Managementul riscului de dezastru. Ghid de lucru pentru ONG-urile ...

V. INSTITUÞII ªI LEGISLAÞIE ÎN ROMÂNIA
Reforma administraþiei publice se înscrie în acþiunea Guvernului României pentru promovarea unei
societãþi moderne, compatibilã cu standardele europene. Reforma implicã adoptarea,
implementarea ºi asimilarea de cãtre sistemul administraþiei publice din România a setului de valori
administrative care definesc spaþiul european: transparenþa, predictibilitatea, responsabilitatea,
adaptabilitatea ºi eficienþa.
26
Evoluþia societãþii a impus, ca o necesitate “sine qua non”, adoptarea unor iniþiative legislative care
sã asigure baza legalã pentru managementul urgenþelor civile, cu o atenþie deosebitã pentru
dezastre. Mai mult, opþiunea României privind integrarea în NATO ºi UE a asigurat puntea de
legãturã între organismele cu atribuþii în domeniu – Înaltul Comitet NATO pentru Planificarea
Activitãþilor Civile în Situaþii de Urgenþã, precum ºi cu structurile Uniunii Europene de profil.
În cadrul NATO, planificarea activitãþilor civile pentru situaþii de urgenþã este coordonatã de Înaltul
Comitet NATO pentru Planificarea Activitãþilor Civile în Situaþii de Urgenþã (Senior Civil Emergency
Planning Committee – SCEPC). Scopul acestuia este coordonarea eforturilor naþionale, în
cooperare cu statele membre ºi partenere, precum ºi corelarea cu „Strategia Securitãþii Europene
pentru secolul XXI”. Activitãþile SCEPC includ stabilirea unor mecanisme, proceduri ºi acorduri
pentru prevenirea ºi managementul situaþiilor de crizã.
În România nu existã un Sistem Naþional Integrat de Gestionare a Crizelor. Legislaþia actualã nu
reglementeazã în mod unitar gestionarea resurselor ºi modul de acþiune pentru toate formele de
manifestare a unei crize. Modul de gestionare a diverselor tipuri de crizã pe domenii (mobilizare,
rãzboi, stare de urgenþã, stare de asediu, dezastre, protecþie civilã etc.) este reglementat prin legi
specifice, iar managementul acestora este asigurat prin structuri permanente sau temporare
organizate pe fiecare domeniu.
În prezent, existã planuri de cooperare pentru intervenþia ºi gestionarea în comun a crizelor de
cãtre structurile cu sarcini de apãrare ºi cele civile. Cooperarea nu este susþinutã însã de o lege
care sã stabileascã responsabilitãþile specifice fiecãrei structuri. ªi în aceastã privinþã este necesarã
armonizarea cu legislaþia Uniunii Europene, care sã conducã la un sistem naþional unitar de
gestionare a crizelor ºi sã stabileascã responsabilitãþile pentru instituþiile cu atribuþii în domeniu.
Pentru elaborarea proiectului de lege ºi organizarea unui sistem naþional de gestionare a crizelor,
este necesar un grup de lucru interministerial, sub coordonarea Consiliului Suprem de Apãrare a
Þãrii, din care sã facã parte toate structurile ºi sã-ºi desfãºoare activitatea în baza unui program de
activitate aprobat. Prima urgenþã o reprezintã protecþia civilã care ar trebui sã includã ºi elemente
referitoare la intervenþia în caz de dezastru, pe lângã atribuþiile din actuala lege.
În 2004 Guvernul României a adoptat cadrul legislativ (O.U.G. 21/2004) pentru înfiinþarea
Sistemului Naþional de Management al Situaþiilor de Urgenþã, pentru asigurarea resurselor
ºi coordonarea acþiunilor în situaþii de urgenþã în condiþiile în care România prezintã mari