Managementul riscului de dezastru. Ghid de lucru pentru ONG-urile ...

“Strategii de prevenire mai eficiente ar salva nu numai zeci de miliarde de dolari ci ºi zeci de mii de vieþi.
Fondurile utilizate în mod obiºnuit pentru intervenþie ºi ajutorare ar putea fi direcþionate mai degrabã cãtre sporirea
echitabilã ºi susþinutã a dezvoltãrii, care astfel ar reduce riscul de rãzboi ºi dezastru. Construirea unei culturi a
prevenirii nu este uºoarã. În timp ce costurile pentru prevenire trebuie achitate în prezent, beneficiile acesteia se
observã în viitorul îndepãrtat. În plus, beneficiile nu sunt tangibile; acestea sunt dezastrele care NU au avut loc”.
Kofi Annan, “Facing the Humanitarian Challenge: Towards a Culture of Prevention”
Managementul riscului de dezastru
Ghid de lucru pentru ONG-urile de mediu
în prevenirea dezastrelor
Coordonator: Adrian Bãdilã (Asociaþia ALMA-RO)
Autori: Eliza Teodorescu (Asociaþia ALMA-RO)
Lavinia Andrei (TERRA Mileniul III)
Col. (r) Dr. Alexandru Manafu (Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale)
Anca Ciucã (Fundaþia pentru Schimbãri Democratice)
Cristina Butnariu (TERRA Mileniul III)

CUPRINS
I. Context general ............................................................................................................4
II. Hazard, risc, vulnerabilitate, dezastru - ce termeni folosim .....................................6
A. Terminologie .......................................................................................................6
B. Clasificarea hazardelor .....................................................................................8
III. Abordarea internaþionalã privind prevenirea dezastrelor ......................................10
A. Acorduri ºi strategii internaþionale ..................................................................10
B. Dezvoltare versus dezastre ..............................................................................11
IV. Managementul riscului de dezastru ..........................................................................14
A. Elementele managementului dezastrelor .......................................................14
B. Intervenþia împotriva dezastrelor - de la prevenire la reconstrucþie ............16
V. Instituþii ºi legislaþie în România .................................................................................26
VI. Implicarea ONG-urilor în prevenirea dezastrelor ..................................................33
A. Din perspectiva administraþiei publice ...........................................................33
B. Din perspectiva organizaþiilor neguvernamentale la nivel internaþional ....34
C. Din perspectiva ONG-urilor de mediu din România ...................................39
VII. Concluzii ºi recomandãri ...........................................................................................45
VIII.Bibliografie .................................................................................................................47
3
Anexe .................................................................................................................................49

I. CONTEXT GENERAL
Dezastrele reprezintã o ameninþare permanentã pentru dezvoltarea durabilã ºi genereazã anual
numeroase victime omeneºti ºi pierderi materiale; totodatã, începutul acestui mileniu se
caracterizeazã printr-un impact tot mai accentuat al activitãþilor umane asupra Terrei. Pentru
perioada 1980 – 2000 se estimeazã cã 75 % din populaþia lumii a fost afectatã cel puþin o datã
de un dezastru (cutremur, ciclon tropical, inundaþie, secetã etc.).
4
Este de menþionat ºi un paradox al atitudinii societãþii contemporane faþã de dezastre: a crescut
foarte mult alocarea de resurse materiale ºi umane pentru prevenirea ºi reducerea efectelor
dezastrelor, dar în acelaºi timp dezvoltarea societãþii umane reprezintã un factor favorizant pentru
declanºarea unor dezastre ºi/sau pentru amplificarea consecinþelor acestora.
Frecvenþa incidenþei dezastrelor ºi creºterea amplorii lor a atras atenþia comunitãþii internaþionale
în ultimii ani. O serie de instituþii, organizaþii interguvernamentale ºi organizaþii neguvernamentale
la nivel mondial ºi-au revizuit abordarea asupra dezastrelor ºi lucreazã acum împreunã pentru a
identifica cele mai bune metode pentru a preveni ºi reduce impactul calamitãþilor asupra societãþii.
Aceasta înseamnã atât reducerea vulnerabilitãþii comunitãþilor, cât ºi îmbunãtãþirea instrumentelor
pentru evaluarea riscurilor. De asemenea, se pune mai mult accent pe prevenirea dezastrelor, prin
implicarea tuturor factorilor interesaþi în activitãþile de management al riscului de dezastru
(autoritãþi publice, organizaþii neguvernamentale, comunitãþi, sectorul de afaceri).
În România, aceeaºi frecvenþã în creºtere a dezastrelor a generat multiple controverse, însã nu ºi o
acþiune coerentã de reformare a sistemului, în condiþiile în care este evident cã autoritãþile publice
par a fi preocupate mai mult de intervenþia în caz de dezastru decât de prevenirea acestora sau
de reconstrucþia zonelor calamitate. Mai mult, intervenþia în caz de dezastru a stârnit în mai multe
situaþii nemulþumirea cetãþenilor. Activitãþi ca identificarea vulnerabilitãþii la nivelul comunitãþilor,
realizarea hãrþilor de risc sau conºtientizarea populaþiei nu sunt încã puse în practicã (deºi, în cazul
acesteia din urmã, a fost realizatã o strategie naþionala). Trebuie menþionat cã România nu are încã
un sistem naþional integrat de gestionare a crizelor ºi cã, în conformitate cu O.U.G. 21/2004
pentru înfiinþarea Sistemului Naþional de Management al Situaþiilor de Urgenþã, organizaþiile
neguvernamentale, prevãzute la nivel internaþional a contribui în toate aspectele legate de
managementul dezastrelor, nu sunt incluse decât în secþiunea privitoare la intervenþia în caz de
dezastru. Nu în ultimul rând, din perspectiva autoritãþilor publice, nu se face încã distincþia între
ONG-uri cu diverse domenii de activitate, care sã intervinã în activitãþile de management (de la
prevenire la reconstrucþie) în conformitate cu specializarea lor.
Or, implicarea organizaþiilor neguvernamentale în prevenirea riscului de dezastru este absolut
esenþialã – implicarea instituþiilor publice nu va fi eficientã ºi eficace fãrã o mobilizare adecvatã a
resurselor pentru reducerea riscului de dezastru ºi fãrã sprijinul unei comunitãþi implicate ºi
pregãtite sã facã faþã riscurilor. Prevenirea ºi reducerea efectelor dezastrelor implicã studierea
interdisciplinarã a hazardelor, vulnerabilitãþii ºi riscului, informarea ºi educarea.

Ghidul de faþã îºi propune sã ofere organizaþiilor neguvernamentale de mediu informaþii despre
managementul dezastrelor ºi fazele acestuia, despre activitatea internaþionalã legatã de
prevenirea dezastrelor ºi despre cadrul instituþional românesc privind acest domeniu. Un capitol
este dedicat implicãrii ONG-urilor în managementul riscului de dezastru, prezentând o analizã
SWOT a sectorului neguvernamental de mediu din România ºi o serie de domenii clare de acþiune
pentru organizaþiile de mediu.
Elaborarea acestui ghid de lucru contribuie la atingerea obiectivului general al proiectului
“Reþeaua ONG pentru prevenirea dezastrelor”, finanþat de Uniunea Europeanã prin Programul
Phare 2004 – Societatea Civilã, Componenta 1 – Dezvoltarea sectorului ONG. Proiectul vizeazã
creºterea implicãrii ONG-urilor din România în managementul riscului de dezastru prin întãrirea
capacitãþii ONG-urilor de mediu de a lucra în reþea pentru diminuarea riscului de dezastru,
creºterea capacitãþii ONG-urilor de mediu de a se implica în procesul de management al riscului
de dezastru la nivel local ºi stimularea colaborãrii ONG – autoritãþi publice în domeniul
managementului riscului de dezastru.
5

II. HAZARD, RISC, VULNERABILITATE, DEZASTRU – CE TERMENI
FOLOSIM
A. Terminologie
Managementul dezastrelor reprezintã totalitatea politicilor, a deciziilor administrative ºi a
activitãþilor operaþionale care sunt legate de diverse stadii ale dezastrelor, la toate nivelurile.
6
Hazardul este un eveniment ameninþãtor ºi reprezintã probabilitatea de apariþie într-o anumitã
perioadã a unui potenþial factor dãunãtor pentru om, pentru bunurile produse de acestea ºi pentru
mediu. Deci, hazardul este un fenomen natural sau antropic dãunãtor omului, ale cãrui consecinþe
sunt datorate depãþirii mãsurilor de siguranþã pe care orice societate ºi le impune.
Dezastrul - un hazard este considerat dezastru dacã sunt înregistrate cel puþin zece pierderi de
vieþi omeneºti sau 50 de persoane rãnite ºi pierderi materiale de peste un milion de dolari.
Riscul reprezintã nivelul probabil al pierderilor de vieþi omeneºti, al numãrului de rãniþi, al
pagubelor aduse proprietãþilor ºi activitãþilor economice de cãtre un anumit fenomen natural sau
grup de fenomene într-un anumit loc ºi într-o anumitã perioadã. Conform Dicþionarului Enciclopedic
(1978, 1999), riscul reprezintã un pericol posibil, probabilitatea de a înfrunta o primejdie ºi/sau
de a suferi o pagubã.
Vulnerabilitatea reprezintã mãsura în care un sistem poate fi afectat în urma impactului cu un
hazard ºi cuprinde totalitatea condiþiilor fizice, sociale, economice ºi de mediu care mãresc
susceptibilitatea sistemului respectiv. Vulnerabilitatea pune în evidenþã cât de mult sunt expuºi omul
ºi bunurile sale în faþa diferitelor hazarde ºi se exprimã pe o scarã cuprinsã între 0 ºi 1, cifra 1
exprimând distrugerea totalã a bunurilor ºi pierderile totale de vieþi omeneºti din arealul aferent.
Vulnerabilitatea este diferitã în funcþie de modul de echipare ºi de pregãtire a populaþiei.
Capacitatea de rezistenþã reprezintã totalitatea forþelor ºi a resurselor cu ajutorul cãrora
societatea poate sã facã faþã unui hazard reuºind sã reducã nivelul riscului prin atenuarea
efectelor negative. Capacitatea de rezistenþã creºte atunci când se asigurã dezvoltarea durabilã
a regiunii respective, se iau mãsuri preventive ºi se organizeazã sistemele de alarmare a populaþiei.
Situaþia de urgenþã (situaþie extremã) este un alt termen relativ similar cu cel de dezastru. Un
dezastru poate fi privit ca un tip particular al unei situaþii de urgenþã. „Dezastrul” sugereazã o
perioadã îndelungatã de timp ºi atingerea unui anumit nivel de urgenþã.
Din perspectiva teoriei sistemelor, pagubele produse de dezastrele naturale sunt rezultatul
interacþiunii a trei sisteme principale ºi a mai multor subsisteme (Mileti, 1999):
-mediul fizic terestru (clima, ape etc.);
-populaþia (clase sociale, rase, culturi etc.);
-mediul construit (clãdiri, poduri etc.).

Înþelegerea corectã a relaþiilor dintre
hazard, vulnerabilitate, risc ºi dezastru condiþioneazã
utilizarea corectã a terminologiei.
Aceste raporturi sunt sintetizate de
Alexander (1993) astfel: “Hazardul poate fi
privit ca situaþia pre-dezastru, în care existã
un anumit risc de producere a unui dezastru,
mai ales din cauza faptului cã o comunitate
umanã este situatã într-o poziþie de
vulnerabilitate”. Se evidenþiazã aºadar trei
etape în evoluþia unui fenomen natural ce
are potenþialul sã genereze consecinþe
negative: etapa de hazard, apoi apare
riscul ca acesta sã afecteze un areal
vulnerabil, iar în final se poate ajunge la
dezastru. Riscul se gãseºte la intersecþia
dintre hazard ºi vulnerabilitate, iar hazardul
este cel mai cuprinzãtor taxonomic (Cutter, 2001).
7
Autorii Tobin ºi Montz (1997) descriu
succesiunea manifestãrilor unui eveniment extrem
astfel: hazard – risc – ameninþare – impact/
dezastru – faza post-impact. Cu alte cuvinte, caracteristicile
de hazard existã încã din faza
iniþialã, atunci când fenomenul este pus în relaþie
cu societatea umanã, cu consecinþele pe care le
poate avea (vorbim deja de risc). Impactul cu
societatea sau, în unele cazuri, dezastrul
reprezintã faza de apogeu a unui fenomen
extrem. În final, se ajunge în faza post-impact
care este, din multe puncte de vedere, la fel de
importantã ca ºi celelalte. La rândul sãu, Smith
(2001) se opreºte asupra raporturilor dintre
hazard ºi risc. El considerã cã riscul include
probabilitatea ca un anume hazard sã se producã. Acelaºi autor comparã hazardul cu cauza,
iar riscul cu consecinþa: “hazardul (cauza) reprezintã o ameninþare potenþialã pentru
societatea umanã ºi valorile ei, iar riscul (efectul) este probabilitatea ca un anumit hazard sã
se producã”. Hazardul seismic sau atmosferic poate exista într-o regiune nelocuitã, dar riscul
apare numai acolo unde existã oameni ºi bunuri construite de aceºtia.

B. Clasificarea hazardelor
8
Hazardele pot fi clasificate în funcþie de mai
multe criterii: modul de formare (genezã),
durata de manifestare, arealul afectat,
numãrul victimelor, complexitatea fenomenelor
etc.
1. În funcþie de genezã, hazardele pot
fi diferenþiate în:
a. Hazarde naturale, care cuprind la rândul
lor douã mari grupe de fenomene generate
de actori endogeni ºi exogeni. Hazardele
CRITERIU
TIP DE HAZARD
Genezã - Naturale - endogene;
- exogene;
- Antropice.
Suprafaþa afectatã - Globale, sistemice;
- Globale cu efecte regionale;
- Regionale;
- Locale ºi punctuale.
Mãrimea efectelor - Cu efecte reduse;
- Cu efecte severe;
- Dezastre (catastrofe).
endogene includ erupþiile vulcanice ºi cutremurele, fenomene care prin amploarea lor genereazã
în mai multe situaþii numeroase pierderi de vieþi omeneºti ºi pagube materiale. Acþiunea lor este
generatã de energia provenitã din interiorul planetei, ca urmare a redistribuirii permanente a
cãldurii prin curenþi de convecþie. Exemplu: cutremurele din România din 10.11.1940 (soldat cu
980 morþi); 04.03.1977 (soldat cu 1641 morþi ºi alte 396300 persoane afectate).
Hazardele exogene se diferenþiazã în:
-hazarde climatice (tornade, furtuni, fulgere, grindinã, polei, secetã etc);
-hazarde geomorfologice (eroziune, deplasãri de teren);
-hazarde hidrologice (inundaþiile);
-hazarde oceanografice (ridicarea nivelului oceanului planetar);
-hazarde biologice (epidemii, invazii de insecte ºi rozãtoare);
-hazarde biofizice (focul);
-hazarde astrofizice (cãderea meteoriþilor).
Exemple elocvente pentru România sunt reprezentate de succesiunea anilor în care s-au înregistrat
hazarde hidrologice: 1926, 1970, 1975, 1991, 1997, 1998, 2004, 2005. Pentru a vizualiza mai
bine impactul acestora din anul 2005, asupra societãþii ºi mediului, vom prezenta câteva aspecte
din raportul anual al Ministerului Mediului ºi Gospodãririi Apelor:
-toate judeþele au fost afectate (1734 localitãþi);
-valoarea totalã a pagubelor este estimatã la 5.975.201,5 mii RON;
-au decedat 76 persoane;
-au fost avariate 93976 case ºi anexe gospodãreºti; 1063 obiective sociale ºi economice;
-656392 ha de teren agricol au fost grav afectate.
În România secetele (hazarde climatice) au o pondere mai mare în Dobrogea, Bãrãgan ºi în sudul
Podiºului Moldovei. În ultimii o sutã de ani au fost înregistrate trei perioade de secetã, anii cei mai
secetoºi fiind 1946, 1947, 1982 ºi 1996. Seceta din vara anului 2000 a afectat 2,6 milioane ha
ºi a produs pagube evaluate la 6500 mld lei. Încãlzirea climei ºi accentuarea temperaturilor
ridicate în timpul verii, asociate cu secete frecvente, pot sã genereze o intensificare a tornadelor ºi
o mãrire a frecvenþei lor în unele locuri afectate întâmplãtor ºi rar de tornade. În aceastã situaþie
se aflã ºi România care a fost afectatã în ultimii ani de tornade puternice ca: tornada de la Fãcãeni
din 12 august 2002, care s-a soldat cu 3 morþi, 18 rãniþi, 400 de case distruse, trafic feroviar ºi

utier blocat; tornada din comuna Ghindãreºti, judeþul Constanþa; tornada de la Moviliþa, judeþul
Ialomiþa etc.
b. Hazardele antropice sunt generate de diferite activitãþi umane ºi cuprind accidentele din
industrie, agriculturã, transporturi ºi rãzboaiele. Dezastrele tehnologice, în special cele legate de
materialele chimice ºi radioactive, au un ecou mai mare, soldându-se cu modificarea legislaþiei în
domeniu sau cu introducerea de noi reglementãri. Ultima modificare legislativã este legatã de
accidentele transfrontaliere de la Baia Mare din ianuarie-martie 2000, care au avut drept cauzã
scurgeri de cianuri de la iazurile de decantare Bozânta ºi Novãþ, ºi care s-au soldat cu poluarea
unor afluenþi ai Tisei, inclusiv în afara teritoriului României. Accidentul a dus la rãspândirea
poluanþilor (în special cianurã), în aval de Tisa ºi în Dunãre, cu implicaþii majore în poluarea
transfrontalierã (Mascklin et. al., 2003).
Una din cauzele hazardelor antropice o reprezintã poluarea cu metale grele datoratã activitãþilor
miniere ºi a celor din industria metalurgicã. În sectorul minier din România s-au produs o serie de
accidente tehnologice, respectiv prãbuºiri ale galeriilor de minã, alunecãri ºi lichefieri ale haldelor
de steril insuficient consolidate ºi ruperi ale iazurilor de decantare, care au generat ºi poluarea
râurilor.
9
2. În funcþie de suprafaþa afectatã, hazardele sunt:
•Hazarde globale, sistemice, cum sunt: tendinþa de încãlzire a climei din cauza efectului de
serã artificial, reducerea stratului de ozon, tendinþa de creºtere a nivelului Oceanului
Planetar;
•Hazarde globale cu efecte regionale cum sunt deºertificarea ºi eroziunea solurilor. Acestea
devin globale prin cumulare;
•Hazarde regionale care afecteazã suprafeþe întinse pe continente ºi oceane ºi cuprind
furtunile, poluarea apei, aerului ºi solului;
•Hazarde locale ºi punctuale cum sunt alunecãrile de teren, erupþiile vulcanice, cutremurele.
Deºi se manifestã pe suprafeþe restrânse aceste hazarde pot sã aibã efecte deosebit de
puternice.
3. În funcþie de mãrimea efectelor (numãr de persoane afectate, pagube economice,
distrugeri ale mediului), hazardele se diferenþiazã în:
•Hazarde cu efecte reduse, care produc pagube mici ce pot fi remediate prin forþe locale;
•Hazarde cu efecte severe, care produc perturbãri ale funcþionãrii societãþii, pagube
importante ºi rãniri de persoane ce necesitã intervenþia formaþiunilor de protecþie civilã ºi a
altor organisme abilitate;
•Dezastre (catastrofe), care produc întreruperea sau perturbarea gravã a funcþionãrii
societãþii ºi genereazã victime omeneºti, mari pagube materiale ºi distrugeri ale mediului.
Aceste efecte depãºesc capacitatea societãþii de a reacþiona eficient prin folosirea
resurselor locale, fiind necesare intervenþii ºi ajutoare pe plan naþional ºi internaþional.
În Anexa 1 sunt prezentate cele mai grave dezastre naturale din România dupã numãrul de
persoane decedate ºi afectate.

