Managementul riscului de dezastru. Ghid de lucru pentru ONG-urile ...

VII. CONCLUZII ªI RECOMANDÃRI
La nivel social, în ciuda unor acþiuni benefice deja existente însã prea puþine, este evidentã nevoia
de informare, conºtientizare, instruire ºi implicare în ceea ce priveºte orice problemã definitã drept
situaþie de crizã sau de dezastru. Aºa cum deseori se întâmplã în România, implicarea comunitãþilor
în rezolvarea unei probleme proprii este foarte redusã, soluþiile, eforturile financiare ºi materiale
fiind solicitate din partea autoritãþilor publice locale sau centrale. Acestea nu au capacitatea sã
previnã sau sã reducã impactul dezastrelor, fazele pre-dezastru ºi post-dezastru fiind marcate de
lipsa abilitãþilor de management ºi de incapacitatea de a gestiona resursele existente.
Pe de altã parte, factorii care influenþeazã schimbãrile climatice sau dezvoltarea economicã nedurabilã
pot creºte incidenþa ºi amplitudinea dezastrelor (fie ele provocate de evenimente
meteorologice extreme sau de accidente industriale). De aceea, nu mai putem vorbi de o
dezvoltare durabilã a comunitãþilor fãrã sã o asociem cu prevenirea dezastrelor, mai exact cu
identificarea riscurilor ºi a vulnerabilitãþilor, conºtientizarea ºi implicarea populaþiei în prevenire,
conservarea mediului în bune condiþii etc. În acest context, procesul de participare publicã este
esenþial, þinând cont ºi de calitatea vieþii, calitatea mediului, vitalitatea economiei, echitatea socialã
ºi rezistenþa în caz de dezastre.
45
Aceastã abordare integratoare trebuie sã fie asiguratã de politici publice care sã rãspundã în
primul rând nevoii de a construi o culturã a prevenirii. Iar transformarea societãþii într-una
responsabilã din punct de vedere ecologic reprezintã o prioritate pentru aceste politici.
Sistemul politicilor de mediu ar trebui sã fie cel puþin:
-rezonabil din punct de vedere administrativ ºi operaþional;
-capabil sã emitã reguli clare, logice ºi stabile;
-sã ofere puterea de a acþiona ºi de a accepta responsabilitatea;
-transparent, astfel încât motivele ºi argumentele diverselor alternative sã fie clare pentru toatã
lumea;
-sã îi determine pe cei afectaþi de problemele de mediu sã îºi schimbe comportamentul pentru
a le influenþa pozitiv situaþia.
Astfel, este necesarã ºi o întãrire a mãsurilor legislative ºi administrative eficiente pentru
îmbunãtãþirea mecanismelor existente la nivel guvernamental. O atenþie deosebitã trebuie
acordatã ºi integrãrii sectorului privat ºi a organizaþiilor neguvernamentale (inclusiv cele de mediu)
în activitãþile de management al dezastrelor.
ONG-urile de mediu pot contribui la toate etapele de management al dezastrelor, utilizându-ºi
expertiza, experienþa ºi flexibilitatea în urmãtoarele domenii:
-Educarea factorilor de decizie ºi a publicului în prevenirea dezastrelor;
-Orientarea activitãþii ONG-urilor de mediu cãtre prevenirea dezastrelor;
-Politici publice ºi advocacy;
-Cunoaºtere ºi educaþie;
-Evaluarea gradului de risc ºi vulnerabilitate de la nivelul comunitãþii;
-Implicarea comunitãþii în pregãtire ºi atenuarea impactului în caz de dezastru.