Zona MetropolitanÃ£ BucureÂºti Ghid de informare pentru autoritÃ£Ã¾ile ...

Asociaþia ALMA-RO 

Zona Metropolitanã Bucureºti 

Ghid de informare pentru autoritãþile publice locale 

Arh. Daniela Plãcintescu 

Arh. ªerban Nãdejde 

Adrian Bãdilã 

Proiect finanþat de Institutul pentru o Societate Deschisã - Budapesta

Zona Metropolitanã Bucureºti. Ghid de informare pentru autoritãþile publice locale 

Cuprins 

Cuvânt înainte .................................................................................................................................3 

2 

I. Zona Metropolitanã Bucureºti - elemente introductive ................................................................4 

I.1. Motivaþia constituirii zonei metropolitane ........................................................................4 

I.2. Definirea zonei metropolitane ..........................................................................................5 

I.3. Suportul legal al constituirii zonei metropolitane ............................................................5 

II. Dezvoltarea spaþialã a zonei metropolitane ................................................................................7 

II.1. Organizarea spaþialã - dinamica urbanã .......................................................................7 

II.2. Bucureºti - etape ºi caracteristici ale dezvoltãrii spaþiale ºi relaþia cu teritoriul învecinat 

.............................................................................................................................................8 

II.3. Bucureºti - dezvoltarea spaþialã în relaþie cu teritoriul învecinat ºi confirmarea Zonei 

Metropolitane ..................................................................................................................10 

II.4. Conformarea spaþialã a zonelor metropolitane - experienþa germanã ºi experienþa 

britanicã ............................................................................................................................11 

III. Obiective ºi domenii de cooperare, modele de constituire ºi administrare ale zonei 

metropolitane ................................................................................................................................16 

III.1. Obiective de cooperare ..................................................................................................16 

III.2. Domenii de cooperare ....................................................................................................16 

III.3. Forme de constituire ºi administrare ale Zonei Metropolitane Bucureºti .....................19 

IV. Zona Metropolitanã Oradea - studiu de caz ............................................................................24 

V. Concluzii .......................................................................................................................................26 

Bibliografie ...................................................................................................................................27 

Anexa 1 - Definirea metropolei ca sistem spaþial dinamic ........................................................28 

Anexa 2 - Bucureºti - etape ºi caracteristici ale dezvoltãrii spaþiale ........................................33

Cuvânt înainte 

Cuvânt înainte 

Broºura „Zona Metropolitanã Bucureºti. Ghid de informare pentru autoritãþile publice locale“ a fost 

realizatã în cadrul proiectului „Zona Metropolitana Bucureºti - o provocare pentru administraþia publicã", 

derulat de Asociaþia ALMA-RO în perioada martie 2005 - ianuarie 2006. Acesta este destinat 

autoritãþilor publice locale din Bucureºti ºi din oraºele ºi comunele din zonã (judeþele Ilfov ºi Cãlãraºi). 

Proiectul are ca obiective atât informarea ºi instruirea reprezentanþilor administraþiei publice locale din 

Bucureºti ºi din localitãþile învecinate despre conceptul de zonã metropolitanã, cât ºi lansarea unei 

dezbateri publice reale despre posibilitatea constituirii Zonei Metropolitane Bucureºti. Activitãþile 

proiectului includ: realizarea materialelor de informare (inclusiv aceastã broºurã), o cercetare 

sociologicã prin chestionare, interviuri ºi focus grupuri, având ca subiecþi factorii de decizie din Bucureºti 

ºi comunitãþile înconjurãtoare (primãrii, prefecturi, consilii judeþene, Agenþii de Dezvoltare Regionalã), 

organizarea a douã mese rotunde ºi a unei sesiuni de instruire ºi publicarea unui raport final asupra 

proiectului. În a doua parte a proiectului, activitãþile vor fi concentrate pe Axa de Dezvoltare Bucureºti- 

Olteniþa. Partener în cadrul proiectului este Institutul pentru Politici Publice, care realizeazã cercetarea 

sociologicã sus-amintitã. 

3 

Zona Metropolitanã Bucureºti reprezintã o structurã absolut necesarã pentru dezvoltarea durabilã, 

armonioasã a capitalei ºi a comunitãþilor înconjurãtoare. Plecând de la aceastã premisã, ideea de bazã 

a proiectului este aceea cã autoritãþile publice locale - de a cãror decizie depinde înfiinþarea zonei 

metropolitane - trebuie, în primul rând, sã fie informate ºi sã cunoascã problematica metropolitanã. Prin 

urmare, broºura de faþã oferã un set de informaþii structurate astfel încât sã furnizeze factorilor de decizie 

o imagine de ansamblu asupra a ceea ce înseamnã construirea unei Zone Metropolitane ºi asupra 

diverselor variante ºi modele care pot fi urmate. 

Trebuie menþionat cã, nici aceastã broºurã, nici proiectul în cadrul cãreia a fost creatã, nu încearcã sã 

ofere o soluþie unicã pentru organizarea structuralã ºi administrativã a Zonei Metropolitane Bucureºti. 

Considerãm cã, oricare ar fi structura viitoarei Zone Metropolitane, o decizie asupra acesteia nu poate 

fi luatã decât în mãsura în care toþi factorii implicaþi sau afectaþi sunt consultaþi ºi se ajunge la consens. 

Pentru ca acest proces de consultare ºi construire a consensului sã fie eficient ºi sã aibã succes, este 

nevoie ca instituþiile/comunitãþile/persoanele afectate, sau cel puþin liderii lor, sã aibã informaþia 

necesarã pentru a-ºi forma un punct de vedere. În acest sens, credem noi, broºura „Zona Metropolitanã 

Bucureºti. Ghid de informare pentru autoritãþile publice locale“ poate fi de ajutor. 

Mulþumim Institutului pentru o Societate Deschisã din Budapesta, finanþatorul acestui proiect, pentru 

susþinerea oferitã iniþiativei noastre. Mulþumim în mod deosebit D-lui Dr. Arh. Nicolae Þarãlungã (I.H.S. 

România) pentru sprijinul ºi îndrumarea acordate în întocmirea acestei broºuri. 

Eliza Teodorescu 

Director Executiv 

Asociaþia ALMA-RO


I. Zona Metropolitanã Bucureºti - elemente introductive 

4 

Lucrarea de faþã este o privire generalã asupra fenomenului metropolitan - zona metropolitanã - cu 

aplicare concretã în cazul municipiului Bucureºti ºi al teritoriului sãu înconjurãtor. Problematica 

metropolitanã este abordatã din douã unghiuri: din punctul de vedere al evoluþiei cadrului construit, deci 

din punctul de vedere al planificãrii fizice ºi evoluþiei spaþiale a zonei, ºi din punctul de vedere 

instituþional, cu referire la legislaþia în vigoare în domeniu - posibile forme de organizare administrativã 

ºi management al zonei metropolitane, obiective ºi domenii de cooperare ale localitãþilor implicate în 

fenomenul metropolitan. 

Perioada actualã asistã la naºterea unor activitãþi economice moderne, care se dezvoltã pe scena 

internaþionalã. Informatica, aviaþia civilã, biotehnologia ºi telecomunicaþiile, în felul în care aratã în zilele 

noastre, nu mai sunt legate de o anumitã localizare geograficã 1 . Liniile de producþie, descompuse din 

ce în ce mai mult în subactivitãþi separate, cautã rutele cele mai eficiente în ceea ce priveºte costurile, 

atât din punct de vedere funcþional cât ºi geografic 2 . Segmentarea producþiei conduce la o creºtere fãrã 

precedent a fluxurilor de transport, implicând operaþii logistice complexe. Ca rezultat al globalizãrii 

economiei, interdependenþa între locuri creºte. În contextul internaþional, se pare cã oraºele nu mai pot 

fi privite fãrã zona lor înconjurãtoare. Globalizarea ºi regionalizarea merg mânã în mânã. 

Oraºele singure, fãrã sprijinul zonei de care sunt legate funcþional, spaþial ºi economic, ºi în care îºi 

propagã influenþa, nu mai pot face faþã competiþiei. Scopul competiþiei este acela de a fi recunoscute ca 

locuri-cheie pentru amplasarea activitãþilor economice de vârf ºi ca noduri logistice pentru reþelele 

internaþionale de transport, de a fi atractive pentru populaþie ca spaþiu de reºedinþã ºi pentru vizitatori, 

de a obþine ºi menþine un avantaj competitiv faþã de altã zonã urbanã. Iar cele aflate în competiþie acum 

sunt regiunile, dezvoltate în jurul zonelor metropolitane. 

I.1. Motivaþia constituirii zonei metropolitane 

Gruparea localitãþilor împreunã cu oraºul polarizator în jurul cãruia s-au dezvoltat, contituându-se într-o 

zonã metropolitanã, urmãreºte creºterea atractivitãþii locului prin furnizarea de factori locaþionali 

relevanþi 3 , între care subliniem creºterea ofertei de bunuri/servicii publice (din punct de vedere calitativ 

ºi cantitativ) bazatã pe 4 : 

- competiþia regionalã; 

- coordonarea investiþiilor de capital având la bazã planificarea fizicã ºi economicã a teritoriului; 

- producerea de bunuri ºi servicii publice; 

- distribuþia spaþialã a funcþiunilor ºi a grupurilor de locuitori; 

- externalitãþile unor servicii dincolo de limita unei unitãþi administrative locale 5 . 

1 Thurrow, l., Head to Head; The comming economic battle among Japan, Europe and America, William Morrow, New York, 1992, p. 45 

2 Andriessen J. E. ºi R. F. van Esch, Globalization discussion note 9301, Ministerie van Economische Zaken den Haag, 1993 

3 Zonele se aflã în competiþie pentru atragerea unor funcþiuni, de exemplu funcþiunea de centru financiar. Fiecare funcþiune necesitã 

existenþa unor factori locaþionali relevanþi cum ar fi: forþa de muncã specializatã, spaþii pentru birouri (blocuri de birouri), infrastructurã. 

Competitivitatea unei zone în atragerea unei anumite funcþiuni depinde de existenþa ºi gradul de acces la factorii locaþionali relevanþi pentru 

acea funcþiune 

4 PATZ - Zona aglomeraþiei urbane ºi zona metropolitanã ale municipiului Bucureºti - Consultarea populaþiei 

5 „Externalitãþile" produse reprezintã una din trãsãturile caracteristice bunurilor ºi serviciilor publice. Externalitãþile pot fi pozitive sau 

negative. Considerând „educaþia - învãþãmântul“ ca unul din serviciile publice, de faptul cã într-o unitate administrativ teritorialã (o comunã, 

spre exemplu) existã o ºcoalã, beneficiazã atât copiii care învaþã la acea ºcoalã, cât ºi cei cu care aceºti copii vin în contact. Oamenii au 

de-a face cu copii mai educaþi, mai politicoºi etc. Pe de altã parte, la ºcoala aflatã în acea localitate pot merge ºi copiii din localitãþile 

învecinate. Un exemplu de externalitate negativã este urmãtorul: într-una din localitãþi se aflã un aeroport, ceea ce pentru situaþia 

economicã a localitãþii respective este un fapt pozitiv. Însã zgomotul fãcut la decolare deasupra localitãþilor situate pe ruta de decolare a 

avioanelor este o externalitate negativã pentru localitãþile respective

I. Zona Metropolitanã Bucureºti - elemente introductive 

Pe de altã parte, administrarea separatã a localitãþilor care compun o posibilã zonã metropolitanã cu 

structurã urban-ruralã conduce la dezechilibre cum ar fi: poluarea, consumul de spaþiu ºi de resurse 

naturale în defavoarea comunelor ºi ineficienþa (în termeni de costuri) în furnizarea de bunuri ºi servicii 

publice (infrastructurã, desecãri ºi asanãri de zone situate parþial pe teritoriul administrativ al oraºului ºi 

parþial pe teritoriul administrativ al comunei). 

Asocierea localitãþilor într-o zonã metropolitanã face posibilã colaborarea în proiecte care implicã, pe 

termen lung, mai multe unitãþi administrativ-teritoriale, atragerea de finanþãri pentru proiectele ample, 

care rezolvã ºi problemele locale. De asemenea, asocierea localitãþilor asigurã dezvoltarea în 

ansamblu ºi, corelatã la întregul teritoriu, mãreºte accesibilitatea zonei, crescând ºansele obþinerii unor 

avantaje comparative în competiþia regionalã. 

5 

I.2. Definirea zonei metropolitane 

O zonã metropolitanã se referã la un teritoriu care conþine un numãr de unitãþi administrativ-teritoriale 

autonome, punându-se accent deopotrivã pe independenþa metropolitanã ºi pe coordonarea afacerilor 

metropolitane (1993, The World Conference, Tokyo). 

În legislaþia româneascã apar mai multe definiri ale conceptului, numit „teritoriu metropolitan” în Legea 

nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului ºi urbanismul ºi „zonã metropolitanã” în Legea 

nr. 351/2001 privind Planul de Amenajare a Teritoriului Naþional - Sectiunea IV Reþeaua de localitãþi. 

Referiri la zona metropolitanã a municipiului Bucureºti apar ºi în OG nr. 53/2002 privind Statutul-cadru 

al unitãþii administrativ-teritoriale, ca ºi în alte legi ºi normative, enumerate mai jos. 

Definiþia oferitã de Legea nr. 350/2001 teritoriului metropolitan este urmãtoarea: „suprafaþa situatã în 

jurul marilor aglomerãri urbane, delimitatã prin studii de specialitate, în cadrul cãreia se creazã relaþii 

reciproce de influenþã în domeniul cãilor de comunicaþie, economic, social, cultural ºi al infrastructurii 

edilitare. De regulã, limita teritoriului metropolitan depãºeºte limita administrativã a localitãþii ºi poate 

depãºi limita judeþului din care face parte." 

Ca urmare, zona/teritoriul metropolitan se referã la suprafaþa definitã prin planurile de amenajare a 

teritoriului ca fiind urbanã sau ruralã, formatã din unitãþi administrativ-teritoriale legal constituite, cu 

planuri urbanistice generale proprii, aprobate, ºi în interiorul cãreia existã sau se stabilesc, în anumite 

împrejurãri, relaþii vizând atingerea unor obiective comune de interes public, în domenii ca infrastructura, 

serviciile publice ºi protecþia mediului. 

În Legea nr. 351/2001, zona metropolitanã este definitã ca „zona constituitã prin asociere, pe bazã de 

parteneriat voluntar, între marile centre urbane ºi localitãþile urbane ºi rurale aflate în zona imediatã, la 

distanþã de pânã la 30 km, între care s-au dezvoltat relaþii de cooperare pe multiple planuri." 

În OG nr. 53/2002, la art. 4 punctele 3 ºi 4 se stipuleazã urmãtoarele: 

„(3) Comunele din jurul municipiului Bucureºti ºi cele din jurul municipiilor de rangul I pot fi organizate 

în zone metropolitane ale municipiului; 

(4) Organizarea ºi funcþionarea zonelor metropolitane se fac potrivit legii.” 