III. ABORDAREA INTERNAÞIONALÃ PRIVIND PREVENIREA
DEZASTRELOR
A. Acorduri ºi strategii internaþionale
Începutul acestui mileniu se caracterizeazã printr-un impact tot mai accentuat al activitãþilor umane
asupra Terrei, care determinã modificãri globale ale mediului. Oamenii de ºtiinþã aratã cã în
prezent parcurgem o perioadã de schimbãri rapide în dinamica diferitelor componente ale
mediului ºi societãþii, cum nu au mai existat în ultimii 1000 de ani.
10
Organizaþia Naþiunilor Unite (ONU)
În ultimele trei decenii, diferitele calamitãþi naturale au generat victime, au adus boli, sãrãcie ºi
multe suferinþe ºi au produs pagube materiale de sute de miliarde. Având în vedere aceste aspecte,
ONU, prin rezoluþia 236 din 1989, a hotãrât sã organizeze un amplu program de cercetare
intitulat „Deceniul Internaþional pentru Reducerea Efectelor Dezastrelor Naturale” (IDNDR). În
cadrul IDNDR au fost studiate dezastre naturale cum sunt cutremurele, erupþiile vulcanice,
alunecãrile de teren, ciclonii, tornadele, inundaþiile, seceta. Societatea ºi mediul sunt afectate ºi de
unele dezastre produse de om, cum sunt accidentele tehnologice (explozii, emanaþii de gaze
toxice, accidente legate de transporturi ºi agriculturã etc.) care necesitã mãsuri speciale de
prevenire. Forumul internaþional „Towards Partnerships for Disaster Reduction in the 21st Century”
(”Cãtre parteneriat pentru reducerea dezastrelor în secolul 21”), desfãºurat cu acest prilej în iulie
1999 la Geneva, a transmis în primul rând un mesaj politic, subliniind necesitatea integrãrii
managementului riscului ºi a reducerii efectelor dezastrelor în politicile guvernamentale ale fiecãrui
stat. Procesul politic derulat la Geneva a inclus adoptarea a douã documente ºi anume: ”O lume
mai sigurã în secolul XXI: reducerea riscului ºi a dezastrelor” („A Safer World In The Twenty-First
Century: Risk and Disaster Reduction”) ºi ”Mandatul de la Geneva privind Reducerea Dezastrelor”
(„A Geneva Mandate on Disaster Reduction”), care au pus în evidenþã consensul dintre
participanþii din toate sectoarele implicate - guverne, organizaþii internaþionale, organizaþii neguvernamentale,
sectorul privat - referitor la necesitatea continuãrii unor cercetãri globale, integrate,
asupra dezastrelor. În cadrul acestui forum, Secretarul General ONU a declarat: „Trebuie sã
trecem, în primul rând, de la o culturã a reacþiei la o culturã a prevenirii. Prevenirea este nu numai
mult mai umanã decât vindecarea; este ºi mai ieftinã. Este necesar sã nu uitãm cã prevenirea
dezastrelor este o obligaþie moralã la fel de importantã ca ºi reducerea riscului de rãzboi”. Este
esenþial rolul voinþei politice pentru implementarea unei „culturi de prevenire” la toate nivelurile
societãþii.
Conferinþa asupra Mediului ºi Dezvoltãrii Durabile
În 1992 la Rio de Janeiro s-au stabilit o serie de acorduri internaþionale ºi douã declaraþii ce
cuprind o serie de acþiuni majore legate de extinderea dezvoltãrii durabile. Aceste documente sunt:
Declaraþia de la Rio asupra mediului ºi dezvoltãrii, Agenda 21, Declaraþia de principii pentru
îndrumarea gospodãririi, conservãrii ºi dezvoltãrii durabile a tuturor tipurilor de pãduri, Convenþiacadru
a Naþiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice ºi Convenþia asupra diversitãþii biologice.
Strategia Yokohama
Strategia a fost adoptatã în 1994 împreunã cu Planul de acþiune – primul proiect pentru ghidarea
politicilor de reducere a dezastrelor, cu orientare spre comunitate. În cadrul acestei conferinþe s-a

subliniat cã atenuarea efectelor catastrofelor naturale se înscrie pentru un numãr mare de þãri între
obiectivele majore ale unei dezvoltãri durabile. Promovarea acestei idei se realizeazã prin
intermediul Comisiei Naþiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilã, dar ºi prin alte organisme
internaþionale. Au fost stabilite câteva direcþii importante de acþiune pentru prevenirea dezastrelor,
pentru pregãtirea populaþiei pentru catastrofe naturale ºi pentru atenuarea efectelor acestora.
Astfel pentru prevenirea eficientã a dezastrelor este necesarã evaluarea riscurilor. Adoptarea
mãsurilor necesare înainte de producerea catastrofelor este esenþialã ºi pentru reducerea
cheltuielilor ºi concentrarea precisã a eforturilor.
Strategia Internaþionalã pentru Reducerea Dezastrelor (ISDR)
A fost elaboratã în 2000, punând accent pe creºterea implicãrii populaþiei, corelarea cu
dezvoltarea durabilã, dezvoltarea de parteneriate ºi de reþele. Obiectivul ISDR este educarea
publicului pentru o creºtere a colaborãrii cu autoritãþile publice în vederea realizãrii unor structuri
rezistente în faþa dezastrelor potenþiale care le ameninþã.
Summit-ul Mondial pentru Dezvoltare Durabilã
În 2002, în cadrul Planului Johanesburg de implementare s-a inclus o nouã secþiune - „O concepþie
integratã, multi-hazard despre vulnerabilitate, aprecierea riscului ºi management al dezastrelor”.
11
Strategia complexã de management al riscului
În cadrul Strategiei adoptate la Istambul în 2004, se menþioneazã integrarea sistemicã (evaluarea
riscurilor, pregãtirea pentru situaþii de urgenþã, prevenirea dezastrelor ºi finanþarea acþiunilor ce
vizeazã reducerea riscurilor de dezastru), dar ºi reducerea expunerii þãrilor din la pierderi
economice.
Conferinþa mondialã pentru reducerea dezastrelor
În 2005 la Hyogo, Japonia, s-a adoptat Cadrul Hyogo de acþiune 2005 – 2015 pentru construcþia
rezistenþei naþiunilor ºi comunitãþilor la dezastre.
Alte programe globale, care întrunesc eforturile a mii de specialiºti care încearcã sã gãseascã
soluþii problemelor grave ºi incertitudinilor legate de modificãrile mediului, sunt: Programul
Internaþional Geosferã - Biosferã, Programul Internaþional Dimensiunea Umanã a Modificãrilor
Globale ale Mediului, Iniþiativa Strategicã pentru Reducerea Dezastrelor, Programul Climatic
Mondial etc.
B. Dezvoltare versus dezastre
În ultimele decenii se înregistreazã o tendinþã evidentã de intensificare a impactului fenomenelor
extreme asupra societãþii. Aceastã intensificare este legatã de tendinþa de încãlzire a climei ºi de
o creºtere a instabilitãþii sistemului climatic, precum ºi de creºterea explozivã a populaþiei.
Un grad scãzut de dezvoltare a unei societãþi poate creºte vulnerabilitatea acesteia, atât timp cât
existã o relaþie directã între vulnerabilitate ºi suprapopulaþie, gradul de sãrãcie ºi marginalizare a
cetãþenilor. Sãracii locuiesc deseori în zone aglomerate, la risc, ºi sunt mai puþin dispuºi sã aloce
resurse pentru reducerea vulnerabilitãþilor, din cauza lipsei de educaþie ºi de informare. În aceastã
situaþie ºi potenþialul de resurse ce pot fi alocate pentru prevenire ºi pentru refacerea post-dezastru
este foarte limitat.

Creºterea populaþiei împinge din ce în ce mai mult grupurile defavorizate ale societãþii spre
ocuparea unor areale vulnerabile cum sunt luncile râurilor ºi versanþii instabili ºi contribuie în
acelaºi timp la degradarea mediului în ansamblu. Peste 90% din numãrul total al victimelor
dezastrelor naturale aparþin þãrilor sãrace ºi în curs de dezvoltare. Pe de altã parte, þãrile
dezvoltate suportã pagube materiale din ce în ce mai mari. Creºterea populaþiei, migraþia de la sat
la oraº ºi concentrarea populaþiei în mari aglomerãri urbane genereazã o presiune accentuatã
asupra mediului.
Creºterea gradului de dezvoltare a unei societãþi poate spori vulnerabilitatea în anumite cazuri,
cum sunt: dezvoltarea urbanã (aglomerare, densitate mare a clãdirilor – risc de cutremur,
accidente tehnologice), dezvoltarea costierã (risc de inundaþii, tsunami), investiþii în transporturi
(defriºãri – risc de degradare a mediului), investiþii în zone sãrace (risc de poluare), proiecte
agricole (risc de inundaþii, deºertificare, poluare).
12
Dezvoltarea poate reduce vulnerabilitãþile printr-o capacitate crescutã de alocare de resurse
pentru îmbunãtãþirea sistemului de utilitãþi, sau pentru construcþii cu un grad mai mare de siguranþã,
de utilizare a noilor tehnologii, de implementare a programelor de dezvoltare ruralã ºi împãduriri
ºi prin creºterea capacitãþii de intervenþie a autoritãþilor publice, cu accent pe autoritãþile locale.
Un dezastru afecteazã în mod direct dezvoltarea prin pierderea mare de resurse, întreruperea de
programe de dezvoltare, întreruperea accesului la resurse esenþiale pe termen scurt, afectarea
gravã a sectorului public ºi privat ºi impactul negativ asupra climatului investiþional.
Dezastrele pot fi privite ºi ca „furnizori de oportunitãþi” de dezvoltare, în condiþiile în care se
creeazã un climat de acceptare a schimbãrii din perspectivã socialã ºi politicã ºi se pot atrage
resurse internaþionale, atenþia internaþionalã concentrându-se pe zona de dezastru.
În figura alãturatã se poate observa relaþia dintre elementele menþionate mai sus, în contextul
dezvoltãrii durabile.

Sursa: Valdes, Helena, Building resilient communities towards sustainable development, September
2004, Oslo
13

IV. MANAGEMENTUL RISCULUI DE DEZASTRU
Hazardele naturale ºi antropogene genereazã în fiecare an numeroase pierderi de vieþi omeneºti
ºi pagube materiale, care afecteazã direct procesul de dezvoltare economicã ºi socialã. Cu
trecerea timpului hazardele ºi-au modificat tiparele, s-au extins ºi au devenit mai frecvente, fiind din
ce în ce mai greu de prognozat. În aceste condiþii, eforturile de prevenire a hazardelor ºi de
atenuare a impactului lor asupra societãþii este necesar sã devinã pãrþi integrante ale politicilor de
dezvoltare durabilã. Integrarea problematicii hazardelor în procesul de dezvoltare poate sã fie
diferenþiat în funcþie de tipul de mãsuri care se iau înaintea, în timpul ºi dupã producerea
hazardelor.
14
A. Elementele managementului dezastrelor
Managementul dezastrelor þine cont de etapele de manifestare a unui dezastru ºi cuprinde
urmãtoarele elemente:
1. aprecierea ºi evaluarea riscurilor ºi a vulnerabilitãþilor;
2. rãspunsul la dezastru;
3. aprecierea dezastrului;
4. reabilitarea ºi reconstrucþia.
1. Aprecierea ºi evaluarea riscurilor ºi a vulnerabilitãþilor face o estimare a
magnitudinii fiecãrui risc potenþial ºi a importanþei acestui risc pentru populaþie ºi mediu. Se
încearcã cuantificarea probabilitãþii de risc de dezastru, se stabilesc nivelurile acceptabile de risc
ºi se calculeazã pierderile potenþiale (cuantificabile - care sunt costurile economice ºi
necuantificabile - pierderile ce þin de fiinþa umanã).
La Conferinþa mondialã pentru reducerea dezastrelor de la Hyogo din ianuarie 2005, la care au
participat reprezentanþi ai 168 de guverne, 78 de organizaþii regionale ºi internaþionale ºi 161 de
organizaþii neguvernamentale, s-au stabilit cinci arii de dezvoltare în perioada 2005 – 2015
pentru atenuarea lipsurilor constatate în implementarea Strategiei Yokohama pentru o lume mai
sigurã, adoptatã în 1994:
a. guvernare – structura instituþionalã, cadrul legal ºi politici publice;
b. identificare riscuri – evaluare ºi monitorizare a acestora, dar ºi sisteme de avertizare
timpurie;
c. managementul cunoºtinþelor ºi educaþie;
d. reducerea factorilor fundamentali de risc;
e. pregãtirea pentru rãspuns corespunzãtor la dezastru ºi refacere.
Obiectivul managementului riscului este de a pune în legãturã toate elementele ºi actorii din
sistemul de management al dezastrelor, de a dezvolta instrumente de diminuare a dezastrelor
bazate pe strategii de prevenire ºi intervenþie, transfer ºi schimb reciproc de cunoºtinþe, educaþie
ºi tehnici de luare a deciziilor. Un management durabil al riscului presupune menþinerea ºi
îmbunãtãþirea calitãþii mediului ºi a calitãþii vieþii populaþiei, creºterea responsabilitãþii autoritãþilor
ºi a comunitãþilor locale, dar ºi o abordare integratã echitabilã.

În modelul de management al riscului propus de DRM - World Institute for Disaster Risc
Management, sunt evidenþiate patru module:
• aprecierea riscului;
• vulnerabilitatea;
• metode de apreciere a riscului;
• managementul integral al riscului.
Ecuaþia simplificatã a unui dezastru presupune luarea în calcul a riscului de dezastru prin
însumarea riscului de hazard ºi a gradului de vulnerabilitate; dacã reducerea riscului de hazard
presupune acþiuni de modificare a cauzelor, reducerea vulnerabilitãþii elementelor afectate
presupune acþiuni de reducere a efectelor.
Aprecierea riscului în caz de dezastre este foarte importantã, în condiþiile în care hazardele
interacþioneazã la diferite nivele spaþiale ºi temporale, cu dezvoltare la nivel local, regional ºi
internaþional. Pe lângã studiul individual al potenþialelor hazarde, este importantã o înþelegere
multidisciplinarã ºi o analizã integratã a diferitelor procese, în condiþiile în care de multe ori
dezastrele sunt complexe (un hazard poate genera un dezastru, care la rândul sãu poate genera
un alt hazard, sau un dezastru subsecvent).
15
Evaluarea vulnerabilitãþii este o componentã cheie a managementului riscului; se impune evaluarea
calitativã ºi cantitativã a vulnerabilitãþii obiectelor ºi a sistemelor expuse la risc de dezastru.
Evaluarea posibilelor distrugeri ale unor sisteme, ale infrastructurii, ale mediului, ale societãþii
reprezintã baza managementului financiar al riscurilor, însã vulnerabilitatea reprezintã încã un
concept insuficient clarificat din punct de vedere ºtiinþific. O cuantificare riguroasã este foarte
dificilã mai ales în relaþie cu distrugerile indirecte ce apar în urma unui dezastru – distrugerea
socialã, moºtenirea culturalã, sistemele de mediu.
Se pot menþiona câþiva factori care contribuie la creºterea gradului de vulnerabilitate la dezastre:
a. cauze fundamentale - grad de sãrãcie, acces limitat la resurse, model cultural al populaþiei;
b. deficit de educaþie, de abilitãþi, de investiþii locale, capacitate redusã de intervenþie a
instituþiilor publice;
c. grad de urbanizare, degradarea mediului, creºterea populaþiei, stare de tranziþie a
modelelor culturale/set de valori;
e. condiþii de nesiguranþã;
f. mediu fragil – locaþii periculoase, clãdiri ºi infrastructurã cu grad mare de pericol;
g. economie localã fragilã – nivel scãzut de trai;
h. lipsa de informare ºi de conºtientizare a publicului.
Metodele de apreciere a riscului reprezintã elemente esenþiale în cadrul efortului metodologic de
înþelegere a potenþialelor efecte ale hazardelor asupra activitãþilor umane ºi asupra mediului. Se
dezvoltã astfel tehnici care sã furnizeze o vedere integratã în timp ºi spaþiu a analizei riscului pentru
a sprijini formularea strategiei de management al riscului.
Managementul integrat al riscului cuprinde atât aprecierea riscului ºi evaluarea vulnerabilitãþii, cât
ºi posibilitatea apariþiei unor factori de influenþã cu grad mare de imprevizibilitate. Se susþin astfel
mãsuri ºi metode de prevenire ºi de implementare a activitãþilor de monitorizare, înregistrare,
previziune, avertizare timpurie, luare a deciziilor ºi a sistemelor de management.

