Managementul riscului de dezastru. Ghid de lucru pentru ONG-urile ...

integratoare ºi nu ca sisteme separate nerelaþionate, este mult mai potrivitã pentru managementul
riscurilor naturale. O astfel de abordare „multi-hazard” sau „abordare generalã a hazardelor” ar
trebui sã ducã la asocieri ºi la o eficientizare a costurilor, mai exact în culegerea ºi prelucrarea
informaþiilor ºi în eforturile de pregãtire publicã, ºi ar trebui sã contribuie la susþinerea capacitãþilor
de avertizare a celor mai imprevizibile hazarde, cum sunt tsunami-urile.
Abordarea linearã a sistemelor de avertizare timpurie
În centrul sistemelor de avertizare timpurie se situeazã un anume model ce descrie trãsãturile
relevante ale hazardului ºi ale impacturilor acestuia, cu accent pe evoluþia lor în timp. Modelul
furnizeazã mijloacele de a face predicþii asupra a ceea ce se poate întâmpla pe viitor ºi tipurilor
de reacþie. Modelele pot evolua fie mai încet, aºa cum aratã un model al secetei, în care pierderea
umiditãþii solului se poate produce dupã luni de zile, sau mai rapid, cum este cazul unui cutremur.
20
Deficienþele abordãrii lineare
Oamenii de ºtiinþã ºi tehnicienii sunt actorii tipici ai sistemului de avertizare timpurie, întrucât deþin
cunoºtinþele geofizice ºi tehnice de bazã pentru sistemul de avertizare ºi sunt în general foarte
motivaþi sã foloseascã aceste cunoºtinþe pentru binele societãþii. Prin urmare, sistemele de
avertizare timpurie tind sã fie percepute în general ca sisteme lineare, concentrate pe hazarde,
”top-down” ºi conduse de experþi, implicându-i foarte puþin sau chiar deloc pe beneficiarii finali sau
pe reprezentanþii acestora.
Abordarea linearã prezintã ºi o serie de deficienþe, cum sunt urmãtoarele:
-se axeazã pe hazarde, cu mai puþin accent pe vulnerabilitãþi, riscuri ºi capacitãþile de reacþie;
-diferitele hazarde sunt abordate în mod obiºnuit de instituþii tehnice independente ºi separate,
urmãrind legãturi sau beneficii reciproce minime;
-dominaþia expertului îi poate crea dificultãþi utilizatorului în aprecierea unor aspecte precum
importanþa avertizãrii, incertitudinea avertizãrii, natura alarmelor false ºi reacþiile necesare la
diferitele tipuri de avertizare;
-de multe ori, nu se conºtientizeazã rolul cercetãrii ºi al cunoºtinþelor din afara centrului de
expertizã;
-cei predispuºi la risc sunt foarte puþin implicaþi sau acceptaþi în proiectarea sistemului de
avertizare timpurie ºi creºte tendinþa utilizatorilor de a se lipsi de orice sentiment al proprietãþii
asupra sistemului ºi de a nu acorda încredere experþilor ºi autoritãþilor;
-sunt foarte puþine mecanisme sistematice de îmbunãtãþire a sistemului prin includerea
cunoºtinþelor, experienþei ºi a feedback-ului utilizatorilor ºi al celor predispuºi la risc ºi
-implicarea slabã a publicului tinde sã conducã la o susþinere politicã ºi financiarã redusã
pentru sistemul de avertizare.
Abordarea centratã pe public necesitã numeroase abordãri sistematice ºi diverse activitãþi pentru
diferenþierea celor patru elemente ale sistemelor de avertizare timpurie descrise mai înainte,
activitãþi precum:
-identificarea comunitãþilor þintã, în special cele vulnerabile ºi dezavantajate, ºi, prin
interacþiunea cu acestea,
-identificarea nevoilor ºi a capacitãþilor lor;