I.3. Suportul legal al constituirii zonei metropolitane 

Suportul legal al organizãrii ºi administrãrii zonelor metropolitane, prin forme de organizare asociativã 

sau prin agenþii economice create în acest scop, este constituit de urmãtoarele acte normative: 

1. Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativã a teritoriului Republicii Socialiste Romania, 

modificatã prin Decretul nr.281/1979 pentru organizarea ca municipii a oraºelor reºedintã de judeþ;


6 

2. Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã ºi regimul juridic al acesteia 

3. Legea nr. 215/2001 a administraþiei publice locale; 

4. Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului ºi urbanismul; 

5. Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naþional - Secþiunea a 

IV-a Reþeaua de localitãþi; 

6. OG nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat; 

7. OG nr. 53/2002 privind Statutul-cadru al unitãþii administrativ-teritoriale; 

8. OG nr. 71/2002 privind organizarea ºi funcþionarea serviciilor publice de administrare a 

domeniului public ºi privat de interes local; 

9. OUG nr. 45/2003 privind finanþele publice locale; 

10. Legea nr. 3/2003 pentru aprobarea OG nr. 71/2002 privind organizarea ºi funcþionarea 

serviciilor publice de administrare a domeniului public ºi privat de interes local; 

11. Legea nr. 326/2001 a serviciilor publice de gospodãrie comunalã; 

12. Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regionalã în România.

II. Dezvoltarea spaþialã a zonei metropolitane 


II.1. Organizare spaþialã - dinamica urbanã 

Configuraþia spaþialã a zonei metropolitane a fost abordatã în materialul de faþã considerând 

organismul urban ca sistem spaþial dinamic, în continuã evoluþie. 

Dinamica dezvoltãrii spaþiale ºi rolul diferiþilor actori implicaþi în dezvoltarea oraºului sunt explicate pe 

larg în Anexa 1, în concordanþã cu teoriile unanim acceptate în literatura din domeniul managementului 

urban. 

7 

Pentru a studia dinamica dezvoltãrii oraºului Bucureºti cu zona sa înconjurãtoare schiþãm pe scurt 

etapele ciclului de viaþã urban (dezvoltarea ºi declinul oraºului) în corelaþie cu etapele dezvoltãrii 

economice ºi sociale parcurse de oraº. Mai explicit, fiecare fazã de dezvoltare economicã ºi socialã a 

oraºului este tradusã într-o anumitã configuraþie spaþialã a acestuia ºi constituie stadii de evoluþie în ciclul 

de viaþã urban. 

În literatura de specialitate sunt considerate urmãtoarele 4 faze ale ciclului de viaþã urban, corespunzãtoare 

etapelor de dezvoltare economicã ºi socialã (pentru detalii, vezi Anexa 1), dupã cum 

urmeazã: 

1. Industrializarea, exprimatã în plan spaþial prin Urbanizare. Trãsãturi: 

- prioritate acordatã creºterii economice; 

- amplasarea economiilor de scarã (ex.: industria energeticã); 

- dezvoltarea transportului public local. 

2. Dezvoltarea sectoarelor transport ºi servicii, exprimatã în plan spaþial prin Suburbanizare 

(deconcentrare a construcþiilor). Trãsãturi: 

- creºtere rapidã a prosperitãþii; 

- creºtere rapidã a numãrului de posesori de autoturisme; 

- dezvoltarea infrastructurii pentru transport devine o prioritate a politicii guvernamentale; 

- creºtere rapidã a spaþiilor de birouri; 

- conturarea zonei metropolitane ºi periurbane. 

3. Aprecierea sporitã a cadrului (natural) de viaþã, exprimatã în plan spaþial prin Dezurbanizare 

(deconcentrare accentuatã). Trãsãturi: 

- creºtere rapidã a preþului energiei; 

- micºorarea dimensiunii familiei medii (numãr de membri pe familie); 

- politici guvernamentale îndreptate, în special, cãtre dezvoltarea transportului public; 

- renovare urbanã ºi planificare spaþialã. 

4. Dezvoltarea sectorului informaþional, tradusã în plan spaþial prin Reurbanizare. Trãsãturi: 

- computerizare puternicã a societãþii; 

- atenþie sporitã acordatã întreprinderilor mici ºi mijlocii; 

- mãrire structuralã a timpului liber. 

Trecerea succintã în revistã a dezvoltãrii spaþiale a localitãþilor, generatã de dezvoltarea economicã ºi 

socialã a acestora, ne va ajuta în analizarea dezvoltãrii spaþiale a Bucureºtilor ºi a relaþiei oraºului cu 

teritoriul înconjurãtor.


II.2. Bucureºti - etape ºi caracteristici ale dezvoltãrii spaþiale ºi relaþia cu 

teritoriul învecinat 

Bucureºti, oraºul capitalã, este ºi cel mai mare oraº al þãrii, cu o populaþie de 1.926.334 de locuitori ºi 

cu o suprafaþã de cca. 238 kmp 6 . În acelaºi timp, oraºul reprezintã ºi centrul politic ºi administrativ al 

þãrii. 

8 

Capitala este înconjuratã de 14 unitãþi administrativ-teritoriale limtrofe (fostele „comune suburbane" - dar 

care îºi menþin caracterul suburban în termeni de infrastructurã, dotãri, economie, densitate, structurã 

spaþialã ºi mod de viaþã) unele cu teritorii aparþinãtoare incluse în interiorul ºoselei de centurã a oraºului, 

aflate într-o strânsã legãturã economicã, funcþionalã ºi spaþialã cu oraºul. 

Cele 14 unitãþi administrativ teritoriale sunt: 

- comunele Dobroeºti ºi Pantelimon la est (cu tot teritoriul în interiorul ºoselei de centurã, legate 

spaþial de oraº); 

- comuna Glina, în sud-est, în afara ºoselei de centurã; 

- comunele Jilava ºi Mãgurele în sud ºi sud-vest, în afara ºoselei de centurã; 

- comunele Bragadiru ºi Domneºti în vest, în afara centurii; 

- comuna Chiajna, la vest, în interiorul centurii; 

- comuna Mogoºoaia în nord-vest, în afara ºoselei de centurã; 

- comuna Tunari, la nord-est; 

- oraºul Voluntari, de asemenea la nord-est; 

- oraºul Otopeni la nord - aici este localizat ºi Aeroportul Internaþional Bucureºti-Otopeni „Henri 

Coandã"; 

- oraºul Popeºti-Leordeni, în sud-est, în interiorul ºoselei de centurã, legatã spaþial de oraº, cu acces 

ºi structurã a zonei de locuinþe pe lot ca a locuinþelor situate la nord de platforma IMGB; 

- oraºul Chitila, în nord-vest, legat spaþial de capitalã, situat parþial în interiorul ºi parþial în afara 

ºoselei de centurã. 

Existenþa în Bucureºti a unei masive concentrãri de populaþie, de activitãþi economice ºi locuri de muncã, 

împreunã cu influenþa exercitatã de oraº în regiunea înconjurãtoare, au condus la situaþia lipsei oraºelor 

mari pe o razã de cca. 200 km în jurul capitalei. Cu excepþia municipiului Ploieºti, situat la cca. 60 km 

nord de Bucureºti, cele mai apropiate oraºe-municipiu semnificative sunt Craiova (spre vest), Constanþa 

(la est) ºi Brasov (la nord). 

În interiorul razei de 60 de km sunt cuprinse oraºe mici, ridicate la rang de oraº în ultimul deceniu al 

regimului communist, ca ºi dupã 1990. Existã însã oraºele tradiþionale, Giurgiu (la sud) ºi Olteniþa 

(la sud-est), porturi la Dunãre, caracterizate prin activitãþi economice de tip preponderent urban, 

conformaþie spaþialã ºi mod de viaþã urbane. 

O situaþie aparte, care trebuie menþionatã, poate fi constatatã în cazul oraºului Otopeni, un oraº de mici 

dimensiuni, situat la cca. 17 km nord de Bucureºti, în care este amplasat Aeroportul Internaþional 

Bucureºti-Otopeni „Henri Coandã". Situat pe Drumul Naþional 1, una din principalele rute de transport 

auto spre nordul ºi vestul þãrii, oraºul s-a dovedit atractiv în ultimii ani ºi pentru localizarea altor activitãþi 

economice, mai ales în sfera comerþ-servicii; activitatea economicã tradiþionalã - agricultura, coexitând 

cu acestea. Având o populaþie stabilã, implicatã în economia localã, oraºul furnizeazã mai puþini 

navetiºti zilnici spre Bucureºti decât restul localitãþilor înconjurãtoare. 

În contextul cadrului teoretic expus anterior, privitor la dezvoltarea spaþialã a metropolei, oraºul Otopeni 

poate fi considerat unul din polii urbani de creºtere situaþi pe primul inel, iar oraºele Voluntari ºi Popeºti- 

Leordeni pot fi considerate spaþii de extindere a zonei urbane bucureºtene. 

6 Date conform Anuarului Statistic 2003, pp. 8-9. Numãrul de locuitori reprezintã populaþia recenzatã la data de 18.03.2002, iar 

suprafaþa a fost consideratã la data de 31.12.2002


*** 

Analizând dinamica spaþialã a dezvoltãrii oraºului în ultimii ani, constatãm cã Bucureºtii parcurg la ora 

actualã faza a II-a a ciclului de viaþã urbanã - suburbanizarea (cu înþelesul de deconcentrare spaþialã) - 

cum a fost definitã în modelul teoretic expus. Acesta este ºi momentul de apariþie ºi intensificare a relaþiei 

metropolei cu zona sa metropolitanã. 

Pentru o analizã detaliatã a etapelor ºi caracteristicilor dezvoltãrii spaþiale a Bucureºtilor, în corelaþie 

cu dezvoltarea economico-socialã a oraºului începând cu perioada interbelicã ºi pânã în prezent 

puteþi consulta Anexa 2. 

Trebuie sã subliniem însã cã, la ora actualã, dezvoltarea capitalei ºi a unitãþilor administrativ-teritoriale 

apropiate este spontanã ºi necontrolatã, fãrã a se înscrie într-o strategie mai amplã a amenajãrii 

teritoriului, fãrã o implicare autoritarã a administraþiei locale ºi cu modificãri ale Planului Urbanistic 

General (PUG) ghidate de interesele investiþionale de moment ale sectorului privat. 

9 

În ultimii ani, administraþia publicã a manifestat un total dezinteres în privinþa dezvoltãrii spaþiale a 

oraºului. Acesta s-a extins necontrolat, în absenþa unei viziuni integratoare, declarate, cu privire la 

dezvoltarea sa, de tipul: „urmãrim ca oraºul sã devinã un important centru financiar regional…" sau „un 

centru important în educaþie ºi învãþãmânt", viziunea declaratã fiind apoi susþinutã printr-o planificare 

coerentã a dezvoltãrii, prin strategii ºi planuri de acþiune. 

Operaþiunile de introducere în intravilan de terenuri, în funcþie de interese investiþionale, au dus la 

iniþierea de PUZ-uri de cãtre investitorii privaþi, neintegrate într-o strategie de dezvoltare a sectoarelor 

tradusã în PUZ-uri ale sectoarelor. 

Abia în decembrie 2000 a fost aprobat Planul Urbanistic General al municipiului Bucureºti, care a 

devenit operaþional în 2001. În general, PUG-ul defineºte cu o anumitã precizie rezultatele pe care 

administraþia publicã urmãreºte sã le obþinã pe termen lung ºi asigurã o continuitate a politicii de 

dezvoltare localã. În planificarea strategiei de dezvoltare, administraþia ar trebui sã ia în consideraþie 

câteva scenarii alternative ºi sã evalueze rezultatele împreunã cu partenerii din sectorul public ºi privat. 

Pentru sectorul privat PUG-ul limiteazã riscurile determinate de rezultate imprevizibile ale investiþiilor 

proprii; totodatã o continuitate a politicii de dezvoltare induce un caracter de stabilitate, atractiv pentru 

investitori. 

În planificarea strategiilor de dezvoltare, partenerii din sectorul public ar fi trebuit sã fie administraþiile 

locale ale localitãþilor învecinate Bucureºtiului. 

Administraþia localã a capitalei nu s-a corelat cu administraþiile localitãþilor învecinate în proiecte de 

dezvoltare comune ºi, în general, s-a menþinut o lipsã de comunicare la nivelul administraþiilor locale din 

Bucureºti ºi localitãþile învecinate. 

Planurile urbanistice generale nu s-au corelat între ele ºi, mai mult, nu s-au corelat cu planurile de 

amenajare a teritorului, în aºa fel încât s-au creat situaþii de nerezolvat în privinþa continuitãþii traseelor 

arterelor de circulaþie - autostrãzi care leagã oraºul ºi regiunea de restul þãrii. 

Neimplicarea administraþiei publice în dezvoltarea spaþialã a oraºului s-a manifestat ºi prin neimplicarea 

în furnizarea utilitãþilor în zonele construite, care ar trebui sã fie teritorii urbanizate, echipate la nivel 

urban. 

Dezvoltãrile din ultimii ani, în zone care aparþin parþial comunelor ºi oraºelor ºi parþial capitalei, dau 

posibilitatea asocierii în proiecte comune de furnizare a infrastructurii în aceste zone, promovând o 

cooperare în rezolvarea acestei probleme la nivel metropolitan.


II.3. Bucureºti - dezvoltarea spaþialã în relaþie cu teritoriul învecinat ºi 

conformarea Zonei Metropolitane 

10 

Configuraþia spaþialã a zonei metropolitane va fi hotãrâtã de consiliile locale care se asociazã voluntar 

în vederea constituirii acestei zone. Conformaþia spaþialã poate avea una din urmãtoarele forme 7 : 

- dezvoltarea zonei metropolitane prin dezvoltarea nucleului central ºi realizarea unei continuitãþi 

spaþiale/teritoriale între localitãþi; 

- dezvoltarea unui teritoriu metropolitan conþinând funcþiuni dispersate (specializate) în fiecare din 

localitãþi; 

- dezvoltarea unui teritoriu metropolitan prin dezvoltarea localitãþilor suburbane municipiului ca 

centre cu caracter secundar; 

- dezvoltarea unui teritoriu metropolitan dezvoltat liniar pe coridoare de dezvoltare între localitãþi. 

În decizia asupra tipului de dezvoltare preconizat trebuie luate în considerare ºi aspecte legate de 

topografia terenului, teren utilizabil (disponibil) la nivel urban ºi rural, resurse de apã ºi energetice 

existente, caracteristici de mediu, inclusiv riscuri de producere de calamitãþi naturale. Totodatã, trebuie 

respectate câteva principii: 

- o creºtere stãpânitã; 

- un mediu salvat; 

- transporturi ameliorate; 

- servicii îmbunãtãþite. 

