„ Ave]i o cultur\ tare mimetic\“ - Suplimentul de Cultura

printre r`nduri
carte
Monici, feri]i-v\ de profesorii
care v\ pun s\ le copia]i manuscrise
[i nu folosi]i, dac\ ajunge]i
profesoare, studen]ii `n asemenea
scopuri!) ~n fine, nu doar studentele
presteaz\ munci pentru
profesor, ci [i personalit\]i mondiale:
„I-am telefonat lui Umberto
(Umberto Eco, n.m. L.M.)
ca s\-i spun c\ i-l voi aduce pe
Dracula, despre care vorbisem de
nenum\rate ori. M-am dus personal
la Bologna ca s\-i dau printul
[i l-am rugat, dac\ are r\gaz,
s\-mi corecteze limba defectuoas\.
El a fost nea[teptat de rapid
`n lectur\, c\ci dup\ o s\pt\m`n\
m-a chemat ca s\-mi comunice
impresiile; acestea erau „pozitive“
[i `mi corectase chiar – din
punct de vedere lingvistic – primul
capitol. Cum nu credeam c\
este sincer, i-am solicitat s\ scrie
pe prima pagin\ a manuscrisului
«Corezzione di Umberto Eco» [i
s\ semneze, ceea ce a [i f\cut, iar
eu mai p\strez [i azi acel document
care atest\ c\ pe textul proasp\t
al romanului meu a z\cut gheara
marelui scriitor [i semiolog“.
Acesta este Marin Mincu par luimême!
V\zut de departe [i doar
din scris, poate deveni chiar simpatic
`n non[alan]a sa egocentrist\!
Toate astea [i probabil multe
altele pe care congenerii s\i le-au
v\zut mai de aproape dau seama
pentru antipatia cu care este privit.
Dar nimic nu explic\, `ntr-un
sistem ce se vrea profesionist, de
ce contribu]ia de scriitor, critic,
teoretician a aceluia[i e sistematic
neglijat\ [i privit\ cu aceea[i
mefien]\ cu care este privit o-
mul. Aici intervine specificul na-
]ional.
Rodul unor
coinciden]e biografice
Pentru c\ dincolo de prefa]\ [i de
tot ce o `nconjoar\ (la sf`r[it avem
bine selectate [i traduse de {tefania
Mincu cronicile elogioase
italiene!), cartea Jurnalul lui Dracula
este extrem de interesant\.
Scris\ pe parcursul a mul]i ani, `ntre
obsesia care se na[te pitoresc
`n 1974 [i p`n\ la publicarea la o
prestigioas\ editur\ italian\ `n
1992, cartea e rodul unor coinciden]e
biografice, al document\rii
minu]ioase [i, foarte important,
al unei dorin]e fire[ti de a interesa
publicul str\in cu un subiect
legat de România [i, ca to]i cei
care scriu despre principele valah,
de a-i face acestuia dreptate
`n dauna izvoditorului de basne
Bram Stoker. E foarte interesant
[i felul `n care Mincu ajunge la
formula narativ\ aleas\, taton`nd
cum se scria la vremea respectiv\
`n Italia, raport`ndu-se la obsesiile
autenticiste ale scriitorilor tineri
de acolo, amend`ndu-l curajos
pe Umberto Eco drept „romancier
de consum“, dezavu`nd
fadele „romane istorice documentale“
(un exemplu de asemenea
sadovenianism fad cu acela[i subiect
draculesc am g\sit recent `n
libr\rii cu titlul Istoria despre Dracula
de Georgina Viorica Rogoz).
Nic\ieri nu este Marin
Mincu mai autentic dec`t `n aceste
c\ut\ri pe care le poveste[te [i `n
dorin]a exprimat\ cu sinceritate
de a fi `n pas cu vremea, dorin]\
care se vede [i `n studiile sale teoretice
[i care a dus la cu totul nedrepte
ironii din partea intelectualilor
români situa]i `ntr-un p\-
gubos illo tempore impresionistic.
Autorul nu urm\re[te
reconstituirea istoric\
Marin Mincu a publicat peste 40 de volume, iar `n 1996 a fost
laureat cu Premiul Herder (Universitatea din Viena),
unul dintre cele mai prestigioase premii literare europene.
