneficiul unui export cultural eficient
e uria[, chiar dac\ nu se poate m\sura imediat sau la kilogram.“
9 «
interviu
bine`n]eles foarte vie. Se cade s\ profit\m
de ea, pentru c\ `n ace[ti 3-4 ani post-integrare
vom forma imaginea României `n
UE pentru urm\torii 20 de ani. De partea
ei, Ambasada disemineaz\ continuu mesaje
c\tre sute de receptori, de la [coli care
organizeaz\ s\pt\m`ni de studiu dedicate
noilor membri UE, p`n\ la ONG-uri
cu care mont\m ac]iuni publice. S`ntem
invita]i la toate ac]iunile Pre[edin]iei Franceze.
Am organizat un dejun comunitar
cu dl. ministru Brice Hotefeux [i ambasadorii
statelor-membre acredita]i la
Paris. Avem `n baza de date coordonatele
unor personalit\]i franceze de prim-plan,
la care nu aveam acces p`n\ acum.
~n ce const\ ast\zi for]a societ\]ii franceze?
Dar sl\biciunile ei?
Nimeni nu poate contesta faptul c\ Fran-
]a a produs una dintre expresiile majore
ale civiliza]iei europene. A creat statul
care, fie ca monarhie, imperiu sau republic\,
a dominat multisecular politica [i
cultura Occidentului. S\ nu uit\m c\ procesul
postbelic de construc]ie european\
se sprijin\ pe reconcilierea franco-german\.
Lumea continu\ s\ vad\ Fran]a ca pe
o surs\ de via]\ intelectual\ rafinat\, de
lux [i art\ gastronomic\ sau ca pe o ]ar\ a
vinurilor, dar exist\ [i Fran]a `naltei tehnologii,
care produce TGV, Airbus, centrale
nucleare, rachete spa]iale, tehnic\
militar\ de v`rf. Pe scurt, Europa secolului
al XXI-lea are nevoie de Fran]a [i reciproc.
Sl\biciuni? Exist\, desigur, dar
s`nt mai degrab\ psihologice: observ un
anumit pesimism, bazat pe contemplarea
paseist\ a „Marii Na]iuni“. Se remarc\ de
asemenea o u[oar\ tendin]\ de a demoniza
globalizarea, `n loc de a o fructifica,
mai ales c\ marile companii franceze s`nt
deja prezente pe tot mapamondul. E clar
c\ pre[edintele Nicolas Sarkozy [i-a focalizat
programul politic pe corectarea grabnic\
a respectivelor forme de imobilism.
De la alegerea sa, Fran]a a revenit `n Europa
de Est, s-a recuplat cu SUA, `[i preg\-
te[te `ntoarcerea `n structurile de comand\
ale NATO, a gestionat energic Pre[edin-
]ia Consiliului European [i joac\ global,
f\r\ complexe. Pe plan intern au fost lansate,
simultan, foarte ambi]ioase [antiere
de reform\ institu]ional\ care vor ajuta
Fran]a s\-[i amelioreze competitivitatea
[i puterea de proiec]ie.
Cum comenta]i conceptul de „laicitate
deschis\“ pe care `l propune Republica
francez\ ca modus vivendi [i ca
model, de[i se spune c\ posturile-cheie
ale societ\]ii apar]in `n continuare
personalit\]ilor, familiilor catolice...
„Scriu `n presa cultural\
sau cotidian\ exact ce
g`ndesc, numai c\
urm\resc idei, nu
situa]ii anecdotice.
Rezerva diplomatic\ `mi
ofer\ o igien\ salutar\,
mai ales atunci c`nd se
`nt`mpl\ s\ fiu atacat
grosolan, de c\tre in[i
specializa]i `n calomnie
[i atac la persoan\.“
~ntr-o scrisoare adresat\ lui Rimbaud, Paul
Verlaine sus]inea c\ Fran]a s-a pierdut pe
sine de c`nd s-a rupt de Biserica catolic\, a
c\rei „fiic\ mai mare“ fusese dintotdeauna.
Pesemne c\ ereditatea Revolu]iei franceze,
cu bune [i rele, nu poate fi [tears\. Dar
Fran]a secolului al XXI-lea e multicultural\,
cu numeroase comunit\]i imigrate. Cred
c\ are nevoie de o „laicitate deschis\“ pentru
a-[i garanta echitatea civic\, profilul
de actor mediteranean [i propria tradi]ie,
profund legat\ de cre[tinism.
Cum crede]i c\ se va schimba lumea
dup\ ce America s-a schimbat `ntr-o
singur\ noapte?
America nu s-a schimbat `ntr-o noapte,
ci `n ultimii 20 de ani, sub impactul revolu]iei
IT [i al globaliz\rii. La 4 noiembrie,
noi n-am f\cut dec`t s\ constat\m c\ imaginea
noastr\ despre SUA era dep\[it\.
De altfel, [i al]ii se schimb\, `n pofida
stereotipurilor curente. Puterile emergente
(China, India, Brazilia) „emerg“ de
vreo 10 ani. „Noua“ Rusie nu e chiar at`t
de nou\: d\dea semne de retur geopolitic
de cel pu]in 5 ani. Lumea arab\ e mult
mai dinamic\, mai conectat\ [i mai divers\
dec`t sus]inem. Africa se mi[ca mai repede
dec`t comentariile noastre despre
ea... Cred c\ o cultur\ civic\ global\ se
]ese prin toate aceste schimb\ri conjugate,
suprapuse, poten]ate reciproc. E de
sperat c\ „efectul Obama“ va reabilita multilateralismul.
Probabil c\ G8 va deveni
G20, dup\ reuniunea `n acest format de
la Washington. Consiliul de Securitate
ONU ar putea [i el fi extins cu noi membri
permanen]i. Se poate de asemenea
anticipa o reform\ a dreptului interna]ional,
completat\ prin reducerea distan]ei
dintre specula]ia pe titluri virtuale [i economia
real\. Masa critic\ a schimb\rilor
globale e atins\, dar e nevoie de un nou
aranjament politic mondial, care va fi negociat
foarte dur.
Acest (presupus) val de schimbare va a-
tinge `n vreun fel România? ~n ce sens?
~n toate sensurile men]ionate adineaori.
Ca parte a UE [i NATO, România se va
afla `n centrul acestor muta]ii necesare [i,
a[ spune, inevitabile.
Alegerea lui Barack Obama a scurtcircuitat
Fran]a, cuprins\ de o fervoare
mediatic\ [i un entuziasm uimitoare
`ntr-o societate recunoscut\ pentru
antiamericanismul ei. Se contureaz\
oare la orizont un... „vis francez“?
A[a-zisul „antiamericanism“ francez e o
prejudecat\ dintre cele mai d\un\toare.
Fran]a a sprijinit SUA `n R\zboiul de Independen]\.
Americanii au debarcat `n
Normandia, pentru a elibera Fran]a de
nazi[ti. Cu excep]ia r\zboiului din Irak,
Fran]a a fost mereu un aliat lucid [i fidel
al SUA. Cultura american\ – jazz, rock,
arte, media – e foarte apreciat\ de francezi.
Pre[edintele Republicii Franceze [i
noul pre[edinte american apar]in aceleia[i
genera]ii de lideri ai noului val,
pragmatici, ambi]io[i, orienta]i spre
rezultate: vor colabora, desigur, pe toate
dosarele fierbin]i. „Visul francez“ e visul
civiliza]iei care se r\sp`nde[te prin dialog
cultural [i progres social. Visul francez,
filtrat prin realitatea Francofoniei, [i visul
american, revigorat prin alegerea dlui
Barack Obama, nu s`nt deloc incompatibile.
„GENERA}IA MEA A ~NCERCAT C~T A PUTUT S| MODERNIZEZE }ARA“
Care era „visul francez“ al lui Teodor Baconsky atunci c`nd a venit
pentru prima oar\ `n Fran]a, la studii?
„Insula cet\]ii“, jurnalul parizian pe care l-am publicat mai demult,
la Curtea Veche, poveste[te ce [i cum tr\iam pe atunci,
abia sc\pat de comunism. ~n acei ani, Parisul a fost laboratorul
unde mi-am consolidat definitiv adeziunea personal\ la paradigma
occidental\. Oricum, nu visam s\ rev\d ora[ul studiilor
mele doctorale `n actuala calitate. E o reg\sire stimulant\, care
m\ onoreaz\, pentru c\ `mi permite s\ particip direct la
formidabila cronic\ a rela]iilor dintre Fran]a [i România.
Ce p\rere ave]i despre tinerii care, asfixia]i poate [i de atmosfera
toxic\ din România de care vorbea]i, vin s\ studieze `n Fran]a [i...
nu se mai `ntorc acas\?
~n actuala etap\, ace[ti tineri vin din Europa [i r\m`n tot `n Europa.
Mi-a[ dori `ns\ ca ei s\ simt\ nevoia de a se `ntoarce
acas\. Genera]ia mea a `ncercat c`t a putut s\ modernizeze
]ara [i mai avem mult de lucru. Ne-ar prinde bine for]ele
proaspete ale celor care-[i `ncep acum drumul spre politic\,
spre afaceri, spre cercetare sau, de ce nu, spre diploma]ie.
Cum arat\ Parisul lui Teodor Baconsky? Recomanda]i-ne o adres\,
un scriitor, un artist...
O adres\? Noul Muzeu al Artelor Primordiale, de pe Quai
Branly. Un scriitor? S`nt prea mul]i pentru ca o alegere s\ nu
par\ arbitrar\. Mi-e mai simplu s\-l numesc pe pictorul meu
preferat de la Paris: e vorba de maestrul Horia Damian, care
va avea, `n 2009, o retrospectiv\ esen]ial\, g\zduit\ la Muzeul
Na]ional de Art\ Contemporan\ din Bucure[ti.
Pentru scriitorul Teodor Baconsky, corsetul diplomatului, cu impunerea
unor constr`ngeri de libertate de expresie, nu e o pierdere?
Paradoxal, „corsetul“ de care vorbi]i `mi protejeaz\ libertatea
[i dorin]a de a r\m`ne o voce public\ echilibrat\. M\ ap\r\
de excese [i de polemici zadarnice. Scriu `n presa cultural\
sau cotidian\ exact ce g`ndesc, numai c\ urm\resc idei,
nu situa]ii anecdotice. Rezerva diplomatic\ `mi ofer\ o
igien\ salutar\, mai ales atunci c`nd se `nt`mpl\ s\ fiu atacat
grosolan, de c\tre in[i specializa]i `n calomnie [i atac la
persoan\. Am crezut dintotdeauna c\ faptele [i munca
noastr\ perseverent\ definesc cel mai corect parcursul
fiec\ruia, cu toate `mplinirile [i e[ecurile aferente.
Nu am motive s\ renun] tocmai acum la acest principiu
de bun-sim].
www.supliment.polirom.ro

» 10
printre r`nduri
FILIP FLORIAN
Doris Mironescu: „Cuprinz`nd o lume `ntr-o fraz\, p\str`nd tonul
egal [i molcom, Filip Florian creeaz\ o imagine concret\ a
intimit\]ii dorite `n secret de toate personajele sale. Pove[tile
sale conflueaz\ la r\sp`ntii pur lirice [i vag ironice“.
SECRETUL ADRIANEI
Adriana BABE}I
Fudulii provinciale
N-a[ zice c\ `n 2008 am stat mult
pe-acas\. S-au brodit c\l\torii peste
c\l\torii, mai toate cu scop [tiin]ific,
dar cu destul r\gaz pentru gustat [i
natura, [i cultura. Plus un concediu
`n iure[ prin cinci ]\ri. Ca s\ nu se
team\ de b\tr`ne]e, i-a[ transmite
genera]iei june c\, de fapt, niciodat\
nu-i prea t`rziu pentru lucrurile
dorite c`nd e[ti t`n\r [i c\ bucuria,
fie [i mai st`mp\rat\, e acolo, vie.