Figura 1 preluatã din Planul Urbanistic General al Municipiul Bucureºti încearcã sã identifice primul inel 

al posibililor poli de dezvoltare urbanã ºi localitãþile situate pe inelul al doilea. 

Planºa 1: Aglomeraþia urbanã ºi zona metropolitanã ale municipiului Bucureºti - analiza situaþiei existente 

Sursa: “PATZ - Zona aglomeraþiei urbane ºi zona metropolitanã ale municipiului Bucureºti, actualizare ºi analizã 

situaþie existentã, diagnozã, reglementãri, model digital al terenului, plan de acþiune, programe prioritare.” 

7 PATZ - Zona aglomeraþiei urbane ºi zona metropolitanã ale Municipiului Bucureºti, actualizare ºi analizã situaþie existentã, diagnozã, 

reglementãri, model digital al terenului, plan de acþiune, programe prioritare, 2004


II.4. Conformarea spaþialã a zonelor metropolitane - experienþa 

germanã 8 ºi experienþa britanicã 

Experienþele de conformare spaþialã a zonei metropolitane relatate mai jos au la bazã pincipiile 

„creºterii controlate" ºi „mediului salvat". 

O iniþiativã de dezvoltarea spaþialã regionalã a fost lansatã în Germania ca reacþie la dezvoltarea 

necontrolatã a unui teritoriu, prin umplerea neraþionalã a spaþiului cu construcþii în dauna peisajului 

armonizat cu spaþii verzi, situaþie întâlnitã ºi în cazul dezvoltãrii necontrolate a Bucureºtilor în ultimii ani. 

În cazul Germaniei, reacþia a constat în constituirea în jurul Berlinului, în parteneriat cu landul 

Brandenburg, în centrul cãruia este poziþionat oraºul, a opt parcuri regionale dispuse radial, care 

formeazã împreunã cu Berlinul o regiune de tip metropolitan. Construirea parcurilor metropolitane a 

urmãrit valorificarea potenþialului economic prin crearea de noi locuri de muncã ºi valorificarea 

potenþialului recreaþional. Au fost introduse în proiect zone consacrate ca spaþii recreaþionale, dar ºi zone 

care nu aveau un potenþial atractiv la demararea proiectului. 

11 

La pornirea proiectului s-au inventariat oportunitãþile existente, s-au gãsit soluþii pentru îmbunãtãþirea 

peisajului, iar resursa umanã existentã în zonã a fost pregãtitã pentru practicarea serviciilor turistice ºi de 

marketing. La nivelul parcurilor s-a înregistrat o competiþie în atragerea vizitatorilor, care s-a concretizat 

în creºtere economicã la nivelul parcurilor ºi în satisfacþia locuitorilor metropolei de a gãsi spaþii 

recreaþionale civilizate în apropierea capitalei. Un alt efect al constituirii parcurilor metropolitane a fost 

dezvoltarea spaþialã controlatã în domeniul construcþiilor. 

Parcul regional reprezintã o zonã în prelungirea capitalei, cu suprafeþe între 25.000 ha ºi 45.000 ha, 

costituitã în cadrul localitãþilor ºi peisajului existente. Dezvoltarea spaþialã a acestuia ºi îmbunãtãþirile 

aduse peisajului au fost stabilite de comun acord între primãriile, asociaþiile cetãþeneºti, firmele de 

consultanþã specializate în amenajarea teritoriului ºi coordonate de autorii proiectului. 

*** 

Experienþa britanicã 9 în domeniu a avut ca punct de plecare tot controlul asupra întinderii necontrolate 

a zonelor construite, salvgardarea mediului ºi a zonelor rurale valoroase. Conceptul cu care s-a operat 

în dezvoltarea spaþialã a zonelor metropolitane a fost cel de „centurã verde" (green belt), concept 

prezent ºi în PUG-ul municipiului Bucureºti. 

În tradiþia unei politici de control al dezvoltãrii spaþiale, pusã la punct în 1955 ºi valabilã ºi astãzi, 

ministerul coordonator al Amenãjarii Teritoriului ºi Urbanismului din Marea Britanie a emis în 1988 

„Planning Policy Guidance no. 2 - Green Belts". Prin acest Ghid al politicii de proiectare-planificare se 

propune pãstrarea unei rezerve de spaþii publice ºi de recreere conþinând spaþii libere - „open spaces". 

O primã propunere oficialã în acest sens a fost fãcutã în 1935 ºi apoi reluatã în 1955 printr-o circularã 

a guvernului, care invita autoritãþile implicate în planificarea fizicã sã implementeze aceastã politicã. 

Proces de iniþiativã la nivel local ºi aprobare la nivel central, constituirea centurilor verzi se continuã ºi 

azi, pentru un numãr de 15 localitãþi existând zone aprobate. 

Centurile verzi aprobate prin planul de amenajare a teritoriului ocupã cca. 1.800.000 ha, reprezentând 

14% din teritoriul Angliei, cu dimensiuni de la 480.000 ha în jurul Londrei pânã la cca. 800.000 ha la 

Burton on Trent. Politica centurilor verzi prevede accesul populaþiei urbane, pentru sport ºi recreere, la 

spaþiul deschis cu caracter „rural". Extinderea în aceste zone a funcþiei de recreere în detrimentul celei 

pentru hranã, care necesitã astãzi suprafeþe mai mici de teren, este consideratã normalã. 

8 URBANPROIECT, Experienþa germanã - Parcurile Regionale, p. 4 

9 Nãdejde, ªerban, Gânduri pentru mai departe - Bucureºti ºi zona sa metropolitanã, Arhitext Design nr. 6/1996, p. 5


Delimitarea centurilor verzi se realizeazã în planurile de amenajare a teritoriului ºi se detaliazã în 

planurile locale, echivalente ale PAT-ului orãºenesc sau comunal. Odatã stabilite ºi aprobate, limitele 

centurii verzi se pot schimba numai în circumstanþe excepþionale. 

12 

Obiectivele principale ale politicii centurilor verzi privesc: 

- controlul asupra întinderii fãrã restricþie a zonelor construite; 

- salvgardarea zonelor rurale valoroase; 

- evitarea contopirilor în cazul oraºelor învecinate; 

- pãstrarea caracterului special al oraºelor istorice; 

- sprijinirea regenerãrii urbane. 

Caracteristica generalã a centurilor verzi o constituie nevoia permanentã de menþinere a protecþiei într-o 

perspectivã din ce în ce mai îndepãrtatã. 

Din literatura de specialitate în problemele aglomerãrilor urbane, aºa cum apar ele în þãrile europene 

dezvoltate, rezultã cã în toate cazurile se urmãreºte „stãpânirea creºterii prin stãpânirea spaþiului"; 

dezvoltarea urbanã se orienteazã prin politici specifice cãtre tipologia „descentralizãrii concentrate", 

încurajându-se dezvoltarea de poli independenþi de marile aglomerãri urbane. Statul încurajeazã 

dezvoltarea unor astfel de localitãþi aflate în bazinele marilor oraºe prin investiþii în infrastructurã, 

învãþãmânt superior etc. 

*** 

Abordarea diferitã a dezvoltãrii spaþiale a zonelor metropolitane, în Marea Britanie, are ca punct central 

noþiunea de „metropolitan counties" 10 , care se traduce prin Comitat metropolitan. 

Zona metropolitanã este astfel definitã ca un teritoriu administrativ comparabil ca suprafaþã cu un judeþ, 

dar care este polarizatã ºi a cãrei dezvoltare este influenþatã de existenþa unui puternic centru urban. 

În Marea Britanie existã 7 astfel de „judeþe metropolitane”. 

Experienþa britanicã dovedeºte ca viabil acest punct de vedere pragmatic, care acceptã existenþa în 

paralel a douã tipuri de unitãþi administrativ-teritoriale din clasa judeþelor, unele aºa-zis „normale" ºi cele 

metropolitane, cu caracteristici influenþate net de existenþa metropolei, cu o populaþie în general de peste 

un milion de locuitori. 

În cazul þãrii noastre este evident cã o abordare de acest tip se poate aplica numai în cazul Bucureºtilor, 

singurul oraº în jurul cãruia s-ar putea organiza un judeþ metropolitan. Conform acestui punct de vedere 

se poate folosi denumirea de zonã metropolitanã cu privire la un teritoriu format din mici unitãþi 

administrative aflate sub imediata influenþã a oraºului Bucureºti, oraº cu cca. 2 milioane de locuitori. 

Acest teritoriu poate fi delimitat pe crierii de naturã tradiþionalã, spaþial geograficã, social-demograficã 

ºi economico-funcþionale. Unul din principalele considerente al delimitãrii teritoriale poate fi acela al 

tradiþiei de funcþionare administrativã ca judeþ între anii 1918-1950 ºi 1968-1981, pânã la înfiinþarea 

Sectorului Agricol Ilfov (vezi planºele de mai jos). 

Printr-o astfel de delimitare, zona metropolitanã ar cuprinde teritoriul care îi era tradiþional subordonat 

funcþional ºi administrativ ºi în care sunt cuprinse importante zone agricole, surse de alimentare cu apã 

ºi dotãrile aferente, zonele de agrement, cãile de comunicaþie care se relaþioneazã cu reþeaua 

europeanã ºi o potenþialã legãturã la Dunãre. 


reglementãri, model digital al terenului, plan de acþiune, programe prioritare, 2004.


În planºele 11 care urmeazã este prezentatã Evoluþia istoricã a organizãrii administrativ 

teritoriale a metropolei ºi a teritoriilor adiacente, perioadele1918-1950, 1950-1968, 

1968-1981, dupã 1981 ºi o analizã comparativã, la aceeaºi scarã, a teritoriului cuprins de judeþ în 

diferite perioade. 

În perioada 1918-1950 (datã de 

referinþã - recensãmântul din 1930) 

Bucureºtiul era cuprins în cadrul Judeþului 

Ilfov: 

13 

- Municipiul era înconjurat cu o coroanã de 

12 comune suburbane; 

- Judeþul Ilfov era compus din 7 plãºi plus 

Municipiul Bucureºti ºi comunele sale 

suburbane. 

Populaþia (loc.) Suprafaþa (km 2 ) Densitatea (loc./km 2 ) 

Judeþul Ilfov 999.562 5.780 173 

(Din care) Municipiul Bucureºti 639.040 78 8.139 

În perioada 1950-1968, Bucureºtiul era cuprins în cadrul Regiunii Bucureºti. 

- Municipiul se numea Oraºul Republican Bucureºti, cu un teritoriu administrativ înconjurãtor ce includea 

28 de comune, arondate celor 8 raioane ale Bucureºtiului; 

- Regiunea Bucureºti era compusã din 15 raioane ºi din Oraºul Republican ºi includea actualele judeþe 

Teleorman, Giurgiu, Cãlãraºi, Ialomiþa, Ilfov ºi o parte din sudul judeþului Dâmboviþa. 


Judeþul Ilfov 1.649.493 20.480 187 

(Din care) Oraºul Republican 

Bucureºti 

1.596.454 970 1.646 

*Conform Recensãmântului din 1966 


reglementãri, model digital al terenului, plan de acþiune, programe prioritare, 2004


În perioada 1968 - 1981, Bucureºtiul era din 

nou cuprins în cadrul Judeþului Ilfov (dar nu cel 

istoric, ci unul ce includea o mare parte din fostul 

Judeþ Vlaºca). 

14 

- Municipiul era înconjurat de 12 comune 

suburbane (altele decât cele antebelice). 


Judeþul Ilfov 2.714.389 8.830 307 

(Din care) Municipiul Bucureºti 1.934.025 605 3.197 

*Conform Recensãmântului din 1977 

În perioada dupã 1981, prin înfiinþarea 

judeþelor Giurgiu ºi Cãlãraºi se desfiinþeazã judeþul 

Ilfov. Totodatã, în jurul municipiului Bucureºti se 

înfiinþeazã Sectorul Agricol Ilfov, care includea un 

oraº (Buftea) ºi 29 de comune, printre care ºi cele 

12 comune foste suburbane. 

Ulterior, o serie de comune au fost trecute de la 

Judeþul Giurgiu la S.A.I (Judeþul Ilfov), în prezent 

fiind incluse 3 oraºe ºi 36 de comune. 


Municipiul Bucureºti ºi S.A.I. (Ilfov) 2.354.510 1.821 1.293 

(Din care) Municipiul Bucureºti 2.067.545 228 9.055 

*Conform Recensãmântului din 1992


Bucureºti - organizare administrativã 

15 

Comparaþie la aceeaºi scarã


III. Obiective ºi domenii de cooperare, modele de constituire ºi 

administrare ale zonei metropolitane 

În capitolul 1 au fost prezentate motivaþia înfiinþãrii zonelor metropolitane ºi legislaþia în vigoare care 

sprijinã asocierea localitãþilor dintr-un teritoriu în vederea dezvoltãrii integrate a acestora ºi obþinerii de 

beneficii comune - îmbunãtãþirea calitãþii vieþii locuitorilor ºi furnizarea de servicii ºi utilitãþi publice. 

16 

Dupã ce au fost trecute în revistã principiile spaþiale de dezvoltare care definesc metropola ºi zona 

metropolitanã ºi au fost prezentate diverse modele de abordare a dezvoltãrii fizice a unui teritoriu/ 

regiune metropolitanã, capitolul de faþã se va referi la componenta instituþionalã a procesului, ºi anume 

implicarea autoritãþilor publice locale. 

III.1. Obiective de cooperare 

Localitãþile urbane ºi/sau rurale se asociazã ºi constituie zona metropolitanã având ca obiectiv general 

crearea ºi apoi folosirea un avantaj instituþional pentru îmbunãtãþirea calitãþii vieþii, ridicarea nivelului de 

dezvoltare a zonei ºi pentru a oferi, prin redistribuire, grupurilor dezavantajate acces la beneficiile 

dezvoltãrii economice ºi sociale. 

Obiective specifice: 

Localitãþile constituite în zona metropolitanã coopereazã în scopul: 

- înlãturãrii disparitãþilor dintre localitãþi în condiþiile indicatorilor, elementelor ºi nivelului de dotare, 

prevãzute de Lege (Legea nr. 351/2001- PATN - Secþiunea a IV-a Reþeaua de localitãþi); 

- îmbunãtãþirea calitãþii vieþii; 

- creºterea competitivitãþii economice a localitãþilor din zona metropolitanã faþã de regiunile învecinate. 

III.2. Domenii de cooperare 

Pe baza analizei situaþiei din teritoriu în privinþa densitãþii, tipului de locuire, relaþiei dintre locuinþe ºi locul 

de muncã în termeni de costuri de trafic, costuri de mediu, timp dedicat navetei zilnice, calitatea ºi 

cantitatea dotãrilor/facilitãþilor de tip urban, a rezervelor de teren cu potenþial locaþional pentru locuinþe 

ºi activitãþi economice, a aspectelor legate de mediu ºi calitatea cadrului natural, localitãþile din Zona 

Metropolitanã Bucureºti pot coopera în urmãtoarele domeniile menþionate mai jos. 