2. Rãspunsul la dezastru reprezintã totalitatea acþiunilor luate de autoritãþi ºi de populaþie în
faþa dezastrului; cuprinde atât faza de atenuare, cât ºi cele de reabilitare ºi reconstrucþie. Cuprinde
acþiuni de avertizare, securitate, comunicare ºi managementul informaþiilor, logisticã ºi
aprovizionare, apreciere post-dezastru, cercetare ºi salvare a supravieþuitorilor, asistenþã postdezastru
(asistarea populaþiei, maximizarea numãrului de supravieþuitori, restabilirea serviciilor
esenþiale, refacerea distrugerilor) ºi managementul operaþiunilor de urgenþã.
3. Aprecierea dezastrului, ce presupune determinarea impactului dezastrului asupra
societãþii, este un proces interdisciplinar ºi are ca prioritãþi stabilirea nevoilor pentru mãsuri
imediate de urgenþã, pentru salvarea ºi susþinerea în viaþã a supravieþuitorilor dezastrului ºi
identificarea posibilitãþilor de urgentare a refacerii infrastructurii, a serviciilor ºi a dezvoltãrii.
16
Aprecierea dezastrului se face þinând cont de diverse faze de manifestare ale dezastrului
a. faza de avertisment (determinarea grupului de populaþie pentru care se iau mãsuri de
protejare a vieþii ºi a facilitãþilor pentru atenuarea impactului unui potenþial dezastru ºi
activarea aranjamentelor în planul de pregãtire din perspectiva aprecierii);
b. faza de urgenþã (confirmarea gradului de urgenþã raportat ºi estimarea distrugerilor,
identificarea, caracterizarea ºi cuantificarea populaþiei cu risc de dezastru, sprijin pentru
definirea prioritãþilor de acþiune ºi a resurselor necesare pentru reducerea imediatã a
riscurilor, identificarea capacitãþii locale de rãspuns, inclusiv resursele organizaþionale,
medicale ºi logistice, sprijin pentru anticiparea unor probleme serioase viitoare ºi sprijin
pentru managementul ºi controlul rãspunsului imediat);
c. faza de reabilitare (identificarea prioritãþilor populaþiei afectate, identificarea politicilor
guvernamentale pentru asistenþa post-dezastru, estimarea sprijinului adiþional din surse
naþionale ºi internaþionale pentru atenuare, refacere ºi monitorizarea rezultatelor acestor
mãsuri);
d. faza de refacere (determinarea distrugerilor resurselor economice semnificative ºi implicaþiile
acestora asupra politicii de dezvoltare, aprecierea impactului dezastrului în programe
curente de dezvoltare ºi identificarea de noi oportunitãþi de dezvoltare create de dezastru).
4. Reabilitarea ºi reconstrucþia cuprind cea mai mare perioadã din faza de refacere postdezastru.
Reabilitarea se face în perioada imediat urmãtoare manifestãrii dezastrului ºi este faza
de tranziþie între cea de atenuare ºi cea de reconstrucþie. Perioada de reconstrucþie presupune
restaurarea deplinã a serviciilor ºi a infrastructurii, construcþia de clãdiri, refacerea infrastructurii
distruse ºi, nu în ultimul rând, revitalizarea economiei.
B. Intervenþia împotriva dezastrelor – de la prevenire la reconstrucþie
Managementul dezastrelor trebuie sã þinã cont de fazele de manifestare ale unui dezastru.
Dezastrele sunt împãrþite în douã categorii, în funcþie de tipul de manifestare – lente ºi rapide.
Dezastrele cu manifestare rapidã (cutremure, tornade, viituri, tsunami) se produc brusc ºi pe o
perioadã de timp foarte limitatã ºi sunt practic inevitabile pe termen mediu. Dezastrele cu
manifestare lentã (secetã, deºertificare, rãzboi, inundaþii, degradarea progresivã a mediului în
zone industriale) evolueazã în timp, au efect cumulativ ºi pot fi evitate pe termen mediu.

Dezastre cu manifestare rapidã
Dezastre cu manifestare lentã
Etapa Faza Etapa Faza
Faza pre-dezastru
Faza de producere
bruscã a dezastrului
Faza post-dezastru de
refacere
Diminuare
Pregãtire
Impact
Atenuare
Reabilitare
Reconstrucþie
Faza pre-dezastru
Faza de manifestare
extremã a dezastrului
Faza post-dezastru de
refacere
Diminuare
Pregãtire
Avertizare timpurie
Stare de urgenþã
(alertã)
Atenuare
Reabilitare
Reconstrucþie
1. Faza pre-dezastru
Pentru ambele tipuri de manifestare a dezastrelor, cele douã etape ale acestei faze sunt:
17
Starea de diminuare reprezintã un termen colectiv care cuprinde mãsurile pre-dezastru, adicã
toate acþiunile întreprinse înainte de producerea dezastrului, inclusiv pregãtirea ºi mãsurile de
reducere a riscului pe termen lung. Este modul de acþiune pentru reducerea efectelor unui
dezastru, înainte ca acesta sã se întâmple. Se impune promovarea proiectelor de consultare ºi
conºtientizare a pãrþilor interesate ºi planificarea activitãþilor de asistare a populaþiei astfel încât
aceasta sã se autoprotejeze.
Starea de diminuare include reducerea riscului pe termen lung ºi mãsuri de pregãtire ºi realizeazã
o legãturã potenþial pozitivã între dezastre ºi dezvoltare. Foarte importantã este dezvoltarea unei
culturi de prevenire a dezastrelor la nivelul comunitãþilor. Mãsurile ce se iau în aceastã fazã pot fi
active (subvenþii) sau pasive (control ºi sancþiuni), structurate (mãsuri fizice de reducere a riscurilor)
sau nestructurate (politici ºi practici de dezvoltare care, odatã implementate, reduc riscurile), pe
termen scurt sau lung (proces lung de implementare ºi schimbare a atitudinii publicului prin
educare, conºtientizare ºi informare).
Pregãtirea are rolul de a minimiza efectele adverse în caz de dezastru prin acþiuni de prevenire
ce constã în programarea activitãþilor desfãºurate în vederea minimizãrii pierderilor de vieþi
omeneºti ºi a distrugerilor în cazul apariþiei unui dezastru: organizarea mutãrii temporare a
oamenilor ºi a lucrurilor de la locul dezastrului ºi uºurarea salvãrii efective ºi la timp, atenuare ºi
reabilitare.
Pregãtirea cuprinde atât evaluarea vulnerabilitãþilor ºi a riscurilor, activitãþi de programare, creare
a cadrului instituþional, a sistemelor de informaþii ºi a bazelor de date privind resursele, dezvoltarea
sistemelor de avertizare ºi a mecanismelor de rãspuns la dezastre, dar ºi programe extinse pentru
voluntari (cum sã furnizeze informaþii relevante ºi cum sã intervinã în diverse faze de manifestare
ale dezastrului) ºi acþiuni de conºtientizare, informare ºi instruire a publicului.
În arealele cu posibilitãþi de desfãºurare a unor fenomene periculoase se efectueazã studii pentru
evaluarea riscului ºi a vulnerabilitãþii. Acestea vor fi însoþite de hãrþi speciale pentru delimitarea

exactã a arealelor expuse. De exemplu: de-a lungul râurilor vor fi delimitate arealele inundabile,
iar pe versanþi cele afectate de alunecãri de teren, curgeri de noroi sau prãbuºiri. În munþi vor fi
cartografiate culoarele de avalanºã ºi arealele cu pericol de declanºare a acestor fenomene.
Studiile efectuate permit planificarea unor activitãþi de prevenire a dezastrelor. Astfel, în regiunile
seismice se iau mãsuri de îmbunãtãþire a rezistenþei clãdirilor ºi de reparare a celor afectate de
seisme trecute. În regiunile inundabile vor fi construite diguri, iar versanþii afectaþi de alunecãri vor
fi amenajaþi corespunzãtor.
Mãsurile de prevenire a dezastrelor cuprind ºi o serie de activitãþi de educare ºi informare a
populaþiei ºi de asigurare a cadrului legislativ.
18
Atunci când se apreciazã cã dezastrul este iminent se realizeazã pregãtirea de urgenþã pentru
reducerea pierderilor, se alarmeazã populaþia ºi sunt evacuaþi cei care sunt în locurile cele mai
periculoase.
Prevenirea dezastrelor se realizeazã prin mijloace din ce în ce mai performante care includ imagini
satelitare, utilizarea unor senzori de mare sensibilitate, a radarelor performante ºi a sistemelor de
alertare rapidã.
Prin alertare autoritãþile sunt anunþate cã fenomenul se apropie. Acestea, la rândul lor, alerteazã
instituþiile implicate ºi populaþia. Alertarea, care se realizeazã de obicei prin mijloace sonore,
semnaleazã hazardul iminent, în acest moment fiind date ºi sfaturile necesare pentru luarea
mãsurilor imediate de protecþie.
2. Faza de manifestare a dezastrului
În aceastã fazã apare o deosebire esenþialã între cele douã tipuri de manifestare a dezastrelor. La
dezastrele cu manifestare rapidã, aceastã fazã include producerea efectivã a dezastrului ºi
impactul acestuia.
La dezastrele cu manifestare lentã sunt definite trei etape de acþiune, anume:
Avertizarea timpurie este un proces de monitorizare a situaþiilor din comunitate, sau a zonelor
cunoscute ca vulnerabile la apariþia unui potenþial hazard/dezastru cu acþiune lentã. Acest
proces are scopul de a face posibilã iniþierea de mãsuri de remediere a situaþiei ºi alocarea de
timp pentru acþiuni eficiente de pregãtire pre-dezastru.
Sistemele globale de avertizare timpurie a hazardelor naturale 1
Sistemele de avertizare timpurie ºi elementele lor
Sintagma „avertizare timpurie” este utilizatã în multe domenii pentru a exprima furnizarea de
informaþii în cazul unei situaþii de crizã, informaþii ce pot ajuta la luarea unor mãsuri în avans, pentru
a diminua riscurile implicate. Sistemele de avertizare timpurie se aplicã pentru hazardele naturale
geofizice ºi biologice, situaþii complexe de urgenþã socio-politicã, hazarde industriale, risc al
sãnãtãþii publice ºi multe alte riscuri colaterale.
1
Basher, Reid, Global early warning systems for natural hazards: systematic and people-centred, UN-ISDR Platform for the
Promotion of Early Warning, 2006

Pentru a fi eficient ºi cuprinzãtor, un sistem de avertizare timpurie trebuie sã înglobeze patru
elemente inter-relaþionate, aºa cum aratã ºi figura de mai jos: 1. cunoºtinþele privind riscul, 2.
serviciul de monitorizare ºi avertizare, 3. diseminare ºi comunicare ºi 4. capacitatea de reacþie.
Deºi acest set de patru elemente pare sã aibã o secvenþialitate logicã, de fapt, fiecare element are
legãturi ºi interacþiuni directe ºi reciproce cu fiecare dintre celelalte elemente.
1. Cunoºtinþe privind riscul
Cunoºtinþe privind hazardele relevante
ºi vulnerabilitatea populaþiei ºi a societãþii
la acestea.
2. Serviciul de monitorizare ºi avertizare
Capacitatea tehnicã de a monitoriza
evenimentele ce preced hazardele, de
a prognoza evoluþia acestora ºi de a
emite avertismente.
3. Diseminare ºi comunicare
Diseminarea unor avertismente comprehensibile
ºi a unor informaþii despre
acþiuni de pregãtire cãtre cei predispuºi
la risc.
4. Capacitatea de reacþie
Cunoºtinþe, planuri ºi abilitãþi de
intervenþie corespunzãtoare ºi la timp
ale autoritãþilor ºi celor predispuºi la
risc.
19
Cel de-al doilea element, serviciul de monitorizare ºi avertizare este partea sistemului de avertizare
timpurie cu cea mai mare recunoaºtere, dar experienþa a arãtat cã doar predicþiile tehnice de
înaltã calitate sunt insuficiente pentru a atinge diminuarea doritã a pierderilor ºi a impacturilor. În
cadrul sistemelor de avertizare timpurie, factorul uman are o importanþã semnificativã (Twigg,
2002). Sistemele de avertizare timpurie înregistreazã eºecuri la nivelul elementelor de comunicare
ºi pregãtire.
Trebuie reþinut faptul cã pentru a menþine cele patru elemente pe termen lung, este nevoie de un
puternic angajament politic ºi de capacitãþi instituþionale durabile, care la rândul lor depind de
conºtientizarea publicã ºi de aprecierea beneficiilor sistemelor eficiente de avertizare.
Conºtientizarea ºi susþinerea publicã apar de cele mai multe ori imediat dupã producerea
dezastrelor – asemenea momente pot fi folosite în avantajul întãririi ºi asigurãrii susþinerii sistemelor
de avertizare timpurie.
O viziune mai largã asupra riscurilor naturale
Dacã dezastrele se nasc din înlãnþuirea mai multor factori, naturali ºi sociali, atunci cel puþin
teoretic, un sistem de avertizare timpurie ar trebui sã aibã în vedere toþi factorii relevanþi ai riscului
respectiv. Din acest punct de vedere, sunt utile monitorizarea, avertizarea timpurie ºi precauþia, nu
doar pentru hazardele temporare ºi pentru condiþiile geofizice, dar ºi pentru factorii relevanþi pe
termen lung, cum sunt starea de degradare a mediului, dezvoltarea practicilor ºi proiectelor de
eliminare a riscului, schimbãrile politicii de diminuare a riscului, starea comunicãrii sociale ºi a
capacitãþilor, tendinþele pe pieþele alimentare, tendinþele de stabilizare ºi migraþie, starea
conflictualã ºi a sãnãtãþii populaþiei.
Dezvoltând aceastã idee, se poate spune cã cetãþenii ºi managerul public cu responsabilitãþi în
managementul riscului nu sunt atât de preocupaþi de specificul anumitor hazarde, cât mai ales de
seria de riscuri cu care au de-a face ºi de modul în care le pot atenua ºi se pot pregãti pentru ele.
Aceasta presupune cã o abordare care sã atingã toate hazardele relevante, într-o manierã

integratoare ºi nu ca sisteme separate nerelaþionate, este mult mai potrivitã pentru managementul
riscurilor naturale. O astfel de abordare „multi-hazard” sau „abordare generalã a hazardelor” ar
trebui sã ducã la asocieri ºi la o eficientizare a costurilor, mai exact în culegerea ºi prelucrarea
informaþiilor ºi în eforturile de pregãtire publicã, ºi ar trebui sã contribuie la susþinerea capacitãþilor
de avertizare a celor mai imprevizibile hazarde, cum sunt tsunami-urile.
Abordarea linearã a sistemelor de avertizare timpurie
În centrul sistemelor de avertizare timpurie se situeazã un anume model ce descrie trãsãturile
relevante ale hazardului ºi ale impacturilor acestuia, cu accent pe evoluþia lor în timp. Modelul
furnizeazã mijloacele de a face predicþii asupra a ceea ce se poate întâmpla pe viitor ºi tipurilor
de reacþie. Modelele pot evolua fie mai încet, aºa cum aratã un model al secetei, în care pierderea
umiditãþii solului se poate produce dupã luni de zile, sau mai rapid, cum este cazul unui cutremur.
20
Deficienþele abordãrii lineare
Oamenii de ºtiinþã ºi tehnicienii sunt actorii tipici ai sistemului de avertizare timpurie, întrucât deþin
cunoºtinþele geofizice ºi tehnice de bazã pentru sistemul de avertizare ºi sunt în general foarte
motivaþi sã foloseascã aceste cunoºtinþe pentru binele societãþii. Prin urmare, sistemele de
avertizare timpurie tind sã fie percepute în general ca sisteme lineare, concentrate pe hazarde,
”top-down” ºi conduse de experþi, implicându-i foarte puþin sau chiar deloc pe beneficiarii finali sau
pe reprezentanþii acestora.
Abordarea linearã prezintã ºi o serie de deficienþe, cum sunt urmãtoarele:
-se axeazã pe hazarde, cu mai puþin accent pe vulnerabilitãþi, riscuri ºi capacitãþile de reacþie;
-diferitele hazarde sunt abordate în mod obiºnuit de instituþii tehnice independente ºi separate,
urmãrind legãturi sau beneficii reciproce minime;
-dominaþia expertului îi poate crea dificultãþi utilizatorului în aprecierea unor aspecte precum
importanþa avertizãrii, incertitudinea avertizãrii, natura alarmelor false ºi reacþiile necesare la
diferitele tipuri de avertizare;
-de multe ori, nu se conºtientizeazã rolul cercetãrii ºi al cunoºtinþelor din afara centrului de
expertizã;
-cei predispuºi la risc sunt foarte puþin implicaþi sau acceptaþi în proiectarea sistemului de
avertizare timpurie ºi creºte tendinþa utilizatorilor de a se lipsi de orice sentiment al proprietãþii
asupra sistemului ºi de a nu acorda încredere experþilor ºi autoritãþilor;
-sunt foarte puþine mecanisme sistematice de îmbunãtãþire a sistemului prin includerea
cunoºtinþelor, experienþei ºi a feedback-ului utilizatorilor ºi al celor predispuºi la risc ºi
-implicarea slabã a publicului tinde sã conducã la o susþinere politicã ºi financiarã redusã
pentru sistemul de avertizare.
Abordarea centratã pe public necesitã numeroase abordãri sistematice ºi diverse activitãþi pentru
diferenþierea celor patru elemente ale sistemelor de avertizare timpurie descrise mai înainte,
activitãþi precum:
-identificarea comunitãþilor þintã, în special cele vulnerabile ºi dezavantajate, ºi, prin
interacþiunea cu acestea,
-identificarea nevoilor ºi a capacitãþilor lor;

-stabilirea unor puncte de referinþã pentru persoanele implicate ºi a unor standarde de lucru
ale sistemelor tehnice de avertizare;
-dezvoltarea unor mecanisme formale pentru reprezentanþii publici în monitorizarea ºi
revizuirea conceperii sistemului de avertizare;
-utilizarea sondajelor pentru a mãsura gradul de conºtientizare ºi satisfacþie publicã;
-realizarea monumentelor, publicaþiilor, evenimentelor anuale ºi a altor piloni ai memoriei ºi
capacitãþii de învãþare publicã;
-asigurarea unui training privind factorii sociali pentru experþii tehnici, autoritãþile ºi purtãtorii
de cuvânt care activeazã în cadrul sistemului de avertizare;
-realizarea unor cercetãri asupra factorilor care intensificã sau împiedicã reacþia umanã la
avertismente ºi înþelegerea acestei reacþii;
-asigurarea unor exerciþii ºi facilitãþi care sã determine oamenii sã se implice ºi sã practice
interpretarea avertismentelor ºi reacþia.
Conceptul de sistem integrat de avertizare timpurie evidenþiazã urmãtoarele caracteristici:
legãturile ºi interacþiunile dintre toate elementele necesare pentru o realã prevenire timpurie ºi
reacþie, cât ºi rolul elementelor umane în sistemul ºi managementul riscurilor, dincolo de simpla
avertizare asupra hazardelor.
21
Modelul integrat propus de figura de mai jos include principalele elemente ale sistemului de
avertizare, la care mai adaugã douã noi aspecte cheie. Primul aspect presupune includerea
actorilor care în mod obiºnuit nu sunt recunoscuþi ca fãcând parte din sistemul de avertizare, în
primul rând entitãþile de sprijin politico-administrativ, actorii la nivelul comunitãþilor ºi corpul de
cercetãtori. Cel de-al doilea aspect presupune includerea explicitã a multiplelor legãturi ºi cãi de
comunicare, în special pornind de la comunitãþile afectate, prin organizaþiile lor, cãtre actorii
politici ºi tehnici. Modelul mai poate fi dezvoltat în funcþie de condiþiile specifice fiecãrei þãri, pentru
a menþiona cât mai clar elementele de la nivel sectorial sau al comunitãþii, sau rolurile de
colaborare ale diferitelor instituþii tehnice specializate pe discipline (aºa cum sunt organizaþiile
seismologice, oceanografice ºi meteorologice din cadrul sistemului de avertizare timpurie al
tsunami-ului).