Martor mi-e ([i de ast\ dat\) Robert
{erban pentru cele trei zile bruxelleze
petrecute `n inima UE, la o
mare conferin]\ a Comitetului Regiunilor.
Puzderie de mini[tri, europarlamentari,
pre[edin]i de funda]ii,
ziari[ti, reuni]i, `ntre altele, de proiectul
Fabricile Europei, pus la cale
de o cunoscut\ funda]ie francez\.
Ca s\ `n]elege]i ce c\utam noi a-
colo, mai `nt`i trebuie s\ afla]i ce
c\utau azi-var\ `n România, dar mai
mult la Timi[oara, dou\ tinere cercet\toare
de la „Notre Europe“:
antropoloaga Aziliz Gouez [i doctoranda
`n [tiin]e politice Cristina
St\nculescu. Aziliz [i Cristina au stat
de vorb\ cu zeci de persoane (scriitori,
profesori, istorici, antreprenori,
diriguitori ai administra]iei locale
sau pur [i simplu oameni de pe strad\).
Am aflat c\ face poze ciudate
prin ora[, venit prin acela[i program,
[i un fotograf irlandez, n\stru[nic ca
un spiridu[. Nu mi-a fost prea clar
de ce a b`ntuit Aziliz cu al]i fotografi
[i prin Dublin, Malmö, Lodz, Belgrad
[i Torino. Abia la Bruxelles mi s-a
dezv\luit ce voiau Fabricile Europei.
{ase ora[e europene [i tot at`tea
studii de caz, unele `n oglinda altora,
cu istoriile [i oamenii lor at`t de
diferi]i. Interviuri, fotografii, statistici,
cercet\ri. O expozi]ie, un album
[i o reuniune interna]ional\.
Primul zv`cnet de bucurie mi-a
fost smuls de un afi[ uria[ care
trona peste tot. Din el te `nt`mpina
echipa de tineri administratori ai CJ
Timi[, cam ]epeni [i serio[i, dintre
care se i]ea ghidu[ Rip Hopkins, fotograful
irlandez. Din felul `n care
imaginile cu Timi[oara [i Banatul
erau risipite peste tot, am dedus c\
reprezentau ceva important. Din ce,
c`t [i cum era scris despre ele `n
volumul-album, dar mai ales din ce,
c`t [i cum s-a vorbit despre ele `n
cele dou\ zile, am `n]eles c\ locurile
de unde veneam noi erau un fel de
mo], de cirea[\ pe tort a proiectului.
Abia dup\ ce am auzit ce-au
spus primarul din Lodz, un fost ministru
s`rb [i unul italian, abia dup\
ce s-a f\cut bilan]ul celor v\zute [i
studiate `n cele [ase ora[e, mi-am
dat seama c\ ceea ce tot tr`mbi]am
noi de ani de zile despre diversitatea
multiculti [i intercult a Banatului
[i Timi[oarei, despre acel ceva unic
prin armonia lui nu-i un simplu blabla.
Oric`t de mult i-ar obosi pe unii
ideea asta, oric`t i-ar face s\ cread\
c\ e semn de provincialism m\runt,
de fudulie de[art\.
Asisten]a a r\mas cu gura c\scat\
c`nd a aflat cum func]ioneaz\ euroregiunea
DKMT (Dun\re-Cri[-
Mure[-Tisa, pentru ne[tiutori). Cum,
adic\, poate s\ arate o burs\ pentru
locuri de munc\ sau ni[te t`rguri organizate
`mpreun\ de români, unguri
[i s`rbi, cum mul]i români [i
s`rbi `[i fac cump\r\turile sau se trateaz\
la Szeged, cum arat\ ni[te festivaluri
de jazz, de folclor sau ni[te
expozi]ii transfrontaliere. Ba chiar
cum se scrie un Vocabular pentru
societ\]i plurale trilingv, din trei vecin\t\]i
academice (Timi[oara,
Novi Sad, Szeged). Cum, c`nd e o
inunda]ie `n zon\, sar toate echipajele
de peste grani]\ `n ajutor.
Sau cum are loc s\rb\toarea porcului
la Jimbolia, pentru c\ tot
s`ntem `n sezon. Atunci echipe din
România, Serbia, Ungaria taie,
p`rjolesc, op\resc, tran[eaz\ [i
prepar\ porcotaniile contra-cronometru,
iar `n final se-ncinge un
osp\] colectiv, ca-n pove[ti.
De la „ideea na]ional\“
Pentru a vorbi despre frumoasa reu[it\
reprezentat\ de apari]ia romanului lui
Filip Florian, Zilele regelui, trebuie s\
dep\[e[ti tenta]ia de a te l\sa sedus de
el, prins `ntr-una din nenum\ratele
capcane `ntinse de autor cititorului,
`ncep`nd de la dedica]ie: „Lui Luca,
b\iatul meu, care [tie ce e bucuria“. Cu
tot aerul de impietate, `ndr\znesc s\
afirm c\ dedica]ia c\tre Luca nu e
Doris Mironescu
Cu cel de-al doilea roman al s\u, Filip
Florian se clasicizeaz\. Zilele regelui reprezint\
un certificat de maturitate nu
doar pentru autor, dar [i pentru romanul
românesc contemporan, apt s\ orchestreze
`n mod complex [i armonic tema
„na]ional\“ al\turi de obsesii personale
precum tema intimit\]ii, at`t de pregnant
reliefat\ la acest autor `nc\ din Degete
mici. Istoria prin]ului devenit domnitor
Karl Eitel Friedrich Zephyrinus
Ludwig de Hohenzollern-Sigmaringen,
preg\tindu-se s\-[i transforme ]ara `n
regat [i pe sine `nsu[i `n rege, cu un
comportament demn `n fa]a sultanului
[i eroic pe c`mpul de lupt\, este istoria
na[terii unei na]iuni moderne (remarcabil
curajul lui Florian de a se lua la tr`nt\
cu o tem\ „patriotic\“, ocolit\ nu doar
de junii autofic]ionari, ci [i de `ncerca]ii
intertextuali[ti de genul R\zvan R\dulescu!),
cu duioasele b`lb`ieli inevitabile,
cenzurate cu un subtil umor de c\tre
narator. Ideea na]ional\ e urm\rit\ de
autor cu inteligen]\ `n detectarea [i
eliminarea notelor false, cu o naturale]e
a tonului autoironic [i postmodern care
`nc\ lipse[te din discursul public din
România. Dar Florian nu caut\ s\ bifeze
c\su]ele dintr-un program na]ional de
acoperire a tuturor epocilor istorice din
trecutul ]\rii. Pentru el, tema na]ional\
are importan]\ pentru alte motive dec`t
analiza sufletului etnic. De fapt, aceasta
face parte dintr-un proiect personal mai
amplu, din care numai jum\tate este
crearea unei variante c`t mai credibile
de realitate prin vizitarea, minu]ioas\
documentar, a epocii primei moderniz\ri
a ]\rii.
Mai toate personajele par
mereu simpli martori ai
propriei vie]i
Nu cred c\ surprind mult\ lume atunci
c`nd afirm c\ România afacerii Stroussberg
[i a R\zboiului de Independen]\,
a[a cum o prezint\ Florian, este oper\
de imagina]ie. Nu m\ refer aici la micile inexactit\]i,
precum aceea c\ viitorul domnitor
Karl de Hohenzollern era c\pitan
de vreo doi ani `n 1866, [i nu „a[tepta de
aproape un deceniu avansarea“. Exist\
alte semne, mai subtile, care ne oblig\
s\ lu\m act de deformarea creatoare a
realit\]ii istorice [i s\-i c\ut\m `n]elesul
atribuit de c\tre romancier. De exemplu,
c\l\toria plin\ de peripe]ii a dentistului
berlinez Joseph Strauss pe urmele domnitorului
Carol, obligat s\-[i `nsu[easc\,
altceva dec`t un jalon textual, un semnal
adresat cititorului, marc`nd grani]a
dintre realitate [i romanesc. Simpla
men]ionare a b\iatului „care [tie ce e
bucuria“ atrage cititorul `nspre o lectur\
„de pl\cere“, `nspre afundarea
sentimental\ `n text, cu promisiunea
unei r\spl\]i pe m\sur\. Dar cartea lui
Florian nu este un simplu r\sf\] calofil, o
duioas\ evocare de scene pitore[ti [i at`t.
asemenea st\p`nului s\u, o identitate de
camuflaj pentru a traversa Austria ostil\.
Dentistul nu este, evident, nici domnitor
[i nici militar `n teritoriu inamic pentru
a se `ngriji `ntr-at`t de siguran]a personal\.
Devine limpede c\ `ntre Carol [i Joseph
Strauss func]ioneaz\ un paralelism
de destine, deocamdat\ `n registru bufon,
mai t`rziu, `n timpul r\zboiului, `ntr-unul
solemn [i, finalmente, `n tonalitate
armonic\ [i lini[tit\, cu `mp\carea `n]eleapt\
a omului matur, care [i-a tr\it
via]a. {i `ntr-adev\r, istoria venirii prin-
]ului Karl de Hohenzollern pe tronul meschin
al Principatelor Române [i a eforturilor
civilizatoare ale acestuia `n semibarbaria
oriental\ este dublat\ de c\tre
aceea, uneori liric\ [i alteori bufon\, `n
fond `ns\ doar uman\, a dentistului s\u,
Joseph Strauss. Dentistul poate reprezenta
un alter-ego al regelui, repet`nd ac]iunea
acestuia de civilizare a haosului românesc
la nivelul str\zii, prin ac]iunea
sanitar\ a meseriei sale [i prin legarea sa
afectiv\ de patria adoptiv\. Semnificativ\
`n acest sens ar fi nu doar participarea
lui ca auxiliar medical la campania
din 1877 al\turi de domnitor, ci mai ales
gestul prin care `[i inaugureaz\ c\snicia
cu Elena Ducovici, arunc`nd-o `n apa
pu]in ad`nc\ [i `nc\ limpede a D`mbovi]ei
bucure[tene – pentru ca „relele s\
se spele [i inima s\ i se limpezeasc\“,
dar [i ca un simbolic botez `ntru noua
lume româneasc\ din care am`ndoi vor
face parte de acum `nainte ca o familie.
Ca o prob\ de virtuozitate `ns\, lucrurile
nu se opresc aici. Povestea deja
dubl\ este triplat\ prin interven]ia motanului
Siegfried, care-[i `nso]e[te st\-
p`nul `ntr-un co[ de la Berlin la Zürich,
pe apele lacului Konstanz, apoi pe tren
p`n\ la Pesta [i cu vaporul pe Dun\re
SEMNAL
Constantin Ticu Dumitrescu, M\rturie [i DOCUMENT. Volumul II (trei
p\r]i), Editura Polirom, vol. II, partea I – 468 de pagini.; vol. II, partea
a II-a – 496 de pagini; vol. II, partea a III-a – 528 de pagini, 69.00 lei
Autorul a realizat o selec]ie a celor mai semnificative documente care s-au
p\strat `n arhivele fostei Securit\]i, preluate `n prezent de CNSAS, cele cu o
valoare istoric\ incontestabil\ [i care prezint\ `ntreaga gam\ a ororilor prin
care au trecut cei ce au luptat `mpotriva regimului comunist. Cititorii vor
avea ocazia s\ afle dintr-o surs\ autorizat\ destinul unora dintre cele dou\
milioane de români care au avut de suferit de pe urma represiunii comuniste.