Formula pe care o alege este aceea
a jurnalului. Vlad Dracul, principele
valah, se afl\ `nchis `ntr-o
temni]\ a castelului de la Visegrad,
]inut acolo de vechiul s\u
prieten Matei Corvin, care l-a tr\-
dat, a[a cum au f\cut-o to]i vechii
s\i alia]i. ~nchisoarea e relativ\,
pentru c\ i se permite s\ c\-
l\toreasc\ `n str\in\tate, sub strict\
supraveghere, ba chiar s\ aib\
o poveste de dragoste cu o cumnat\
a lui Matei Corvin, Elisabetha
Bathory. Noaptea, prin permisiunea
special\ a temnicerului,
Vlad urc\ `n turn [i acolo mediteaz\,
kantian, la stele [i la legea
moral\. Nu e singura inadverten]\
istoric\. Diaristul, principe
de secol XV, scrie de multe ori ca
un perfect textualist de secol XX:
„~mi este clar, precum lucrul cel
mai banal, c\ tot ceea ce g`ndul
elaboreaz\ [i cuprinde, tot ceea
ce tr\im e scriere, e povestire, [i
nimic nu ar fi dac\ nu ar fi fixat
`n cuvinte. Tragicul, de exemplu.
Experien]a tragicului – ce anume
este, dac\ nu scrisul `nsu[i? Nimic
nu poate fi conceput `n concret
[i experien]a `nseamn\ ceva
doar atunci c`nd corespunde unui
lucru deja prezent. Marea carte a
lumii e cu totul altceva dec`t o
metafor\“. Sisif e mereu prezent
ca referin]\, de parc\ Vlad Dracul
l-ar fi citit pe Camus, de asemenea
principele e preocupat de
„experien]a mea cognitiv\“, de
„poietica existen]ei“ [i de „agon“.
Totodat\, toat\ experien]a
totalitarist\ a secolului XX pare
s\-l fi marcat avant la lettre.
Matei Corvin e un perfect tor]ionar
subtil [i teribil, chiar capturarea
[i `ntemni]area se petrec
dup\ re]eta securistic\ a discre-
]iei [i a aparentei jovialit\]i, iar
un Big Brother orwellian prezideaz\
toat\ aceast\ situa]ie co[-
maresc\: „Azi, de[i m\ concentram
`n scris, am sim]it un ochi
neprieten ce m\ p`ndea din tavan.
Raza lui fosforescent\ m\ `zbea
fizic `n cre[tet. Poate c\ era Matei,
curios s\-mi spioneze gesturile
secrete, complexat de mine
chiar [i `n temni]a mea. Trebuie
s\ ascund jurnalul“.
Dar nu cred c\ important este
s\ amend\m faptul c\ diaristul
nostru de secol XV are prea mult
dintr-un intelectual de secol XX,
pentru c\ inten]ia autorului nici
nu este aceea de reconstituire istoric\.
De[i, atunci c`nd o face, scenele
[i personajele s`nt memorabile:
un {tefan (cel Mare) cam
incult, frustrat de cultura umanist\
a principelui valah (aici ar
trebui convocat un specialist de
talia profesorului Dan Horia Mazilu
ca s\ ne spun\ dac\ `ntr-adev\r
Vlad }epe[ [tia o mul]ime de
limbi [i era prieten cu marii `nv\-
]a]i ai secolului s\u), {tefan deci,
care nu [tie dec`t s\ v`neze [i s\
iubeasc\ ]\r\nci, un Mahomed al
II-lea dedat tuturor viciilor sexuale
practicate cu maxim\ libertate
la cur]ile otomane, un pap\,
nimeni altul dec`t Eneas Silvio
Piccolomini, cu o via]\ c`t se
poate de lumeasc\ [i cu aprige
uri [i orgolii ne-monahale... ~n
toat\ aceast\ jungl\ medieval\ de
tr\d\ri [i asasinate, de lupte s`ngeroase
[i de violen]e, figura lui
Vlad Dracul e una de o complexitate
uluitoare, f\r\ nici o leg\tur\
cu vampirul cam robotizat
din filmele cunoscute. Poate f\r\
nici o leg\tur\ cu domnitorul istoric,
dar asta ]ine de un alt domeniu.
Literar vorbind, Marin
Mincu creeaz\ un personaj cu
totul interesant [i un roman pe m\-
sur\, departe de preocup\rile mici
ale multora dintre romancierii no[-
tri consacra]i.
CUM STAU LUCRURILE
Ionu] CHIVA
Reportaj
din domeniul luptei
„Acum e[ti departe de mal: o, ce departe e[ti de mal! (…) Apa ]i
se pare tot mai rece [i – mai ales – tot mai amar\. Nu mai e[ti
foarte t`n\r. Acum o s\ mori. Nu-i nimic. S`nt aici. N-am s\ te las
s\ cazi. Continu\ s\ cite[ti.