“Se impune nevoia de a întãri capacitãþile de avertizare timpurie ca un element crucial de reducere
a riscurilor ºi a vulnerabilitãþilor la hazarde naturale ºi tehnologice, ºi astfel de a asigura
dezvoltarea durabilã” 2 , prin elaborarea unor programe pentru:
a) integrarea avertizãrii timpurii în dezvoltarea de politici ºi de programe;
c) creºterea capacitãþii de intervenþie a pãrþilor interesate;
d) informarea populaþiei cu privire la existenþa sistemelor de avertizare timpurie;
e) platforme de susþinere a dialogului pe tema avertizãrii timpurii.
Starea de alertã este perioada în care sunt autorizate luarea de mãsuri excepþionale pentru
sprijinirea populaþiei, susþinerea mijloacelor de trai ºi protejarea proprietãþii pentru evitarea
dezastrului.
22
În aceste momente extrem de dificile, formaþiunile de protecþie civilã au un rol esenþial în
organizarea cât mai eficientã a activitãþilor. Este realizatã informarea corectã a populaþiei pentru
evitarea panicii (inclusiv cea creatã de zvonuri). Pentru populaþia sinistratã se asigurã adãpostirea
temporarã în tabere de corturi, în ºcoli ºi sãli de sport neavariate ºi se distribuie apã, hranã,
îmbrãcãminte ºi paturi. Pe parcursul urmãtoarelor luni, se trece la reabilitarea principalelor funcþiuni
ale societãþii pentru a se asigura condiþiile de bazã de adãpostire, hranã ºi activitãþi pentru
populaþie. În aceastã fazã, în cazul dezastrelor cu manifestare lentã, este inclusã ºi etapa de
atenuare, care apare ca etapã post-dezastru la evenimentele cu manifestare rapidã.
3. Faza post-dezastru
În cazul dezastrelor cu manifestare rapidã, atenuarea reprezintã perioada imediat urmãtoare
manifestãrii bruºte a dezastrului (sau dupã idenitificarea deteriorãrii situaþiei), când trebuie luate
mãsuri excepþionale pentru cercetarea ºi gãsirea supravieþuitorilor ºi asigurarea condiþiilor
minime de trai pentru aceºtia.
Reabilitarea este faza în care au loc operaþiunile ºi se iau deciziile dupã producerea dezastrului,
pentru a asigura comunitãþii lovite de acesta condiþii de trai echivalente cu cele din perioada
anterioarã ºi pentru a face ajustãrile necesare, în funcþie de schimbãrile cauzate de dezastru. În
cazul dezastrelor cu manifestare lentã, în aceastã fazã se desfãºoarã acþiuni ce þin cont de
programe de recolonizare sau reîntoarcere a oamenilor care au fost evacuaþi din cauza
conflictului sau a colapsului economic.
Reconstrucþia reprezintã acþiunile pentru restabilirea comunitãþii dupã perioada de reabilitare.
Sunt aici cuprinse construcþia de locuinþe, restabilirea completã a infrastructurii ºi a serviciilor în
vederea revenirii la starea de normalitate.
Reconstrucþia ºi redresarea economicã pot sã dureze mai mulþi ani sau zeci de ani ºi au ca scop
reluarea tuturor funcþiilor pe care societatea le-a avut înainte de dezastru. O atenþie deosebitã se
acordã mãsurilor de prevenire a unui nou dezastru, modernizãrii structurilor urbanistice ºi a cãilor
de transport, reconstrucþiei obiectivelor industriale etc. În unele situaþii poate fi necesarã reampla-
2
Declaraþia finalã, Second International Conference Early Warning II (EWC II), Bonn, 16 – 18 octombrie 2003

sarea/relocarea unor obiective/comunitãþi în zone cu risc mai scãzut. Astfel unele aºezãri au
cãpãtat în urma unui dezastru o altã configuraþie sau un alt amplasament.
Pentru a corela acþiunile de management ºi tipurile de intervenþie cu diversele faze de producere
a dezastrelor cu manifestare lentã ºi a celor cu manifestare rapidã ºi diferenþele dintre ele, vom
utiliza câte un exemplu pentru fiecare dintre acestea.
În tabelul urmãtor vom exemplifica potenþiale acþiuni de management pentru cele douã tipuri de
dezastre.
Cazul 1 – Dezastrul cu manifestare rapidã: cutremurul
Cazul 2 – Dezastrul cu manifestare lentã: deºertificarea 3
23
3
Radu, Mihaela, Zece judeþe intrã în deºertificare – Cel mai cuprinzãtor studiu din Europa privind efectele încãlzirii globale
aratã cã zece judeþe ale României vor deveni aride în urmãtoarele douã decenii, Cotidianul, 23.02.2007

24
Cazul 2 – Dezastru cu manifestare lentã - DEªERTIFICARE
Acþiuni de management
Eveniment/stare de
fapt
Etapa
Faza
Aprecierea ºi evaluarea riscurilor ºi
vulnerabilitãþilor:
- studii / hãrþi de risc;
- programare;
- cadru instituþional;
- utilizare raþionalã a apei;
- irigaþii;
- protecþia pãdurilor;
- protecþia spaþiilor verzi;
- atenuarea presiunii antropice
prin utilizarea echilibratã a terenurilor
agricole, prin rotirea
culturilor ºi mãsuri de protecþie a
solului;
- reducerea suprapãºunatului ºi
dezvoltarea de ferme moderne
care se vor baza pe introducerea
unor metode biologice de
fertilizare a solurilor ºi utilizarea
echilibratã a resurselor de apã.
Existã urmãtoarele indicii
privind debutul fenomenului
de deºertificare:
- modificarea covorului vegetal
(vegetaþia nu reuºeºte
sã asigure o protecþie
corespunzãtoare solurilor;
- reducerea precipitaþiilor ºi
utilizarea în exces a apei
pentru irigaþii.
Diminuare
Pre-dezastru
Pregãtire
- dezvoltare de politici ºi programe
de atenuare a deºertificãrii
zonei;
- creºterea capacitãþii de intervenþie
a pãrþilor interesate;
- informarea populaþiei cu privire
la pericolele deºertificãrii zonei;
- creºterea facilitãrii accesului la
date relevante;
- activitãþi de educare ºi conºtientizare
a populaþiei potenþial
afectate.
Distrugerea covorului vegetal
(vegetaþia nu reuºeºte sã asigure
o protecþie corespunzãtoare
solurilor).
Reducerea rezervelor de
apã în sol, în pânza freaticã
ºi în reþeaua hidrograficã.
Avertizare timpurie
(early warning)
Manifestare extremã
Cazul 1 – Dezastru cu manifestare rapidã - CUTREMUR
Faza
Etapa
Eveniment/stare de
fapt
Acþiuni de management
Diminuare
Existã clãdiri ºi elemente de
infrastructurã care au rezistat
unui cutremur anterior,
dar trebuie consolidate.
Nu existã o culturã a managementului
riscurilor la nivelul
populaþiei ºi al factorilor
de decizie
Aprecierea ºi evaluarea riscurilor ºi
vulnerabilitãþilor
- studii;
- conºtientizarea populaþiei;
- realizarea de simulãri referitoare
la comportamentul populaþiei
ºi al autoritãþilor în caz de
cutremur;
- hãrþi de risc la cutremur;
- subvenþii pentru consolidarea
clãdirilor;
- sancþiuni;
- sisteme de date;
- accesul la resurse;
- sistemul de alarmare.
Pre-dezastru
Pregãtire
Impact
Se produce cutremurul cu
pierderi de vieþi omeneºti ºi
pagube materiale.
Rãspunsul la dezastru:
- managementul operaþiunilor de
urgenþã;
- avertizare, comunicare, managementul
informaþiilor;
- salvarea supravieþuitorilor;
- asistarea populaþiei.
Producere bruscã

Cazul 2 – Dezastru cu manifestare lentã - DEªERTIFICARE
Acþiuni de management
Eveniment/stare de
fapt
Etapa
Faza
Aprecierea ºi rãspunsul la dezastru:
- protejarea solului acoperit în
mod natural de ierburi ºi amenajarea
unor perdele forestiere
de protecþie;
- aplicarea de îngrãºãminte;
- plantarea anumitor specii de
arbori pentru prevenirea degradãrii
solului.
Distrugerea solului prin eroziuni
(formare de cruste,
salinizare, alcalinizare):
- modificãri ale temperaturii;
- modificãri ale umiditãþii;
- secarea râurilor din zonã;
- adâncimea pânzei freatice
creºte – scãderea nivelului
apei din fântâni.
Stare de urgenþã
(alertã)
Transformarea dunelor de
nisip fixe în dune mobile ºi
înaintarea acestora.
Manifestare extremã
Stoparea extinderii zonei
afectate de deºertificare.
Atenuare
Reabilitare ºi reconstrucþie:
- identificarea unor resurse alternative
ºi practicarea unei agriculturi
adaptate condiþiilor de
umiditate (cultura sorgului, plante
leguminoase etc.);
- recolonizarea cetãþenilor;
- reîmpãduriri;
- irigaþii;
- redresare economicã.
Covor vegetal refãcut.
Se refac treptat rezervele de
apã.
Reabilitare
Post-dezastru
Refacerea aºezãrilor umane
în zonã.
Dezvoltare economicã.
Reconstrucþie
25
Cazul 1 – Dezastru cu manifestare rapidã - CUTREMUR
Faza
Etapa
Eveniment/stare de
fapt
Acþiuni de management
Producere bruscã
Atenuare
Supravieþuitorii au asigurate
temporar condiþii minime de
trai.
Aprecierea dezastrului:
- gãsirea supravieþuitorilor;
- asigurarea condiþiilor minime
de trai pentru supravieþuitori;
- aprovizionare;
- restabilirea serviciilor esenþiale.
Reabilitare
Reconstrucþie
Infrastructura minimã (utilitãþi,
adãpost pe termen
mediu, servicii de sãnãtate ºi
educaþie) este refãcutã.
Reconstrucþia ºi modernizarea
zonelor grav afectate.
Consolidarea clãdirilor avariate.
Reabilitare ºi reconstrucþie:
- refacerea infrastructurii;
- refacerea / reconstrucþia clãdirilor
afectate de cutremur;
- asistarea populaþiei pentru asigurarea
unor condiþii „normale”
de trai.
Post-dezastru

V. INSTITUÞII ªI LEGISLAÞIE ÎN ROMÂNIA
Reforma administraþiei publice se înscrie în acþiunea Guvernului României pentru promovarea unei
societãþi moderne, compatibilã cu standardele europene. Reforma implicã adoptarea,
implementarea ºi asimilarea de cãtre sistemul administraþiei publice din România a setului de valori
administrative care definesc spaþiul european: transparenþa, predictibilitatea, responsabilitatea,
adaptabilitatea ºi eficienþa.
26
Evoluþia societãþii a impus, ca o necesitate “sine qua non”, adoptarea unor iniþiative legislative care
sã asigure baza legalã pentru managementul urgenþelor civile, cu o atenþie deosebitã pentru
dezastre. Mai mult, opþiunea României privind integrarea în NATO ºi UE a asigurat puntea de
legãturã între organismele cu atribuþii în domeniu – Înaltul Comitet NATO pentru Planificarea
Activitãþilor Civile în Situaþii de Urgenþã, precum ºi cu structurile Uniunii Europene de profil.
În cadrul NATO, planificarea activitãþilor civile pentru situaþii de urgenþã este coordonatã de Înaltul
Comitet NATO pentru Planificarea Activitãþilor Civile în Situaþii de Urgenþã (Senior Civil Emergency
Planning Committee – SCEPC). Scopul acestuia este coordonarea eforturilor naþionale, în
cooperare cu statele membre ºi partenere, precum ºi corelarea cu „Strategia Securitãþii Europene
pentru secolul XXI”. Activitãþile SCEPC includ stabilirea unor mecanisme, proceduri ºi acorduri
pentru prevenirea ºi managementul situaþiilor de crizã.
În România nu existã un Sistem Naþional Integrat de Gestionare a Crizelor. Legislaþia actualã nu
reglementeazã în mod unitar gestionarea resurselor ºi modul de acþiune pentru toate formele de
manifestare a unei crize. Modul de gestionare a diverselor tipuri de crizã pe domenii (mobilizare,
rãzboi, stare de urgenþã, stare de asediu, dezastre, protecþie civilã etc.) este reglementat prin legi
specifice, iar managementul acestora este asigurat prin structuri permanente sau temporare
organizate pe fiecare domeniu.
În prezent, existã planuri de cooperare pentru intervenþia ºi gestionarea în comun a crizelor de
cãtre structurile cu sarcini de apãrare ºi cele civile. Cooperarea nu este susþinutã însã de o lege
care sã stabileascã responsabilitãþile specifice fiecãrei structuri. ªi în aceastã privinþã este necesarã
armonizarea cu legislaþia Uniunii Europene, care sã conducã la un sistem naþional unitar de
gestionare a crizelor ºi sã stabileascã responsabilitãþile pentru instituþiile cu atribuþii în domeniu.
Pentru elaborarea proiectului de lege ºi organizarea unui sistem naþional de gestionare a crizelor,
este necesar un grup de lucru interministerial, sub coordonarea Consiliului Suprem de Apãrare a
Þãrii, din care sã facã parte toate structurile ºi sã-ºi desfãºoare activitatea în baza unui program de
activitate aprobat. Prima urgenþã o reprezintã protecþia civilã care ar trebui sã includã ºi elemente
referitoare la intervenþia în caz de dezastru, pe lângã atribuþiile din actuala lege.
În 2004 Guvernul României a adoptat cadrul legislativ (O.U.G. 21/2004) pentru înfiinþarea
Sistemului Naþional de Management al Situaþiilor de Urgenþã, pentru asigurarea resurselor
ºi coordonarea acþiunilor în situaþii de urgenþã în condiþiile în care România prezintã mari

vulnerabilitãþi la calamitãþi naturale ºi antropice precum:
-cutremure – Bucureºtiul este capitala europeanã cu cel mai mare risc seismic ºi unul dintre
cele mai expuse 10 mari oraºe ale lumii;
-inundaþii - evenimente anuale cu mari pagube materiale ºi umane;
-alunecãri de teren – circa 20% din teritoriu prezintã condiþii favorizante;
-accidente ecologice la exploatãrile miniere ºi nu numai.
Actul normativ reglementeazã înfiinþarea, la nivel central ºi teritorial, a structurilor cu atribuþii în
domeniul gestionãrii situaþiilor de urgenþã, respectiv de coordonare, planificare ºi suport al
deciziei, cu activitate temporarã sau permanentã, plasate într-un sistem ierarhizat dupã criteriile
administrativ-teritorial ºi al domeniului de responsabilitate. Aceste structuri asigurã gestionarea
unitarã ºi permanentã a tuturor activitãþilor de planificare ºi realizare a mãsurilor de prevenire,
limitare ºi înlãturare a efectelor distructive ale situaþiilor de urgenþã.
Sistemul Naþional de Management al Situaþiilor de Urgenþã este organizat de autoritãþile
administraþiei publice ºi se compune dintr-o reþea de organisme, organe ºi structuri abilitate în
managementul situaþiilor de urgenþã, constituite pe niveluri sau domenii de competenþã ºi dispune
de infrastructura ºi de resursele necesare pentru îndeplinirea atribuþiilor.
27
În principiu, compunerea sistemului naþional vizeazã:
-comitete pentru situaþii de urgenþã;
-Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã;
-servicii publice comunitare profesioniste pentru situaþii de urgenþã;
-centre operative pentru situaþii de urgenþã;
-comandantul acþiunii.
Comitetele pentru situaþii de urgenþã sunt organisme inter-instituþionale de sprijin al managementului
ºi se întrunesc semestrial ºi ori de câte ori situaþia o impune; comitetele pentru situaþii de urgenþã
sunt:
-Comitetul Naþional pentru Situaþii de Urgenþã;
ofuncþioneazã sub conducerea ministrului administraþiei ºi internelor ºi sub coordonarea
primului-ministru;
oeste un organism interministerial format din persoane cu putere de decizie, experþi ºi
specialiºti desemnaþi de ministerele cu atribuþii complexe în gestionarea situaþiilor de
urgenþã, reprezentând urmãtoarele ministere ºi instituþii ale administraþiei publice centrale:
- Ministerul Administraþiei ºi Internelor;
- Ministerul Apãrãrii Naþionale;
- Ministerul Afacerilor Externe;
- Ministerul Transporturilor, Construcþiilor ºi Turismului;
- Ministerul Economiei ºi Comerþului;
- Ministerul Agriculturii, Pãdurilor ºi Dezvoltãrii Rurale;
- Ministerul Mediului ºi Gospodãririi Apelor;
- Ministerul Sãnãtãþii;
- Ministerul Comunicaþiilor ºi Tehnologiei Informaþiei;
- Serviciul de Telecomunicaþii Speciale;
- Serviciul de Protecþie ºi Pazã;
- Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale;

28
- Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã;
- Administraþia Naþionalã a Rezervelor de Stat;
- Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii;
- Ministerul Finanþelor Publice;
- Serviciul Român de Informaþii;
- Autoritatea Naþionalã Sanitar-Veterinarã ºi pentru Siguranþa Alimentelor;
- Agenþia Nuclearã;
- Comisia Naþionalã pentru Controlul Activitãþii Nucleare.
-Comitetele ministeriale ºi ale altor instituþii publice centrale pentru situaþii de
urgenþã
ofuncþioneazã la ministere ºi la alte instituþii publice centrale cu atribuþii în gestionarea
situaþiilor de urgenþã sub conducerea miniºtrilor, respectiv a conducãtorilor instituþiilor
publice centrale.
-Comitetul Municipiului Bucureºti pentru Situaþii de Urgenþã
ose constituie la nivelul municipiului Bucureºti, sub conducerea prefectului;
oeste format din primarul general, primarii de sectoare, ºefii de servicii publice
deconcentrate, descentralizate ºi de gospodãrie comunalã, manageri ai unor instituþii, regii
autonome ºi societãþi comerciale care îndeplinesc funcþii de sprijin în gestionarea situaþiilor
de urgenþã, precum ºi manageri ai agenþilor economici care, prin specificul activitãþii,
constituie factori de risc potenþial generatori de situaþii de urgenþã.
-Comitete judeþene pentru situaþii de urgenþã
ose constituie la nivelul judeþelor, sub conducerea prefecþilor;
osunt formate din preºedintele consiliului judeþean, ºefi de servicii deconcentrate, descentralizate
ºi de gospodãrie comunalã ºi alþi manageri ai unor instituþii ºi societãþi comerciale
de interes judeþean care îndeplinesc funcþii de sprijin în gestionarea situaþiilor de urgenþã,
precum ºi manageri ai agenþilor economici care, prin specificul activitãþii, constituie factori
de risc potenþial generatori de situaþii de urgenþã.
- Comitete locale pentru situaþii de urgenþã
ose constituie la nivelul municipiilor, oraºelor, sectoarelor municipiului Bucureºti, precum ºi al
comunelor, sub conducerea primarului ºi cu avizul prefectului;
osunt formate dintr-un viceprimar, secretarul comunei, oraºului, sectorului sau municipiului,
dupã caz, ºi reprezentanþi ai serviciilor publice ºi ai principalelor instituþii ºi agenþi
economici din unitatea administrativ-teritorialã respectivã, precum ºi manageri sau conducãtori
ai agenþilor economici, filialelor, sucursalelor ori punctelor de lucru locale, care,
prin specificul activitãþii, constituie factori de risc potenþial generatori de situaþii de urgenþã
Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã (IGSU) reprezintã un organism tehnic
cu activitate permanentã, în subordinea ministrului administraþiei ºi internelor. Instituþia asigurã
planificarea ºi aplicarea unitarã pe întreg teritoriul þãrii a mãsurilor de prevenire ºi gestionare a
situaþiilor de urgenþã, monitorizarea ºi evaluarea factorilor de risc, constituirea ºi exploatarea bazei
de date privind situaþiile de urgenþã, respectarea convenþiilor ºi acordurilor la care România este
parte ºi funcþionarea ca punct naþional de contact în relaþiile cu structurile internaþionale similare,
inclusiv privind solicitarea/acordarea de asistenþã internaþionalã.
În cadrul IGSU sunt organizate ca departamente: inspecþia de prevenire, Centrul Operaþional
Naþional ºi alte structuri adecvate pentru managementul situaþiilor de urgenþã, încadrate cu
personal specializat pe tipuri de riscuri, în comunicaþii, informaticã ºi relaþii publice.