Este vorba despre: Aurel C\z\ni[teanu, Remus Radina, Gheorghe Petrescu,
Gheorghe Cre]u, Iuliu Ion Caravan, Vasile Apostol, Gheorghe Ionescu, Mihail
Andreica, Vasile Valu[escu, Licinius Faina, Ovidiu Ioan Borcea, Matei
Boil\, Elena [i Livia Boil\, Cornel Vel]eanu, Vasile Georgescu-Bârlad, {erban
Georgescu-Bârlad, Romeo Giovani Snaidero, Emil Bo[ca M\lin, Constantin
R. Dumitrescu, Alexandru Bratu, Nistor Man [i Ion Puiu.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 208 » 6 – 12 decembrie 2008
Marin M\laicu-Hondrari, Cartea tuturor inten]iilor, edi]ia a II-a, colec]ia „Proz\“, Editura
Cartea Româneasc\, 120 de pagini, 19.95 lei
,,Este o mare bucurie ca, `ntr-o zi – dup\ ce de ani `ntregi s-au pr\bu[it peste tine tone de
c\r]i inutile, necinstite, snoabe, mincinoase, neru[inate sau numai plictisitoare – s\ dai [i de
o carte, `n fine, adev\rat\. Am avut acest rar noroc c`nd am descoperit Cartea tuturor
inten]iilor a lui Marin M\laicu-Hondrari, publicat\ ini]ial la o editur\ inimoas\, dar mic\ [i
f\r\ posibilit\]i de difuzare. Am citit-o cu sentimentul, tot mai accentuat, c\ am dat de o
floare de min\ desf\cut\-n obscuritate, [i care trebuie neap\rat scoas\ la lumin\. Publicat\
[i difuzat\ cum trebuie, cartea lui Marin M\laicu are, cred eu, [ansa s\ devin\ o carte-cult,
definitorie pentru o genera]ie, asemenea Lupului de step\ a lui Hesse sau a faimosului Pe
drum de Kerouac. Scriitura este impecabil\, alb\, denotativ\, f\r\ ostenta]ie sau ornamente.
Prin transparen]a acestui geam simplu se z\resc `ns\ peisaje psihice stranii, `n care visceralul
expresionist [i gra]ia suprarealist\ coexist\. O carte curat\, puternic\ intelectual, a unui om
care-a tr\it fapte nebune[ti [i a avut for]a s\ le noteze la rece. E cartea care ne `mbog\]e[te
azi [i pe noi, cei ce iubim cu adev\rat literatura.“ (Mircea C\rt\rescu)
www.supliment.polirom.ro

ZILELE REGELUI
Doris Mironescu: „Reprezint\ un certificat de maturitate nu doar
pentru autor, dar [i pentru romanul românesc contemporan, apt
s\ orchestreze `n mod complex [i armonic tema «na]ional\»
al\turi de obsesii personale precum tema intimit\]ii“.
11 «
printre r`nduri
la idealul domestic
p`n\ la Giurgiu, pentru a se stabili al\-
turi de st\p`n `n Lipscani, realiz`ndu-[i
aici puternicele instincte conjugale. ~n
acest roman orchestrat cu at`ta `ndem`nare,
motanul-scriitor este „poetul“, veritabilul
sentimental, trubadurul pe care
pisicile din Berlin, pentru care s-a b\tut
adesea cu motanii str\zii, `l pl`ng atunci
c`nd pleac\. Prin compara]ie, Joseph
Strauss nu este dec`t un ins anost, lipsit
de interioritate, c\ruia `i ia mult timp ca
s\-[i descopere capacitatea de a iubi.
Siegfried este un `ndr\gostit flamboaiant,
autor de veritabile „poeme“ scrise
cu ghearele pe sp\tarul de plu[ al scaunelor
din cabinetul dentistului. Noul
„motan Murr“ psalmodiaz\ la nesf`r[it,
descriindu-[i sentimentele de iubire fa]\
de soa]a sa, pisica Ri]a, pe care el o nume[te
Manastamirflorinda – dragostea
transfigureaz\, nu-i a[a? – [i fa]\ de nenum\ratele
progenituri care urmeaz\.
Lirismul s\u poate p\rea ochiului gr\bit
un excesiv r\sf\] al autorului, prea `ndr\gostit
de propriul scris, de o calofilie
merg`nd spre kitsch, o od\ de gust `ndoielnic
dedicat\ pisicilor – [i ce te faci
dac\ nu e[ti ceea ce se cheam\ o cat person?
~ns\ Siegfried este mai mult dec`t o
chintesen]\ de sentimentalism. Adesea,
interven]iile sale au loc `n registru clar
parodic, toate inciden]ele de acest tip
din roman fiind cruciale: de exemplu,
relatarea duioas\ a „dezvirgin\rii“ pisicii
Manastamirflorinda sau moartea „eroic\“
a motanului `n momentul `ncoron\-
rii ca rege a lui Carol I. E clar c\ Siegfried
este adus aici pentru valoarea sa de
contrast fa]\ de cei doi b\rba]i pe care
cartea `i urm\re[te – [i mai e clar c\
lec]ia lui Hoffmann a fost `n]eleas\ `n
profunzime de c\tre Florian: nu pufo[enia
adorabilului motan e `n chestie, ci
permanenta `ntre]esere a destinelor regelui
solemn [i dentistului rigid cu miorl\ielile
sentimentale ale unui animal. Pentru
c\, p`n\ la urm\, motanul Siegfried
este singurul de]in\tor al unei interiorit\]i
`n aceast\ carte `n care mai toate
personajele par mereu absente, simpli martori
ai propriei vie]i.
Calitatea esen]ial\ a
romanului este
inteligen]a construc]iei
Prezen]a motanului arat\ c`t de a-
tent este lucrat\ cartea, deplas`nd
semnifica]iile dinspre „ideea na]ional\“
spre idealul domestic. ~n compara]ie
cu istoria moderniz\rii României
prin eforturile unui domnitor
neam], povestea lui Siegfried este
o continu\ invocare a fantasticului.
Situa]ia hoffmannian\ a motanului
care scrie „scrisori“, care
sufer\ din dragoste [i are sentimente
conjugale [i paterne, care relateaz\
duios „dezvirginarea“ soa]ei [i piere
n\prasnic `n sacrificiul suprem –
reprezint\ semnalul unei derive
consistente c\tre fantastic a `ntregii
c\r]i. Prin bre[a f\cut\ de Siegfried,
totul este absorbit din istorie `n fantezie:
Joseph Strauss are viziuni metareale
la b`lci, casele din Bucure[ti
s`nt incendiate din turnul Col]ii cu
ajutorul unei lentile, Carol I dovede[te
un neobi[nuit curaj `n fa]a sultanului
dup\ ce ingereaz\ un misterios ceai de
ciuperci, au loc aventuri ale prin]ului cu
o prostituat\ oarb\ [i apare un descendent
nelegitim al acestuia, neconsemnat
`n c\r]ile de istorie, [i c`te altele. ~n [i mai
mare m\sur\ trece Joseph Strauss printr-o
educa]ie sentimental\, dat\ fiind
proximitatea sa fa]\ de maestrul `n materie
Siegfried. De la t`njirea vag\ dup\
afec]iune [i satisfac]iile indolente din
bordelul berlinez „Un[pe ]`]e“, Joseph
trece la iubirea fa]\ de Elena Ducovici,
cu care se [i c\s\tore[te, urm`ndu-l `nc\
o dat\ pe conjugalul motan pe drumul
odr\slirii de urma[i. Iar domnitorul
devine [i el un burghez `ntre ceilal]i, fotografiindu-se
`nconjurat de mul]ime la
Mo[i, ca `n cunoscuta schi]\ caragialian\
(dar [i ca `n Slavici: la b`lci `[i fac
apari]ia „s\m\d\i [i slugi“!), sensul acestei
prefaceri const`nd `n aclimatizarea
neam]ului sub soarele lene[, balcanic,
`n descoperirea unei interiorit\]i a rigidului
c\pitan de dragoni prusac.
~nchei aceast\ cronic\ f\r\ s\ fi spus
mai nimic despre fraza lui Filip Florian,
lung\, kilometric\, `nv\luitoare ca un
boa constrictor, cuprinz`nd `ntr-o singur\
desf\[urare sintactic\ destine `ntregi
sau chiar epoci `ntregi. Fraza nu
este `ns\ un simplu ornament, dup\ cum
calitatea esen]ial\ a romanului lui Florian
nu este „frumuse]ea“, ci inteligen]a
construc]iei. Cuprinz`nd o lume `ntr-o
fraz\, p\str`nd tonul egal [i molcom,
Filip Florian creeaz\ o imagine concret\
a intimit\]ii dorite `n secret de toate personajele
sale. Pove[tile sale conflueaz\
la r\sp`ntii pur lirice [i vag ironice. R\-
m`ne s\ vedem dac\ triumful intimit\]ii
se va permanentiza `n proza viitoare a
lui Filip Florian [i ce alte `ntrup\ri va
mai putea ea s\ capete dup\ aceea a
miorl\itorului poet din aceast\ carte.
Filip Florian, Zilele regelui, colec]ia
„Fiction Ltd.“, Editura Polirom, 2008
VERBA WOLAND
Ruxandra CESEREANU
P\rul ro[cat al strigoiului
Se `nt`mpl\ uneori c\ `mi aduc aminte
de acest vis pe care l-am avut `n
urm\ cu dou\zeci [i doi de ani. Tocmai
terminasem Literele [i eram t`n\-
r\ d\sc\li]\ `ntr-un or\[el de provincie,
la un liceu catastrofal, unde nimeni
nu voia s\ citeasc\ [i s\ `nve]e.
F\ceam o navet\ mizerabil\ [i nu e-
ram deloc preg\tit\ s\ supravie]uiesc
ultimei faze a comunismului românesc.
Aveam de la mama (care era
profesoar\ de francez\ [i colindase
`ntruc`tva ]ara ei de suflet, cump\r`nd
posteruri uria[e cu te miri ce locuri
pitore[ti din vechea Galie) un afi[
uria[ cu Mont Saint-Michel: se distingea
sub lup\ des\v`r[it\ muntele
`nconjurat de ape, cu m\n\stirea etajat\
[i p\duri[ul protector. ~mi pl\cea
enorm afi[ul acela care ocupa peretele
de la buc\t\rie, pentru c\ puteam
fantaza c`t pofteam, imagin`nd c\l\-
torii interzise (l`ng\ acest afi[ se g\sea
un altul, la fel de mare, cu un lan `ntins
de lavand\, `n Provence).
~ntr-una din dimine]ile mele de
d\sc\li]\ chinuit\, am visat acest vis,
dar l-am visat cumva `ncrustat `n
carne, pentru c\ trei zile [i nop]i am
tr\it sub clar-obscurul lui, f\r\ s\ [tiu
de mine: nu [tiu nici m\car acum, dup\
dou\zeci [i doi de ani, cum mi-am
]inut orele sau cum am f\cut naveta
dintr-un ora[ `ntr-altul. Se f\cea c\ m\
aflam `ntr-un soi de raliu care implica
doar dou\ automobile, pe traseul circular-spiralat
de pe Mont Saint-Michel,
[i c\ eram urm\rit\ de un strigoi. Eram
`ntruc`tva `nfricat\ [i goneam cu ma[ina
de curse, dar la fel gonea [i urm\-
ritorul meu, f\r\ s\ fie limpede ce dore[te.
Nu mai aveam mult p`n\ `n
v`rful muntelui c`nd, `ntr-un fel sau altul,
ar fi trebuit s\ ne oprim sau s\ ne
ciocnim. Pe la jum\tatea muntelui `ns\,
ma[ina de curse a strigoiului m-a
dep\[it, [i atunci am sim]it o durere
tulbure `n torace [i o ruptur\ `n
inim\, c\ci urm\ritorul meu, al c\rui
chip nu l-am z\rit niciodat\, avea un
p\r ro[cat (ca m\tasea uscat\ a porumbului)
lung de vreo 3 metri. P\rul
acesta f`lf`ia `n afara ma[inii sale, `nvelind
din c`nd `n c`nd [i ma[ina mea,
ating`ndu-m\, `nv\luindu-m\ [i chiar
bolborosind. Era un p\r magic. Era
moale [i str\lucea, dar `n acela[i timp
avea t\rie de bici. Ie[ea din el o lumin\
ca aceea a r\s\ritului de soare [i a
apusului la un loc. Am fost pe loc hipnotizat\
de acest p\r al strigoiului, care
avea o energie inefabil\, alunecoas\ [i
care m\ luase captiv\. Fire[te c\ nu am
putut scoate nici un cuv`nt, c\ nu am
vorbit deloc `n vis, `ntruc`t ceea ce conta
era doar atingerea acelui p\r care m\
`nl\n]uise, `mi acoperise fa]a, acoperise
ma[ina de curse, ba chiar ajunsese
s\ tapeteze [i strada pe care goneam
la nesf`r[it, ca s\ ajungem pe v`rful
muntelui. De fapt, nu am mai ajuns
acolo niciodat\, pentru c\ visul meu
s-a `ncheiat `n extaz. Eram at`t de `nminunat\
de p\rul strigoiului `nc`t
mi-am pierdut memoria. Eram ca o pup\.
