Descarca PDF - Suplimentul de Cultura

» 14
muzic\
GUNS N’ROSES
Dumitru Ungureanu: „Au `nsemnat o mare gur\ de oxigen
pentru rock’n’roll, `n momentele c`nd genul p\rea c\ va
sucomba sub povara propriei glorii. Miracol n-a fost, ci o bun\
[tiin]\ a business-ului, plus energie, plus tone de echipament...“.
ROCKIN’ BY MYSELF
Axl, not Roses!
Sugar Blue spunea c`ndva c\ n-a
vrut s\ fac\ muzic\ precum un
rock star. (Nu c\ asta i-ar fi fost la
`ndem`n\!) Bluesmanul sublinia,
printr-o perifraz\, un sindrom ce-l
putem observa f\c`nd ravagii `n
via]a multor oameni dota]i cu ceva
talent, ceva noroc [i foarte
pu]in sim] al m\surii. S`nt arti[ti
care, `mpin[i de val sau de `mprejur\ri
favorabile, ajung `n
mijlocul unei situa]ii la care au
visat, dar pentru care le lipse[te
structura de rezisten]\ necesar\.
Nu fac trimiterea de rutin\ la starurile
mondiale. Studia]i-i pe `mbog\]i]ii
autohtoni.
C`]i
dintre ace[ti
enoria[i ai
socialismului
victorios au
prestan]a,
deta[area [i
educa]ia pe
care le au
nobilii din
na[tere, calit\]i
indispensabile
administr\rii
valorilor
materiale? {i
c`]i dintre
„boierii“ sc\p\ta]i, re`ntor[i la
vatra str\mo[easc\, au puterea s\
se salte din n\molul tranzi]iei la
statutul de odinioar\, cu
amendamentele secolului curent?
La fel se `nt`mpl\ [i cu c`te un
rocker ce-a s\rit dincolo de
condi]ia lui: devine o caricatur\,
un rateu, o glum\.
Poate c\ nici o art\ n-a izbutit,
de-a lungul istoriei, ilustrarea conceptului
de „damnare“ a[a cum a
f\cut-o muzica rock. Sigur, nu
to]i damna]ii rockului s`nt arti[ti
`n plin\tatea defini]iei. Mul]i se
comport\ `ns\ ca [i cum ar fi. Mimetismul
e devastator, banii fac
ravagii asupra psihicului fragil, adula]ia
mul]imii le d\ unora senza]ia
c\ s`nt `ntruchip\ri ale lui Christos
ori vreunui maha-deva-dip, excesele
erotice deturneaz\ impulsul
creativ. Egolatria distruge omenia,
e un truism cu afi[are `n spa]iul
public, televizual sau numai `n
cluburi oarecare... Pu]ini dintre
cei atin[i de boala supradimension\rii
eului au reu[it s\ revin\ la
normal. John Lennon a fost unul.
Dave Gahan altul. Iar acum pare
s\-[i fi revenit Axl Rose, solistul
vocal care deraiase penibil acum
vreo 15 ani...
Guns N’Roses au `nsemnat o
mare gur\ de oxigen pentru
rock’n’roll, `n momentele c`nd
genul p\rea c\ va sucomba sub
Dumitru UNGUREANU
povara propriei glorii. Miracol n-a
fost, ci o bun\ [tiin]\ a businessului,
plus energie, plus tone de
echipament [i, ne`ndoielnic,
transpira]ie g`rl\. Vede]i, nu pun
la socoteal\ talentul fiec\rui component,
fiindc\ oricare putea fi
`nlocuit de altcineva, cum s-a [i
petrecut. Slash, de bun\ seam\,
transmite mult feeling cu chitara,
dar nu `ndestul ca s\ aib\ o
carier\ solo meritorie, comparabil\
cu a unui Steve Vai, Joe Satriani
sau chiar Yngwie Malmsteen.
Solourile sale s`nt foarte lipicioase
la inim\, `n anumite momente. Nu
mai mult
dec`t at`ta.