Servicii publice comunitare profesioniste pentru situaþii de urgenþã sunt constituite ca
servicii deconcentrate, care funcþioneazã ca inspectorate judeþene ºi al municipiului Bucureºti ºi
asigurã în zonele de competenþã coordonarea, îndrumarea ºi controlul activitãþilor de prevenire ºi
gestionare a situaþiilor de urgenþã.
Centre operative pentru situaþii de urgenþã se constituie la nivelul ministerelor, al altor
instituþii publice centrale cu atribuþii în gestionarea situaþiilor de urgenþã, al municipiilor (cu excepþia
municipiului Bucureºti), oraºelor, sectoarelor municipiului Bucureºti ºi comunelor.
Comandantul acþiunii este o persoanã împuternicitã, dupã caz, de cãtre Comitetul Naþional,
ministerial, judeþean sau al municipiului Bucureºti, în funcþie de natura ºi gravitatea evenimentului ºi
de mãrimea categoriilor de forþe concentrate, persoanã care asigurã, în situaþii de urgenþã,
coordonarea unitarã la locul producerii evenimentului excepþional a acþiunii tuturor forþelor stabilite
pentru intervenþie.
Desigur cã volumul mare de acte normative denotã preocuparea instituþiilor cu atribuþii în domeniul
urgenþelor civile ºi al dezastrelor de a asigura o bazã legislativã adecvatã desfãºurãrii în condiþii
normale a activitãþii de prevenire, înlãturare a urmãrilor ºi de intrare în normalitate.
29
În ultima decadã, au fost adoptate o serie de acte normative:
-Hotãrârea de Guvern nr. 635/1995 privind culegerea de informaþii ºi transmiterea
deciziilor în cazul apãrãrii împotriva dezastrelor;
-Hotãrârea de Guvern nr. 222/1997 privind organizarea ºi conducerea acþiunilor de
evacuare în cadrul protecþiei civile;
-Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului (OUG) nr. 88/2001 privind organizarea ºi
funcþionarea serviciilor publice comunitare pentru situaþii de urgenþã;
-OUG nr. 21/2004 privind Sistemul Naþional de Management al Situaþiilor de Urgenþã
transformatã în Legea nr. 15/2005;
-OUG nr. 25/2004 pentru modificarea ºi completarea OUG. nr. 88/2001;
-Ordinul ministrului sãnãtãþii nr. 585/19 mai 2004 privind înfiinþarea Compartimentului
pentru situaþii de asistenþã medicalã de urgenþã în caz de dezastre ºi crize;
-Hotãrârea de Guvern (HG) nr. 1490/9 septembrie 2004 pentru aprobarea
Regulamentului de organizare ºi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaþii de
Urgenþã cu completãrile ºi modificãrile ulterioare;
-Ordinul Ministerului Administraþiei ºi Internelor (OMAI) nr. 736/22 iulie 2005 privind
instituirea serviciului de permanenþã la toate primãriile din zona de risc, în caz de iminenþã
a producerii unor situaþii de urgenþã;
-OMAI nr. 735 privind evidenþa, depozitarea ºi distribuirea ajutoarelor interne ºi
internaþionale destinate populaþiei în situaþii de urgenþã;
-HG nr. 642/29 iunie 2005 pentru aprobarea criteriilor de clasificare a unitãþilor
administrativ–teritoriale, instituþiilor publice ºi operatorilor economici din punct de vedere al
protecþiei civile, în funcþie de tipurile de riscuri specifice. Anexã – Criterii de clasificare din 29
iunie 2005 a unitãþilor administrativ-teritoriale, instituþiilor publice ºi operatorilor economici din
punct de vedere al protecþiei civile, în funcþie de tipurile de riscuri specifice;
-HG nr. 547 din 9 iunie 2005 pentru aprobarea Strategiei Naþionale de protecþie civilã;
-OMAI nr. 712/23 iunie 2005 pentru aprobarea Dispoziþiilor generale privind instruirea
salariaþilor în domeniul situaþiilor de urgenþã;

30
-OMAI nr. 718/30 iunie 2005 referitor la criterii de performanþã privind structura
organizatoricã ºi dotarea serviciilor voluntare pentru situaþii de urgenþã;
-OMAI nr. 886/30 septembrie 2005 referitor la norme tehnice privind sistemul naþional
integrat de înºtiinþare, avertizare ºi alarmare a populaþiei;
-HG nr. 1222/13 octombrie 2005 privind stabilirea principiilor evacuãrii în caz de conflict
armat;
-HG nr. 1579/8 decembrie 2005 privind statutul personalului voluntar din serviciile de
urgenþã voluntare;
-HG nr. 1669/14 decembrie 2005 privind constituirea ºi funcþionarea Comitetului Director
de Asigurare la Dezastre;
-HG nr. 1854/22 decembrie 2005 pentru aprobarea Strategiei Naþionale de Management
al Riscului la Inundaþii;
-OMAI nr. 1178/2 februarie 2005 privind aprobarea „Manualului prefectului pentru
managementul situaþiilor de urgenþã în caz de inundaþii” cu „Manualul primarului pentru
managementul situaþiilor de urgenþã în caz de inundaþii;
-OMAI nr. 1180/3 februarie 2006 pentru aprobarea Normelor tehnice privind întreþinerea,
repararea depozitarea ºi evidenþa mijloacelor tehnice de protecþie civilã;
-OMAI nr. 1184/6 februarie 2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea ºi
asigurarea activitãþii de evacuare în situaþii de urgenþã;
-Norma MAI/6 februarie 2006 privind organizarea ºi asigurarea activitãþii de evacuare în
situaþii de urgenþã;
-HG nr. 386/22 martie 2006 pentru modificarea ºi completarea H.G. nr. 1489/2004 privind
organizarea ºi funcþionarea Comitetului Naþional pentru Situaþii de Urgenþã;
-Norma MAI din 10 aprilie 2006 privind organizarea ºi asigurarea activitãþii de înºtiinþare,
avertizare, pre-alarmare ºi alarmare în situaþii de urgenþã civilã;
-OMAI nr. 1259/10 aprilie 2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea ºi asigurarea
activitãþii de înºtiinþare, avertizare, pre-alarmare ºi alarmare în situaþii de protecþie
civilã;
-Decizia nr. 54/16 mai 2006 a Primului-Ministru privind organizarea ºi funcþionarea
Centrului pentru Situaþii de Urgenþã al Guvernului;
-Legea nr. 212/24 mai 2006 privind modificarea ºi completarea Legii nr. 481/2004
privind protecþia civilã;
-OMAI nr. 1346/21 iunie 2006 pentru aprobarea componenþei nominale ºi a
Regulamentului de organizare ºi funcþionare al Comitetului interministerial pentru
monitorizarea serviciilor comunitare de utilitãþi publice;
-OMAI nr. 551/8 august 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind monitorizarea ºi
gestionarea riscurilor cauzate de cãderile de grindinã ºi secetã severã, a Regulamentului
privind gestionarea situaþiilor de urgenþã în domeniul fitosanitar – invazii ale agenþilor de
dãunare ºi contaminare a culturilor agricole cu produse de uz fitosanitar ºi a
Regulamentului privind gestionarea situaþiilor de urgenþã ca urmare a incendiilor de pãdure;
-OMAI nr. 1474/12 octombrie 2006 privind Regulamentul de planificare, organizare,
pregãtire ºi desfãºurare a activitãþii de prevenire a situaþiilor de urgenþã.

Principalele funcþii de sprijin pe care le pot îndeplini ministerele, celelalte organe centrale ºi
unele organizaþii neguvernamentale în prevenirea ºi gestionarea situaþiilor de urgenþã (Anexa nr. 2
la OUG nr. 21/2004) sunt:
•Monitorizarea pericolelor ºi riscurilor specifice, precum ºi a efectelor negative ale acestora;
•Informarea, înºtiinþarea ºi avertizarea;
•Planificarea ºi pregãtirea resurselor ºi serviciilor;
•Comunicaþii ºi informaticã;
•Cãutarea, descarcerarea ºi salvarea persoanelor;
•Evacuarea persoanelor, populaþiei sau a bunurilor periclitate;
•Acordarea asistenþei medicale de urgenþã;
•Prevenirea îmbolnãvirilor în masã;
•Localizarea ºi stingerea incendiilor;
•Neutralizarea efectelor materialelor periculoase;
•Asigurarea transportului forþelor ºi mijloacelor de intervenþie, persoanelor evacuate ºi al
altor resurse;
•Efectuarea lucrãrilor publice ºi inginereºti la construcþiile, instalaþiile ºi amenajãrile afectate;
•Asigurarea apei ºi hranei pentru persoanele ºi animalele afectate sau evacuate;
•Asigurarea cazãrii ºi adãpostirii persoanelor afectate sau evacuate;
•Asigurarea energiei pentru iluminat, încãlzire ºi alte utilitãþi;
•Efectuarea depoluãrii ºi decontaminãrii;
•Menþinerea ºi restabilirea ordinii publice;
•Logistica intervenþiilor;
•Reabilitarea zonei afectate;
•Acordarea de ajutoare de primã necesitate, despãgubiri ºi asistenþã socialã ºi religioasã.
31
Conform acestui act normativ, structurile administrative cu responsabilitate în gestionarea crizelor
provocate de dezastre vãd ONG-urile cu preocupãri în domeniu în principal ca pe un prestator de
servicii. Astfel, se aºteaptã ca aceste ONG-uri sã se racordeze la organismele ºi instituþiile statului
cu atribuþii pe linia urgenþelor civile - dezastre, sã-ºi facã cunoscutã oferta de servicii pe care o pot
asigura ºi sã stabileascã relaþii cu autoritãþile publice încã din starea de normalitate.
Aportul ONG-urilor poate fi substanþial în situaþiile limitã, iar preocupãrile intrã în sfera de
înþelegere ºi de implicare a unei colectivitãþi în rezolvarea problemelor cu care se confruntã.
Domeniile în care ONG-urile se aºteaptã sã îºi ofere serviciile sunt:
-comunicaþii civile, atât la locul de intervenþie dovedite în nenumãrate împrejurãri, cât ºi prin
racordarea la sistemul naþional;
-transporturile de aprovizionare ºi evacuare auto, navale ºi/sau aeriene;
-asigurarea de alimente cu termen lung de conservare;
-identificarea ºi asigurarea unor spaþii de cazare temporarã pentru populaþia afectatã de un
eventual dezastru;
-asigurarea medicalã prin asistenþã la locul dezastrului, cât ºi prin supraveghere medicalã în
locaþiile de cazare-evacuare;
-asigurarea legãturii între celulele de crizã ºi organismele naþionale, în situaþii de urgenþe civile
ºi/sau dezastre;
-sprijinirea activitãþilor de cooperare în caz de dezastru, pentru asigurarea unui nivel
acceptabil de viaþã pentru populaþie;

-întocmirea ºi actualizarea unor baze de date privind posibilitãþile de asigurare a sprijinului
logistic, disponibilul de forþe ºi mijloace, timpul la dispoziþie pânã la sosirea în dispozitiv etc.
Actul normativ lasã deschisã posibilitatea ca toate disponibilitãþile menþionate anterior sã fie
cuprinse într-un plan comun întocmit de autoritãþile naþionale (centrale, judeþene, locale) ºi ONG-uri,
plan la care se poate apela într-o situaþie limitã.
Activitãþile de prevenire desfãºurate de Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã ºi de
structurile din subordine reprezintã o componentã principalã a sistemului integrat de mãsuri tehnice
ºi organizatorice, precum ºi de acþiuni specifice planificate ºi realizate potrivit legislaþiei, în scopul
preîntâmpinãrii, reducerii sau eliminãrii riscurilor de producere a situaþiilor de urgenþã ºi a
consecinþelor acestora ºi al protecþiei populaþiei, mediului, bunurilor ºi valorilor de patrimoniu prin
mijloace ºi mãsuri specifice.
32
Principalele forme ale activitãþii de prevenire sunt:
-reglementarea, avizarea, autorizarea, acordul, controlul, asistenþa tehnicã de specialitate;
-informarea preventivã a autoritãþilor ºi a pãrþilor interesate;
-pregãtirea autoritãþilor ºi a pãrþilor interesate pentru situaþii de urgenþã;
-auditul de supraveghere a persoanelor fizice ºi juridice atestate, constatarea ºi sancþionarea
încãlcãrilor prevederilor legale.
Exemple de materiale furnizate de Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã:
•Strategie de informare ºi educare publicã în domeniul situaþiilor de urgenþã;
•Plan de Informare Publicã în situaþii de urgenþã ºi anexe;
•Proiect de campanie naþionalã de informare ºi educare publicã în domeniul pregãtirii
pentru situaþii de urgenþã, incluzând strategia de media ºi bugetul;
•Proiect de curriculum educaþional pentru ciclul preºcolar, primar ºi gimnazial ºi structura
manualului pentru elevi (pentru cele trei cicluri);
•Manualul Prefectului pentru managementul situaþiilor de urgenþã în caz de inundaþii;
•Manualul Primarului pentru managementul situaþiilor de urgenþã în caz de inundaþii;
•Cum sã te protejezi ºi sã intervii în caz de incendiu, inundaþii, înzãpeziri, cutremur;
•Mãsuri de prevenire a incendiilor post-seism;
•Pãdurea – Aurul verde. Mãsuri de prevenire a incendiilor;
•Ghid practic de prevenire a incendiilor în apartamente;
•Ghid privind modul de respectare a normelor de prevenire ºi stingere a incendiilor în
gospodãriile populaþiei;
•Cum sã te protejezi ºi sã intervii în caz de incendiu;
•Mãsuri ce se executã în caz de accident chimic ºi poluare accidentalã;
•Mãsuri ce se executã în caz de utilizare a armei biologice;
•Mãsuri ce se executã în caz de utilizare a armei chimice;
•Mãsuri de protecþie în caz de accident nuclear ºi urgenþe radiologice;
•Instrucþiuni privind evacuarea din unitãþi de învãþãmânt în condiþii de siguranþã în caz de
urgenþã. Indicaþii privind Planul de alarmare, alarmarea în caz de incendiu ºi instruirea
elevilor;
•Prevenirea situaþiilor de urgenþã în ºcoli.

VI. IMPLICAREA ONG-URILOR ÎN PREVENIREA DEZASTRELOR
A. Din perspectiva administraþiei publice
La nivelul anului 2005 a început în România implementarea Strategiei de Informare ºi Educare
Publicã în domeniul Situaþiilor de Urgenþã, strategie pentru 3 ani realizatã în cadrul proiectului
„Prevenirea ºi Managementul Riscului la Dezastre Naturale – servicii de consultanþã pentru
elaborarea ºi implementarea unei campanii naþionale de conºtientizare publicã”, finanþat de
Banca Mondialã ºi Guvernul României.
În aceastã strategie se menþioneazã: „Rezultatele analizei problemelor ºi a identificãrii nevoilor de
comunicare, precum ºi numãrul mare de victime înregistrate cu ocazia diferitelor situaþii de urgenþã
provocate de hazarde naturale, au revelat faptul cã populaþia României, deºi destul de informatã
(populaþia urbanã în mod special) ºi cu destul de multã experienþã în ceea ce priveºte inundaþiile
(publicul rural preponderent), nu internalizeazã totuºi faptul cã România este o þarã expusã
hazardelor naturale în mod permanent ºi cã acest fapt ar trebui integrat în mod normal în ceea ce
se numeºte stil de viaþã, culturã de reacþie etc. De aceea, atât capacitatea de rezistenþã 4 (coping
capacity) cât ºi rezilienþa 5 comunitãþii româneºti faþã de riscurile naturale este scãzutã” 6 .
33
“Obiectivele specifice de informare ºi educare publicã menþionate :
a. Dezvoltarea capacitãþii instituþionale de a planifica ºi de a gestiona comunicarea privind
hazardele, situaþiile de risc prin integrarea comunicãrii la toate nivelele, prin stabilirea
responsabilitãþilor ºi prin realizarea de campanii orientate dupã profilul ºi nevoile grupurilor
þintã, pe tipurile preponderente de risc ale comunitãþilor rurale ºi urbane;
b. Dezvoltarea unei alianþe durabile cu societatea civilã ºi implicarea acesteia într-un mod
planificat în programele de informare, educare ºi încurajare a voluntariatului la nivelul
populaþiei;
c. Dezvoltarea reþelei de ONG-uri de profil ºi integrarea activitãþii acestora cu activitatea
serviciilor profesioniste;
d. Dezvoltarea unor cunoºtinþe solide ºi a unui comportament corect de rãspuns al populaþiei la
situaþiile de urgenþã prin realizarea ºi aplicarea unui curriculum modern ºi adecvat, bazat, în
principal, pe implicare, participare, acþiune, rãspuns corect la situaþiile de crizã pentru toate
nivelele de învãþãmânt.” 7
Ministerul Administraþiei ºi Internelor a încheiat un contract cu Mercury Promotion pentru
implementarea, începând cu anul 2007, a unei Campanii naþionale de informare ºi educare
publicã în domeniul pregãtirii pentru situaþii de urgenþã, pe baza unui studiu Omnibus cu privire la
cunoaºterea, percepþiile ºi atitudinile populaþiei cu privire la problematica dezastrelor.
În acest studiu se menþioneazã: “Gradul de informare a populaþiei asupra problematicii dezastrelor
în România este relativ ridicat. Studiul a relevat faptul cã existã cunoºtinþe generale legate de
4 Capacitatea de a face faþã unui eveniment.
5
Rezilienþã: limita de rezistenþã într-o situaþie limitã.
6, 7
Strategia de informare ºi educare publicã în domeniul situaþiilor de urgenþã, 2005, p. 6, 9