Poate c\ p\rul acela smulsese via-
]a din mine, poate c\ eram moart\,
poate c\ m\ purtase prin alte lumi.
Nu [tiu. Senza]ia aceea de extaz, cu
p\rul ro[cat al strigoiului tapet`nd
drumul pe muntele Saint-Michel,
acoperindu-mi fa]a [i `nve[m`nt`nd
ma[ina mea de curse a durat trei zile
`ncheiate `n care, repet, habar nu am
cum am tr\it [i ce am f\cut. Nu am
v\zut niciodat\ chipul strigoiului [i,
de fapt, cred c\ acea f\ptur\ nici nu
avea chip. Era toat\ din p\r.
De visul acesta `mi aduc aminte
uneori, fiindc\ `nc\ el este cumva `n
mine. A[ fi curioas\ s\ aflu ce am f\-
cut [i ce am vorbit `n cele trei zile [i
nop]i c`t am fost captiva p\rului ro[cat,
lung de trei metri. Pentru c\ de tr\it
am tr\it cumva [i la suprafa]\, chiar
dac\ nu am o memorie `n acest sens.
Milenarism (I)
Genera]ia 2000 sau milenarist\,
cum `mi place s\-i
spun, este prima genera]ie
poetic\ a c\rei `nchegare am
urm\rit-o `ndeaproape.
Nu chiar din miezul
fierbinte al na[terii ei (la care
particip\, cum se [tie, ni[te
moa[e editoriale), dar de la
acea semi-distan]\ adecvat\
comentatorului nepartizan.
Genera]iile sau promo]iile
anterioare – ’80, ’70, ’60...
p`n\ la „genera]ia r\zboiului“
a lui Ion Caraion [i
Geo Dumitrescu – le-am
primit deja cristalizate,
produse culturale finite
intrate `n istoria literar\ [i
asimilate prin lecturi cu fa]a
`ntoars\ spre trecut. Fire[te
c\ acest trecut e viu [i pulsatil,
fiecare poet important
`nsemn`nd o prezen]\ intens\,
uneori cople[itoare, `n
via]a cititorului. Dar el nu
mai poate rezerva prea multe
surprize cercet\torului
literar avizat. Oric`t de inedit\,
original\ ar fi o interpretare,
for]a gravita]ional\
a marilor poeme scrise
`naintea noastr\ preseaz\
`nspre eviden]a critic\, dificil
([i inutil) de r\sturnat.
„Milenari[tii“ [i, `n parte,
„nou\zeci[tii“ dau, `n
schimb, un sens proiectiv
cronicilor pe care le scriu;
ridic\ semne de `ntrebare [i
de exclamare, angajeaz\
pariuri valorice, m\resc cota
de risc a investi]iilor critice,
ca `ntr-un joc de burs\. O
burs\ literar\. Am `n]eles
acum c`]iva ani [i am
descoperit de cur`nd febra
c\ut\rii [i emo]ia `ncercate
de acei critici de `nt`mpinare
care au fost [i conduc\tori
de cenaclu (de la E. Lovinescu
la Nicolae Manolescu,
Mircea Martin [i Marin
Mincu); cum e s\ asi[ti la
transformarea unei materii
brute `n oper\ atent cizelat\,
[i la convertirea difuzului
liricoid `n pregnan]\
poetic\.
Ultima genera]ie de poe]i
echivaleaz\ a[adar cu un
proces deschis, o evolu]ie
ne`ncheiat\ [i o involu]ie
oric`nd posibil\. Ea nu
reprezint\ un subiect clasat
de istorie literar\ (cum este,
de pild\, faimoasa genera]ie
’80, din care au mai r\mas
c`teva pene), ci, dimpotriv\,
unul discutat [i discutabil,
controversat [i controversabil,
o fil\ dintr-un capitol
ce se scrie sub ochii no[tri [i
se intituleaz\ Literatura
român\ contemporan\.
M\ simt solidar cu aceast\
genera]ie, dar nu `n mod
necondi]ionat [i din
considerente de v`rst\
biologic\. Genera]ionismele
prost `n]elese `mi displac
profund. Le recunosc rolul
pozitiv `n prima instan]\, `n
ie[irea la lumin\ a unei noi
promo]ii, dar nu pot s\ nu
observ c\ ele implic\ – dac\
nu s`nt rapid abandonate –
reciprocit\]i avantajoase [i
varii compromisuri, `n sfera
valorii, de dragul „cauzei“.
Or, nici o cauz\ nu merit\
aranjamentul [i coteria,
BUCURE{TI FAR WEST
Daniel CRISTEA-ENACHE
minciuna grosier\ sau
pioas\. Pe de alt\ parte,
capacitatea receptiv\ a
criticului, disponibilitatea lui
pentru `nregistrarea [i
calificarea celor mai diverse
formule estetice `l `mping,
nolens-volens, c\tre o situare
`n afara oric\rei genera]ii.
Tocmai pentru a putea
r\m`ne `n interiorul `ntregii
noastre literaturi.
Este motivul pentru care
am refuzat orice afiliere,
dezam\gindu-l probabil pe
Marius Ianu[, liderul
cenaclului [i revistei
„Fracturi“ (care, pentru a fi
mai conving\tor, mi-a
invocat inclusiv... asocierea
crocodililor, urm\rit\ de el
pe Animal Planet), dar
r\m`n`nd astfel `n postura
profesional\ convenabil\
unui critic al actualit\]ii.
Aceasta `mi d\ posibilitatea
de a urm\ri cu aten]ie
maxim\, dar [i cu deta[are
moral\, afluxul acestei
genera]ii, convulsiile autodescoperirii
[i legitim\rii ei,
intrarea mai u[oar\ sau mai
problematic\ a tinerilor lupi
cu ochi lirici `n cetatea bine
`nt\rit\ a establishment-ului
nostru literar.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 208 » 6 – 12 decembrie 2008
www.supliment.polirom.ro

» 12
ordinea de zi
TURNEU
Turneul Byron, care va debuta la Ia[i, pe 14 decembrie, [i va
continua la Sibiu, T`rgu-Mure[ [i Cluj, `i va avea ca invita]i
speciali pe Alexandru Andrie[ [i cvartetul Savartum.
DIABLOGURI
Veronica D. Niculescu &
Emil BRUMARU
Fragment cu p\turica
pe genunchi
Unplugged prin
România cu Byron,
Andrie[ [i Savartum
Veronica D. Niculescu: Ce dr\g\la[\
ni se pare leb\da `ndr\gostit\ de r\-
]u[ca de plastic, cum z`mbim `nduio-
[a]i privind-o cum `i d\ ocol pe un
lac, undeva `n Germania. Ce minunat\
e privirea umed\ a tigroaicei
care al\pteaz\ puiul de urs `mbr\cat
cu vest\ din blan\ de tigru, ce cald\
sim]im limba mamei ling`nd spinarea
`nfiorat\ de pl\cere, `ncoto[m\-
nat\ `n haine str\ine... Ce muzic\
frumoas\ e lip\itul t\lpilor de g`sc\
urm`nd cu sfin]enie traseul pe care-[i
plimb\ coada ridicat\ pisica iubit\!
Doar c`nd vine vorba de oameni
„prea“ diferi]i – ca `n\l]ime, ca
v`rst\, ca nuan]\ a pielii, ca ani de
studiu – ne `nghea]\ z`mbetul, dau
buzna cuvintele, devenim dintr-o
dat\ meschini.
Emil Brumaru: La Dolhasca `n primii
ani, umblam cu o [aret\ prin satele
comunei, cea mai mare din jude]ul
Suceava... ~nv\]asem s\ strunesc
singur iapa bl`nd\, cu ochi languro[i,
parc\ `ndemn`ndu-m\ la p\-
cate nelume[ti, cu crupa `mbietoare,
s\ltat\ `n trapuri dumnezeie[ti, coada
nervoas\, aruncat\ dulce `n p\r]i,
s\-i apere misterul de mu[tele albastre,
insistente... [i coama ]es\lat\ cochet
de vizitul spitalului... Era un deliciu
al vie]ii mele de doctor plecat la
vaccin\ri... Culmea e c\ nu-mi amintesc
cum o alintam... numele ei... [tiu
c\ o `njuram lung, `nflorat, cu duio-
[ie... iar ea i]ea urechile a pricepere
[i acceptare...
V.D.N.: Trebuie s\ v\ aminti]i numele...
E.B.: Cred c\ Li[ca... Eu o `ndemnam,
h\]uind-o abia sim]it (era
extrem de sensibil\ la semnale!), hai
Li[ca! hai Fri[ca!!! Avea o `nspumare
indecent\ [i parfumat\... Am h\l\-
duit cu ea prin Valea Poienii... unde
era o p\dure nesf`r[it\... iarna...
V.D.N.: Cum tremur\ botul catifelat
al calului, c`nd `]i apropii palma
s\ `l m`ng`i! Aveam, undeva, un c\lu]
negru care necheza de dup\ gard
c`nd m\ vedea culeg`nd iarb\. D\dea
ner\bd\tor din copite c`nd m\ apropiam,
[i-mi pupa m`inile `ntruna, dup\
ce termina m\nunchiul. Cu [areta
am mers o singur\ dat\, e ca un vis.
Era la Arad, pe c`nd aveam 5-6 ani,
[i ne-am dus la spital la str\bunica. ~n
mintea mea, [areta era un fel de taxi!
E.B.: Iarna foloseam o sanie cu dou\
locuri, cu t\lpici lucioase... ~mi puneam
un covor gros pe genunchi, s\
nu `nghe], [i h\l\duiam p`n\ ad`nc `n
p\dure... Copacii aveau dantele de z\-
pad\ `nghe]at\... m\ g`ndeam la Labi[...
Era un aer pur de rai sub zero
grade... Clopo]elul de la g`tul Li[c\i se
auzea argintiu, fragmentat de frig `n
clinchete ascu]ite, sub]iri, voioase...
V.D.N.: Vreau, vreau [i eu `n lumea
asta, `n raiul sub zero grade, `n sanie
[i cu p\turica pe genunchi! Sigur nu
scrie]i un roman? E adev\rat?
E.B.: Nu scriu un roman, e adev\-
rat... M\ pierdeam `n p\durea aceea
imens\, l\sam pe Li[ca la pas, ajungeam
la o poian\ larg\... stam un
timp, m\ uitam, m\ uitam, era ca o
feerie, ca un basm... Apoi m\ `ntorceam
`nfrigurat... m\ p\trundea gerul...
De fapt, `n jurul Dolhasc\i, erau p\-
duri nesf`r[ite... {i la o margine Siretul...
Iar chiar pe l`ng\ casa unde stam,
mai `n spate, unde z\cea [i o piu\ veche,
stricat\, curgea {omuzelul... acolo
prindeam porcu[ori, ni[te pe[ti mici
ca degetul, cu o undi]\ rudimentar\,
confec]ionat\ de mine... ~i pr\jeam,
Sc\mo[il\ [i Mu]easca erau `nnebuni]i
dup\ porcu[orii \[tia pr\ji]i `n f\in\ de
porumb... Miorl\iau, s\reau `n dou\
labe s\ mi-i scoat\ din pung\, le se
zurleau cozile de poft\, parc\ da un
amok `n ele... Sc\mo[il\ f\cea salturi
disperate p`n\ la tigaia unde `i preparam,
`n uleiul `ncins, pe aragazul cu
butelie... Din fericire nu ajungea...