Vocea lui Axl
are – hai s\
comit o
metafor\ –
asprimea
Westului
s\lbatic. Versurile
sale fac
priz\ la real,
`ns\ n-au
violen]a celor
scrise de
Mustaine
pentru
Megadeth,
nici poezia metallic\ impus\ de
Hetfield... Duetul Axl-Slash
construia farmecul grupului.
Separarea le-a justificat mofturile
[i-a spulberat iluzia. Explica]iile
inutile n-au satisf\cut milioanele
de fani. Fani al c\ror devotament
ferm n-a `nduplecat totu[i pe cei
doi s\ refac\ grupul. Punct `n
favoarea lor.
Timpul s-a scurs. Avem azi un
nou disc sub titulatura Guns
N’Roses: Chinese Democracy. ~n
fapt, e proiectul [i realizarea
personal\ a lui W. Axl Rose.
Muzicienii colaboratori au fiecare
un trecut onorabil. Pe cont
propriu, ca Bumblefoot, sau `n
trupe bine cotate, ca Robin Fink
de la Nine Inch Nails. 14 piese
dense, lucrate f\r\ compromis,
dau senza]ia c\ ascul]i un grup `n
cea mai bun\ form\. Textele nu
dep\[esc aria temelor recurente
rockului, dar problemele insolubile
reclamate de Axl `n str\fundul
personalit\]ii sale pot fi tratate
lejer cu ironie. Pasajele solo
instrumentale induc regretul perioadei
glorioase. P\catul acestui
disc? E prea elaborat s\ fie rock
pur [i prea comun orchestrat s\
fie inovator. ~ns\, aproape impecabil
`nregistrat, te cucere[te de
c`te ori `l ascul]i.
Cucerire inofensiv\ ca marfa
piratat\ de chinezi...
PENTRU COLEC}IONARI:
Aida Stucki [i
Youra Guller
~[i au [i arhivele muzicale soarta lor.
Mai ales cele ale radiourilor. O
demonstreaz\ ultimele apari]ii ale
casei franceze Tahra, cea care
colaboreaz\ `ndeaproape cu arhivele
radiourilor din Elve]ia, trei la num\r.
Probabil de departe cele mai
interesante arhive au fost cele ale
sta]iei de radio Beromünster (Zürich),
SCRISOARE PENTRU MELOMANI
„Muzica nu trebuie `n]eleas\, ea trebuie ascultat\“ (Hermann Scherchen)
Victor ESKENASY, Praga
Din p\cate, dintre ele, se mai p\streaz\
doar o m`n\ de discuri, toate celelalte,
ce ar fi intrat multe, ast\zi, `n categoria
`nregistr\rilor istorice fiind [terse de o
conducere a radioului care a decis s\
fac\... loc `n arhive! Clasoare vechi p\streaz\
p`n\ ast\zi pe ele men]iunea „ac-
]iunea de [tergere“, cum a fost numit\
`n epoc\. {ansele reapari]iei, din arhive
private, a unor copii ale unor `nregistr\ri
distruse s`nt rare, dar din c`nd `n
c`nd minunea se produce. A[a s-a `nt`mplat
cu o versiune a concertului de
vioar\ de Beethoven, c`ntat de Aida
Stucki [i dirijat de Hermann Scherchen
`n 1949. Violonista a p\strat o copie `n
arhiva ei privat\ [i a pus-o acum la dispozi]ia
celor de la casa Tahra.
Aida Stucki, profesoara lui Anne-Sophie
Mutter, a fost o mare violonist\ elve]ian\,
ast\zi relativ uitat\. S-a n\scut la
Cairo `n 1921 dintr-o familie elveto-italian\,
cu o mam\ pasionat\ de oper\. De
unde [i numele fiicelor sale, Aida, Amelia
[i Christina, trimise toate la sf`r[itul
anilor ’20 `n Europa, pentru a face studii
muzicale. Cel dint`i profesor al Aidei
Stucki a fost violonistul [i dirijorul german
Ernst Wolters, format la [coala
unui pedagog, Bram Elderling, ce studiase
cu Jenö Hubay [i cu Joseph Joachim.