atitudinile, comportamentele ºi mãsurile ce trebuie luate înainte, în timpul ºi dupã un dezastru, însã
aceste cunoºtinþe sunt într-o fazã incipientã, fãrã a fi aplicate [...]. Gradul de participare la structuri
ale societãþii civile implicate în problematica dezastrelor este extrem de redus. Existã o implicare
minimã din partea populaþiei în prevenþie ºi în reacþia la un dezastru. Pasivitatea populaþiei este
dublatã de percepþia cã, în cazul apariþiei unui dezastru, structurile statului trebuie sã intervinã ºi
sã minimizeze efectele acestuia.“ 8
Preocupãrile administraþiei publice de colaborare cu structurile societãþii civile în domeniul prevenirii
dezastrelor sunt de datã foarte recentã. Practic, deschiderea spre colaborarea cu ONG-uriledevine
oficialã odatã cu apariþia OUG nr. 21/2004 privind prevenirea ºi gestionarea situaþiilor de
urgenþã. Mai mult decât atât, deschiderea spre colaborare doar pentru situaþiile de urgenþã ºi nu
în mod explicit pentru prevenirea dezastrelor, reflectã o „încremenire” în atitudine, abordare ºi
organizare a structurilor administrative.
34
În acest context, studiul Omnibus constatã o stare de fapt, respectiv numãrul extrem de mic de
ONG-uri care lucreazã în domeniul intervenþiei în situaþii de urgenþã. Studiul nu oferã însã indicii
legate de cauza acestei pasivitãþi ºi nici nu creeazã conexiuni cu cadrul legislativ ºi instituþional.
Privite astfel, aprecierile legate de pasivitatea populaþiei în prevenþie ºi reacþia la dezastru au o
relevanþã relativã în contextul schimbãrilor de cadru legislativ ºi instituþional. Mai mult, toate studiile
Omnibus sunt realizate astfel încât sã acopere o gamã largã de preocupãri ale celor care
urmeazã sã utilizeze datele colectate. Studiul la care se face referire nu a fost realizat explicit
pentru domeniul prevenirii ºi intervenþiei în situaþii de urgenþã, caz în care datele colectate acoperã
doar o foarte micã parte din problematica implicãrii populaþiei.
B. Din perspectiva organizaþiilor neguvernamentale la nivel internaþional
Toate documentele de datã recentã adoptate la finalul unor conferinþe internaþionale dedicate
prevenirii dezastrelor conduc la concluzia cã orice strategie de prevenire trebuie susþinutã ºi
completatã de o foarte bunã colaborare cu ONG-urile.
Strategiile de reducere a dezastrelor pot avea succes numai printr-o colaborare judicioasã între doi
actori cheie – instituþiile statului ºi societatea civilã – în condiþiile în care aceste strategii implicã
eforturi deosebite ce combinã cunoºtinþe, tehnologie, expertizã, capacitãþi instituþionale, abilitãþi de
management ºi experienþe practice pentru a obþine rezultate optime.
Rolul organizaþiilor neguvernamentale în prevenirea riscului de dezastru este semnificativ prin
implicarea lor în proiecte civice de dezvoltare, prin caracterul inovativ al iniþiativelor, care pot fi
replicate apoi la o scarã mai mare de cãtre autoritãþile publice. Cetãþenii au un grad mult mai mare
de încredere în organizaþiile societãþii civile decât în autoritãþile publice, astfel încât impactul
iniþiativelor ONG-urilor referitoare la prevenirea dezastrelor este mult mai pregnant.
La nivel mondial, gradul de implicare a ONG-urilor în prevenirea dezastrelor a crescut foarte mult
în ultimii ani, acestea devenind actori foarte importanþi, în condiþiile în care nici instituþiile statului ºi
nici piaþa nu pot face faþã numeroaselor provocãri. Flexibilitatea organizaþionalã a ONG-urilor,
8
Proiect de campanie naþionalã de informare ºi educare publicã în domeniul pregãtirii pentru situaþii de urgenþã (2007), p. 4-5

stilul informal de lucru, lucrul împreunã cu comunitãþile locale ºi asigurarea serviciilor la costuri mai
scãzute sunt tot atâtea argumente pentru încurajarea parteneriatelor dintre sectorul public ºi
societatea civilã.
Iniþierea funcþionãrii ONG-urilor cu preocupãri în prevenirea dezastrelor la nivel de reþele
internaþionale a avut ca prim rezultat palpabil implicarea ºi influenþarea deciziilor luate cu ocazia
Conferinþei Mondiale de Reducere a Dezastrelor din ianuarie 2005.
În ultimii ani a început sã se impunã o implicare serioasã a sectorului neguvernamental în
elaborarea, împreunã cu instituþiile publice, de curricule pentru copii pe tema managementului
dezastrelor ºi în elaborarea ºi diseminarea de materiale de informare ºi conºtientizare ale
populaþiei.
Implicarea ONG-urilor în realizarea consensului la nivelul comunitãþilor pe tema prevenirii riscurilor
fizice, sociale, economice ºi de mediu a dus la o apreciere ºi un management al riscului mult mai
adecvate. Un rol important îl are la acest nivel managementul voluntarilor – sensibilizare, recrutare,
elaborare ºi diseminare de materiale, training, implicare instituþionalã.
35
Primele iniþiative de implicare a ONG-urilor în reducerea impactului ºi pregãtire, ca etape ale
manifestãrii dezastrelor, au apãrut în anii ’80 ºi au vizat în principal promovarea bunelor practici
la nivel local ºi elaborarea ºi aplicarea de metodologii generale. În ultima perioadã organismele
Naþiunilor Unite, dar ºi autoritãþile publice din þãri afectate de dezastre au început integrarea
ONG-urilor în proiecte comune, pe bazã de parteneriat. Nu se poate însã vorbi de practici curente
în acest domeniu, dezbaterile limitându-se de multe ori la nivel de concepte.
La Conferinþa Reþelei Globale a ONG-urilor pentru Rezistenþa Comunitãþilor la Dezastru (Global
Network of NGOs for Community Resilience to Disasters) de la Geneva s-a constatat cã în urma
monitorizãrii perioadei 1989 – 1999, declaratã ca Decada Internaþionalã de Reducere a
Dezastrelor, în implicarea ONG-urilor s-au evidenþiat urmãtoarele caracteristici:
•ONG-urile sunt active în reducerea riscurilor ºi în asigurarea rãspunsurilor de urgenþã când
zonele sau domeniile în care lucreazã sunt afectate;
•sunt ONG-uri ºi reþele de ONG-uri dedicate în mod expres managementului riscului de
dezastru;
•în general ONG-urile lucreazã individual, în afara reþelelor, punctual pe domeniile de interes;
•sunt exemple de succes de lucru în reþea mai mult la nivel local ºi regional, cu accent pe:
a.organizare localã;
b.coordonare de reþele;
c.dezvoltare de capacitate;
d.dezvoltare de proiecte de reducere a riscului de dezastru;
e.desfãºurarea de campanii de advocacy de sensibilizare a populaþiei dar ºi a autoritãþilor
cu privire la prevenirea dezastrelor.
Este foarte important sã se înþeleagã necesitatea descentralizãrii sistemului de management al
riscului, în condiþiile în care îmbunãtãþirea managementului riscului este esenþialã pentru garantarea
protecþiei ºi asigurãrii progresului în dezvoltarea economicã ºi socialã în zonele cu vulnerabilitate
la dezastre.

Se impune recunoaºterea la nivelul factorilor de decizie a urmãtoarelor afirmaþii:
-Actorii locali au un rol esenþial ºi reprezintã o cale eficientã de reducere a dezastrelor;
-Administraþia localã are obligaþia sã asigure conºtientizarea populaþiei referitoare la
dezastre, în scopul dezvoltãrii unei culturi a prevenirii dezastrelor ºi al încurajãrii participãrii
cetãþenilor în managementul riscului de dezastru;
-ONG-urile reprezintã actori cheie în dezvoltare, prin abilitãþile lor de influenþã a acþiunilor
comunitãþilor.
Funcþionarea în reþele de ONG-uri (la nivel local, regional, naþional ºi internaþional) îmbunãtãþeºte
comunicarea, schimbul de informaþii ºi de cunoºtinþe ºi determinã dezvoltarea de parteneriate.
Metode ºi instrumente privind implicarea ONG-urilor în reducerea riscului de
dezastru 9
36
Astãzi predominã opinia cã strategiile de reducere a riscului trebuie sã se concentreze pe oameni,
pentru a fi cu adevãrat eficiente în protecþia vieþii ºi a mediului. Acestea trebuie sã aibã la bazã
cunoºtinþele localnicilor ºi practicile culturale ºi sã aplice metode ºi abordãri pe care oamenii sã le
înþeleagã ºi sã le integreze în viaþa lor cu uºurinþã. Pe de altã parte, reducerea dezastrelor doar
prin intervenþii guvernamentale sau instituþionale ”de sus în jos” este de multe ori o abordare
insuficientã întrucât acestea unei mai slabe înþelegeri a dinamicii, percepþiilor ºi nevoilor comunitãþii
ºi ignorã potenþialul cunoºtinþelor ºi capacitãþilor locale.
De multe ori localnicii ºi organizaþiile sunt principalii actori în diminuarea riscului de dezastru ºi
intervenþia în caz de dezastru. Când avem de-a face cu un dezastru, rãspunsul imediat (adicã
identificarea, salvarea ºi îngrijirea celor rãniþi, traumatizaþi sau fãrã locuinþã) este dat de cele mai
multe ori de cãtre membrii familiei, prieteni ºi vecini ºi organizaþii locale. În cazul multor evenimente
de micã anvergurã cauzate de hazarde naturale, este posibil ca populaþia sã primeascã un ajutor
extern minim, sau poate sã nu-l primeascã deloc, mai ales în þãri în care capacitatea
guvernamentalã este limitatã.
Mulþi membri ai comunitãþilor locale reprezintã de asemenea sursa cea mai bunã de cunoaºtere
privind condiþiile de hazard ºi sunt deþinãtorii mecanismelor tradiþionale de gestionare a acestor
situaþii, mecanisme conforme cu mediul lor. Conºtientizarea scenariilor de risc cunoscute de cãtre
ei este de cele mai multe ori mai puternicã decât la alte persoane.
Implicarea ONG-urilor în activitãþile de reducere a riscului de dezastru (RRD) s-a dovedit beneficã
în multe cazuri, din mai multe motive, cum sunt urmãtoarele:
-ONG-urile pot acþiona la nivel local, având ca parteneri comunitãþile ºi organizaþiile locale
ºi pot avea o abordare participativã în planificarea pentru dezvoltare. Acest lucru le permite
sã rãspundã mai bine prioritãþilor localnicilor ºi sã se dezvolte pe baza capacitãþii locale;
-ONG-urile se bucurã de o flexibilitate operaþionalã mai mare, întrucât sunt oarecum separate
de structurile ºi sistemele birocratice ºi sunt capabile sã reacþioneze ºi sã se adapteze mai
repede ºi cu mai multã uºurinþã;
-ONG-urile lucreazã de multe ori împreunã ºi în numele celor mai nevoiaºe grupuri.
9
Background Paper for a Consultative Meeting on a “Global Network of NGOs for Community Resilience to Disasters”,
Geneva, 25-26 Octombrie 2006, p. 3-7.

În ciuda tendinþei încurajatoare din ultimii 10 ani, trebuie sã se ia în calcul faptul cã ONG-urile au
întâlnit de multe ori dificultãþi în a fi acceptate, atât la nivel naþional cât ºi internaþional. De multe
ori au fost vãzute ca actori minori, mai ales în þãrile ale cãror guvernãri au ezitat sã confere
autoritate ºi resurse societãþii civile. De fapt, de multe ori unele guvernãri nu vãd cu ochi buni
dezvoltarea societãþii civile ºi chiar se opun extinderii rolului acesteia, mai ales acolo unde apar ºi
critici la adresa politicilor ºi practicilor guvernamentale. În cele din urmã, participarea ONG-urilor
la procesele de luare a deciziilor la nivel înalt de pânã acum a fost destul de limitatã.
Acestea fiind spuse, unele ONG-uri câºtigã o recunoaºtere tot mai mare în procesul de promovare
a diminuãrii riscului de dezastru ºi se implicã tot mai activ în diferite activitãþi. În ultimii ani, existã
ONG-uri care s-au angajat constant sã pledeze pentru schimbarea politicilor. Altele au fost active
în concentrarea procesului de diminuare a riscului de dezastru pe programe de reabilitare ºi
refacere. Multe altele s-au implicat în dezvoltarea capacitãþii, transferul de cunoºtinþe ºi
conºtientizarea publicã la nivelul comunitãþilor aflate în situaþie de risc. Toate aceste eforturi au
contribuit la reducerea vulnerabilitãþii sãracilor care locuiesc în zone predispuse la dezastre ºi la
creºterea capacitãþii lor de rezistenþã, prin activitãþi educaþionale ºi dezvoltarea abilitãþilor.
37
În general, au fost identificate urmãtoarele arii de intervenþie în care ONG-urile s-au implicat activ:
-Politici ºi advocacy;
-Cunoaºtere ºi educaþie;
-Evaluarea gradului de risc ºi vulnerabilitate de la nivelul comunitãþii;
-Implicarea comunitãþii în pregãtire ºi atenuarea impactului în caz de dezastru.
Iniþiative majore luate ºi progresul înregistrat de ONG-uri la nivel internaþional
Politici ºi advocacy
Un numãr de ONG-uri au fost foarte active în promovarea unor politici ºi practici mai bune de
diminuare a riscului de dezastru la nivel internaþional. Unele au jucat roluri cheie în procesul de
lobby de la „Conferinþa Mondialã pentru Reducerea Dezastrelor” din ianuarie 2005, Kobe,
Japonia, ca ºi în timpul ºi în urma implementãrii mecanismelor rezultate dupã conferinþã. Ca urmare
a acestor eforturi, se recunoaºte astãzi nevoia de a aduce în prim plan diminuarea riscului de
dezastru în cadrul planificãrii pentru dezvoltare.
În ciuda unui progres general în acest domeniu, trebuie avut în vedere faptul cã cele mai active
organizaþii pe linia politicilor ºi campaniilor de advocacy nu par sã fie mereu angajate în
implementarea proiectelor ºi iniþiativelor pentru care pledeazã. Impresia generalã este cã un
numãr semnificativ de iniþiative de la nivelul comunitãþilor sunt implementate de ONG-uri naþionale
ºi organizaþii regionale ºi sub-regionale. În ciuda plusului de valoare pe care îl aduc, asemenea
iniþiative sunt mai puþin vizibile ºi mai puþin documentate decât cele promovate la nivel naþional.
Cunoaºtere ºi educaþie
Aºa cum a concluzionat „Conferinþa Mondialã pentru Reducerea Dezastrelor” din ianuarie 2005,
„dezastrele pot fi reduse substanþial dacã publicul este bine informat ºi motivat în vederea unei
culturi a prevenirii dezastrelor ºi a pregãtirii, care, la rândul ei, necesitã cumularea, compilarea ºi
diseminarea cunoºtinþelor ºi informaþiilor relevante asupra hazardelor, vulnerabilitãþilor ºi
capacitãþilor”. Astfel, cunoºtinþele privind diminuarea riscului de dezastru ar trebui introduse în
curriculum-ul ºcolar ºi ar trebui utilizate ºi alte canale formale ºi informale pentru a ajunge la tineri
ºi copii.

Mai multe ONG-uri au jucat un rol cheie în acest domeniu. Multe dintre ele ºi-au dezvoltat propriile
programe ºi proiecte de educare a comunitãþilor locale privind modalitãþile de minimizare a
efectelor adverse prin acþiuni colective ºi preventive. În ultimii doi ani, acest lucru s-a întâmplat în
toate þãrile afectate de tsunami, unde se pune acum tot mai mult accent pe pregãtirea pentru
dezastre ºi reducerea riscului. Unele organizaþii au fost active mai ales în lucrul cu copiii,
afirmându-ºi rolul ºi abilitãþile în activitãþile de diminuare a riscului de dezastru.
Cu toate acestea, aºa cum susþin ºi unii experþi, cunoºtinþele trebuie prezentate într-o manierã
corespunzãtoare condiþiilor ºi obiceiurilor locale. Deºi acesta a fost de mult acceptat ca un
principiu esenþial în dezvoltarea durabilã, nu a fost mereu integrat corespunzãtor în strategiile de
diminuare a riscului. Prin urmare, unele ONG-uri ºi-au concentrat eforturile pe întãrirea abilitãþilor
ºi resurselor locale (numite generic „cunoºtinþe native”).
38
Evaluarea gradului de risc ºi vulnerabilitate de la nivelul comunitãþii
În ultimii 10 ani, s-a recunoscut tot mai mult nevoia unei participãri sporite a comunitãþii la
reducerea sustenabilã a dezastrelor, lucru ce s-a tradus în acþiuni de evaluare a gradului de
vulnerabilitate ºi risc de la nivelul comunitãþii. Un bun exemplu de implicare a ONG-urilor în acest
domeniu este dezvoltarea metodelor specifice pentru o evaluare participativã a gradului de
vulnerabilitate ºi risc ºi alte activitãþi similare. Aceste metode se axeazã pe asistenþa oferitã celor
ce lucreazã pe teren sau comunitãþilor, pentru a analiza gradul de vulnerabilitate al populaþiei,
pentru a trasa planuri de acþiune, a mobiliza resursele ºi a pune în aplicare politicile, legile ºi
strategiile corespunzãtoare pentru a reduce gradul de vulnerabilitate la dezastre al comunitãþii.
Asemenea abordãri se bazeazã pe ideea cã aceste comunitãþi îºi cunosc mai bine propria situaþie
ºi cã orice analizã trebuie construitã pe informaþiile lor despre condiþiile locale. Abordãrile cautã
sã utilizeze rezultatele analizelor locale pentru a furniza informaþii cãtre acþiunile ºi politicile de la
nivel naþional ºi internaþional. Ideal ar fi ca acestea din urmã sã determine comunitãþile sã ia
atitudine ºi sã facã eforturi pentru a identifica ºi a aborda vulnerabilitatea ºi pentru a le ajuta sã
gãseascã oportunitãþi de întãrire a rezistenþei la hazarde naturale.
Implicarea comunitãþii în pregãtire ºi atenuarea impactului în caz de dezastru
Primele iniþiative de implicare a comunitãþii în atenuarea gradului de risc de dezastru (ºi pregãtire)
au apãrut în anii 1980 ca susþinere a unei abordãri alternative a managementului de dezastru.
Acþiunile de succes bazate pe implicarea comunitãþii în atenuarea riscului de dezastru ºi pregãtire
se bazeazã pe bune practici de dezvoltare comunitarã, pe respectarea structurilor ºi mecanismelor
organizaþionale tradiþionale (inclusiv liderii formali ºi informali ai comunitãþii) ºi pe derularea
activitãþilor de construire a capacitãþii cu ajutorul comitetelor de dezastru ºi al voluntarilor.
În anii trecuþi, ONG-urile au avut un rol semnificativ în procesul de atenuare ºi pregãtire pentru
dezastru ºi au arãtat un real interes pentru includerea mãsurilor de atenuare ºi prevenire în
proiectele lor. Cu toate acestea, aºa cum este ºi cazul activitãþilor de evaluare a gradului de
vulnerabilitate ºi risc al comunitãþii, încã se mai lucreazã în acest domeniu pe baza unei
documentaþii limitate ºi a unor informaþii reduse privind natura ºi amploarea acestor activitãþi.