(va urma)
Pe 14 decembrie, de la ora 20.00, la Teatrul „Luceaf\rul“, ie[enii pot urm\ri
debutul unui turneu de excep]ie: Byron. Invitatul special va fi Alexandru
Andrie[, pe scen\ fiind prezent [i cvartetul Savartum. Totul unplugged!
Grupaj realizat de
Drago[ Bâsc\
Dup\ voiajul prin Agathodaimon, Kumm
[i Urma, Dan Byron a devenit Byron pur
[i simplu. Cu siguran]\ nu este u[or s\
la[i `n urm\ albume precum Angels and
Clowns, Nomad Rhymes [i Anger as a
Gift, dar Forbidden Drama, primul disc
de studio al trupei, este conving\tor. Pe
l`ng\ onestitatea muzical\, se simt talentul
muzicienilor [i inspira]ia compozi-
]iilor. Sim]ind nevoia de a experimenta
`n alte direc]ii, Dan Byron [i-a `mplinit
un vis, acela de a avea un album acustic.
Dup\ mult\ munc\ de studio [i concerte,
de cur`nd a fost lansat un DVD
live acustic. Acoustic Drama este primul
concert unplugged lansat pe DVD al unei
trupe române[ti. Este vorba de un concert
special Byron, care a avut loc pe 3
aprilie 2008, la Teatru 74, `n Bastionul
M\celarilor din T`rgu Mure[, un concert
cu piese vechi [i noi reorchestrate `n manier\
acustic\, beneficiind [i de participarea
extraordinar\ a lui Alexandru Andrie[
[i a Paulei Seling.
Nu au existat re`nregistr\ri ulterioare
`n studio, pentru ca experien]a acustic\
s\ fie c`t mai natural\ posibil. DVD-ul,
realizat `n condi]ii audio-video de `nalt\
calitate, produs de Byron Management
[i Real Sound&Vision [i distribuit de A&A
Records, con]ine [i o galerie foto, videoclipul
piesei Blow Up My Tears (filmat
de Oleg Mutu) [i numeroase scene de la
filmare (making of).
Urm\torul pas `n promovarea DVD-ului
`l reprezint\ tocmai un turneu ce va debuta
la Ia[i, pe 14 decembrie, la Teatrul
„Luceaf\rul“, `ncep`nd cu ora 20.00. Turneul
va continua la Sibiu, la Filarmonica
de Stat, Sala Thalia, `n data de 19 decembrie,
ora 20.00, pe 20 decembrie la
T`rgu Mure[, la Universitatea de Art\
Teatral\, Sala Studio, de la ora 20.00 [i
se va `ncheia pe 21 decembrie, la Cluj,
la Casa de Cultur\ a Studen]ilor, tot de
la ora 20.00. Byron `l va avea ca invitat
special pe Alexandru Andrie[ `n acest
turneu de excep]ie, unde totul se va
c`nta unplugged, pe scen\ fiind prezent
[i cvartetul Savartum. Biletele cost\ 30
de lei [i se g\sesc `n re]eaua Diverta, pe
www.ticketpoint.ro [i www.bilete.ro.
» „La `nceput a fost
ideea. O idee care m\
obseda de c`]iva ani.
Trupele prin care
treceam se eschivau
cu u[urin]\ `n fa]a unui
efort at`t de mare
pentru o chestie at`t
de mic\ [i tot timpul se
g\seau motive pentru
a face numai pe
jum\tate un concert
acustic. V\zusem
nenum\rate
unplugged-uri,
`ncep`nd cu celebrul
Nirvana, trec`nd prin
Annie Lennox, Pearl
Jam, Eric Clapton, The
Cure, Alice in Chains,
Bjork [i termin`nd cu
mai recentul Korn.
Ideea de unplugged
m\ fascina – s\ prezin]i
un material muzical
conceput pentru
instrumente electrice
`ntr-o hain\ acustic\,
mai intim\ [i cu alte
valen]e de exprimare.“
– Dan Byron
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 208 » 6 – 12 decembrie 2008
www.supliment.polirom.ro

ACOUSTIC
DRAMA
Este primul concert unplugged lansat pe DVD al unei trupe
române[ti. Este vorba de un concert special Byron, cu piese vechi [i
noi reorchestrate `n manier\ acustic\, beneficiind [i de participarea
extraordinar\ a lui Alexandru Andrie[ [i a Paulei Seling.
13 «
ordinea de zi
FOTO: Cosmin Mo]ei
Dan Byron: „Dac\ m\ g`ndeam la
imagine, puneam o fat\ s\ c`nte
sau m\ apucam de cover-uri“
Cine s`nt eroii t\i [i c`]i din ei continu\
s\ te inspire?
Dac\ i-a[ `n[ira aici, nu am mai avea spa-
]iu pentru interviu. Am s\ m\ rezum la
c`teva nume care mi-au influen]at flagrant
viziunea (auziunea?): Ludwig van
Beethoven, Nusrat Fateh Ali Khan, George
Gershwin, Peter Gabriel, King Crimson,
David Bowie pe alocuri, Camille
Saint-Saëns, Diamanda Galas, Radiohead,
My Brightest Diamond, Claude
Debussy, Led Zeppelin, Gentle Giant,
Joni Mitchell, Jeff Buckley, Soundgarden,
Tori Amos, Massive Attack, Moloko [i
gata, m\ opresc. N-a[ putea s\-]i spun
exact c`t m\ influen]eaz\ fiecare dintre
ei – pentru asta exist\ critica.
Byron a crescut ca trup\, am v\zut
asta de cur`nd la Club Fabrica unde
a]i c`ntat. Dup\ Alexandrina Hristov
[i Artanu, s\ `l v\d pe Nae Caranfil
c`nt`nd pe scen\ cu voi a fost u[or
halucinant. Cum s-a produs „minunea“?
Nae este regizorul meu preferat din România.
~n afar\ de Dolce far niente, am
v\zut toate filmele lui de nenum\rate ori
[i nu am reu[it s\ m\ plictisesc nici m\-
car o dat\. Anul acesta l-am cunoscut (prin
Ovidiu Niculescu) [i am avut surpriza
s\ `l aud c`nt`nd la pian [i voce ni[te piese
superbe, `n limba român\, pe care nu
le [tiam. Am aflat cu stupoare c\ respectivele
piese `i apar]ineau [i c\ f\ceau
parte dintr-un music hall scris `n 1985,
care nu a v\zut vreodat\ lumina scenei.
A[a c\ i-am propus s\ prezinte dou\ p\r]i
din De cealalt\ parte a zidului la aniversarea
Byron.
{tiu c\ visai la un proiect acustic [i
c\ ]i-ai `mplinit acest vis. ~n ce fel
crezi c\ a `ntregit realizarea lui imaginea
publicului despre trupa Byron?
Nu prea m\ g`ndesc la imaginea pe care
[i-o creeaz\ publicul despre noi. Dac\
m\ g`ndeam, probabil c`ntam alt gen.
Sau nu c`ntam eu – puneam o fat\. Sau
m\ apucam de cover-uri, c\ e la mod\.
Preg\ti]i un turneu cu acest proiect
acustic. ~i ave]i invita]i pe Alexandru
Andrie[ [i cvartetul Savartum. Ce
a[tept\ri ai de la acest turneu [i `n ce
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 208 » 6 – 12 decembrie 2008
direc]ie crezi c\ ve]i evolua muzical
vorbind?
Turneul \sta e un fel de „`nvierea lui Laz\r“
– Byron `ncepe s\ scoat\ capul afar\
din cluburi. S\ nu m\ `n]elegi gre[it, `mi
place `n cluburi, dar cred c\ a venit vremea
s\ c`nt\m [i pentru spectatorii care
nu suport\ fumul sau `nghesuiala.
C`t de important crezi c\ este pentru
un band un manager? E oarecum un
cli[eu s\ se vorbeasc\ despre arti[ti
ca despre oameni lipsi]i de sim]
practic. Cum te raportezi la acest
enun]?
Managerul este pentru o trup\ cum este
pre[edintele pentru o ]ar\. Numai c\
managerul este `n afara reflectoarelor.
Arti[tii s`nt a[a cum spui, `n mare majoritate
lipsi]i de sim] practic, dar mi se
pare un lucru destul de normal. E greu
s\ creezi ceva [i dup\ aceea s\ `ncerci s\
valorifici acel ceva, s\ `ncerci s\-l vinzi.
Nu zic c\ o trup\ nu poate supravie]ui
f\r\ manager, avem destule exemple
printre trupele din ]ar\. Dar nu cred
c\ supravie]uirea este o existen]\ ideal\.
» „Probabil c\ trebuie s\ treac\ o perioad\ ca s\ ne bucur\m [i noi de DVD a[a
cum este el acum, f\r\ s\ `ncerc\m s\ v`n\m gre[eli de montaj sau de sunet.
Dar astea s`nt riscurile meseriei. {i Forbidden Drama a trecut prin faza asta –
6 luni de la lansare l-am putut asculta lini[tit, f\r\ s\-l judec.“ – Dan Byron
Am aruncat Suplimentul de cultur\ `n aer!
SUPLIMENTUL
DE CULTUR| SE
AUDE LA
`n fiecare vineri,
de la 20.00
Cu George Onofrei
[i Anca Baraboi
www.supliment.polirom.ro

» 14
muzic\
GUNS N’ROSES
Dumitru Ungureanu: „Au `nsemnat o mare gur\ de oxigen
pentru rock’n’roll, `n momentele c`nd genul p\rea c\ va
sucomba sub povara propriei glorii. Miracol n-a fost, ci o bun\
[tiin]\ a business-ului, plus energie, plus tone de echipament...“.
ROCKIN’ BY MYSELF
Axl, not Roses!
Sugar Blue spunea c`ndva c\ n-a
vrut s\ fac\ muzic\ precum un
rock star. (Nu c\ asta i-ar fi fost la
`ndem`n\!) Bluesmanul sublinia,
printr-o perifraz\, un sindrom ce-l
putem observa f\c`nd ravagii `n
via]a multor oameni dota]i cu ceva
talent, ceva noroc [i foarte
pu]in sim] al m\surii. S`nt arti[ti
care, `mpin[i de val sau de `mprejur\ri
favorabile, ajung `n
mijlocul unei situa]ii la care au
visat, dar pentru care le lipse[te
structura de rezisten]\ necesar\.
Nu fac trimiterea de rutin\ la starurile
mondiale. Studia]i-i pe `mbog\]i]ii
autohtoni.
C`]i
dintre ace[ti
enoria[i ai
socialismului
victorios au
prestan]a,
deta[area [i
educa]ia pe
care le au
nobilii din
na[tere, calit\]i
indispensabile
administr\rii
valorilor
materiale? {i
c`]i dintre
„boierii“ sc\p\ta]i, re`ntor[i la
vatra str\mo[easc\, au puterea s\
se salte din n\molul tranzi]iei la
statutul de odinioar\, cu
amendamentele secolului curent?
La fel se `nt`mpl\ [i cu c`te un
rocker ce-a s\rit dincolo de
condi]ia lui: devine o caricatur\,
un rateu, o glum\.
