Coruptibilitatea legislaţiei. Studiu de caz - utilizarea energiei eoliene ...

Coruptibilitatea legislaţiei
13
Una dintre cauzele eşecului măsurilor anticorupţie în România este
integrarea lor deficitară în celelalte politici care abordează diferite
aspecte ale vieţii sociale. O politică publică este definită în principal de
următoarele elemente:
de poziţionare (declaraţii de v alori sau principii: transparenţă,
participare, dialog, etc.) ;
de reglementare (legislaţie şi alte norme legale ce definesc
procedurile prin care instituţiile
publice abordează o anumită
problemă);
de structurare (mecanisme de implementare).
Prin urmare, fiecare dintre aceste niveluri poate fi abordat şi analizat
din perspectiva modului în care respectă cerinţele
politicii
anticorupţie, pentru a vedea ce soluţii există atunci când vorbim de
creşterea integrităţii în spaţiul public.
Studiul de faţă îşi propune să dezvolte o serie de indicatori care să
sprijine evaluarea măsurii în care politicile publice actuale includ
elemente care cresc gradul de risc privind incidenţa corupţiei. Ne vom
concentra în special pe elementele de reglementare şi structurare ale
unei politici publice.
Am folosit în acest demers experienţa Centrului de Analiză şi Prevenire
a Corupţ iei - CAPC ( www.capc.md) din Republica Moldova. Centrul
realizează evaluarea măsurii în care conţinutul proiectelor de acte
normative corespunde standardelor de prevenire a corupţiei la nivel
naţional şi internaţional. Scopul este acela de a identifica normele care
favorizează sau pot favoriza corupţia şi de a elabora recomandări
pentru excluderea sau diminuarea efectelor acestora.
Principiile de bază ale modelului CAPC sunt:
legalitatea – măsura în care conţinutul reglementărilor
corespunde scopului acesteia ş i normelor ierarhic superioare;
transparenţa şi stabilitatea reglementărilor;