C. Din perspectiva ONG-urilor din mediu din România
Eforturile ONG-urilor de mediu sunt în prezent constant orientate spre iniþierea de proiecte care
vizeazã protecþia mediului, fãrã a fi adresate explicit în direcþia prevenirii dezastrelor. Pe de altã
parte, legislaþia adoptatã în ultimii ani în domeniul intervenþiei în situaþii de urgenþã demonstreazã
faptul cã preocuparea administraþiei este direcþionatã spre momentul apariþiei crizei, al intervenþiei
în timpul crizei ºi pe termen scurt post-dezastru. Aºteptãrile legate de implicarea ONG-urilor sunt
legate cu precãdere de intervenþia în timpul ºi imediat dupã dezastru. În plus, implicarea ONGurilor
este aºteptatã în asigurarea unui nivel ridicat de informare ºi educare a publicului larg în
privinþa dezastrelor.
Precizãrile din OUG nr.21/ 2004 referitor la potenþiala contribuþie a ONG-urilor nu face distincþie
între organizaþiile specializate pe probleme de mediu ºi cele umanitare. În acest context, ONGurile
de mediu îºi identificã cu dificultate un rol în relaþie cu sistemul de intervenþie în situaþii de
urgenþã, dat fiind faptul cã pânã ºi campaniile de educare ºi informare pot fi orientate spre noþiuni
de prim ajutor ºi sfaturi despre cum sã se comporte persoanele afectate în diferite situaþii de crizã.
Cu toate acestea, rolul ONG-urilor de mediu poate fi extrem de important pentru a determina
iniþierea unor acþiuni care sã conducã la prevenirea dezastrelor, în sensul convenþiilor
internaþionale ºi al acquis-ului comunitar.
39
Analiza SWOT a capacitãþii de implicare a ONG-urilor de mediu în prevenirea dezastrelor
Puncte tari ale ONG-urilor de mediu
- Dispun de personal calificat ºi cu expertizã în
majoritatea domeniilor vizate de prevenirea
dezastrelor;
- Au experienþã în formularea de politici publice,
campanii de informare, educare ºi participare la
procesul legislativ (consultãri publice);
- Sunt în relaþii permanente cu organismele europene
(spre exemplu Directoratul General pentru Mediu) ºi
cu reþele ºi organizaþii europene ºi internaþionale;
- Au experienþã în atragere de fonduri ºi derularea de
proiecte cu finanþare externã, inclusiv UE;
- Dispun de personal calificat, capabil sã colaboreze
cu administraþia publicã pentru a formula programe -
cadru care sã vizeze prevenirea dezastrelor;
- Au experienþã în atragerea de resurse din comunitãþi
ºi lucru cu voluntarii;
- Au experienþã în formarea de coaliþii care includ
diferite tipuri de actori, pornind de la administraþie
publicã, unitãþi de învãþãmânt, ONG-uri specializate
în domenii conexe ºi pânã la cetãþeni de toate
vârstele;
- Au experienþã în declanºarea ºi susþinerea de
campanii media;
- Sunt reprezentate în Consiliul Economic ºi Social din
România, în Consiliul Economic ºi Social European,
deci sunt consultate la adoptarea de acte normative;
- Au experienþã în monitorizarea instituþiilor publice.
Puncte slabe ale ONG-urilor de mediu
- Activitate orientatã exclusiv spre protecþia mediului,
fãrã referire la prevenirea dezastrelor;
- Experienþã extrem de redusã în colaborarea cu
structurile la nivel local vizate de OUG nr. 21/2004,
cum sunt Pompierii, Apãrarea civilã, Prefecturile;
- Nu sunt la fel de active în toate zonele þãrii;
- Sunt slab reprezentate în anumite regiuni ale þãrii;
- Se susþin financiar din proiecte finanþate din surse
externe ºi doar în foarte puþine ocazii din resurse
interne precum donaþii sau finanþãri puse la dispoziþie
de Ministerul Mediului sau administraþii locale, pe
bazã de proiecte;
- Reacþii foarte slabe ale ONG-urilor referitoare la
cauzele care au condus la impactul catastrofal al
hazardelor naturale din 2005 – 2006;
- Imposibilitatea de a susþine din resurse proprii
realizarea unor studii de anvergurã.

40
Oportunitãþi ale mediului extern
- Existã rezoluþii internaþionale ºi ale UE care prevãd
implicarea ONG-urilor în prevenirea dezastrelor;
- România trebuie sã se alinieze tendinþelor UE în
prevenirea dezastrelor;
- Existã în România un cadru legislativ care susþine
implicarea ONG-urilor în intervenþiile în situaþii de
urgenþã;
- Fondurile structurale pot susþine activitãþi direcþionate
spre prevenirea dezastrelor;
- Fondurile europene alocate Ministerului Agriculturii
pot susþine activitãþi de prevenire a dezastrelor (i.e.
Programul LEADER);
- Existã un mediu de afaceri concurenþial care poate
susþine anumite reglementãri ce vizeazã prevenirea
dezastrelor;
- Hazardele naturale din ultimii doi ani oferã suficiente
probe în susþinerea unor politici ºi ulterior mãsuri
legislative ºi de sistem;
- Locuitorii zonelor afectate recent de hazarde naturale
pot proba ºi susþine necesitatea unor mãsuri în
prevenirea dezastrelor.
Ameninþãri din mediul extern
- Legislaþia românã se referã strict la situaþii de urgenþã;
- Prevenirea dezastrelor nu este susþinutã de o strategie
pe termen lung, la nivel naþional;
- Existã încã destule confuzii ºi neclaritãþi referitor la
prevenirea pe termen lung ºi diminuarea efectelor
unui hazard natural, când acesta devine iminent;
- Alocarea fondurilor este direcþionatã, în cea mai
mare parte, pentru modernizarea sistemului ºi
dotarea tehnicã a structurilor create de administraþia
publicã pentru intervenþia în situaþii de urgenþã;
- Stabilirea prioritãþilor de educare ºi informare a
publicului este privitã de MAI ca o sarcinã exclusivã
a administraþiei publice;
- Structurile implicate în intervenþia în situaþii de urgenþã
au o experienþã extrem de redusã de lucru în
parteneriat cu ONG-urile (foste structuri militare, i.e.
Pompieri, Apãrare civilã);
- Disponibilitate redusã a MAI de dialog cu ONGurile,
încã din faza de formulare a actului normativ
ulterior adoptat ca OUG 21/2004;
- Lipsa de experienþã ºi chiar imposibilitatea structurilor
vizate de OUG 21/2004 de a finanþa direct
activitatea ONG-urilor;
- Sistemul excesiv de centralizat al MAI de a aloca
fonduri pentru activitatea ONG-urilor;
- Experienþa extrem de redusã a MAI de a finanþa pe
bazã de contract activitatea ONG-urilor în susþinerea
unei politici publice;
- Experienþã extrem de limitatã a structurilor
administrative de a formula politici care sã susþinã
apoi programe ce pot fi incluse în prioritãþile de
finanþare din Fondurile Structurale.
Pe baza rezultatelor analizei SWOT, identificãm urmãtoarele potenþiale arii de intervenþie pentru
ONG-urile de mediu:
-Educarea factorilor de decizie ºi a publicului referitor la prevenirea dezastrelor;
-Orientarea activitãþii ONG-urilor de mediu cãtre prevenirea dezastrelor;
-Politici publice ºi advocacy;
-Cunoaºtere ºi educaþie;
-Evaluarea gradului de risc ºi de vulnerabilitate la nivelul comunitãþii;
-Implicarea comunitãþii în pregãtire ºi atenuarea impactului în caz de dezastru.
Educarea factorilor de decizie ºi a publicului în prevenirea dezastrelor
Cadrul legislativ actual reflectã confuzia autoritãþilor între conceptul de prevenire a dezastrelor ºi
intervenþia în cazuri de urgenþã. Chiar ºi în situaþiile de urgenþã existã o perioadã de prevenire în
sensul diminuãrii impactului, reducerii pagubelor materiale dar mai ales a numãrului victimelor umane.
Prin popularizarea rezultatelor conferinþelor internaþionale pe tema prevenirii dezastrelor,
exemplificarea cu tipuri de acþiuni întreprinse de alte state, în principal cele din spaþiul UE, dar mai
ales prin clarificãri de ordin conceptual, factorii de decizie pot fi influenþaþi sã susþinã distincþia între

prevenirea dezastrelor ºi prevenirea populaþiei ºi a structurilor administrative cu privire la iminenþa
unui hazard natural sau endogen, în sensul diminuãrii impactului unui dezastru.
O atenþie deosebitã a unor astfel de campanii de educare trebuie acordatã publicului larg, cel
care în final trebuie sã susþinã orice modificare de politici. În plus, publicul larg poate exercita o
influenþã semnificativã asupra factorilor de decizie politicã, în sensul adoptãrii de mãsuri normative
atât la nivel naþional, cât ºi local.
Orientarea activitãþii ONG-urilor de mediu cãtre prevenirea dezastrelor
O bunã parte dintre obiectivele formulate de ONG-urile de mediu pentru propria activitate au ca
rezultat final reducerea potenþialului de dezastru prin diminuarea efectelor hazardelor naturale sau
antropice (provocate de activitatea umanã). Pentru a contribui semnificativ la crearea unei culturi
preventive referitoare la dezastre, ONG-urile de mediu trebuie sã identifice tipurile de dezastre la
a cãror prevenire contribuie semnificativ acþiunile întreprinse de ele.
De exemplu, campania “Salvaþi Roºia Montana” are ca obiectiv final prevenirea unor hazarde
antropice precum intoxicarea cu cianuri a populaþiei din zonã. Un alt exemplu poate fi cel al
campaniilor vizând defriºãrile, caz în care prevenirea se referã la hazarde naturale care pot
deveni catastrofale prin modificarea echilibrului ecologic (inundaþii, alunecãri de teren, etc.).
41
Identificarea unor beneficiari finali ai activitãþii lor poate face ca ONG-urile de mediu sã fie
percepuþe ca militanþi în folosul colectivitãþilor umane, cu alte cuvinte le pot umaniza activitatea.
Beneficiul imediat ar fi creºterea în popularitate ºi susþinerea din partea cetãþenilor, iar consecinþa
imediatã ar putea consta în identificarea de noi resurse pentru susþinerea propriei activitãþi. La ora
actualã, majoritatea ONG-urilor de mediu îºi desfãºoarã activitatea pe bazã de proiecte cu
finanþare externã ºi acestea reuºesc sã atragã într-o foarte micã mãsurã resurse interne prin donaþii,
cum ar fi procentul de 2% din impozit ce poate fi redirecþionat cãtre ONG-uri de cãtre contribuabilii
din România.
Politici publice ºi advocacy
În general, experienþa ONG-urilor din perioada post-decembristã a demonstrat cã, relativ frecvent,
administraþia publicã nu îºi asumã iniþierea procesului de formulare a politicilor publice care ar
trebui sã reformeze situaþia existentã ºi sã includã ca instrumente colaborarea cu societatea civilã
ºi o abordare integrativã a rezolvãrii problemelor. În cazul nostru, ONG-urilor le revine deseori
sarcina sã identifice tipuri de hazarde pentru a cãror prevenire este necesarã o politicã publicã,
iar apoi sã facã primii paºi în direcþia conºtientizãrii populaþiei (advocacy) ºi promovarea unei
propuneri de politicã publicã.
Deºi existã suficiente experienþe nefericite de dezastre în ultimii ani, în special provocate de ploi
torenþiale ºi alunecãri de teren, se constatã un interes minim al administraþiei de a adopta un cadru
integrat de prevenire a unor astfel de catastrofe. Este meritorie iniþiativa legislativã a Ministerului
Administraþiei ºi Internelor, adoptatã ulterior ca OUG nr. 21/2004, dar ea nu este nici suficientã
ºi nici nu face obiectul prevenirii dezastrelor în sensul documentelor adoptate la nivel internaþional
în ultimii ani. Cea mai mare lipsã se constatã la nivelul politicilor, a unei viziuni integrate vizând
problematica prevenirii dezastrelor, pornind de la vulnerabilitãþi ºi pânã la stabilirea unor
responsabilitãþi clare la nivel local, regional ºi naþional.

Cunoaºtere ºi educare
Multe ONG-uri de mediu au derulat deja proiecte în parteneriat cu ºcolile. Ele deþin suficientã
experienþã pentru a influenþa includerea de teme în programa ºcolarã care sã se refere la
vulnerabilitãþile de mediu, tipuri de hazarde ºi modul în care poate fi redus efectul acestora asupra
colectivitãþilor umane.
Mai mult, colaborarea cu mediul universitar poate conduce la documentarea unor vulnerabilitãþi ºi
susþinerea prin studii a unor politici publice adecvate. Mediul universitar poate contribui
semnificativ ºi la gãsirea de soluþii pentru reducerea riscurilor în cazul hazardelor naturale ºi
antropice ºi chiar la elaborarea de metodologii pentru determinarea la nivelul unei comunitãþii a
tipurilor relevante de vulnerabilitãþi.
42
Evaluarea gradului de risc ºi vulnerabilitate de la nivelul comunitãþii
Ministerul Transporturilor ºi Amenajãrii Teritoriului a avut iniþiativa construirii unei hãrþi a
vulnerabilitãþilor la nivel naþional. Activitatea se desfãºoarã însã destul de anevoios, iar expertiza
ONG-urilor de mediu ºi a societãþii civile, în general, este foarte puþin solicitatã/apreciatã în
elaborarea ei.
Comunitatea internaþionalã a identificat ºi recunoscut în ultimii 10 ani nevoia unei participãri sporite
a comunitãþilor locale la reducerea sustenabilã a dezastrelor, lucru ce s-a tradus în acþiuni de
evaluare a gradului de vulnerabilitate ºi risc la nivelul comunitãþii. ONG-urile de mediu se pot
implica prin dezvoltarea de metode specifice pentru o evaluare participativã a gradului de
vulnerabilitate ºi risc ºi alte activitãþi similare. Ele pot oferi asistenþã de specialitate comunitãþilor
pentru a analiza gradul de vulnerabilitate a populaþiei, pentru a pune în aplicare politici, legi ºi
strategii care sã conducã la reducerea gradul de vulnerabilitate la dezastre a comunitãþii.
De asemenea, ONG-urile de mediu pot contribui la întocmirea hãrþilor de risc. Multe dintre
organizaþii desfãºoarã activitãþi de teren sau în comunitãþi locale, precum cele ce au preocupãri în
managementul ariilor protejate ºi protecþia biodiversitãþii (ce deþin experienþã inclusiv în cartare),
protecþia apelor sau a solurilor, sau prevenirea poluãrii industriale. Acestea pot semnala adesea
autoritãþilor zonele expuse la risc. De asemenea, datoritã relaþiilor directe cu comunitãþile locale,
ONG-urile de mediu pot culege informaþii cu privire la istoricul zonei, incidentele trecute ºi
proporþiile acestora, condiþiile actuale, modificãri faþã de situaþiile anterioare ºi pot evalua situaþia
realã, contribuind astfel la evaluarea vulnerabilitãþii comunitãþilor locale.
Implicarea ONG-urilor de mediu poate fi susþinutã de programe care încurajeazã dezvoltarea
durabilã ºi protecþia mediului, scoþând în evidenþã efectele pe termen mediu ºi lung asupra
mediului, a oamenilor ºi a bunurilor pe care aceºtia le deþin.
Implicarea comunitãþii în pregãtire ºi atenuare
Multe dintre proiectele derulate de ONG-urile de mediu au inclus parteneriate extinse între diferite
organizaþii, cu expertizã ºi domenii de activitate din cele mai diverse.
ONG-urile de mediu pot avea iniþiative care sã vizeze vulnerabilitatea unei comunitãþi locale, dar
ºi tipurile de acþiuni de pregãtire a populaþiei cât mai adecvate gradului de educare, nivelului de
dezvoltare economicã ºi tradiþiilor culturale ale acestora. Capacitatea ONG-urilor de a derula
campanii de informare ºi conºtientizare pentru cetãþeni este o oportunitate, pentru cã acestea pot

adapta campaniile specificului local ºi grupului þintã. Rolul lor poate fi acela de promotor al ideii
de pregãtire pentru a reacþiona în caz de dezastru ºi/sau de mobilizare a diferitelor tipuri de
resurse umane ºi materiale pentru pregãtirea populaþiei.
De asemenea, organizaþiile neguvernamentale de mediu pot iniþia simulãri ºi formarea unor grupuri
locale de acþiune, stabilind de comun acord cu acestea metode proprii de avertizare ºi intervenþie.
Simularea va creºte capacitatea de reacþie a populaþiei ºi va preveni în special pierderea de vieþi
omeneºti (prin utilizarea metodelor tradiþionale de avertizare, în special în zonele rurale; prin
realizarea de simulãri privind evacuarea etc.).
Metode ºi tehnici de implicare a ONG-urilor de mediu în managementul riscului de
dezastru
Instrumente în sprijinul ONG-urilor privind avertizarea timpurie 10
Urmãtoarele tehnici sunt prezentate în ”Manualul ºi liniile directoare pentru managementul de
mediu ºi dezvoltarea durabilã” („Handbook and Guidelines for Environmental Management and
Sustainable Development”), al UNDP. Se pot identifica soluþii alternative reale, concentrându-ne pe
managementul de mediu ºi dezvoltarea sustenabilã ºi pe încurajarea implicãrii populaþiei în
organizarea programelor. Principiile managementului de mediu, al atenuãrii dezastrelor ºi al
dezvoltãrii sustenabile ar trebui sã fie parte integrantã a activitãþilor zilnice ºi sã permitã
identificarea atât a oportunitãþilor, cât ºi a necesitãþilor în ceea ce priveºte mediul, atunci când se
stabilesc obiective de dezvoltare economicã ºi socialã.
43
Pregãtirea unei analize de mediu (AM)
Analiza de mediu este un instrument ce furnizeazã informaþii ºi o evaluare de bazã a mediului la
nivel de þarã ºi de proiect. Acestea stau la baza Strategiei de Management de Mediu.
Structura AM este urmãtoarea:
1. O scurtã descriere a mediului þãrii respective (sau al ariei prevãzute în proiect). Aceasta poate
include:
-date esenþiale asupra mediului – cote de înãlþime, precipitaþii, caracteristici sezoniere, ploi,
climã, temperaturã, existenþa faliilor seismice, susceptibilitate la alte dezastre naturale,
numãrul, rata de creºtere ºi distribuþia populaþiei;
-ecosisteme terestre – câmpii, munþi, vãi, zone cu eroziune a solului ºi deºertificare;
-ecosisteme acvatice – principalele corpuri de apã, bazine internaþionale ºi ape subterane;
-medii marine ºi de coastã – descrierea punctelor de legãturã dintre pãmânt ºi apã, prezenþa
pãdurilor de mangrove, potenþialul de pescuit, porturile ºi turismul.
-principalele resurse neregenerabile – principalele zãcãminte de petrol ºi minereuri,
capacitatea ºi tipul de consum, importanþa lor pentru economie ºi mediu.
-diversitatea biologicã ºi resursele regenerabile – principalele specii biologice ºi oportunitãþi
pentru utilizare ºi conservare.
2. Descrierea principalelor probleme de mediu.
10
Gustavo Wilches, InterWorks - „Disasters and the environment”, ed. a 2-aition, UMDP „Disaster Management Training
Programme”, 1995.