III.2.1. Forme teritoriale de dezvoltare 

Acest aspect a fost analizat în Capitolul II - forme de dezvoltare ºi organizare spaþialã. 

III.2.2. Locuinþe 

Dezvoltarea sectorului „locuinþe“ trebuie planificatã ca amplasare în teritoriu pentru a balansa 

dezvoltarea necontrolatã ºi întâmplãtoare din ultimii ani prin: 

- identificarea tipului de locuinþe existente; 

- integrarea prevederilor PUG-urilor localitãþilor în privinþa amplasamentelor zonelor de locuit; 

- evaluarea solicitãrilor existente la nivelul comunitãþilor în privinþa locuinþelor - cantitativ ºi calitativ; 

- evaluarea capacitãþilor de platã a grupurilor sociale din zona metropolitanã - capacitatea de a 

se califica pentru credite pe piaþa finaciarã sau necesitatea furnizãrii de locuinþe sociale; 

- identificarea politicilor existente în privinþa locuinþelor; 

- alegerea formelor de realizare a locuinþelor din punct de vedere instituþional (agenþii de locuinþe, 

servicii proprii ale asociaþiei de dezvoltare etc.).

III. Obiective ºi domenii de cooperare, modele de constituire ºi administrare ale zonei metropolitane 

III.2.3. Dezvoltare economicã 

Primul aspect care trebuie luat în consideraþie, pentru a preveni declinul sistemului urban, este 

diversificarea activitãþilor economice atrase. Totodatã, cooperarea în domeniul economic trebuie sã 

urmãreascã optimizarea creºterii. Trebuie considerate urmãtoarele criterii: 

- evidenþierea factorilor locaþionali relevanþi pentru amplasarea de activitãþi economice: formarea 

forþei de muncã existente, mãrirea accesibilitãþii zonei, echiparea cu infrastructurã; 

- creºterea numãrului de activitãþi economice legal înregistrate (aducãtoare de venituri la buget); 

- beneficiile generate de municipiu comunelor învecinate prin oferta de servicii publice, 

infrastructurã; 

- efectul migraþiei dinspre comune cãtre oraº în termenii costurilor de transport ºi de mediu. 

17 

III.2.4. Infrastructura: investiþii pentru realizare ºi întreþinere 

Infrastructura este unul din cei mai importanþi factorii locaþionali. Ca urmare, entitãþile administrativ 

teritoriale vor construi ºi întreþine: 

- drumurile publice; se vor armoniza prevederile PUG-urilor ºi PAT-urilor pentru obþinerea 

coridoarelor de transport/comunicaþie; 

- reþelele de apã, canalizare, electricitate, telefonie, termoficare - acolo unde este cazul; 

- gazul natural; 

- transportul public; 

- educaþia ºi cultura; 

- sãnãtatea; 

- managementul deºeurilor; 

- pompierii ºi siguranþa cetãþenilor. 

III.2.5. Finanþarea serviciilor publice 

Localitãþile componente îºi vor coordona politicile fiscale, de chirii ale spaþiilor publice, vor identifica 

transferurile de la bugetul central ºi sursele de finanþare extrabugetare/programele de asistenþã 

internaþionale. 

III.2.6. Managementul terenurilor 

Se vor corela politicile locale privind valoarea terenurilor ºi valoarea de impozitare a acestora, cu scopul 

de a se obþine un avantaj competitiv în atragerea investiþiilor cu coeficient de multiplicare sporit. Se vor 

realiza urmãtoarele activitãþi: 

- activitãþi de înregistrare a titlurilor de proprietate; 

- activitatea de recenzare a terenului proprietate municipalã ºi de realizare a patrimoniului; 

- activitãþi de evaluare a terenurilor; 

- elaborarea de politici specifice privind terenul urban neocupat cu clãdiri ºi pentru crearea 

centurilor verzi de protecþie; 

- analiza economicã din care sã rezulte propunerile pentru valorile POT ºi CUT în regulamentele 

aferente documentaþiilor de urbanism; 

- analiza economicã de fundamentare a valorii impozitului pe teren. 

III.2.7. Modul de utilizare a terenului 

Utilizarea funcþionalã a terenului în zona metropolitanã se va stabili prin documentaþii de urbanism 

(corelate între ele ºi cu documentaþiile de amenajare a teritoriului aprobate), iniþiate ºi elaborate prin 

grija autoritãþii administrative locale.


Se vor urmãri: 

- delimitarea zonei metropolitane; 

- zonificarea funcþionalã a teritoriului metropolitan - pe tipuri de activitãþi; 

- lucrãri de ameliorare a condiþiilor de mediu ºi prevenire a calamitãþilor naturale; 

- determinarea capacitãþii de utilizare a terenului prin utilizarea în regulamentele de urbanism a 

densitãþii de locuire ºi a regulamentelor de parcelare; 

- stabilirea condiþiilor privind conservarea valorilor de patrimoniu. 

18 

III.2.8. Politici energetice 

Se va formula un plan comun de adaptare a situaþiei energetice la nivelul consiliilor locale, privind 

coordonarea activitãþilor de producþie, distribuþie ºi consum. Se vor coordona urmãtoarele aspecte: 

- realizarea reþelei de transport; 

- modul de distribuþie a utilitãþilor publice; 

- modul de proiectare a clãdirilor din punctul de vedere al conservãrii energiei; 

- identificarea de resurse alternative; 

III.2.9. Mediul 

Autoritatea administrativã va identifica problemele de mediu, va identifica persoanele fizice ºi/sau 

juridice rãspunzãtoare pentru generarea problemelor ºi a dezvolta planuri de acþiune, în condiþiile 

prognozei creºterii demografice ºi economice, urmãrindu-se urmãtoarele: 

- promovarea mãsurilor de prevenire a deteriorãrii mediului; 

- prezervarea caracteristicilor naturale existente; 

- realizarea unor studii de impact asupra mediului în cazul anumitor investiþii care ar putea conduce 

la deteriorarea cadrului natural ºi calitãþii vieþii; 

III.2.10. Organizare instituþionalã ºi resurse umane 

Autoritatea administrativã metropolitanã va pune în practicã planurile de dezvoltare urmãrind 

urmãtoarele domenii: 

a. Aplicarea planului de dezvoltare: 

- coordonarea cu Consiliul Judeþean; 

- coordonarea cu PATJ ºi PUG din fiecare localitate; 

- coordonare cu politica fiscalã a localitãþilor. 

b. Comunicarea: 

- implicarea comunitãþilor pe parcursul elaborãrii planurilor de dezvoltare; 

- realizarea unei bãnci de date la nivel metropolitan ºi stabilirea condiþiilor de administrare; 

- comunicarea cãtre populaþie a condiþiilor de aprobare a planurilor ºi de schimbare a conþinutului 

acestora. 

c. Marketing-ul zonei metropolitane: 

- promovarea investiþiilor; 

- promovarea resurselor locale; 

- promovarea imaginii zonei metropolitane. 

d. Ridicarea nivelului profesional al personalului administraþiei publice locale: 

- planuri de pregãtire comunã pentru personal în problemele specifice localitãþilor din zonele 

metropolitane; 

- organizarea periodicã de sesiuni de instruire pentru ridicarea nivelului de calificare.


III.3. Forme de constituire ºi administrare ale Zonei Metropolitane 

Bucureºti 12 

În cazul configurãrii Zonei Metropolitane Bucureºti, în conformitate cu art. 1 al Constituþiei României 

privind unitatea statului, se va þine cont de urmãtoarele principii: 

(1) Zona metropolitanã se va constitui fãrã sã contrazicã planurile de amenajare a teritoriului PATN, 

PATJ Ilfov ºi Planurile Urbanistice Generale ale unitãþilor administrativ teritoriale; 

(2) Se va realiza coordonat cu dorinþele comunitãþilor locale; 

(3) Nu va genera externalitãþi negative asupra celorlalte localitãþi din vecinãtate. 

Regiunea metropolitanã poate fi organizatã ºi poate funcþiona în una din urmãtoarele forme: asociere, 

parteneriat public-privat cu statut juridic sau o formã administrativã. În oricare din situaþii, constituirea 

zonei metropolitane este definitã ca „voinþã voluntarã, cu caracter asociativ între consiliile locale în 

scopul realizãrii unor obiective de dezvoltare comune". Mai jos prezentãm câteva posibilitãþi de 

organizarea a zonei metropolitane, de la cooperãri de tip forum pânã la cele de tip agenþie de 

dezvoltare: 

- forme de administrare care se constituie în urma unor acorduri voluntare între entitãþi 

administrative autonome; 

- forme de administrare care pun accent pe aspecte funcþionale ºi deleagã unei agenþii realizarea 

acestei funcþiuni; 

- structuri administrative organizate pe douã niveluri de decizie; 

- forme administrative supuse unei singure autoritãþi rezultate prin fuzionarea autoritãþilor locale 

existente. 

19 

În continuare sunt trecute în revistã câteva forme de organizare ºi funcþionare: forme de organizare de 

tip asociativ dupã modelul francez - Asociaþia Comunitãþilor Locale (ACL), dupã modelul românesc - 

Asociaþia pentru Dezvoltare Zonalã (ADZ) ºi forme de organizare de tip Agenþie Economicã (ADZ). 

III.3.1. Forme de organizare de tip asociativ 

III.3.1. a. Asociaþia Comunitãþilor Locale (ACL) - Modelul Legislaþiei Franceze 13 

1. Motivaþia constituirii: 

Asocierea autoritãþilor locale la nivel metropolitan are ca obiectiv dezvolarea unei comunitãþi teritoriale 

solidarã economic, social ºi cultural. Asocierea este dictatã de faptul cã, pe de o parte, nu toate 

localitãþile au suficiente venituri ºi, pe de altã parte, nu au capacitatea umanã sau/ºi profesionalã de a 

conduce programe ºi proiecte care sã înlãture disparitãþile dintre zone. 

Asocierea îºi propune crearea unor forme de gestiune ºi amenajare prin care nici un teritoriu din zona 

metropolitanã sã nu fie privat de materializarea unui program de îmbunãtãþire a calitãþii vieþii, în general, 

ºi de servicii ºi utilitãþi publice la nivel urban, în special. 

2. Trãsãturi caracteristice: 

Forma prin care asociaþia îºi va realiza obiectivele este cooperarea teritorialã pe bazã de proiect. 

Aceasta solicitã existenþa unei forme de gestiune teritorial administrativã a contractelor pe baza cãrora 

se realizeazã proiectele. 

Contractul va stipula: 

- responsabilitãþile localitãþilor implicate; 

- competenþele transferate cãtre ACL; 

- bugetul ACL format din transfer de la guvern, de la judeþ ºi de la localitãþile din Zona Metropolitanã. 


reglementãri, model digital al terenului, plan de acþiune, programe prioritare, 2004 

13 Ibidem


3. Organizare: 

Asociaþia Comunitãþilor Locale se constituie prin asocierea între consiliile locale în cadrul zonei 

metropolitane. Iniþierea, legalizarea ºi implementarea acestui proces se realizeazã de cãtre consiliile 

locale ºi reprezentanþii lor democratic aleºi. Aceºtia vor trebui sã informeze consiliile locale pe care le 

reprezintã asupra stadiului dezvoltãrii zonei metropolitane. 

20 

ACL este format, similar primãriilor locale, dintr-un Consiliu Zonal cu funcþiuni deliberative ºi un grup cu 

funcþiuni executive. Consiliul Zonal este format din reprezentanþi ai consiliilor locale membre care sunt 

mandataþi pe o perioadã de 4 ani. Numãrul de reprezentanþi ai fiecãrei localitãþi în ACL este determinat 

de dimensiunea localitãþii, dar nici o localitate nu va putea avea mai mult de jumãtate din locurile 

Consiliului Zonal (indiferent dacã aceasta este municipiul Bucureºti). Consiliul va fi ales pe listele 

electorale ale fiecãrei localitãþi la alegerile locale, o datã la 4 ani. 

Consiliul îºi alege un Preºedinte care va prezida întâlnirile Consiliului, va pregãti planurile va realiza 

sarcinile stabilite de Consiliu ºi va reprezenta ACL în contenciosul administrativ. Preºedintele poate 

delega semnãtura directorilor de servicii tehnice ºi poate fi ajutat în îndeplinirea funcþiilor de un vicepreºedinte. 

4. Resurse umane: 

Angajaþii ACL sunt consideraþi funcþionari publici cu funcþii de conducere ºi funcþii executive. Personalul 

se angajeazã prin concurs ºi este numit în funcþie de Preºedintele Consiliului Zonal. ACL poate face 

angãjari pe bazã de contract de servicii temporar. 

Personalul din ACL va fi format din personalul birourilor/serviciilor/departamentelor care au îndeplinit 

competenþa transferatã prin hotãrârea consiliilor locale. Aceasta va proteja cariera funcþionarilor publici, 

prin conservarea avantajelor obtinute în consiliile locale de origine ºi îi va desemna cãtre programele 

de formare specifice noilor responsabilitãþi. 

5. Competenþe, transferul competenþelor: 

Competenþele la nivel metropolitan sunt stabilite de comunitãþile implicate în ACL. Competenþele privesc 

domenii legate de: amenajarea teritoriului, dezvoltare economicã, locuire, infrastructurã, mediu, 

patrimoniu mobil ºi imobil. 

Transferul de competenþe de la nivel local la nivel zonal metropolitan se face cu acceptul majoritãþii 

calificate a localitãþilor implicate ºi urmãrind principiile specializãrii, exclusivitãþii ºi subsidiaritãþii. 

- principiul specializãrii: ACL acþioneaza numai în domeniile de competenþe transferate de consiliile 

locale membre. Intervenþiile ºi cheltuielile realizate într-un domeniu care nu Ie-a fost transferat cu 

acordul majoritãþii calificate sunt ilegale; 

- principiul exclusivitãþii: în momentul în care un consiliu transferã una sau mai multe competenþe 

cãtre ACL, va înceta imediat ºi complet de a mai exercita acea competenþã. Intervenþiile consiliului 

sau primarului în domeniul de competenþã transferat sunt ilegale; 

- principiul subsidiaritãþii: consiliile locale nu vor transfera cãtre ACL decât acele competenþe pe 

care nu sunt în stare sã ºi le asigure. 

6. Resurse financiare: 

Sursele de finanþare ale ACL se constituie din fonduri centrale, locale, la nivel judeþean ºi resurse locale 

la nivelul municipiului ºi al comunelor din zona metropolitanã. Resursele zonei metropolitane sunt 

direcþionate în scopul îndeplinirii competenþelor transferate cãtre ACL.