Poate c\ nici o art\ n-a izbutit,
de-a lungul istoriei, ilustrarea conceptului
de „damnare“ a[a cum a
f\cut-o muzica rock. Sigur, nu
to]i damna]ii rockului s`nt arti[ti
`n plin\tatea defini]iei. Mul]i se
comport\ `ns\ ca [i cum ar fi. Mimetismul
e devastator, banii fac
ravagii asupra psihicului fragil, adula]ia
mul]imii le d\ unora senza]ia
c\ s`nt `ntruchip\ri ale lui Christos
ori vreunui maha-deva-dip, excesele
erotice deturneaz\ impulsul
creativ. Egolatria distruge omenia,
e un truism cu afi[are `n spa]iul
public, televizual sau numai `n
cluburi oarecare... Pu]ini dintre
cei atin[i de boala supradimension\rii
eului au reu[it s\ revin\ la
normal. John Lennon a fost unul.
Dave Gahan altul. Iar acum pare
s\-[i fi revenit Axl Rose, solistul
vocal care deraiase penibil acum
vreo 15 ani...
Guns N’Roses au `nsemnat o
mare gur\ de oxigen pentru
rock’n’roll, `n momentele c`nd
genul p\rea c\ va sucomba sub
Dumitru UNGUREANU
povara propriei glorii. Miracol n-a
fost, ci o bun\ [tiin]\ a businessului,
plus energie, plus tone de
echipament [i, ne`ndoielnic,
transpira]ie g`rl\. Vede]i, nu pun
la socoteal\ talentul fiec\rui component,
fiindc\ oricare putea fi
`nlocuit de altcineva, cum s-a [i
petrecut. Slash, de bun\ seam\,
transmite mult feeling cu chitara,
dar nu `ndestul ca s\ aib\ o
carier\ solo meritorie, comparabil\
cu a unui Steve Vai, Joe Satriani
sau chiar Yngwie Malmsteen.
Solourile sale s`nt foarte lipicioase
la inim\, `n anumite momente. Nu
mai mult
dec`t at`ta.
Vocea lui Axl
are – hai s\
comit o
metafor\ –
asprimea
Westului
s\lbatic. Versurile
sale fac
priz\ la real,
`ns\ n-au
violen]a celor
scrise de
Mustaine
pentru
Megadeth,
nici poezia metallic\ impus\ de
Hetfield... Duetul Axl-Slash
construia farmecul grupului.
Separarea le-a justificat mofturile
[i-a spulberat iluzia. Explica]iile
inutile n-au satisf\cut milioanele
de fani. Fani al c\ror devotament
ferm n-a `nduplecat totu[i pe cei
doi s\ refac\ grupul. Punct `n
favoarea lor.
Timpul s-a scurs. Avem azi un
nou disc sub titulatura Guns
N’Roses: Chinese Democracy. ~n
fapt, e proiectul [i realizarea
personal\ a lui W. Axl Rose.
Muzicienii colaboratori au fiecare
un trecut onorabil. Pe cont
propriu, ca Bumblefoot, sau `n
trupe bine cotate, ca Robin Fink
de la Nine Inch Nails. 14 piese
dense, lucrate f\r\ compromis,
dau senza]ia c\ ascul]i un grup `n
cea mai bun\ form\. Textele nu
dep\[esc aria temelor recurente
rockului, dar problemele insolubile
reclamate de Axl `n str\fundul
personalit\]ii sale pot fi tratate
lejer cu ironie. Pasajele solo
instrumentale induc regretul perioadei
glorioase. P\catul acestui
disc? E prea elaborat s\ fie rock
pur [i prea comun orchestrat s\
fie inovator. ~ns\, aproape impecabil
`nregistrat, te cucere[te de
c`te ori `l ascul]i.
Cucerire inofensiv\ ca marfa
piratat\ de chinezi...
PENTRU COLEC}IONARI:
Aida Stucki [i
Youra Guller
~[i au [i arhivele muzicale soarta lor.
Mai ales cele ale radiourilor. O
demonstreaz\ ultimele apari]ii ale
casei franceze Tahra, cea care
colaboreaz\ `ndeaproape cu arhivele
radiourilor din Elve]ia, trei la num\r.
Probabil de departe cele mai
interesante arhive au fost cele ale
sta]iei de radio Beromünster (Zürich),
SCRISOARE PENTRU MELOMANI
„Muzica nu trebuie `n]eleas\, ea trebuie ascultat\“ (Hermann Scherchen)
Victor ESKENASY, Praga
Din p\cate, dintre ele, se mai p\streaz\
doar o m`n\ de discuri, toate celelalte,
ce ar fi intrat multe, ast\zi, `n categoria
`nregistr\rilor istorice fiind [terse de o
conducere a radioului care a decis s\
fac\... loc `n arhive! Clasoare vechi p\streaz\
p`n\ ast\zi pe ele men]iunea „ac-
]iunea de [tergere“, cum a fost numit\
`n epoc\. {ansele reapari]iei, din arhive
private, a unor copii ale unor `nregistr\ri
distruse s`nt rare, dar din c`nd `n
c`nd minunea se produce. A[a s-a `nt`mplat
cu o versiune a concertului de
vioar\ de Beethoven, c`ntat de Aida
Stucki [i dirijat de Hermann Scherchen
`n 1949. Violonista a p\strat o copie `n
arhiva ei privat\ [i a pus-o acum la dispozi]ia
celor de la casa Tahra.
Aida Stucki, profesoara lui Anne-Sophie
Mutter, a fost o mare violonist\ elve]ian\,
ast\zi relativ uitat\. S-a n\scut la
Cairo `n 1921 dintr-o familie elveto-italian\,
cu o mam\ pasionat\ de oper\. De
unde [i numele fiicelor sale, Aida, Amelia
[i Christina, trimise toate la sf`r[itul
anilor ’20 `n Europa, pentru a face studii
muzicale. Cel dint`i profesor al Aidei
Stucki a fost violonistul [i dirijorul german
Ernst Wolters, format la [coala
unui pedagog, Bram Elderling, ce studiase
cu Jenö Hubay [i cu Joseph Joachim.
Elderling a intuit imediat talentul
excep]ional al Aidei Stucki, care debuta
pe scen\ la 13 ani, `n concertul KV 216
de Mozart. ~n 1940, t`n\ra violonist\ c`[-
tiga Marele premiu al Concursului interna]ional
de la Geneva, cu un program
ce includea Chaconna de Bach,
Capriciile de Paganini [i concertul de
vioar\ de Beethoven. Visul ei, `naintea
carierei scenice, a fost de a-[i ameliora
maniera de a c`nta la [coala marelui
profesor Carl Flesch, `ntre ai c\rui elevi
se num\rau Max Rostal, Szymon Goldberg,
Ida Haendel, Ginette Neveu sau
Henryk Szeryng. Flesch, refugiat `n Elve]ia
avea s\ dispar\ cur`nd. A luat apoi
lec]ii la conservatorul din Zurich cu
Stefi Geyer, prietena lui Bartok, `mpreun\
cu care a c`ntat la Tonhalle, Dublul
concert de vioar\ de Bach. A c`ntat, de
asemenea, `n duo, la `nceputul anilor
gra]ie num\rului deosebit de mare al
soli[tilor de prestigiu care au c`ntat cu
Orchestra radioului elve]ian sau cu
aceea de la Winterthur, ambele dirijate
dup\ r\zboi de Hermann Scherchen.
Cum o atest\ René Temine, numai `n
perioada 1945-1950 orchestra de la
Beromünster a f\cut peste 300 de
`nregistr\ri.
’40, cu Clara Haskil, care dup\ ce o
ascultase la radio, `i prezicea un viitor
deosebit, scriind c\ vioara ei „a emo]ionat-o
p`n\ la a-i da lacrimile“.
Violonista a c`ntat [i a dat lec]ii –
eleva ei celebr\ fiind Anne-Sophie
Mutter – p`n\ `n anii ’70, iar talentul ei
este evocat acum cu brio pe noul disc
Tahra, intitulat Arta Aidei Stucki. Discul
compact include [i un bonus, de mare interes,
violonistul Walter Barylli, primarius-ul
unui faimos cvartet al anilor ’50,
interpret`nd ca solist, cu Hermann
Scherchen la pupitru, Concertul `n mi
minor, BWV 1042 de Bach.
Dac\ arhivele radioului elve]ian german
au fost [terse, cele ale radioului romand,
din partea francez\ ofer\ p`n\ ast\zi
editorilor numeroase m\rturii rare,
ce completeaz\ adesea portrete incomplete
ale unor mari arti[ti. Youra Guller,
pianista de origine româno-rus\, n\scut\
la Marsilia [i coleg\ cu Clara Haskil la
Conservatorul din Paris este un exemplu.
Cunoscut\ ca o pianist\ legendar\, cu o
via]\ excentric\, perioade lungi de `ntrerupere
a carierei [i numai trei discuri
„oficiale“, dintre care dou\ realizate la o
v`rst\ `naintat\, portretul ei este `ntregit
de `nregistr\rile live [i de studio, inedite
p`n\ acum [i p\strate `n arhivele radioului
romand. Cel de-al doilea disc pe care
casa Tahra `l dedic\ pianistei zilele acestea
include `nregistr\ri din anii 1958 [i
1961-’62, cu Studiile simfonice, Op. 13
de Schumann, cel de-al patrulea concert
de pian de Beethoven, cu Orchestra Elve-
]iei Romande conduse de Ernest Ansermet
[i o pies\ disparat\, Triana din suita
Iberia a lui Isaac Albeniz. René Trémine
adaug\ discului, `n livret, un repertoriu
de concert, men]ion`nd alte `nregistr\ri
pre]ioase p\strate `n arhive publice sau
private. Dintre ele v-a[ aminti ultimele dou\
sonate de pian de Beethoven, `nregistrate
ini]ial Erato [i reap\rute anul acesta
`n colec]ia ieftin\ Apex a casei Warner.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 208 » 6 – 12 decembrie 2008
www.supliment.polirom.ro

MARC
BURCKHARDT
Diana Soare: „Lucr\rile sale au fost expuse `n Rock and Roll Hall
of Fame, iar c`]iva noroco[i (printre care [i Oprah, Ralph Lauren
sau Patricia Arquette) le p\streaz\ `n colec]ii private“.
15 «
fast-food
~n conver[i, prin
Vestul S\lbatic
C`nd spui Texas, te g`nde[ti
la cowboy, lasso-uri,
c`rciumi cu mult\ bere [i
c`nt\re]i de country. Greu
de crezut c\ `ntr-o c\su]\
luminoas\, cu verand\,
poate locui unul dintre cei
mai interesan]i arti[ti
americani ai momentului...
Tat\l – imigrant german. Mama – artist\
cu o diplom\ `n filosofie. Am`ndoi profesori
la o universitate baptist\. Ciudat
bagaj cu care s\ vii pe lume... Mai ales
dac\ locuie[ti `ntr-un or\[el texan numit
Waco. Marc Burckhardt pretinde `ns\
c\ nu putea copil\ri `ntr-un mediu mai
potrivit pentru viitoarea sa carier\. Vacan]ele
[i le petrecea `n Germania, timpul
liber prin muzee, iar clipele de r\gaz – cu
creionul `n m`n\. Spre deosebire de al]i
copiii `ns\, el nu s-a oprit nici ast\zi din
desenat.
Amestec`nd stilul icoanelor bizantine
cu m\iestria pictorilor flamanzi, arta
folk sau pop [i acel ceva al s\u, indescriptibil,
dar extrem de proasp\t, Burckhardt
creeaz\ metafore, nu tablouri. „Nici animalele
mele, nici oamenii nu s`nt ceea ce
par a fi. Nu s`nt «lucruri» clar definite, ci
suporturi pentru dorin]e, spaime sau i-
dealuri pe care le `mp\rt\[im cu to]ii“,
m\rturise[te el.
Fiecare lucrare ia na[tere dup\
schi]e laborioase, `n care Burckhardt
transpune atent ceea `i dezv\luie
imagina]ia. Desen dup\ desen, p`n\
c`nd fiecare detaliu se afl\ la locul
lui, p`n\ c`nd fiecare culoare cap\t\
consisten]\ [i fiecare idee – contur.
