Managementul riscului de dezastru. Ghid de lucru pentru ONG-urile ...

Pentru a fi eficient ºi cuprinzãtor, un sistem de avertizare timpurie trebuie sã înglobeze patru
elemente inter-relaþionate, aºa cum aratã ºi figura de mai jos: 1. cunoºtinþele privind riscul, 2.
serviciul de monitorizare ºi avertizare, 3. diseminare ºi comunicare ºi 4. capacitatea de reacþie.
Deºi acest set de patru elemente pare sã aibã o secvenþialitate logicã, de fapt, fiecare element are
legãturi ºi interacþiuni directe ºi reciproce cu fiecare dintre celelalte elemente.
1. Cunoºtinþe privind riscul
Cunoºtinþe privind hazardele relevante
ºi vulnerabilitatea populaþiei ºi a societãþii
la acestea.
2. Serviciul de monitorizare ºi avertizare
Capacitatea tehnicã de a monitoriza
evenimentele ce preced hazardele, de
a prognoza evoluþia acestora ºi de a
emite avertismente.
3. Diseminare ºi comunicare
Diseminarea unor avertismente comprehensibile
ºi a unor informaþii despre
acþiuni de pregãtire cãtre cei predispuºi
la risc.
4. Capacitatea de reacþie
Cunoºtinþe, planuri ºi abilitãþi de
intervenþie corespunzãtoare ºi la timp
ale autoritãþilor ºi celor predispuºi la
risc.
19
Cel de-al doilea element, serviciul de monitorizare ºi avertizare este partea sistemului de avertizare
timpurie cu cea mai mare recunoaºtere, dar experienþa a arãtat cã doar predicþiile tehnice de
înaltã calitate sunt insuficiente pentru a atinge diminuarea doritã a pierderilor ºi a impacturilor. În
cadrul sistemelor de avertizare timpurie, factorul uman are o importanþã semnificativã (Twigg,
2002). Sistemele de avertizare timpurie înregistreazã eºecuri la nivelul elementelor de comunicare
ºi pregãtire.
Trebuie reþinut faptul cã pentru a menþine cele patru elemente pe termen lung, este nevoie de un
puternic angajament politic ºi de capacitãþi instituþionale durabile, care la rândul lor depind de
conºtientizarea publicã ºi de aprecierea beneficiilor sistemelor eficiente de avertizare.
Conºtientizarea ºi susþinerea publicã apar de cele mai multe ori imediat dupã producerea
dezastrelor – asemenea momente pot fi folosite în avantajul întãririi ºi asigurãrii susþinerii sistemelor
de avertizare timpurie.
O viziune mai largã asupra riscurilor naturale
Dacã dezastrele se nasc din înlãnþuirea mai multor factori, naturali ºi sociali, atunci cel puþin
teoretic, un sistem de avertizare timpurie ar trebui sã aibã în vedere toþi factorii relevanþi ai riscului
respectiv. Din acest punct de vedere, sunt utile monitorizarea, avertizarea timpurie ºi precauþia, nu
doar pentru hazardele temporare ºi pentru condiþiile geofizice, dar ºi pentru factorii relevanþi pe
termen lung, cum sunt starea de degradare a mediului, dezvoltarea practicilor ºi proiectelor de
eliminare a riscului, schimbãrile politicii de diminuare a riscului, starea comunicãrii sociale ºi a
capacitãþilor, tendinþele pe pieþele alimentare, tendinþele de stabilizare ºi migraþie, starea
conflictualã ºi a sãnãtãþii populaþiei.
Dezvoltând aceastã idee, se poate spune cã cetãþenii ºi managerul public cu responsabilitãþi în
managementul riscului nu sunt atât de preocupaþi de specificul anumitor hazarde, cât mai ales de
seria de riscuri cu care au de-a face ºi de modul în care le pot atenua ºi se pot pregãti pentru ele.
Aceasta presupune cã o abordare care sã atingã toate hazardele relevante, într-o manierã