Transferul de la bugetul central se realizeazã prin: 

(1) O sumã fixã stabilitã de guvern pe o perioadã de 3 ani, repartizatã între comune ºi ACL, indexatã 

anual cu rata inflaþiei; 

(2) Sumele care vin de la guvern ca rezultat al legii finanþelor publice; 

(3) O sumã care va rezulta din mecanismul compensãrii de TVA pentru investiþiile realizate în zona 

periurbanã. 

Transferul de la consiliul judeþean se realizeazã prin sume stabilite de legislaþia în vigoare. Transferul de 

la nivelul local, municipal ºi comunal se constituie din impozitele ºi taxele locale. 

III.3.1. b. Asociaþia pentru Dezvoltare Zonalã (ADZ) - modelul legislaþiei româneºti - 

Legea nr. 215/2001, OG nr. 26/2000 

21 


Scopul constituirii Asociaþiei ca instrument realizat pentru promovarea ºi protejarea intereselor comune 

ale autoritãþilor administraþiei publice locale asociate se precizeazã prin Actul Constitutiv ºi prin Statut - 

conf. OG nr. 26/2000. 


Prin Statutul Asociaþiei se precizeazã natura juridicã a asociaþiei, durata de funcþionare, patrimoniul, 

organele de conducere ºi control ºi atribuþiile acestor organe. ADZ are capacitatea de a înfiinþa societãþi 

comerciale pentru anumite competenþe. 


ADZ rezultã dintr-un parteneriat public-public-privat, ºi este formatã din membri ai sectorului public ºi ai 

sectorului privat, având obiective comune de dezvoltare, care sunt descrise în Statut. 

Membrii asociaþiei pot fi unitãþile administrativ-teritoriale reprezentate în calitatea lor de persoane 

juridice, care îºi exprimã printr-o cerere de aderare dorinþa de a deveni membru al asociaþiei. 

Conducerea politicã/deliberativã este asiguratã de Adunarea Generalã, iar conducerea executivã prin 

Comitetul Director. 

Adunarea Generalã este formatã din primari, viceprimari ºi secretari ai localitãþilor membre ºi se 

întâlneºte cel puþin o datã la 6 luni. Adunarea Generalã are atribuþii privind stabilirea strategiei ºi a 

obiectivelor generale de dezvoltare, bugetul anual al asociaþiei ºi analizarea activitãþii desfãºuratã de 

Comitetul Director ºi Comisia de cenzori. 

Secretarul operativ al ADZ asigurã organizarea ºedinþelor ºi redactarea hotãrârilor. 

Comitetul Director este format dintr-un preºedinte, membri ºi secretar. Comitetul Director este instrumentul 

care asigurã colaborarea cu autoritãþile publice centrale ºi serviciile descentralizate ale acestora, cu 

prefectul ºi cu consiliul judeþean. 

4. Competenþe, transfer de competenþe: 

Competenþele asociaþiei ºi modul de transfer al acestora se vor stabili prin Statutul Asociaþiei. 

Sugerãm ca în cazul transferului de competenþe sã se respecte aceleaºi principii ca în cazul ACL. 

5. Principii de management: 

Agenþia trebuie sã ofere cel mai bun serviciu acordând cea mai bunã valoare banilor pentru serviciul 

respectiv, ca rezultat al eficienþei ºi eficacitãþii sale pe domeniul de competenþã transferat. Se va acorda 

atenþie la redistribuþia beneficiilor obþinute prin proiectele de dezvoltare ale zonei metropolitane cãtre 

populaþia zonei împãrþitã pe grupuri de venit.



Personalul se asigurã respectând aceleaºi principii ca în cazul Asociaþiei Comunitãþilor Locale. 


Resursele Agenþiei se formeazã prin: cotizaþiile membrilor, dobânzi/dividende rezultate din plasarea 

sumelor disponibile, dividendele societãþilor comerciale înfiinþate de ADZ, venituri din activitãþi 

economice, donaþii, sponsorizãri, resurse de la bugetul de stat sau local ºi sume provenite din diverse 

programe ºi proiecte de finanþare precum ºi din activitãþi de consultanþã ºi asistenþã oferite de ADZ. 

22 

III.3.2. Forme de organizare de tip agenþie economicã 

III.3 2.a. Agenþia de Dezvoltare Zonalã 


Înfiinþarea unei Agenþii de Dezvoltare Zonalã rezolvã problemele ridicate de fragmentarea 

administrativã (fiecarea localitate este administratã separat) ºi fragmentarea funcþionalã (fiecare unitate 

administrativã oferã un set de servicii publice). ADZ coordoneazã aceastã fragmentare ºi asigurã 

continuitatea proiectelor derulate pe termen mediu (duratã de 5-7 ani) indiferent de schimbãrile generate 

de ciclurile electorale. 


Constituirea ADZ are la bazã principiul delegãrii unor competenþe de interes local de la autoritatea 

publicã cãtre o organizaþie din afara structurii administrative locale. 

Organizaþia poate fi nou creatã sau o organizaþie publicã existentã supusã procesului de privatizare. 

Structura organizaþionalã are la bazã parteneriatul public-privat prin care se obþine o organizaþie cu 

statut juridic privat, dar care acþioneazã, prin structura consiliului de administraþie, în interes public. 

Ponderea votului reprezentanþilor administraþiei este determinatã de importanþa strategiei de dezvoltare 

economicã a zonei. 

ADZ respectã condiþiile statutare cuprinzând legislaþia, formele de autoritate publicã localã ºi ale 

organizaþiilor descentralizate ale statului în teritoriu. 

ADZ valorificã potenþialul economic al zonei metropolitane pentru care funcþioneazã ºi atrage surse de 

finanþare externe zonei, pentru derularea proiectelor de interes local. 


ADZ este o organizaþie formatã din membri aparþinând sectorului public ºi privat, având obiective 

comune de dezvoltare. 

ADZ poate fi organizatã în una din urmãtoarele forme, conform legislaþiei în vigoare: 

- asociaþie; 

- societate cu rãspundere limitatã; 

- societate pe acþiuni. 

ADZ este formatã dintr-un Consiliu de Administraþie condus de un Comitet ºi un Consiliu Executiv. 

Consiliul de Administraþie este format din membri ai sectorului public ºi privat. În cazul unui Consiliu 

majoritar privat, sectorul public poate sã-ºi aroge dreptul de veto. Preºedintele Consiliului de 

Administraþie face parte de obicei din structurile administraþiei publice, în scopul coordonãrii agenþiei cu 

obiectivele de dezvoltare ale zonei.


Consiliul Executiv este format dintr-un director executiv ºi directori pe programe, în urmãtoarele domenii: 

financiar, planificare ºi servicii tehnice, programe sociale ºi imobiliar/cadastru. Consiliul Executiv are ca 

sarcinã realizarea obiectivelor de dezvoltare, pe bazã de indicatori de performanþã, ºi are dreptul sã 

angajeze personal într-o anumitã limitã. 

Componenþa ºi numãrul de membri în fiecare din structurile enumerate sunt cuprinse în Statutul ºi 

Regulamentul de Funcþionare al ADZ. 

4. Competenþe ADZ ºi principii de management: 

Competenþele delegate ADZ pot fi în domeniile: planificare fizicã, coordonarea investiþiilor ºi 

managementul terenurilor din zona metropolitanã în vederea dezvoltãrii propuse. Agenþia trebuie sã 

ofere cea mai bunã valoare a banilor pentru serviciul oferit, ca rezultat al eficienþei ºi eficacitãþii 

(efficiency & effectivness) prestaþiei sale pe arii de competenþã transferate. 

23 


Agenþia va avea personal format în domeniul managementului programelor, managementului 

proprietãþilor, marketing-ului urban/regional ºi managementului financiar. Personalul va fi plãtit cu salarii 

competitive. 


Resursele financiare se formeazã din: chirii, redevenþe, vânzãri de patrimoniu, licenþe 

comerciale/industriale, fonduri pentru investiþii din proiecte internaþionale/guvern. Resursele sunt 

planificate printr-un plan anual de afaceri ºi printr-un plan de dezvoltare pe 5 ani, aprobate de Consiliul 

de Administraþie al ADZ.


IV. Zona Metropolitanã Oradea - studiu de caz 

Cazul Zonei Metropolitane Oradea este un exemplu de reuºitã în constituirea unei zone metropolitane. 

Zona metropolitanã Oradea s-a constituit în urmã cu circa 5 ani, prin asocierea voluntarã a Consiliului 

Local al municipiului Oradea cu Consiliile Locale Biharia, Cetariu, Nojorid, Oºorhei, Sântandrei ºi 

Sântmartin. 

24 

IV.1. Motivaþia ºi principiile de constituire 

Municipiul Oradea are nevoie de regiunea înconjurãtoare pentru dezvoltare spaþialã, constând în 

amplasarea de funcþiuni consumatoare de teren, pentru transport, funcþiuni de recreere etc. Comunele 

înconjurãtoare au nevoie de dotãrile urbane constând în servicii medicale, culturale, comerciale ºi de 

locurile de muncã oferite de municipiu. 

În scopul dezvoltãrii armonioase a tuturor localitãþilor a fost necesarã asocierea acestora pentru a se 

asigura o planificare comunã ºi un proces comun de luare a deciziilor în privinþa folosirii raþionale a 

resurselor naturale ºi pentru evitarea migraþiei nejustificate. 

Principiile de constituire au avut la bazã coeziunea economicã ºi socialã ºi promovarea unei dezvoltãri 

generale armonioase, bazatã pe principiile subsidiaritãþii, participãrii ºi cooperãrii. 

S-a urmãrit coordonarea politicilor locale pentru a eficientiza funcþionarea pieþei de muncã pe principiul 

creºterii mobilitãþii forþei de muncã în Zona Metropolitanã Oradea. 

Între principiile care stau la baza constituirii zonei metropolitane se aflã ºi folosirea intensivã ºi 

coordonatã, între semnatarii protocolului, a informaþiilor ºi tehnologiilor care guverneazã bãncile de date. 

IV.2. Baza legalã a constituirii Zonei Metropolitane 

Legislaþia în vigoare care a permis ºi a stat la baza creãrii Zonei Metropolitane Oradea este 

reprezentatã de: 

- Legea nr. 351/2001, art. 7 14 ºi 

- Legea nr. 350/2001 art. 27, art. 43 15 . 

Asocierea voluntarã a consiliilor locale enumerate anterior s-a realizat pe baza principiilor de constituire 

enunþate la punctul anterior (C.2) cu stabilirea domeniilor, obiectivelor ºi competenþelor de colaborare 

pe baza unui protocol semnat de toþi reprezentanþii consiliilor locale asociate. 

Forma de organizare este una din formele asociative, de tipul asociaþiei pentru dezvoltare zonalã, care 

a fost prezentatã în capitolul anterior. 

IV.3. Organizare 

Din punct de vedere organizaþional, Zona Metropolitanã este o asociere între consiliile locale în scopul 

realizãrii unor obiective de dezvoltare comune. 

14 „În vederea dezvoltãrii echilibrate a teritoriului din zona Capitalei ºi a municipiilor de rangul I, unitãþile administrativ-teritoriale de bazã din 

aceste zone se pot asocia într-un parteneriat voluntar în scopul înfiinþãrii de zone metropolitane aferentã spaþiului urban" - Legea nr. 351/2001, 

art. 7 

15 „În îndeplinirea atribuþiilor sale în domeniul amenajãrii teritoriului ºi al urbanismului, consiliul local utilizeazã informaþiile din toate 

domeniile de activitate economico-socialã" - Legea nr. 350/2001, art. 27 

„Planul de amenajare a teritoriului zonal are rol director ºi se realizeazã în vederea soluþionãrii unor probleme specifice ale unor teritorii".- 

Legea nr. 350/2001, art. 49

IV. Zona Metropolitanã Oradea - studiu de caz 

Constituirea Asociaþiei s-a realizat în temeiul OG nr. 26/2000 ºi al Legii nr. 215/2001 art. 11 ºi 

art. 12. Constituirea Zonei Metropolitane s-a fãcut în condiþiile pãstrãrii autonomiei administrative ºi 

politice a fiecãrei localitãþi din Zona Metropolitanã. 

Modul de colaborare este reglat prin acte ºi proceduri administrative elaborate, avizate ºi aprobate 

conform legislaþiei în vigoare. Prin crearea Zonei Metropolitane, consiliile semnatare s-au angajat: 

- sã nu creeze enclave cu caracter social, economic sau etnic; 

- sã nu încurajeze forme de segregare de orice tip; 

- sã nu distribuie inegal beneficiile colaborãrii între localitãþi. 

IV.4. Obiective de cooperare 

25 

Cooperarea localitãþilor organizate în Zona Metropolitanã Oradea are la bazã aceleaºi obiective 

enunþate în capitolul III, ºi anume: (1) înlãturarea disparitãþilor dintre localitãþi în condiþiile indicatorilor, 

elementelor ºi nivelului de dotare prevãzute prin lege; (2) îmbunãtãþirea calitãþii vieþii ºi (3) creºterea 

competitivitãþii economice a localitãþilor din zonã faþã de regiunile învecinate. 

IV.5. Domenii de cooperare 

Domeniile de cooperare între localitãþile din Zona Metropolitanã Oradea privesc toate aspectele vieþii 

economico-sociale ºi sunt cele enumerate în capitolul III, cu criteriile respective. 

Menþionãm cã Municipiul Oradea reprezintã sursa dezvoltãrii economice metropolitane, iar cooperarea 

în dezvoltarea economicã urmãreºte optimizarea creºterii economice a întregii Zone Metropolitane pe 

baza creºterii economice a municipiului Oradea, cu beneficiile generate comunelor prin oferta de 

servicii publice ºi infrastructurã.


V. Concluzii 

Zona Metropolitanã poate funcþiona numai în condiþiile în care la baza constituirii acesteia existã 

iniþiativa spontanã a localitãþilor din zonã care au întrezãrit beneficiile de dezvoltare presupuse de 

aceastã asociere. Cooperarea ºi asocierea pe proiecte are la bazã protocoale solid fundamentate ºi 

care sunt asumate ºi respectate întocmai de reprezentanþii localitãþilor semnatare. Localitãþile de tip 

urban/rural aflate în zona de influenþã a Municipiului Bucureºti pot forma zona metropolitanã viitoare. 

26 

Zona extinsã a Municipiului Bucureºti a început sã fie studiatã în mod ºtiinþific încã din anul 1993, 

întocmindu-se studii de fundamentare, proiecte de amenajare a teritoriului zonei ºi strategii de constituire 

ºi dezvoltare a zonei, dar studiile au fost popularizate ºi dezbãtute aproape exclusiv la nivel de experþi, 

fãrã a se organiza dezbateri publice cu pãrþile interesate. 

În paralel, dezvoltarea zonei prezintã deja caracteristicile unei zone metropolitane, fãrã a exista însã ºi 

o planificare strategicã integratã ºi o coordonare instituþionalizatã la nivelul conducerii comunitãþilor 

vecine, astfel încât procesul este practic incontrolabil. 