„Este foarte important s\ [tiu cum va
ar\ta fiecare lucrare din punct de
vedere conceptual, compozi]ional, `nainte
s\ `ncep s\ pictez.“ Dup\ ce totul
devine limpede, straturile de vopsea
(mai `nt`i acrilice, apoi uleiuri) s`nt
ad\ugate progresiv, deseori pe sc`nduri
desprinse din chiar tavanul studioului
sau pe pl\ci de lemn g\site pe strad\.
„~mi place s\ pornesc de la o pies\ cu
personalitate. De asemenea, `mi fac singur
ramele“, poveste[te artistul, care nu
poate lucra dac\ Diva, schnauzerul s\u
pitic, nu-l „asist\“ `n studio.
Tabloul unei iubiri.
Pe note
Lucr\rile lui Marc Burckhardt au ap\rut
`n reviste precum „TIME“, „Rolling Stone“
sau „National Geographic“, au fost
expuse `n Rock and Roll Hall of Fame,
iar c`]iva noroco[i (printre care [i O-
prah, Ralph Lauren sau Patricia Arquette)
le p\streaz\ `n colec]ii private. A
primit o medalie de argint de la Society
of Illustrators (New York), are o colec]ie
impresionant\ de pantofi sport Converse
[i obi[nuie[te s\ bea o margarita al\turi
de so]ia sa de fiecare dat\ c`nd termin\
un tablou.
Influen]at mai `nt`i de Dürer sau van
Eyck, apoi de reviste de benzi desenate,
iar acum de icoanele din epoca medieval\
[i de tablourile anonime cu teme sportive,
nu se fere[te de ecletism. „Nu `ncerc
DISPLAY
Diana SOARE
dec`t s\ exploatez conexiunile emo]ionale
[i intelectuale pe care le fac instinctiv
oamenii c`nd privesc o oper\ de art\
`n care exist\ elemente tradi]ionale, familiare,
uneori provoc`nd privitorii s\ le
reevalueze, s\ renun]e la prejudec\]i.“
Cu un astfel de manifest artistic, nu este
de mirare c\ legende ale muzicii rock
precum Kurt Cobain sau Mick Jagger
apar aureola]i `n portrete.
De altfel, muzica este una dintre temele
sale predilecte, c`teva dintre lucr\rile
pe care le-a realizat fiind incluse
`n volumul The Greatest Album Covers
That Never Were. „Po]i oric`nd s\ pictezi
imaginea unei persoane, dar este teribil
de greu s\ pictezi imaginea unui c`ntec
din alt\ perspectiv\ dec`t a ta“, sus]ine
Marc Burckhardt, care a realizat p`n\ a-
cum coper]i de albume pentru diver[i
muzicieni.
Cel mai emo]ionant proiect de p`n\
acum se leag\ de numele legendarului
Johnny Cash. Rugat s\ realizeze coperta
ultimului album semnat June Carter
Cash, Wildwood Flower, a lucrat cu pasiune:
„A fost un proiect de vis“, `[i a-
minte[te nostalgic. La pu]in timp dup\
lansarea albumului, June a murit. Impresionat
de frumuse]ea portretului f\cut
de Burckhardt so]iei sale, Johnny
Cash a comandat un nou tablou.
Din nefericire, nu a avut timp s\ `l
admire: celebrul c`nt\re] [i-a urmat
dragostea la doar patru luni dup\
dispari]ie.
Poveste trist\ de iubire, pe care
n-o va uita niciodat\, fiindc\ „arta
are puteri supranaturale, precum
magia. Nu-mi doresc dec`t s\ creez o
lume `n care oamenii s\ intre vr\ji]i“. {i
s\ r\m`n\ acolo at`t timp c`t nu uit\ s\
viseze...
VOI N-A}I ~NTREBAT
f\r\ zah\r V| R|SPUNDE
BOBI
Bloc de uniune
na]ional\
Criza este un fenomen absolut
normal, se poate compara cu
legile fizice ale ac]iunii [i reac]iunii.
Pentru c\ nu po]i m`nca la
nesf`r[it cotlet de porc cu bere
f\r\ s\ dai `n p`ntec\raie. Sau nu
po]i s\ te h`rjone[ti la nesf`r[it cu
fimeia f\r\ s\ r\m`n\ gravid\. Dar
toate trec, precum ni[te hopuri
ale vie]ii, iar noi ne apuc\m din
nou de cotlete [i de regulat. Cu
alte cuvinte, ne asum\m criza ca
pe un risc acceptabil.
Ca orice alt segment al vie]ii
sociale, convie]uirea `n cadrul
blocului `nt`mpin\ crize. Ba url\
dracii de copii `n timpul zilei [i nu
ai voie s\-i croie[ti din cauza
proastei legisla]ii europene, unde
mai pui c\ zdrahoanca blond\ e a
[efului de scar\ (poli]ai), ba vine
vreun musafir la cineva [i parcheaz\
pe locul t\u, iar tu nu `i
po]i scrie pe portier\, cu cuiul:
„Vopse[te-m\!“, fiindc\ to]i o s\
[tie al cui era locul de parcare.
Cum ie[im noi din astfel de
situa]ii? Ca Gigi Becali, schimb`nd
antrenorul. La ultima criz\ am
pus-o repejor de un comitet revolu]ionar
unit `n cuget [i-n
sim]iri (adic\ aveam comuniune
de interese cum ar fi usc\torul,
concesionarea parc\rii, primirea
[p\gii pentru montarea interfonului)
[i am spart u[a [efului de
bloc: „Ce mor]ii m\-tii ai f\cut tu
pentru blocul \sta, boule?
Huoooo!“. La care omul `mi arat\
agenda cu realiz\ri: cur\]enie pe
casa sc\rilor, schimbat conductele
Adres\: Ia[i, B-dul Carol I, nr. 4, etaj 3, CP 266,
tel. 0232/ 214.100, 0232/ 214111, fax: 0232/
214111
Colegiul editorial: Emilia Chiscop,
Florin L\z\rescu,
Lucian Dan Teodorovici (senior editor)
Redactor-[ef: George Onofrei
Redactor-[ef adjunct: Anca Baraboi
Secretar general de redac]ie: Florin Iorga
Rubrici permanente:
Adriana Babe]i, Bobi [i Bobo (F\r\ zah\r), Emil
Brumaru, Ruxandra Cesereanu, Emilia Chiscop,
M\d\lina Cocea, Daniel Cristea-Enache, Radu
Pavel Gheo, Casiana Ioni]\, Florin L\z\rescu,
Diana Soare, Lucian Dan Teodorovici,
Luiza Vasiliu, Constantin Vic\.
Carte: Doris Mironescu, C. Rogozanu,
Bogdan-Alexandru St\nescu.
Muzic\: Victor Eskenasy, Dumitru Ungureanu.
Film: Iulia Blaga. Teatru: Mihaela Michailov.
de c\ldur\, acoperi[, reparat liftul,
termosistem, loc de joac\,
dublarea locurilor de parcare,
club de remy, toate pe sponsoriz\ri
sau proiecte europene.
Asemenea r\spunsuri evazive nu
puteau mul]umi valul revolu-
]ionar. I-am tras repede un [ut `n
bot, s\ i-l umflu ca s\ tac\, [i i-am
rupt agenda. „Nimic n-ai f\cut,
mor]ii m\-tii! Vrem schim-ba-re,
vrem schim-ba-reee!“
Am candidat trei. Eu, poli]aiul
[i fostul [ef de bloc, care se
pl`ngea c\ lupta politic\ i-a
dezb\tut trei din]i [i a trebuit
s\-[i schimbe lucrarea. Poli]aiul
promitea ordine, cur\]enie [i disciplin\.
O ofert\ electoral\ cam
seac\. Fostul [ef promitea teren
de fotbal cu nocturn\ [i `nc\lzire
pe baza poten]ialului geotermal.
Iar eu, fire pragmatic\ [i fin politician,
am promis moarte pentru
oricine ocup\ vreun loc de parcare
de-al nostru. Am optat pentru
discursul tip Vadim, c\ \sta
prinde la români.
Oamenii `n]eleg diferit nevoia
de schimbare. A c`[tigat tot el,
dar f\r\ majoritate, urmat de
poli]ai [i de mine. Neav`nd
destule voturi pentru a putea forma
singur Comitetul de bloc, a
trebuit s\ negocieze cu mine pentru
sprijin, iar eu am profitat la
maxim. Acum, la intrarea pe alee
scrie: Nu parca]i, se zg`rie ma[inile!
Semnat: Conducerea.
Marc\ `nregistrat\ – Editura Polirom [i „Ziarul de Ia[i“.
Proiect realizat de Editura Polirom `n colaborare cu
„Ziarul de Ia[i“. Se distribuie gratuit `mpreun\
cu „Ziarul de Ia[i“.
Arte vizuale: Matei Bejenaru, Marius Babias.
Caricatur\: Lucian Amarii (Jup).
Grafic\: Ion Barbu. TV: Alex Savitescu.
Edi]ia de Ia[i: Diana Soare
Edi]ia Na]ional\: Elena Vl\d\reanu, R. Chiru]\,
Veronica D. Niculescu.
Publicitate: Oana Asaftei, tel. 0232/ 252294
Distribu]ie / Abonamente: Mihai Sârbu, tel.
0232/ 271333. Media Distribution S.R.L., tel.
0232/ 216112
„Suplimentul de cultur\“ este `nscris `n Catalogul
presei interne la pozi]ia 2378. Pentru abonamente
v\ pute]i adresa oric\rei Agen]ii
Rodipet din ]ar\ sau oric\rui oficiu po[tal.
Cititorii din str\in\tate se pot abona la adresa:
export@rodipet.ro.
Tarife de abonament: 18 lei (180.000) pentru
3 luni; 36 lei (360.000) pentru 6 luni; 69 lei
(690.000) pentru 12 luni
Tipar: Print Multicolor
Responsabilitatea juridic\ pentru con]inutul articolului `i apar]ine autorului » „Suplimentul de
cultur\“ utilizeaz\ fluxurile de [tiri NewsIn » Manuscrisele primite la redac]ie nu se `napoiaz\
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 208 » 6 – 12 decembrie 2008
www.supliment.polirom.ro

» 16
fast-food
MARADONA
BY KUSTURICA
Iulia Blaga: „Titlul filmului nu sugereaz\ c\ vom vedea punctul
de vedere al lui Kusturica despre Maradona, ci c\ Maradona e pe
acela[i nivel cu Kusturica. La `nceputul peliculei se [i spune:
«Kusturica, acest Maradona al filmului»“.
EN}ICLOPEDIA
ENCARTA
Luiza VASILIU
Interven]ie
~n num\rul trecut, En]iclopedia v\
spunea cui v-a]i fi putut adresa la
1800 [i ceva dac\ v-ar fi interesat
s\ v\ `mbun\t\]i]i calit\]ile scrisului
dup\ metoda american\. De data
asta, tot ea v\ arat\ ce site e bun
atunci c`nd [ti]i deja s\ scrie]i, dar
s`nte]i doar `ntr-o pan\ de
inspira]ie. La www.webook.com/
911writersblock, o suav\ voce de
centralist\ american\ v\ spune ce
taste trebuie s\ ap\sa]i, `n func]ie
de blocajul literar care v\ s`c`ie.
V\ lipse[te decorul? Ap\sa]i tasta
1. „O fund\tur\ lini[tit\ de la
marginea ora[ului. O biciclet\ de
copil st\ `ntr-o r`n\, cu una din ro]i
`nv`rtindu-se u[or.“ Pentru personaje,
ap\sa]i tasta 2. „Cu pliurile
fustei c\lcate perfect, domni[oara
bibliotecar\ din L.A. viseaz\ cu
ochii deschi[i la personajele din
Jane Austen“ (ei, n-o s\ scriem
chiar L.A., putem s\ spunem
„domni[oara bibliotecar\ din
R\d\u]i viseaz\ cu ochii deschi[i la
Mircea C\rt\rescu“, iar fusta se
p\streaz\). ~n pan\ de dialog? Tasta
4 v\ ajut\: „Ar fi trebuit s\-]i
spun asta cu mult\ vreme `n urm\“
(bibliotecara explic`ndu-i logodnicului
ei, un b\iat onest [i dintr-o
bucat\, v`nz\tor-[ef la magazinul
mixt, c\ pe vremea facult\]ii la Ia[i
f\cuse o obsesie pentru C\rt\rescu
[i-i trimisese mai multe scrisori de
amor, care con]ineau [i mici observa]ii
critice `n marginea Nostalgiei).