3. Dezvoltarea economicã ºi a mediului – aceastã secþiune analizeazã dacã strategia pentru
dezvoltare economicã adoptatã de þara respectivã prevede ºi un plan ce are în vedere un
management de mediu ºi o dezvoltare durabilã, incluzând:
-un plan de dezvoltare naþionalã – mãsuri de protecþie a mediului, planuri pentru
îmbunãtãþirea bazei de resurse ºi a mediului;
-politici economice, facilitãþi ºi reguli – costul resurselor ce susþin datorii externe, mecanisme
de protecþie ºi aplicare, politici de subvenþionare precum cele privind pesticidele.
44
4. Capacitatea þãrii de a realiza un management adecvat de mediu ºi dezvoltarea durabilã
corespunzãtoare:
-aplicarea politicilor, legilor ºi regulamentelor de mediu;
-principalii actori de mediu – instituþiile guvernamentale, organizaþiile internaþionale, ONGurile
ºi alte asociaþii;
-forþa ºi capacitatea instituþiilor;
-programe de educaþie ºi conºtientizare despre mediu;
-asistenþa internaþionalã pentru protejarea ºi îmbunãtãþirea calitãþii mediului.
5. Impacturi de mediu asociate cu implementarea programului de þarã UNDP.
6. Alternative la programul de þarã propus.
Evaluarea impactului asupra mediului ºi tehnici de management
Evaluarea impactului asupra mediului (EIM) este un proces de analizã ce furnizeazã factorilor de
decizie predicþiile posibilelor consecinþe ale unui proiect, astfel încât acesta sã poatã fi modificat
dacã este cazul. De obicei este necesarã o echipã multidisciplinarã pregãtitã pentru a realiza EIM
ºi necesitã capacitate de analizã, susþinere instituþionalã ºi putere de monitorizare.
Hãrþi ºi scheme – aceastã tehnicã constã în a suprapune o serie de hãrþi computerizate, fiecare
conþinând date despre variabilele de mediu, sociale ºi economice, urmatã apoi de alegerea unei
combinaþii de interacþiuni. În managementul dezastrelor, realizarea hãrþilor de hazard apare ca
rezultat al evaluãrii hazardelor, prin reprezentarea frecvenþei/probabilitãþii apariþiei hazardelor de
diverse magnitudini sau duratã.
Diagrame – acestea ilustreazã modul în care diferite elemente ale ecosistemului sunt interrelaþionate.
Modelarea cu ajutorul graficelor poate spori capacitatea diagramelor de a demonstra
cum modificarea unui singur element al unui sistem le poate afecta pe celelalte.
Monitorizarea mediului ºi luarea deciziilor – sistemele de monitorizare a mediului deþin informaþii
care ajutã la îmbunãtãþirea procesului de luare a deciziilor ºi la evaluarea programelor existente.
Monitorizarea se poate realiza prin trimiterea unor persoane sã culeagã informaþii sau prin
analiza fotografiilor prin satelit.
Legislaþia de mediu ºi zonarea – aceste tehnici permit autoritãþilor sã reglementeze activitãþile
umane care au un impact asupra mediului ºi sã informeze utilizatorii individuali sau comerciali
despre activitãþile care le sunt permise ºi, în unele cazuri, despre responsabilitãþile care le revin
dacã activitãþile lor afecteazã mediul.
Modele matematice – modelele i-au ajutat pe ingineri sã testeze capacitatea proiectelor de
construcþie propuse, cum ar fi controlul barajelor ºi al poluãrii. Modelele pot ajuta, de asemenea,
la o mai bunã înþelegere a modului în care substanþele chimice se manifestã în aer ºi produc
smogul. Alte modele, cum ar fi tehnica de input/output, aratã fluxul de bunuri ºi servicii, mãsurând
eficienþa cu care sunt utilizate resursele naturale.

VII. CONCLUZII ªI RECOMANDÃRI
La nivel social, în ciuda unor acþiuni benefice deja existente însã prea puþine, este evidentã nevoia
de informare, conºtientizare, instruire ºi implicare în ceea ce priveºte orice problemã definitã drept
situaþie de crizã sau de dezastru. Aºa cum deseori se întâmplã în România, implicarea comunitãþilor
în rezolvarea unei probleme proprii este foarte redusã, soluþiile, eforturile financiare ºi materiale
fiind solicitate din partea autoritãþilor publice locale sau centrale. Acestea nu au capacitatea sã
previnã sau sã reducã impactul dezastrelor, fazele pre-dezastru ºi post-dezastru fiind marcate de
lipsa abilitãþilor de management ºi de incapacitatea de a gestiona resursele existente.
Pe de altã parte, factorii care influenþeazã schimbãrile climatice sau dezvoltarea economicã nedurabilã
pot creºte incidenþa ºi amplitudinea dezastrelor (fie ele provocate de evenimente
meteorologice extreme sau de accidente industriale). De aceea, nu mai putem vorbi de o
dezvoltare durabilã a comunitãþilor fãrã sã o asociem cu prevenirea dezastrelor, mai exact cu
identificarea riscurilor ºi a vulnerabilitãþilor, conºtientizarea ºi implicarea populaþiei în prevenire,
conservarea mediului în bune condiþii etc. În acest context, procesul de participare publicã este
esenþial, þinând cont ºi de calitatea vieþii, calitatea mediului, vitalitatea economiei, echitatea socialã
ºi rezistenþa în caz de dezastre.
45
Aceastã abordare integratoare trebuie sã fie asiguratã de politici publice care sã rãspundã în
primul rând nevoii de a construi o culturã a prevenirii. Iar transformarea societãþii într-una
responsabilã din punct de vedere ecologic reprezintã o prioritate pentru aceste politici.
Sistemul politicilor de mediu ar trebui sã fie cel puþin:
-rezonabil din punct de vedere administrativ ºi operaþional;
-capabil sã emitã reguli clare, logice ºi stabile;
-sã ofere puterea de a acþiona ºi de a accepta responsabilitatea;
-transparent, astfel încât motivele ºi argumentele diverselor alternative sã fie clare pentru toatã
lumea;
-sã îi determine pe cei afectaþi de problemele de mediu sã îºi schimbe comportamentul pentru
a le influenþa pozitiv situaþia.
Astfel, este necesarã ºi o întãrire a mãsurilor legislative ºi administrative eficiente pentru
îmbunãtãþirea mecanismelor existente la nivel guvernamental. O atenþie deosebitã trebuie
acordatã ºi integrãrii sectorului privat ºi a organizaþiilor neguvernamentale (inclusiv cele de mediu)
în activitãþile de management al dezastrelor.
ONG-urile de mediu pot contribui la toate etapele de management al dezastrelor, utilizându-ºi
expertiza, experienþa ºi flexibilitatea în urmãtoarele domenii:
-Educarea factorilor de decizie ºi a publicului în prevenirea dezastrelor;
-Orientarea activitãþii ONG-urilor de mediu cãtre prevenirea dezastrelor;
-Politici publice ºi advocacy;
-Cunoaºtere ºi educaþie;
-Evaluarea gradului de risc ºi vulnerabilitate de la nivelul comunitãþii;
-Implicarea comunitãþii în pregãtire ºi atenuarea impactului în caz de dezastru.

Se sperã ca într-un viitor apropiat, rolul ONG-urilor în prevenirea dezastrelor sã creascã prin:
a. mobilizarea energiei comunitãþilor locale (inclusiv asigurarea managementului voluntarilor)
în sprijinirea pe termen lung a proiectelor propuse de autoritãþi, permiþând cetãþenilor sã
participe la identificarea unor soluþii pe termen lung pentru creºterea calitãþii vieþii;
b. susþinerea corelãrii elementelor esenþiale de dezvoltare durabilã – ecologic, economic,
social;
c. sprijinirea populaþiei pentru a face faþã schimbãrilor din comunitate ºi implicit scãderea
vulnerabilitãþii lor la dezastre cauzate de creºterea rapidã a populaþiei, urbanizare ºi
evoluþia tehnologicã, în mãsura în care acestea contribuie la degradarea mediului;
d. utilizarea ca oportunitate a tendinþei finanþatorilor de a canaliza fonduri pentru prevenirea
dezastrelor cãtre ONG-uri internaþionale ºi naþionale, decât cãtre autoritãþile publice.
46
De asemenea, pentru a îmbunãtãþi implicarea organizaþiilor neguvernamentale de mediu în
managementul dezastrelor, formulãm urmãtoarele recomandãri pentru instituþiile publice locale ºi
centrale cu atribuþii în managementul dezastrelor:
-realizarea unui sistem naþional integrat de gestionare a crizelor cu un grad de
descentralizare care sã permitã flexibilitate ºi daptarea la nevoile specifice ale diferitelor
regiuni ºi comunitãþi;
-includerea organizaþiilor neguvernamentale de mediu ca actori în procesul de construire a
acestui sistem ºi, mai ales, implicarea acestora în structurile locale ºi regionale cu atribuþii în
domeniul managementului situaþiilor de urgenþã. Este important, în acest sens, ca ONG-urile
sã fie vizate nu numai ca prestatori de servicii de voluntariat în momentul producerii
dezastrului. Autoritãþile publice ar putea beneficia (direct sau indirect) de expertiza ONGurilor
ºi de informaþiile pe care acestea le deþin din zona lor pentru prevenirea dezastrelor,
prin activitãþi ca: educarea ºi mobilizarea comunitãþilor, avertizarea timpurie, identificarea
riscurilor ºi a vulnerabilitãþilor etc.;
-identificarea unor soluþii de finanþare a activitãþii ONG-urilor. Furnizarea coerentã a
expertizei ºi a serviciilor cãtre administraþia publicã ºi comunitãþi trebuie susþinutã financiar
pentru a fi eficientã, iar administraþia publicã are acces la aceste resurse;
-stimularea parteneriatului ºi colaborãrii între administraþia publicã ºi organizaþiile
neguvernamentale de mediu pentru prevenirea dezastrelor.

VIII. BIBLIOGRAFIE
Documente de specialitate
Alexander, D. E. (1993), Natural Disasters, UCL Press, London, 632 p.
Basher, Reid, Global early warning systems for natural hazards: systematic and people-centred,
UN-ISDR Platform for the Promotion of Early Warning, 2006
Balteanu D. ºi M. Sima, Modificãri globale ale mediului. Hazarde naturale ºi tehnologice, ediþia a
III-a, Bucureºti, 2006
Cutter, S.L. (2001), The changing nature of risks and hazards, in “American hazardscapes: the
regionalization of hazards and disasters”, Cutter, S. L. (ed.), Jospeh Henry Press, Wahsington, D.C
Das, H.P. et al., Agro meteorology related to extreme events, in World Meteorological
Organization, Technical Note no.201, Geneva, 2003
Macklin M. et al., The long-term fate and environmental significance of contaminant metals
released by the January and March 2000 mining tailings dam failures in Maramures county, upper
Tisa Basin, Romania, Applied Geochemistry, Elsevier, 2003
Mileti, D. S., Disasters by design. A reassessment of natural hazards in the United States. Joseph
Henry Press, Washington, D.C, 1999
Smith, K., Environmental hazards. Assessing risk and reducing disaster, Routledge, London and
New York, 2001
Tobin, G.A. ºi B.E. Montz, Natural Hazards. Explanation and Integration, the Guildford Press, New
York, 1997
Wilches, Gustavo, Disasters and the environment, in „Disaster Management Training Programme”,
1995
47
Alte documente
An Overview of Disaster management, 2 nd Edition, Disaster Management Training Programme,
UNDP, 1992
COM(2004)472, Communication from the Commission to the Council, the European Parliament,
The European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions, Flood risk
management. Flood prevention, protection and mitigation, Comisia Europeanã, Bruxelles,
12.07.2004
COM(2005)153, Communication from the Commission to the Council, the European Parliament,
The European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions, Reinforcing EU
Disaster and Crisis Response in third countries, Comisia Europeanã, Bruxelles, 20.4.2005
Final declaration, Second International Conference Early Warning II (EWC II), Bonn, 16 – 18
octombrie 2003
Global Survey of Early Warning Systems; An assessment of capacities, gaps and opportunities
toward building a comprehensive global early warning system for all natural hazards, raport
pregãtit la solicitarea Secretarului General al Naþiunilor Unite, septembrie 2006

NGOs and Disaster Risk Reduction – A preliminary review of initiatives taken and progress made,
background paper for a consultative meeting on a “Global Network of NGOs for Community
Resilience to Disasters, Geneva, 25-26 octombrie 2006
Proiect de campanie naþionalã de informare ºi educare publicã în domeniul pregãtirii pentru situaþii
de urgenþã, Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã, 2007
Strategia de informare ºi educare publicã în domeniul situaþiilor de urgenþã, Ministerul
Administraþiei ºi Internelor, 2005
Radu, Mihaela, Zece judeþe intrã în deºertificare, Cotidianul, 23.02.2007
48
Resurse web
www.igsu.ro - Inspectoratul general pentru Situaþii de Urgenþã
www.mai.gov.ro - Ministerul Administraþiei ºi Internelor
www.unisdr.org – Strategia Naþiunilor Unite privind Reducerea Dezastrelor
www.preveniredezastre.ro - Crucea Roºie Românã, Campania pentru prevenirea dezastrelor
www.meteoalarm.eu - informaþii despre fenomene meteo extreme care se produc pe continentul
european; acest proiect a fost iniþiat de Institutul pentru Meteorologie ºi Geodinamicã din Austria,
informaþiile venind din 20 de þãri din Europa.

ANEXA 1
Cele mai grave dezastre naturale din România dupã numãrul de persoane decedate ºi afectate
(Sursa: EM-DAT: The OFDA/CRED International Disaster Database, 2005)
Dezastrul
Data
Persoane
decedate
Cutremur 4 martie 1977 1 641
Inundaþii 1926 1 000
Cutremur 10 noiembrie 1940 980
Inundaþii 11 mai 1970 215
Inundaþii 28 iulie 1991 108
Inundaþii Iulie 1975 60
Temperaturi extreme 1 iulie 2004 27
Inundaþii 9 iulie 2005 24
Inundaþii 8 iunie 1998 23
Dezastrul
Data
Persoane
afectate
Inundaþii Iulie 1975 1 000 000
Cutremur 4 martie 1977 386 300
Inundaþii 11 mai 1970 238 755
Inundaþii Iulie 1997 122 320
Inundaþii Aprilie 2000 60 431
Inundaþii 28 iulie 1991 15 000
Inundaþii 9 iulie 2005 14 669
Inundaþii 28 iulie 2004 14 128
Inundaþii 8 iunie 1998 13 000
Inundaþii 19 iunie 2001 10 803
49
ANEXA 2
Organizaþii neguvernamentale care s-au implicat efectiv în ceea ce numim managementul riscului
de dezastru.
Societatea Naþionalã de Cruce Roºie
Crucea Roºie Românã este un ONG specializat în pregãtirea ºi asistenþa de urgenþã în caz de
dezastru. În colaborare cu compania Petrom S.A., CRR a iniþiat în vara anului 2005 un parteneriat
de responsabilitate socialã în judeþele Argeº, Dâmboviþa ºi Prahova, dorind sã îmbunãtãþeascã
rezistenþa ºi capacitatea de reacþie a comunitãþilor expuse riscurilor de dezastre naturale sau
provocate de om.
Mai multe informaþii la: www.preveniredezastre.ro
Agenþia pentru Informarea ºi Dezvoltarea Organizaþiilor Neguvernamentale (AID-ONG)
AID-ONG activeazã pentru stimularea activitãþii organizaþiilor neguvernamentale ºi promovarea
voluntariatului, dezvoltarea sectorului asociativ ºi a calitãþii activitãþilor derulate în cadrul acestuia,
administrând programe la nivel local ºi naþional. O problemã de actualitate în ultimii ani este aceea
a managementului riscului de inundaþii, dificultatea gestionãrii crizelor provocate de viituri ºi
carenþele în educaþia populaþiei pe aceastã temã devenind tot mai evidente. AID-ONG s-a implicat
în Campania S.O.S. - Solidaritate cu Oameni Sinistraþi din BANAT!, având ca scop corelarea
acþiunilor desfãºurate de instituþii publice ºi organizaþii neguvernamentale pentru ajutorarea
sinistraþilor.
Mai multe informaþii la: www.aid-ong.ro

50
Asociaþia Salvatorilor Voluntari pentru Situaþii de Urgenþã
A.S.V.S.U. este o echipã ce selecteazã ºi instruieºte, în mod organizat, personal voluntar din cadrul
societãþii civile, pentru intervenþii în situaþii de urgenþã, având ca scop salvarea de vieþi omeneºti ºi
protejarea mediului. A.S.V.S.U. a participat în perioada 11-12. 05. 2005 la exerciþiul „Accident
Tehnologic Nuclear” la Cernavodã, apoi în perioada 6-7 iulie 2005, la exerciþiul din Valea Jiului,
bazat pe simularea de rupere de baraj. Pe data de 09.07.2005 i-a fost solicitat sprijinul la viiturile
ºi alunecãrile de teren din valea Jiului de Vest, în 23-24 iulie a organizat o expediþie fulger pentru
populaþia sinistratã din stânga Siretului, distribuindu-se ajutoare de la populaþia ºi societãþile
comerciale din Bucureºti, iar în 27.07.2005 a intervenit în accidentul de la centrala termicã CET
Sud Bucureºti.
Mai multe informaþii la: www.asvsu.d2.ro