Accesul la resurse, inclusiv accesarea de fonduri externe pentru dezvoltarea durabilã a zonei poate 

reprezenta un factor favorabil construirii consensului între factorii de decizie din zonã. 

În concluzie, Zona Metropolitanã Bucureºti va fi sigur instituþionalizatã în viitor, ca o soluþie viabilã de 

rezolvare a problemelor comune cu care se confruntã Bucureºtiul ºi localitãþile înconjurãtoare. Se impune 

însã ca modalitatea aleasã pentru implementare sã fie rezultatul unui proces de dezbatere publicã atât 

la nivelul factorilor de decizie ºi a experþilor, cât ºi la nivelul populaþiei potenþial afectate.

Bibliografie 

Bibliografie 

Texte de specialitate 

Andriessen J. E. ºi R. F. van Esch, Globalization discussion note 9301, Ministerie van Economische 

Zaken, Den Haag, 1993; 

Berg, L.. van den, Urban Systems in a dynamic society, Gower, London, 1987; 

27 

Berg, L. van den ºi J. van der Meer, L.H. Claassen, Marketing metropolitan regions, Paper for the 

conference “Marketing of metropolitan regions”, Rotterdam, 8-10 nov. 1991; 

Institutul Naþional de Statisticã, Anuarul Statistic al României, 2003; 

IHS Romania srl, Proiect Bihor sa, Metodologie pentru Întocmirea Documentaþiilor de Amenajare a 

Teritoriului Zonelor Metropolitane - Studiul pilot Oradea; 

Nãdejde, ªerban, Gânduri pentru mai departe - Bucureºti ºi zona sa metropolitanã, Arhitext Design 

nr. 6/1996; 

Thurrow, L., Head to Head; The comming economic battle among Japan, Europe and America, William 

Morrow, New York, 1992; 

URBANPROIECT, Experienþa Germanã - Parcurile Regionale; 

Universitatea Bucureºti - CICADT, Universitatea Bucureºti - CCMESI, Institutul de Economie Naþionalã al 

Academiei Române, Institutul de Geodinamicã al Academiei Române, URBAN PROIECT, IHS Romania 

SRL, Intergraph Computer Services, PATZ - Zona aglomeraþiei urbane ºi zona metropolitanã ale 

Municipiului Bucureºti, actualizare ºi analizã situaþie existente, diagnozã, reglementãri, model digital al 

terenului, plan de acþiune, programe prioritare, etapele 2003-2004. 

Texte legislative 

Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului ºi urbanismul, publicat în Monitorul Oficial nr. 373 

din 07.10.2001; 

Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naþional - Secþiunea 

a IV-a Reþeaua de Localitãþi, publicatã în Monitorul Oficial nr. 408 din 24.07.2001.


Anexa 1 - Definirea metropolei ca sistem spaþial dinamic 

Materialul cuprins în aceastã anexa urmãreºte conturarea ºi explicarea unor elemente legate de dezvoltarea 

spaþialã a oraºelor, culminând cu crearea metropolei, însoþitã de zona metropolitanã. Ne referim la dezvoltarea 

spaþialã a oraºelor pentru cã oraºele se definesc prin cadrul construit, care tinde sã se extindã în mod natural ºi 

anarhic uneori, dacã nu intervin mãsuri de control ºi dirijare a acestei dezvoltãri concretizate în seturi de politici 

referitoare la urbanism ºi amenajarea teritoriului. 

28 

De la þarã la þarã, conform legislaþiei specifice, oraºul este definit diferit în termenii populaþiei cuprinse, în Suedia 

fiind definite ca oraºe localitãþi cu numai 200 de locuitori. 

Însã, mai mult decât numãrul populaþiei cuprinse într-un teritoriu definit, cu graniþe administrative clare, oraºul 

reprezintã un sistem social, economic ºi spaþial, cu activitãþi economice specifice, cu un mod de viaþã ºi o calitate 

a vieþii specifice, cu interrelaþionãri caracteristice între diversele grupuri de populaþie (denumite generic actori 

urbani) ºi generatoare ale unei culturi caracteristice. Formele de administrare ale acestor spaþii cu concentrare de 

populaþie, activitãþi economice ºi cadru construit caracteristice sunt în mare parte asemãnãtoare în þãrile europene, 

administrarea fiind asiguratã de „guvernele locale" sau consiliile locale, organizate pe principiul descentralizãrii 

ºi autonomiei locale. 

Materialul urmãtor se referã la dezvoltarea spaþialã a oraºului spre a explica noþiunea de „metropolã“, care, spre 

deosebire de oraºele clasice, se defineºte ºi printr-o organizare specificã a cadrului construit sau o organizare 

spaþialã specificã - termen ce va fi utilizat în cele ce urmeazã. 

Oraºul este privit ca un sistem dinamic, a cãrui creºtere este stimulatã de interacþiunea comportamentul spaþial al 

principalilor actori urbani, care vor fi definiþi mai jos. Sistemul de abordare propus, prezent în literatura în domeniul 

managementului urban, se bazeazã pe experienþa ºi stagiile de dezvoltare parcurse de oraºele din vestul Europei, 

în care metropolele ºi zonele metropolitane funcþioneazã deja de un numãr de ani. Comparativ cu modelul 

teoretic, vom vedea unde se situeazã Bucureºtiul ca stagiu al dezvoltãrii spaþiale ºi cât de potrivitã este folosirea 

termenului de metropolã în cazul capitalei, ce înseamnã Zona Metropolitanã Bucureºti ºi ce forme de administrare 

ale zonei metropolitane sunt menþionate în literatura de specialitate. Vom insista asupra celor care sunt posibile 

prin legislaþia româneascã în domeniu. 

Istoria abundã în nume de oraºe care s-au format, au avut o dezvoltare armonioasã, au cunoscut un apogeu al 

dezvoltãrii, dupã care au intrat pe o spiralã a declinului care nu a putut fi stãpânitã. 

Întrebãrile fireºti, în faþa unor astfel de exemple furnizate atât de istorie cât ºi de viaþa de zi cu zi (vezi oraºele din 

Valea Jiului) sunt: (a) Ce factori determinã apariþia ºi dezvoltarea unui oraº, (b) Ce duce la declinul unui oraº ºi 

în ce moment al ciclului dezvoltãrii sale apar primele semne ale declinului, ºi fireºte (c) ce mãsuri se pot lua pentru 

a preveni degradarea treptatã sau moartea lentã a organismului urban 

O vastã literaturã de specialitate, în domeniului managementului urban ºi, mai nou, al marketing-ului urban, 

încercã sã gãseascã rãspunsuri la aceste întrebãri ºi cautã soluþii care sã promoveze dezvoltarea durabilã ºi 

armonioasã a oraºelor în care trãim. 

În studiile care încearcã sã descifreze motivele dezvoltãrii ºi declinului organismului urban, cu alte cuvinte în 

studiile care se refera la „ciclul de viaþã urban“ deosebim 5 ºcoli de gândire. Fiecare din aceste ºcoli dã o 

importanþã deosebitã unuia din urmãtorii factori în explicarea „ciclului de viaþã al organismului urban“: 

1. Dezvoltarea tehnologicã ºi structuralã în vederea creºterii eficienþei economice - conform acestei ºcoli de 

gândire ciclul de viaþã urban depinde de schimbãrile economice care au loc în plan naþional ºi internaþional; 

2. Predispoziþii culturale ºi ipoteza facilitãþilor (sau a lipsei facilitãþilor) urbane - explicarea ciclului de viaþã urban 

este bazatã pe aserþiunea cã declinul oraºelor este urmarea preferinþelor manifestate de familii ºi firme în privinþa 

localizãrii (amplasãrii lor) în spaþiu;


3. Ipoteza politicii implicite - bazatã pe ipoteza cã dezvoltarea spaþialã este urmarea politicii guvernului. 

În aceastã direcþie, o atenþie specialã este acordatã efectului politicilor urbane de amenajare a teritoriului asupra 

declinului oraºelor; 

4. Exploatare sistematicã, putere ºi conflict - conform cãreia dezvoltarea urbanã este rezultatul exploatãrii 

sistematice a unor factori specifici sau a anumitor grupuri sociale, ca efect al sistemelor economice ºi politice mai 

ample; 

5. Incertitudinea ºi economia spaþiului întâmplãtor - având ca idee centralã faptul cã sistemele spaþiale (oraºele) 

sunt subiectul unor influenþe externe imprevizibile. 

Conform prof. L. van den Berg 16 , toate ºcolile enumerate se bazeazã pe o abordare teoreticã incompletã. Ca 

urmare, în lucrarea sa privitoare la dezvoltarea ºi declinul oraºelor, prof. van den Berg propune abordarea 

oraºului ca sistem dinamic, a cãrui dezvoltare - funcþionare este rezultatul acþiunii principalilor actori urbani ºi 

anume: 

- populaþia - familiile; 

- companii, firme; 

- autoritãþi locale (guverne locale) în înþelesul nostru: primari ºi consilii locale. 

29 

Dezvoltarea oraºelor este rezultatul comportamentului spaþial al acestor trei actori urbani principali - prin 

comportament spaþial înþelegându-se felul în care fiecare din aceºti actori aleg, în primul rând, sã-ºi amplaseze: 

- locuinþele, în cazul familiilor; 

- sediile de firme ºi construcþiile dedicate activitãþilor economice/productive, în cazul firmelor; 

- facilitãþi create de autoritãþile locale, setul de mãsuri ºi reglementãri, cadrul legislativ ºi politic pe care 

autoritãþile locale le adoptã ºi urmãresc a le pune în practicã pentru a creºte atractivitatea 

localitãþii/oraºului pentru amplasarea companiilor ºi populaþiei/familiilor. 

Comportamentul spaþial al acestor trei actori urbani principali este dictat de urmãrirea unor obiective specifice, 

caracteristice fiecãruia în parte. 

Populaþia/familiile urmãresc bunãstarea personalã, îmbunãtãþirea calitãþii vieþii. Ca urmare, în alegerea 

amplasamentului pentru locuinþe vor cãuta un cadru de viaþã plãcut atât în termeni vizând cadrul natural (peisaj, 

poluare redusã, liniºte, spaþiu sigur ºi cu riscuri reduse pentru creºterea copiilor etc.) cât ºi cadrul construit, 

însemnând existenþa facilitãþilor pentru educaþie, sãnãtate, infrastructurã (drumuri ºi utilitãþi), prezenþa magazinelor 

în zonã ºi a spaþiilor pentru sport sau petrecerea timpului liber. Îmbunãtãþirea calitãþii vieþii urmãritã de familii 

depinde de concordanþa între necesitãþile ºi preferinþele lor privind utilitãþile urbane ºi mãsura în care acestea 

existã într-adevãr în locul în care vor sã se stabileascã. 

În comportamentul lor spaþial, companiile au ca obiectiv continuitatea profitului. Ca urmare, alegerea 

amplasamentului va fi dictatã de existenþa infrastructurii necesare, în primul rând, drumuri care sã satisfacã 

necesitãþile de interrelaþionare, utilitãþi (apã-canal, electricitate, gaz etc.), existenþa unui bazin de forþã de muncã 

cu abilitãþile cerute de specificul companiei, existenþa materiei prime în proximitate sau la distanþe convenabile. 

Ca ºi în cazul familiilor, amplasarea companiilor depinde de concordanþa între nevoile ºi preferinþele companiei 

ºi factorii locaþionali care existã într-adevãr în teritoriul respectiv. 

Pentru a diminua discrepanþa între nevoile/preferinþele manifestate ºi ceea ce le oferã într-adevãr teritoriul pe care 

sunt amplasaþi, familiile ºi companiile (ca factorii cei mai dinamici în dezvoltarea localitãþilor) au, fie opþiunea 

migrãrii, fie cea a modificãrii comportamentului în privinþa transportului. Aceasta înseamnã acceptarea unei 

distanþe convenabile între locul de muncã ºi locuinþã care sã facã posibilã naveta zilnicã, fãrã ca aceasta sã 

devinã împovãrãtoare. În þãrile vestice distanþele convenabile de navetã zilnicã, în condiþiile transporturilor 

moderne (maºina personalã sau transport în comun - metrou, tren) se situeazã la 40-60 km între punctul de origine 

ºi punctul de destinaþie. 

16 Berg, L. van den, Urban Systems in a dynamic society, Gower, London, 1987


Guvernele, în general, iar în acest caz autoritãþile centrale ºi locale au ca scop declarat asigurarea bunãstãrii 

generale. Sunt, de asemenea, discrepanþe între nivelul de bunãstare pe care guvernele îl considerã dezirabil ºi 

potenþialul de asigurare a bunãstãrii care existã de fapt. Aceste discrepanþe sunt legate, în general, de obiectivele 

pe care guvernele ºi le fixeazã în politici ca: furnizarea de locuinþe, infrastructura pentru transporturi, politica 

locurilor de muncã, furnizarea de utilitãþi urbane (energie, apã, educaþie, sãnãtate) sau politica de mediu. 

30 

Obiectivele guvernelor în aceste direcþii sunt parþial dictate de cererea efectivã de utilitãþi urbane exerciate de 

populaþie/familii ºi companii. În acest sens, politicile guvernelor sunt dictate/conduse de cerere (în sensul 

economiei de piaþã), modificându-se regulat în funcþie de schimbãrile apãrute în structura cererii. 

Acþiunile guvernelor central ºi locale (furnizoare de utilitãþi urbane) afecteazã factorii locaþionali descriºi mai sus, 

consideraþi dezirabili de companii ºi populaþie/familii, stimulând reacþiile acestora. Reuºita sau nereuºita unor 

acþiuni întreprinse de autoritãþile locale pot duce la creºterea atractivitãþii unei localitãþi, generând amplasarea 

afacerilor ºi populaþiei în acea localitate sau, dimpotrivã, pot diminua atractivitatea localitãþii, stimulând 

comportamentul migraþional de pãrãsire a localitãþii respective, urmat de declinul oraºului în întregul sãu. Putem 

trage concluzia cã interacþiunea modurilor de comportament spaþial ale fiecãrui actor creazã un sistem dinamic 

pe baza cãruia putem analiza ciclul de viaþã al oraºului. 

Oraºele se dezvoltã urmând un model ciclic, în care putem distinge 4 faze de dezvoltare - ne referim, în special, 

la oraºele din vestul Europei, care au parcurs aceste etape ale dezvoltãrii ºi care acum trebuie sã facã faþã 

consecinþelor dezvoltãrii dupã acest tipar. 

Faza 1: industrializarea, care conduce la concentrare spaþialã, ºi care are urmãtoarele trãsãturi: 

- prioritate pentru creºterea economicã; 

- localizarea/formarea ºi amplasarea industriilor de scarã; 

- dezvoltarea transportului public local. 

