Managementul riscului de dezastru. Ghid de lucru pentru ONG-urile ...

atitudinile, comportamentele ºi mãsurile ce trebuie luate înainte, în timpul ºi dupã un dezastru, însã
aceste cunoºtinþe sunt într-o fazã incipientã, fãrã a fi aplicate [...]. Gradul de participare la structuri
ale societãþii civile implicate în problematica dezastrelor este extrem de redus. Existã o implicare
minimã din partea populaþiei în prevenþie ºi în reacþia la un dezastru. Pasivitatea populaþiei este
dublatã de percepþia cã, în cazul apariþiei unui dezastru, structurile statului trebuie sã intervinã ºi
sã minimizeze efectele acestuia.“ 8
Preocupãrile administraþiei publice de colaborare cu structurile societãþii civile în domeniul prevenirii
dezastrelor sunt de datã foarte recentã. Practic, deschiderea spre colaborarea cu ONG-uriledevine
oficialã odatã cu apariþia OUG nr. 21/2004 privind prevenirea ºi gestionarea situaþiilor de
urgenþã. Mai mult decât atât, deschiderea spre colaborare doar pentru situaþiile de urgenþã ºi nu
în mod explicit pentru prevenirea dezastrelor, reflectã o „încremenire” în atitudine, abordare ºi
organizare a structurilor administrative.
34
În acest context, studiul Omnibus constatã o stare de fapt, respectiv numãrul extrem de mic de
ONG-uri care lucreazã în domeniul intervenþiei în situaþii de urgenþã. Studiul nu oferã însã indicii
legate de cauza acestei pasivitãþi ºi nici nu creeazã conexiuni cu cadrul legislativ ºi instituþional.
Privite astfel, aprecierile legate de pasivitatea populaþiei în prevenþie ºi reacþia la dezastru au o
relevanþã relativã în contextul schimbãrilor de cadru legislativ ºi instituþional. Mai mult, toate studiile
Omnibus sunt realizate astfel încât sã acopere o gamã largã de preocupãri ale celor care
urmeazã sã utilizeze datele colectate. Studiul la care se face referire nu a fost realizat explicit
pentru domeniul prevenirii ºi intervenþiei în situaþii de urgenþã, caz în care datele colectate acoperã
doar o foarte micã parte din problematica implicãrii populaþiei.
B. Din perspectiva organizaþiilor neguvernamentale la nivel internaþional
Toate documentele de datã recentã adoptate la finalul unor conferinþe internaþionale dedicate
prevenirii dezastrelor conduc la concluzia cã orice strategie de prevenire trebuie susþinutã ºi
completatã de o foarte bunã colaborare cu ONG-urile.
Strategiile de reducere a dezastrelor pot avea succes numai printr-o colaborare judicioasã între doi
actori cheie – instituþiile statului ºi societatea civilã – în condiþiile în care aceste strategii implicã
eforturi deosebite ce combinã cunoºtinþe, tehnologie, expertizã, capacitãþi instituþionale, abilitãþi de
management ºi experienþe practice pentru a obþine rezultate optime.
Rolul organizaþiilor neguvernamentale în prevenirea riscului de dezastru este semnificativ prin
implicarea lor în proiecte civice de dezvoltare, prin caracterul inovativ al iniþiativelor, care pot fi
replicate apoi la o scarã mai mare de cãtre autoritãþile publice. Cetãþenii au un grad mult mai mare
de încredere în organizaþiile societãþii civile decât în autoritãþile publice, astfel încât impactul
iniþiativelor ONG-urilor referitoare la prevenirea dezastrelor este mult mai pregnant.
La nivel mondial, gradul de implicare a ONG-urilor în prevenirea dezastrelor a crescut foarte mult
în ultimii ani, acestea devenind actori foarte importanþi, în condiþiile în care nici instituþiile statului ºi
nici piaþa nu pot face faþã numeroaselor provocãri. Flexibilitatea organizaþionalã a ONG-urilor,
8
Proiect de campanie naþionalã de informare ºi educare publicã în domeniul pregãtirii pentru situaþii de urgenþã (2007), p. 4-5