Verbe g\si]i la num\rul 6: „a se
smiorc\i“ (care se potrive[te cu pliurile
c\lcate perfect). Nu [ti]i cum
s\ v\ ucide]i personajul? Ap\sa]i
tasta 8: „O por]ie mortal\ de radia]ii“
(e vreo central\ nuclear\ la
R\d\u]i?). ~ncheierea e la nr. 9:
„Sta]i `n fa]a magazinului de peruci,
mai trist, dar `n acela[i timp
mai `n]elept“ (aici depinde cum v\
juca]i cu vocile narative [i pe cine
l\sa]i s\ vorbeasc\ la persoana I [i
s\ poarte peruc\).
Inspira]ia vine `ns\ cel mai u[or
deschiz`nd ziarul. Numai de acolo
afla]i cum craniul celebrului pianist
André Tchaikowsky a fost folosit `n
scena monologului din cimitir, `n
Hamletul pus `n scen\ stagiunea
asta de Royal Shakeaspeare Company.
Nu zic mai multe, fiecare
Yorick cu povestea lui.
Dou\ filme proaste [i
unul care pune probleme
Eroul familiei
Unul dintre cele mai proaste filme v\-
zute la cinema `n ultima vreme este, f\-
r\ `ndoial\, Eroul familiei, un film fran-
]uzesc semnat de un regizor de care n-am
auzit [i care are `n distribu]ie actori arhicunoscu]i.
O s\ v\ descriu un pic cum a decurs
vizionarea de pres\. St\team cu Alex.
Leo {erban `n s\li]a de 30 de locuri de
la demisolul cinematografului Studio [i
ne `ntrebam la fiecare cinci minute:
„Fat\, e comedie sau dram\?“, „Care
crezi c\ e morala?“, „Despre ce e vorba
`n filmul \sta?“, „B\iatul \sta al cui fiu e
– al lui Simone sau al lui Alice?“. V\ da]i
seama, filmul pune mari probleme
pentru c\ trebuie s\ curg\ mult\ ap\ pe
D`mbovi]a (c\ Mediterana de la Nisa
st\) p`n\ s\-]i figurezi `n cap un mic arbore
genealogic. Totul porne[te de la
moartea (sinucidere?) a unui patron de
cabaret din Nisa, care, de[i iubea femeile,
cocheta cu travestiul (f\r\ nici o
leg\tur\ cu subiectul). Prietenul [i
pupila acestuia, Nicky (Gerard Lanvin),
sun\ regruparea familiei: prima sa
nevast\, Alice (Catherine Deneuve), a
doua sa nevast\, Simone (Miou-Miou),
[i cei doi copii f\cu]i de Nicky cu cele
dou\ femei. Rela]iile care se schi]eaz\
`n decursul filmului s`nt pe c`t de complicate,
pe at`t de neinteresante pentru
spectator: Simone fusese amanta mortului,
Alice a fost `n tinere]e dam\ de
consuma]ie la acela[i bar, fiica lui Nicky
[i a lui Simone vrea s\ `nfieze un
copil `n Rusia, `n vreme ce b\iatul lui
Nicky cu Alice e gay. De pe partea lui,
Nicky e `ndr\gostit de o dizeuz\ de la
cabaret (Emmanuelle Beart), dar `i e
fric\ de o rela]ie, drept pentru care are
o aventur\ de o noapte cu fosta nevast\,
Alice, nu `nainte de a executa un num\r
de iluzionism cu cealalt\ nevast\
pe care o bag\ `n dou\ cutii s-o taie [i-o
las\ a[a – `n dou\ cutii!! (pe bune!).
– Mai zi-mi o poveste.
– Bine, s\ vedem... O [tii
pe aia cu Dementius Alienatus?
– N]]! Ia spune!
– Tr\ia odat\ un `mp\rat
mare [i puternic...
– {i `mp\ratul avea o
`mp\r\teas\...
– Avea, dar nu asta-i important.
M\ rog, poate c\ [i
ea l-a influen]at s\ fac\ ce-a
f\cut, dar crede-m\, asta
conteaz\ mai pu]in.
– Da’ ce-a f\cut?
– Asta-]i zic. ~mp\ratul \la,
dup\ cum spune [i numele,
nu prea era `n toate min]ile.
Voia s\ schimbe lumea...
Problema testamentului se rezolv\ relativ
repede, c\ci nu dureaz\ mult p`n\
c`nd t`n\rul fiu al lui Nicky, care a mo[-
tenit cabaretul prin testament (spre sup\rarea
tat\lui) se decide c\ nu mai
vrea s\-l v`nd\. Am sentimentul c\ v-am
pierdut pe drum [i c\ nu v\ mai intereseaz\
ce spun. Crede]i-m\ c\ ve]i suferi
mult mai mult dac\ ve]i merge la acest
film care, de[i are 103 minute, `]i d\
senza]ia c\ nu se mai termin\.
{i actorii joac\ cu un entuziasm de
zile mici – Gerard Lanvin e mai trist ca
niciodat\, Catherine Deneuve fumeaz\
de plictiseal\ aproape `n fiecare secven-
]\, Miou-Miou e mic\-mic\, iar Emmanuelle
Beart mai p\truns\ de frumuse-
]ea ei ca niciodat\ ([i c`nt\ [i prea mult).
Dac\ am reu[it s\ ne prindem, eu [i Leo,
care e mesajul acestui film – oricum ni
s-a spus de mai multe ori, ca s\ pricepem
oric`t de dude am fi –, „rechinul,
dac\ nu `noat\, moare“, tot n-am reu[it
Poveste f\r\ sf`r[it repovestit\
– Adic\ s-o fac\ mai bun\?
– Se poate spune [i a[a.
Doar c\ a `ncercat s\ fac\ asta
numai cum `l t\ia pe el
capul.
– {i cum `l t\ia pe el capul?
– Ai r\bdare [i ascult\
p`n\ la cap\t... Le-a povestit
oamenilor cam cum ar trebui
schimbat\ lumea, dar
mul]i din `mp\r\]ia lui nu au
acceptat felul s\u de a g`ndi.
{i-atunci `mp\ratul s-a enervat,
i-a adunat pe cei care
erau de acord cu planurile
sale [i s-a apucat s\ construiasc\
o alt\ lume.
– Unde, pe alt\ planet\?
s\ `n]elegem de ce a fost f\cut acest film
[i pentru cine. Am c\zut de acord c\
nici la televizor de-ar fi [i tot nu merit\,
[i am continuat vizionarea coment`nd
[i r`z`ndu-ne.
Cicatricea
Catherine Déneuve [i Emmanuelle Beart `n Eroul familiei
Pentru c\ tot s`nt pus\ pe scandal, s\
mai men]ionez c\ Cicatricea nu e de recomandat
nici du[manilor. E un film `n
3D, deci senza]ia de ieftin e `ntreit\.
Realizat tot `n 2006 ca [i Eroul familiei,
acest film american e unul dintre cele
mai nefericite produc]ii horror v\zute
vreodat\. E plin de s`nge, dar totu[i nu
suficient c`t s\ acopere jocul extrem de
prost al actorilor [i s\r\cia scenariului.
Maradona by Kusturica
Nu e prost, dar pune oare[ce probleme.
O dat\ c\, dac\ Maradona n-ar fi fost de
FILM
Iulia BLAGA
st`nga, nu cred c\ Emir Kusturica ar fi
fost „cel mai mare fan al s\u“, cum se
declar\. Apoi c\ Emir Kusturica nu poate
face un film despre Maradona dec`t
b\g`ndu-se [i el `n ecua]ie, `n titlu, `n
seam\. Este doar „cel mai mare fan al
s\u“. Nu, filmul nu e plicticos ori cu
gre[eli, dar partea politic\ e mult prea
scoas\ `n eviden]\, `n detrimentul altora.
Iar soclul lui Maradona nu e nici
m\car zg`l]`it – zeul r\m`ne zeu, iar
„umilul“ s\u rapsod nu cuteaz\ s\-l
provoace cu `ntreb\ri dificile. Secven-
]ele neregizate s`nt mai reu[ite dec`t
cele planificate (`ntreb\rile [i r\spunsurile,
de exemplu). Mi-a pl\cut, de exemplu,
cum reac]ioneaz\ Maradona la
Belgrad – scoate capul pe geam [i le
strig\ trec\torilor: „Salut, s`nt Diego!“.
E unul dintre pu]inele momente c`nd
Maradona mi se pare real.
Ce m\ deranjeaz\ `ntr-un fel (de fapt,
nu m\ deranjeaz\ – e problema lui)
este faptul c\ cineastul nu s-a putut
ab]ine s\ nu se piard\ `n umbra zeului.
}ine s\ ne dea impresia c\ numai un regizor
de talia sa putea face un documentar
despre Maradona. Titlul filmului
nu sugereaz\ c\ vom vedea punctul
de vedere al lui Kusturica despre Maradona,
ci c\ Maradona e pe acela[i nivel
cu Kusturica. La `nceputul filmului se
[i spune: „Kusturica, acest Maradona al
filmului“. Am mai spus-o, dar `mi place
s-o repet: n-am auzit `nc\ s\ se fi spus
despre Maradona c\ e un Kusturica al
fotbalului.
TRIMISUL NOSTRU SPECIAL
Florin L|Z|RESCU
– Asta nu-i o poveste SF,
ci una real\... Slujitorii `mp\-
ratului au turnat o funda]ie
[i au `nceput s\ care p\m`nt,
ad\ug`ndu-l peste ea. Construc]ia
cre[tea, cre[tea. Au
`n\l]at case, au plantat flori
[i copaci, au f\cut drumuri,
un alt castel [i to]i supu[ii lui
s-au mutat acolo...
– {i...
– La `nceput, ceilal]i oameni
s-au bucurat c\ au
sc\pat de `mp\ratul nebun [i
c\ acesta s-a mutat din
lumea lor, l\s`ndu-i s\
tr\iasc\ liberi. Apoi `ns\, din
vorb\ `n vorb\, din zvon `n
zvon, au `nceput s\ fie convin[i
c\ via]a trebuie s\ fie
mult mai frumoas\ dincolo.
{i to]i `[i doreau s\ redevin\
supu[ii lui Dementius Alienatus,
numai pentru a-[i
c`[tiga dreptul de a tr\i pe
cealalt\ lume. Fiecare om
visa s\ scape de via]a cu care
se obi[nuise [i s\ se mute cu
tot ce are `n noua `mp\r\]ie.
– {i?
– {i tot a[a, p`n\ c`nd
p\m`ntul s-a `mpu]inat.
~mp\r\]ia lui Dementius
Alienatus era din ce `n ce
mai mare, iar lumea oamenilor
din ce `n ce mai mic\...
– {i s-a n\scut F\t-Frumos!
– Nu s-a n\scut nici un
F\t-Frumos!
– Atunci cum l-au oprit
pe `mp\rat s\ schimbe
lumea?
– P\i, nu l-au oprit...
– I-auzi! ~nseamn\ c\ mai
tr\ie[te [i azi acel `mp\rat...
Unde-i `mp\r\]ia lui?
– Nu trebuie s-o cau]i,
p\m`ntul oamenilor liberi nu
mai exist\ de mult. Lumea
lui Dementius Alienatus e asta
`n care tr\im.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 208 » 6 – 12 decembrie 2008
www.supliment.polirom.ro