Faza 2: Dezvoltarea sectoarelor servicii ºi transport, care conduce la deconcentrare spaþialã ºi are ca trãsãturi: 

- creºterea rapidã a prosperitãþii; 

- înmulþirea numãrului de posesori de autoturisme; 

- prioritate la nivelul politicilor guvernamentale în domeniul extinderii infrastructurii pentru transporturi; 

- creºtere rapidã a numãrului de birouri - spaþii ºi construcþii pentru birouri. 

Faza 3: Aprecierea sporitã acordatã cadrului natural, conducând la accentuarea deconcentrãrii spaþiale, cu 

urmãtoarele trãsãturi: 

- creºtrea rapidã a preþului energiei; 

- contracþia mãrimii medii a familiei - diminuarea numãrului de membri ai familiei „medii“; 

- atenþie sporitã acordatã de politica guvernelor unor domenii ca: transportul public, renovarea urbanã ºi 

planificare spaþialã. 

Faza 4: Dezvoltarea sectorului informaþional - conducând la o ºi mai mare deconcentrare spaþialã ºi fiind 

caracterizatã prin: 

- puterinca „computerizare“ a societãþii; 

- atenþie sporitã acordatã întreprinderilor mici ºi mijlocii; 

- creºtere ºi îmbunãtãþire structuralã a timpului liber. 

În planul dezvoltãrii spaþiale, al dinamicii spaþiale, cele 4 faze ale ciclului de viaþã urban se transpun dupã cum 

urmeazã: 

Faza 1 - Industrializarea are ca ºi consecinþã Urbanizarea, în care oraºele devin motoare ale dezvoltãrii 

regiunii ºi sunt caracterizate printr-o continuã creºtere a numãrului de populaþie, a locurilor de muncã ºi a 

facilitãþilor urbane.


„Oraºul mamã" se dezvoltã rapid. În aceastã etapã dezvoltarea spaþialã este guvernatã de comportamentul 

spaþial al companiilor, care atrag dupã sine stabilirea populaþiei în zona în care existã locuri de muncã. Distanþa 

între locuinþe ºi locul de muncã este dictatã de mijloacele de transport disponibile la momentul respectiv: mersul 

pe jos, bicicleta ºi începuturile transportului public. 

Bucureºtiul a parcurs aceastã fazã a dezvoltãrii în prioada interbelicã, însã urbanizarea ºi dezvoltarea localitãþii 

ca oraº monocentric - cu accentul pus asupra dezvoltãrii intensive a „oraºului mamã" - a continuat, apoi, în toatã 

perioada socialistã, pânã în 1989. 

Faza 2 - Dezvoltarea sectoarelor serviciilor ºi transporturilor se traduce în planul dezvoltãrii spaþiale 

prin Suburbanizare ºi este marcatã prin deconcentrare spaþialã. În aceastã fazã, comportamentul spaþial al 

familiilor este factorul dominant care dicteazã dezvoltarea spaþialã a oraºului. 

31 

Familiile, în cãutarea unui cadru de viaþã mai plãcut ºi având posibilitatea de a parcurge distanþe mai lungi pânã 

la locul de muncã cu automobilul personal, încep sã se amplaseze la distanþã de centrul oraºului, formând 

aglomerãri perimetrale, la periferia oraºului. Odatã cu amplasarea populaþiei, firmele tind sã se localizeze în 

apropierea noilor zone rezidenþiale, de asemenea, la periferia „oraºului mamã", datoritã preþurilor terenurilor ºi 

accesului la coridoarele de transport. 

În aceastã fazã „oraºul mamã" se confruntã cu pierderi de populaþie, dar oraºul oferã încã locuri bune de muncã. 

Pierderile de populaþie din „oraºul mamã“ sunt compensate de creºterea populaþiei ºi creºterea numãrului locurilor 

de muncã în suburbiile dezvoltate, la periferie, de-a lungul primului inel. În aceastã fazã, autoritãþile nu dau prea 

multã atenþie acestui tip de dezvoltare. 

Suburbiile, orientate funcþional cãtre "oraºul mamã", formeazã împreunã cu acesta Metropola. Aglomerãrile de 

populaþie ºi companii de pe primul inel sunt polii urbani, poli de creºtere ulterioarã. Zona în care metropola îºi 

exercitã influenþa împreunã cu localitãþile legate funcþional de metropolã creazã zona metropolitanã sau Regiunea 

Funcþionalã Urbanã (FUR). În acest moment începe declinul „oraºului mamã" care se confruntã cu pierderi de 

populaþie, locuri de muncã ºi, în consecinþã, scãderea veniturilor municipale - scãderi ale bugetului local ca ºi 

consecinþã a scãderii numãrului plãtitorilor de taxe. 

Bucureºtii au cunoscut o dezvoltare a sectoarelor transporturi-servicii ºi o creºtere ponderatã a posesorilor de 

autoturisme în ultimii ani ai regimului comunist, însã oraºul în acea perioadã (ca ºi în perioada actualã) a rãmas 

constant monocentric. Dupã 1989 s-a înregistrat o creºtere fãrã precedent a posesorilor de autoturisme, o creºtere 

a spaþiilor pentru birouri (începând din 1993-1994 prin construcþia Sofitel, Bucharest Financial Plaza etc.) ºi o 

tendinþã de descentralizare prin expansiunea zonelor rezidenþiale pe fostele terenuri agricole de la periferia 

oraºului. În mare parte, extinderea zonelor rezidenþiale s-a realizat în limita administrativã a oraºului sau pe 

teritoriile comunelor limitrofe, dar, cu excepþia zonei de nord, în interiorul inelului reprezentat de ºoseaua de 

centurã a capitalei. 

Faza 3 - Aprecierea sporitã a cadrului natural, având corespondent în planul dezvoltãrii spaþiale 

Dezurbanizarea; aceastã fazã este marcatã printr-o deconcentrare sporitã. 

„Oraºul mamã” este marcat în continuare de scãderea locurilor de muncã ºi scãderea populaþiei. Polii urbani 

(aglomerãrile de pe primul inel) oferã elemente locaþionale mai atractive pentru companii ºi pentru populaþie 

decât „oraºul mamã" care se aflã într-un declin accentuat. Mai mult, populaþia în cãutare de amplasamente mai 

atractive în termeni de cadru natural plãcut, trafic redus, poluare redusã, facilitãþi pentru sport ºi petrecerea 

timpului liber, acces facil cãtre zonele comerciale (hipermarket-uri, mall-uri) se mutã în oraºele ºi mai mici, mai 

îndepãrtate de oraºul iniþial, municipaliãþi situate pe aºa numitul al doilea inel (soft ring). 

Polii urbani aflaþi pe primul inel funcþioneazã similar cu „oraºul mamã” din faza a 2-a ºi genereazã la rândul lor 

Regiuni Funcþionale Urbane de dimensiuni medii ºi mici. Odatã cu mutarea populaþiei pe al doilea inel, Regiunea 

Funcþionalã Urbanã mare, formatã din metropolã ºi polii urbani începe sã piardã din populaþie.


În schimb, localitãþile de pe al doilea inel cresc, împreunã cu Regiunile Funcþionale Urbane mici ºi mijlocii 

dezvoltate în jurul polilor urbani. 

Acest stagiu al ciclului urban este marcat de un declin accentuat al „oraºului mamã". Tot în faza a treia se situeazã 

ºi punctul de cotiturã în care creºterea populaþiei ºi locurilor de muncã din Regiunea Funcþionalã Urbanã mare 

cunoaºte o încetinire ºi apoi o regresie, conducând la declinul întregii Regiuni Funcþionale Urbane. În faza a treia 

a dezurbanizãrii comportamentul spaþial al familiilor/populaþiei este din nou factorul determinant al dinamicii 

spaþiale. 

32 

Faza 3 a ciclului vieþii urbane caracterizeazã la momentul actual o mare parte a oraºelor vest europene ºi nord 

americane, care implementeazã acum politici urbane menite sã revitalizeze „oraºul mamã" (modele de dezvoltare 

urbanã documentate de diferite studii: Cheshire and Hay, 1989; Hall and Hay, 1980; van de Berg, 1987; van de 

Berg, 1982). 

Bucureºtii nu au atins, încã, acest stadiu de dezvoltare. Faþã de descentralizare sau suburbanizare, care reprezintã 

un fenomen de proporþii la nivelul oraºului, tendinþa populaþiei de a-ºi amplasa locuinþele în oraºe mai îndepãrtate, 

cu un cadru natural deosebit, se manifestã sub forma construirii caselor de vacanþã. Tentaþia locuirii permanente 

în astfel de zone este redusã, justificatã într-un fel de nivelul dezvoltãrii economice per ansamblu, concretizatã în 

starea drumurilor, lipsa autostrãzilor, lipsa unor mijloace de transport în comun de tip trenuri de mare vitezã etc. 

Faza 4 - Dezvoltarea sectorului informaþional, tradusã în planul dezvoltãrii urbane prin Reurbanizare, 

este marcatã de momentul în care declinul populaþiei din „oraºul mamã" se transformã în creºtere, datoritã unor 

politici urbane specifice menite sã revitalizeze oraºul. 

Iniþiativele de acest tip se referã la revitalizarea zonelor din jurul gãrilor istorice tradiþionale, prin amplasarea în 

imediata vecinãtate a acestora a centrelor de afaceri, sãlilor de conferinþe ºi hotelurilor urbane dedicate turismului 

de afaceri de scurtã duratã, care s-a dezvoltat ca urmare a folosirii pe scarã din ce în ce mai largã a TGV-ului. 

Politicile de revitalizare urmãresc creºterea atractivitãþii oraºului pentru amplasarea de întreprinderi mici, 

neconsumatoare de spaþiu, cu producþie abstractã sau concretã în tehnologia informaþiei, ca ºi mãrirea atractivitãþii 

oraºului ca reºedinþã pentru persoanele de vârsta a III-a, cu venituri mari, pentru care oraºul oferã facilitãþi din cele 

mai diverse, situate la distanþe convenabile. 

O serie de oraºe-metropolã din vestul Europei au cunoscut o fazã de declin ºi recesiune puternicã în momentul în 

care principala activitate economicã a oraºului a fost reorganizatã pe alte premize. Este ºi cazul Rotterdam-ului - 

oraº muncitoresc ºi port, care a cunoscut un puternic declin (faþã de oraºele de pe primul inel) în momentul 

modernizãrii ºi automatizãrii activitãþii portuare. Un set de politici urbane care sunt deja puse în practicã, finanþate 

prin parteneriate public-private urmãresc revitalizarea oraºului ºi transformarea acestuia într-un pol regional în 

domeniul învãþãmântului (Universitatea Erasmus) ºi vieþii cultural-artistice. Au fost construite sãli de concerte de mari 

dimensiuni, iar oraºul începe sã fie un punct important pe harta manifestãrilor artistice internaþionale. 

Bucureºtii nu cunosc faza a patra a ciclului de viaþã urbanã. Cu toate acestea sunt puse în practicã deja lucrãri 

de revitalizare a centrului istoric caracteristice fazei reurbanizãrii. Este cazul singurei zone aflatã într-un declin 

vizibil, cu degradarea avansatã a cadrului construit, Zona Lipscani, cea mai veche arterã comercialã a oraºului, 

aflatã în inima centrului istoric al acestuia. Aceastã zonã face astãzi, deja, obiectul unor proiecte de restaurare ºi 

revitalizare urbanã. 

Totodatã, trebuie amintit cã literatura în domeniul managementului urban atrage atenþia asupra faptului cã marea 

diversitate a activitãþilor economice care se desfãºoarã pe teritoriul unui oraº sunt un factor care previne declinul 

acestuia ºi promoveazã un avantaj comparativ în competiþia pentru supremaþia regionalã.

Anexa 2 - Bucureºti: etape ºi caracteristici ale dezvoltãrii spaþiale 


Teoria oraºului ca sistem dinamic, a avut la bazã analiza evoluþiei oraºelor vest-europene ºi nord-americane. Faþã 

de aceste oraºe, Bucuresþii au cunoscut perioada socialistã, ceea ce face ca oraºul sã aibã câteva trãsãturi 

particulare care îl deosebesc de modelul expus. Acestea se referã la modul de folosire a terenului urban ºi sunt 

consecinþa absenþei mecanismului pieþei ºi a preþului de piaþã a terenului ca instrument de alocare a terenului între 

funcþiunile competitoare. 

1. Perioada interbelicã 

Pânã în 1944, Capitala a fucþionat într-o economie de piaþã. Organizarea funcþionalã a oraºului, cu zona 

administrativã, comercialã ºi de birouri mixatã cu blocuri de locuinþe în centrul oraºului, dezvoltarea zonelor 

rezidenþiale (locuinþe unifamiliale pe loturi) cu echipamentele specifice, în jurul centrului comercial ºi administrativ 

ºi amplasarea platformelor industriale la hotarele oraºului considerate la vremea respectivã, toate acestea 

demonstreazã cã diferenþa de preþ a terenului era factorul determinant pentru cantitatea ºi amplasamentul 

terenului folosit/consumat. Oraºul parcurgea la ora respectivã stadiul 1 - urbanizarea, corespunzãtoare 

industrializãrii. 

33 

2. Perioada socialistã 

Dupã 1948, odatã cu naþionalizarea, terenurile au început a fi alocate dupã criterii administrative, având un 

profund impact asupra organizãrii interne a oraºului. 

Ca ºi în alte oraºe de tip socialist, odatã cu dezvoltarea economiei ºi mãrirea numãrului de locuitori, oraºul s-a 

dezvoltat prin adiþionarea de cercuri concentrice pentru funcþiunile ce trebuiau acoperite. În oraºele vest europene 

dezvoltarea economicã ºi creºterea populaþiei au condus la forma incipientã de conturare a viitorilor poli urbani 

în suburbii, pe conturul „oraºului mamã”. 

Însã, în aceeaºi perioadã socialistã, de dezvoltare concentricã a oraºului, a avut loc un amplu proces de 

urbanizare, constând în construirea unei ample reþele de drumuri la standarde moderne, construirea reþelelor de 

apã potabilã, canalizare, alimentare cu energie electricã ºi gaze naturale, construirea cartierelor-dormitor 

(locuinþe sociale), echipate, însã, cu dotãri pentru educaþie, sãnãtate ºi culturã. A fost extins ºi modernizat 

transportul în comun, s-a construit reþeaua de metrou, a fost asanat ºi regularizat cursul Dâmboviþei. Construirea 

cartierelor de locuinþe s-a fãcut împreunã cu furnizarea unor mari suprafeþe de teren echipat (teren servit - serviced 

land) pentru construcþii. Dar echiparea cu utilitãþi nu a atins zonele de periferie ale oraºului, unde continuau sã 

existe locuinþe individuale pe loturi, construite într-un regim semirural. De asemenea, reþeaua de utilitãþi din zona 

centralã, realizatã înainte de rãzboi, nu a fost modernizatã. 

