Managementul riscului de dezastru. Ghid de lucru pentru ONG-urile ...

prevenirea dezastrelor ºi prevenirea populaþiei ºi a structurilor administrative cu privire la iminenþa
unui hazard natural sau endogen, în sensul diminuãrii impactului unui dezastru.
O atenþie deosebitã a unor astfel de campanii de educare trebuie acordatã publicului larg, cel
care în final trebuie sã susþinã orice modificare de politici. În plus, publicul larg poate exercita o
influenþã semnificativã asupra factorilor de decizie politicã, în sensul adoptãrii de mãsuri normative
atât la nivel naþional, cât ºi local.
Orientarea activitãþii ONG-urilor de mediu cãtre prevenirea dezastrelor
O bunã parte dintre obiectivele formulate de ONG-urile de mediu pentru propria activitate au ca
rezultat final reducerea potenþialului de dezastru prin diminuarea efectelor hazardelor naturale sau
antropice (provocate de activitatea umanã). Pentru a contribui semnificativ la crearea unei culturi
preventive referitoare la dezastre, ONG-urile de mediu trebuie sã identifice tipurile de dezastre la
a cãror prevenire contribuie semnificativ acþiunile întreprinse de ele.
De exemplu, campania “Salvaþi Roºia Montana” are ca obiectiv final prevenirea unor hazarde
antropice precum intoxicarea cu cianuri a populaþiei din zonã. Un alt exemplu poate fi cel al
campaniilor vizând defriºãrile, caz în care prevenirea se referã la hazarde naturale care pot
deveni catastrofale prin modificarea echilibrului ecologic (inundaþii, alunecãri de teren, etc.).
41
Identificarea unor beneficiari finali ai activitãþii lor poate face ca ONG-urile de mediu sã fie
percepuþe ca militanþi în folosul colectivitãþilor umane, cu alte cuvinte le pot umaniza activitatea.
Beneficiul imediat ar fi creºterea în popularitate ºi susþinerea din partea cetãþenilor, iar consecinþa
imediatã ar putea consta în identificarea de noi resurse pentru susþinerea propriei activitãþi. La ora
actualã, majoritatea ONG-urilor de mediu îºi desfãºoarã activitatea pe bazã de proiecte cu
finanþare externã ºi acestea reuºesc sã atragã într-o foarte micã mãsurã resurse interne prin donaþii,
cum ar fi procentul de 2% din impozit ce poate fi redirecþionat cãtre ONG-uri de cãtre contribuabilii
din România.
Politici publice ºi advocacy
În general, experienþa ONG-urilor din perioada post-decembristã a demonstrat cã, relativ frecvent,
administraþia publicã nu îºi asumã iniþierea procesului de formulare a politicilor publice care ar
trebui sã reformeze situaþia existentã ºi sã includã ca instrumente colaborarea cu societatea civilã
ºi o abordare integrativã a rezolvãrii problemelor. În cazul nostru, ONG-urilor le revine deseori
sarcina sã identifice tipuri de hazarde pentru a cãror prevenire este necesarã o politicã publicã,
iar apoi sã facã primii paºi în direcþia conºtientizãrii populaþiei (advocacy) ºi promovarea unei
propuneri de politicã publicã.
Deºi existã suficiente experienþe nefericite de dezastre în ultimii ani, în special provocate de ploi
torenþiale ºi alunecãri de teren, se constatã un interes minim al administraþiei de a adopta un cadru
integrat de prevenire a unor astfel de catastrofe. Este meritorie iniþiativa legislativã a Ministerului
Administraþiei ºi Internelor, adoptatã ulterior ca OUG nr. 21/2004, dar ea nu este nici suficientã
ºi nici nu face obiectul prevenirii dezastrelor în sensul documentelor adoptate la nivel internaþional
în ultimii ani. Cea mai mare lipsã se constatã la nivelul politicilor, a unei viziuni integrate vizând
problematica prevenirii dezastrelor, pornind de la vulnerabilitãþi ºi pânã la stabilirea unor
responsabilitãþi clare la nivel local, regional ºi naþional.