Elderling a intuit imediat talentul
excep]ional al Aidei Stucki, care debuta
pe scen\ la 13 ani, `n concertul KV 216
de Mozart. ~n 1940, t`n\ra violonist\ c`[-
tiga Marele premiu al Concursului interna]ional
de la Geneva, cu un program
ce includea Chaconna de Bach,
Capriciile de Paganini [i concertul de
vioar\ de Beethoven. Visul ei, `naintea
carierei scenice, a fost de a-[i ameliora
maniera de a c`nta la [coala marelui
profesor Carl Flesch, `ntre ai c\rui elevi
se num\rau Max Rostal, Szymon Goldberg,
Ida Haendel, Ginette Neveu sau
Henryk Szeryng. Flesch, refugiat `n Elve]ia
avea s\ dispar\ cur`nd. A luat apoi
lec]ii la conservatorul din Zurich cu
Stefi Geyer, prietena lui Bartok, `mpreun\
cu care a c`ntat la Tonhalle, Dublul
concert de vioar\ de Bach. A c`ntat, de
asemenea, `n duo, la `nceputul anilor
gra]ie num\rului deosebit de mare al
soli[tilor de prestigiu care au c`ntat cu
Orchestra radioului elve]ian sau cu
aceea de la Winterthur, ambele dirijate
dup\ r\zboi de Hermann Scherchen.
Cum o atest\ René Temine, numai `n
perioada 1945-1950 orchestra de la
Beromünster a f\cut peste 300 de
`nregistr\ri.
’40, cu Clara Haskil, care dup\ ce o
ascultase la radio, `i prezicea un viitor
deosebit, scriind c\ vioara ei „a emo]ionat-o
p`n\ la a-i da lacrimile“.
Violonista a c`ntat [i a dat lec]ii –
eleva ei celebr\ fiind Anne-Sophie
Mutter – p`n\ `n anii ’70, iar talentul ei
este evocat acum cu brio pe noul disc
Tahra, intitulat Arta Aidei Stucki. Discul
compact include [i un bonus, de mare interes,
violonistul Walter Barylli, primarius-ul
unui faimos cvartet al anilor ’50,
interpret`nd ca solist, cu Hermann
Scherchen la pupitru, Concertul `n mi
minor, BWV 1042 de Bach.
Dac\ arhivele radioului elve]ian german
au fost [terse, cele ale radioului romand,
din partea francez\ ofer\ p`n\ ast\zi
editorilor numeroase m\rturii rare,
ce completeaz\ adesea portrete incomplete
ale unor mari arti[ti. Youra Guller,
pianista de origine româno-rus\, n\scut\
la Marsilia [i coleg\ cu Clara Haskil la
Conservatorul din Paris este un exemplu.
Cunoscut\ ca o pianist\ legendar\, cu o
via]\ excentric\, perioade lungi de `ntrerupere
a carierei [i numai trei discuri
„oficiale“, dintre care dou\ realizate la o
v`rst\ `naintat\, portretul ei este `ntregit
de `nregistr\rile live [i de studio, inedite
p`n\ acum [i p\strate `n arhivele radioului
romand. Cel de-al doilea disc pe care
casa Tahra `l dedic\ pianistei zilele acestea
include `nregistr\ri din anii 1958 [i
1961-’62, cu Studiile simfonice, Op. 13
de Schumann, cel de-al patrulea concert
de pian de Beethoven, cu Orchestra Elve-
]iei Romande conduse de Ernest Ansermet
[i o pies\ disparat\, Triana din suita
Iberia a lui Isaac Albeniz. René Trémine
adaug\ discului, `n livret, un repertoriu
de concert, men]ion`nd alte `nregistr\ri
pre]ioase p\strate `n arhive publice sau
private. Dintre ele v-a[ aminti ultimele dou\
sonate de pian de Beethoven, `nregistrate
ini]ial Erato [i reap\rute anul acesta
`n colec]ia ieftin\ Apex a casei Warner.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 208 » 6 – 12 decembrie 2008
www.supliment.polirom.ro