Odatã cu extinderea oraºului prin adiþionare, enclave de zone industriale, autobaze, betoniere, depozite ºi cãi 

ferate uzinale au fost menþinute pe amplasamente nepotrivit de apropiate de centrul oraºului, demonstrând încã 

o datã folosirea total ineficientã a terenurilor caracteristicã perioadei comuniste. Industrializarea a condus la 

localizarea de platforme industriale cãtre limitele de sud, sud-vest, est ºi chiar de nord ale oraºului, însã un mare 

numãr de locuri de munca a rãmas ºi încã sunt concentrate în centrul oraºului. 

Modelul de dezvoltare spaþialã a oraºului comunist a concentrat locuinþele în cartierele dormitor cu densitãþi ridicate 

înspre periferii, departe de zona centralã ºi zona centrului istoric, care prezintã constant densitãþi scãzute. Acest 

model de dezvoltare a crescut costurile de transport (distanþele zilnice de parcurs în jur de 8 km pânã la 20 km) ºi 

poluarea, fãrã sã ofere în schimb facilitãþi ca de exemplu, o locuinþã pe o parcelã de dimensiuni mai mari, ceea ce 

este firesc sã se obþinã în oraºele vest europene în momentul acceptãrii unei distanþe de navetã zilnicã mai mare. 

Expansiunea necontrolatã a oraºului pe terenurile agricole înconjurãtoare a fost stopatã prin Decretul din 1969 

privind organizarea administrativã a municipiului Bucureºti, care fixa limita administrativã a oraºului ºi intravilanul 

acestuia, ºi prin Decretul din 1982, prin care se stabileau limitele administrative ale sectoarelor oraºului.


Totodatã însã, aceste mãsuri împreunã cu tipul de dezvoltare prezentat au acentuat caracterul monocentric al 

oraºului. 

34 

Cele 12 comune suburbane, care ar fi putut reprezenta zone de polarizare ale unei dezvoltãri ulterioare, au 

cunoscut un proces superficial ºi neselectiv de „urbanizare", concretizatã în construirea de blocuri de locuinþe, 

uneori neechipate cu canalizare, construirea de case de culturã, dotãri pentru sãnãtate, educaþie, comerþ reduse 

ca dimensiuni ºi numãr ºi o reþea minimalã de drumuri pavate. În general, localitãþile reºedinþe de comunã au fost 

supuse acestui proces. Ocupaþia principalã a locuitorilor a continuat sã fie agricultura (ceea ce conform 

experienþei vest-germane nu limiteazã funcþionarea acestor localitãþi ca parte a zonei metropolitane), însã starea 

economicã a localitãþilor prezentã un declin constant. Aceasta a încurajat migraþia locuitorilor spre centrele 

urbane învecinate (Bucureºtii, cu locurile sale de muncã reprezentând principala atracþie) ºi a accentuat declinul 

localitãþilor limitrofe. 

Urbanizarea forþatã a localitãþilor s-a dovedit a fi un eºec de vreme ce nu a fost însoþitã de o dezvoltare economicã 

corespunzãtoare. Naveta zilnicã a locuitorilor cãtre Bucureºti, zona de concentrare a locurilor de muncã, se fãcea 

folosind o reþea de transport public slab dezvoltatã. 

3. Tranziþia la economia de piaþã - situaþia actualã 

Anul 1989 a marcat începerea perioadei de tranziþie la economia de piaþã, dar ºi începerea unui proces dinamic 

fãrã precedent de dezvoltare spaþialã necontrolatã a oraºului. Ca o consecinþã a Legii nr. 118/1990 terenurile, 

inclusiv fostele terenuri agricole existente ca enclave pe teritoriul oraºului, au fost retrocedate foºtilor proprietari. 

Totodatã, o mare parte din construcþiile ºi terenurile care constituiau fondul imobiliar al oraºului au fost returnate 

proprietarilor de drept. 

Acest proces a avut o serie de urmãri în dinamica dezvoltãrii spaþiale a oraºului, atât la nivelul performanþelor 

sectorului public cât ºi ale sectorului privat. 

În primul rând, peste 90% din fondul imobiliar al oraºului a devenit proprietate privatã, administraþia publicã 

localã ºi centralã rãmânând în posesia unor suprafeþe reduse de teren municipal. 

Terenul municipal poate fi folosit de administraþia localã ca un bun în parteneriatele public-private, spre a genera 

fonduri la bugetul local ºi spre a realiza, fie construcþii care sã devinã un element de prestigiu ºi recunoaºtere a 

oraºului, fie dotãrile de interes public care cad în sarcina administraþiilor locale (dotãri pentru sãnãtate, educaþie, 

gospodãrie comunalã în cazul intervenþiei/modernizãrii reþelelor existente sau extinderii acestora). Urmare a 

„sãrãciei“ de terenuri publice a fost absenþa aproape totalã a investiþiilor administraþiei publice în dotãri de interes 

public (ºcoli, dispensare, parcuri) în noile cartiere de locuinþe apãrute în zonele neconstruite ale oraºului. 

În aceeaºi direcþie, poate fi remarcatã ºi lipsa de autoritate a administraþiei publice în aplicarea Legii exproprierii 

în interes public, spre a achiziþiona terenuri pentru dotãri publice urbane ºi pentru construirea ºi echiparea noilor 

teritorii cu drumuri ºi utilitãþi la standarde urbane. În acelaºi timp, la nivelul sectorului privat tranziþia la economia 

de piaþã a marcat un „boom“ în construcþii, fie locuinþe, fie sedii de firme, fie activitãþi productive. 

Dacã ne referim la modelul teoretic al ciclului de viaþã urban, în dezvoltãrile care au avut loc dupã 1989 

descoperim o serie de trãsãturi caracteristice etapei a II-a a acestui ciclu, traduse în plan spaþial prin 

Suburbanizare, etapã în care se coaguleazã metropola ºi zona metropolitanã. 

Dupã 1989 a avut loc o creºtere fãrã precedent a numãrului de autoturisme în Bucureºti. Totodatã, administraþia 

a acordat atenþie stãrii drumurilor ºi refacerii infrastructurii pentru transport, ca ºi organizãrii unor noi linii de 

transport urban ºi extinderii spre periferii a celor existente.


În privinþa spaþiilor pentru birouri, domeniu în care oraºul rãmãsese mult în urmã, comparativ cu alte þãri est 

europene, în perioada de dupã 1996 acest decalaj a început sã fie redus. În momentul actual, în Bucureºti sunt 

în derulare sau finalizate investiþii în construcþii pentru birouri de standard ridicat, cu un aport substanþial de 

suprafeþe pentru aceastã funcþiune, care se adaugã la cele existente deja. 

În plus, trebuie remarcate schimbãrile în structura populaþiei înregistrate de oraº, pe de o parte, prin redeschiderea 

oraºului ºi primirea unui larg numãr de migranþi din teritoriul înconjurãtor ºi din alte regiuni ale þãrii ºi, pe de altã 

parte, prin înregistrarea persoanelor care locuiau ilegal în oraº, dar ºi prin emigrarea populaþiei. 

În condiþiile în care un numãr de blocuri începute înainte de 1989 au rãmas neterminate iar administraþia nu s-a 

implicat nici în terminarea acestora, nici în construirea altor locuinþe, fondul existent de locuinþe s-a dovedit 

insuficient. O parte din populaþia cu mijloacele financiare necesare ºi având nevoie de locuinþã au început sã 

exercite o cerere pentru care oferta s-a dovedit insufucientã; acest fapt a condus la: (1) Creºterea preþului la 

locuinþele din fondul existent; (2) Extinderea necontrolatã a oraºului pe fostele terenuri agricole situate la marginile 

oraºului. 

35 

3.a. Familiile/Populaþia - dinamica spaþialã 

Cum rezultã ºi din fundamentarea teoreticã prezentatã în Anexa 1, dintre actorii implicaþi în dinamica spaþialã a 

oraºului familiile sunt cele mai active ºi, în faza a II-a a ciclului de viaþã urban, conduc procesul de expansiune 

urbanã. 

Fostele terenuri agricole situate din punct de vedere administrativ fie pe teritoriul oraºului, fie pe teritoriul 

comunelor învecinate, au cunoscut lotizãri speculative ºi s-au transformat în cartiere de vile pe loturi de la 400 mp 

la 1.000-2.000 mp. 

Extinderea oraºului s-a desfãºurat, în general, pe suprafeþele cuprinse în interiorul ºoselei de centurã, cu mici 

excepþii în partea de nord - Tunari/Dimieni ºi Mogoºoaia, unde s-au construit locuinþele chiar în aceste localitãþi, 

dincolo de „bariera psihologicã" reprezentatã de aceastã ºosea. 

Câteva observaþii sunt necesare. În primul rând, observãm cã miºcarea centripetã a familiilor mai înstãrite, în 

cãutarea unui spaþiu de viaþã mai plãcut, nu a condus la niºte concentrãri care sã creeze germenii unor poli 

urbani, ci la o dispersare generalã în teritoriu, oriunde existã teren liber. 

În al doilea rând, conform fundamentãrii teoretice, familiile au ca obiectiv creºterea bunãstãrii personale. Nu ºtim 

în ce mãsurã acest obiectiv a fost atins, întrucât ne referim la teritorii care nu beneficiazã de teren servit pentru 

construcþii, înþelegând prin aceasta cã nu existã utilitãþile minimale (alimentarea cu apã ºi canalizarea se 

realizeazã din surse proprii) ºi drumuri adecvate. Accesul se realizeazã pe drumuri de pãmânt, cu rezerve 

insuficiente de teren pentru realizarea unor profile corespunzãtoare, dotãrile pentru educaþie, sãnãtate ºi comerþ 

sunt inexistente ºi nu existã nici rezerve de teren municipal/comunal pentru amplasarea acestor servicii publice. 

În al treilea rând, menþionãm cã implicarea administraþiei publice în aceste dezvoltãri s-a redus la aprobarea 

documentaþiilor dispersate de urbanism pentru introducerea în intravilan de noi suprafeþe, documentaþii 

comandate ºi plãtite de posesorii de teren din zonã doritori sã construiascã, ºi la emiterea autorizaþiilor de 

construire. Alimentarea cu energie electricã ºi improvizaþiile de drumuri s-au realizat în general tot cu fonduri ale 

persoanelor din zonã. Nu au existat acte de autoritate ale administraþiei publice, anume exproprieri în interes 

public, care sã asigure transpunerea pe teren a documentaþiilor aprobate de aceeaºi administraþie, ºi nu a existat 

o abordare comunã a capitalei ºi teritoriilor înconjuratoare bazatã pe o idee clarã de dezvoltare viitoare. 

Constatãm, prin urmare, cã faza a II-a a ciclului de viaþã urban - suburbanizarea în sensul deconcentrãrii spaþiale 

ºi a retragerii în suburbii, capãtã în cazul Bucureºtilor sensul literal. În noile cartiere de vile condiþiile ºi calitatea 

vieþii sunt caracteristice zonelor suburbane.


3.b. Companii/Firme - dinamica spaþialã 

Comportamentul spaþial al companiilor a fost dictat de oferta de factori locaþionali relevanþi. ªi în acest caz putem 

distinge douã situaþii. 

36 

Pe de o parte, dupã 1989 a avut loc o dezvoltare a sectorului „servicii", cu apariþia de noi ocupaþii în domeniul 

pieþei financiare, pieþei de capital, telecomunicaþiilor, asigurãrilor etc., ceea ce a creat o presiune asupra ofertei 

de spaþii pentru birouri cu anumiþi factori locaþionali relevanþi. Amplasamentele preferate au fost, fie în centrul 

oraºului, fie în nordul oraºului, în zona rezidenþialã de standard ridicat. Oferta de spaþii pentru birouri s-a bazat 

pe efectul de substituþie (hotelurile Negoiu ºi Union au fost supuse unei reconversii funcþionale în spaþii de birouri), 

sau au fost furnizate spaþii în construcþii noi, de standard înalt, dar în limita amplasamentelor disponibile. Crearea 

de noi spaþii de birouri ºi noi locuri de muncã în centrul oraºului a întãrit încã o datã carcterul monocentric al 

Bucureºtilor. 

O a doua situaþie este cea a miºcãrii spaþiale de descentralizare a unor anumite tipuri de activitãþi economice, în 

general, activitãþile productive ºi comerþul în hypermarket-uri. Este evident cã firmele au reacþionat mai încet decât 

familiile, dar companiile cu necesitãþi de amplasament legate de existenþa cãilor majore de comunicaþie/transport 

ºi mari consumatoare de spaþiu s-au rãspândit, de asemenea, în zona de periferie a oraºului, cu foste terenuri 

agricole disponibile. Amplasamentele preferate au fost, fie de-a lungul ºoselei de centurã, fie în lungul arterelor 

majore de penetraþie în oraº. Ca ºi în cazul cartierelor de vile, companiile ºi firmele s-au amplasat pe terenuri 

aparþinând administrativ oraºului, sau comunelor învecinate. 

Companiile, în general strãine, au urmat tiparele locaþionale din þãrile de origine ºi au contribuit la îmbunãtãþirea 

infrastructurii - în termeni de strãzi ºi utilitãþi - în zonele în care s-au amplasat, situaþie de care au profitat ºi locuinþele 

situate în vecinãtate. 

La acest moment al studiului se poate concluziona cã o miºcare de deconcentrare spaþialã (caracteristicã fazei a 

doua a ciclului de viaþã urban) este vizibilã atât în comportamentul spaþial al familiilor cât ºi în cel al companiilor. 

Însã, deconcentrarea spaþialã este dispersatã în teritoriu, urmând probabil sã se coaguleze în poli de dezvoltare 

urbanã în timp ºi în funcþie de atitudinea administraþiei publice. 

Spaþiul ocupat de construcþii aparþine ºi oraºului ºi comunelor învecinate, astfel încât este posibil ca localitãþile care 

au graniþã cu oraºul sã beneficieze de o urbanizare mai rapidã decât localitãþile centre de comunã (în cazurile 

de acest fel), ceea ce ar putea conduce la schimbarea categoriei de importanþã a localitãþii în cadrul comunei 

respective. De asemenea, în cazurile de acest fel dezvoltarea spaþialã a zonei metropolitane ar putea lua forma 

unui continuum spaþial. 

3.c. Administraþia localã 

Al treilea actor relevant implicat în dezvoltarea localitãþilor este administraþia localã. Teoretic, administraþia localã 

este interesatã în asigurarea bunãstãrii generale ºi ridicarea calitãþii vieþii locuitorilor prin furnizarea bunurilor ºi 

serviciilor publice la nivelele de performanþã cerute, prin planificarea dezvoltãrii ºi alocarea optimã a resurselor 

financiare raportat la rezultatele la care se aºteaptã. 

s

Zona MetropolitanÃ£ BucureÂºti Ghid de informare pentru autoritÃ£Ã¾ile ...

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?