Aminte[te-]i, `nc\ o dat\, momentul intr\rii `n domeniul
luptei.“ (Michel Houellebecq)
Dac\ via]a (`n fine) nu-i st`rnise nu [tiu ce curiozitate vreodat\,
except`nd, poate, c`teva momente infantile, `[i aduce a-
minte vag de ceva destul de `ndep\rtat, suficient c`t s\ tresar\
ca sub electricitate. Trupul e mai degrab\ cel care-i spune c\ n-a
fost mereu a[a. Mintea-i de legum\, cuplat\ la infernale ma[in\rii
e acoperit\ de p`nze [i praf. Asemenea unui soldat luat mai
degrab\ cu arcanul, n-ar [ti s\-]i spun\ cum s-a `nt`mplat (nici
m\car c`nd nu mai e `n stare s\-]i spun\), [tie doar c\ aici au
ajuns lucrurile. Plute[te de at`ta timp `n `ntuneric c\ nu-i mai
`ntrez\re[te nici m\car pe camarazi. Nici m\car vag. Despre
inamic nici nu se pune problema. {i atunci `l confund\ cu fiecare
alt volum de care se ciocne[te uneori, `ngrozit.
Se zice c\, p`n\ nu cu mult timp `n urm\, plutea `ntr-un fluid
greu, de o culoare incert\. Greutatea era destul de mare, ca [i,
deci, durerea. Cumva paradoxal, de[i tot volume de care se ciocnea,
solu]ia erau prietenii. Acum asta s-a schimbat `ntr-un fel de
neb\nuit. Stau mai mult `mpreun\, mult mai mult dec`t altc`ndva.
{i se pare c\ nu-i bine, nu neap\rat din aceast\ cauz\, pur [i
simplu `ns\. Eviden]a faptului e de ajuns. De parc\ ar fi intrat `n
cartea unuia dintre ei, stau to]i `n camera de cazarm\ cu paturi
suprapuse, s`nt murdari pe picioare, stau de vorb\ [i uneori
beau ap\ dintr-un bidon de plastic, parc\ pentru totdeauna. Cel
pu]in a[a se simte, ca [i cum ar fi pentru totdeauna.
Aproape catatonici altfel, din c`nd `n c`nd vreunul `ncepe s\
tremure curentat [i asta s-ar traduce verbal prin exasperare. Dar
siguran]ele precare ale celorlal]i transpir\ destul calm c`t s\-l
potoleasc\. ~n timp ce prin ferestrele murdare lumina soarelui e
maronie.
El unul a `nv\]at c\ atunci c`nd nu vrei neap\rat s\ spui ceva,
c`nd dai t`rcoale subiectului, se poate `nt`mpla s\-]i chiar ias\ o
chestie. Asta fiind operele literare. Exact din aceast\ cauz\, `n
romane po]i `nt`lni tipi de peste patruzeci care mai discut\
chestii. ~n via]\ (goal\ opozi]ie!) nu prea e a[a. Tipii au ajuns de
ceva timp `n mijlocul domeniului luptei [i nu mai au probleme de
vorbit despre. Cu at`t mai pu]in au chef s\ discute personal, cum
ar vrea prietenul exasperat. El `ns\ [tie asta, o [tie a[a de
bine… Doar plute[te de at`ta timp prin `ntuneric [i frig, sub
cea]\.
Dac\ i-ar sta-n putere, ar scrie scrisori toat\ ziua. A[a cum
citea, pe genunchi, `n tran[ee. Cu creioane boante/ chimice.
C\tre to]i cei dragi, pe care, altfel, i-a insolitat `n a[a m\sur\ c\
se uit\ uneori la ei [i nu `n]elege de ce nu face gesturi absurde,
s\-i str`ng\ de g`t, s\ le dea din senin palme dup\ ceaf\ etc. etc.
etc. {i asta nu-i ur\, clar?
Aa[aaa…
Inamicul e peste tot, nu e.
Inamicul e localizat, niciodat\.
Inamicul atac\ letal, nu.
Inamicul e `n defensiv\, mereu.
Inamicul e pasiv, niciodat\.
Ca [i universul, lini[ti]i-v\, domeniul luptei e `n continu\ expansiune.
SEMNAL
~ntr-un hotel din Sancerre, unde este cunoscut sub numele de domnul Clément, Emile Gallet
a fost ucis, `n timp ce so]ia lui `l credea la Rouen, exercit`ndu-[i meseria de comis-voiajor. Maigret
`[i `ncepe ancheta [i descoper\ c\, `n ziua crimei, Gallet a avut o alterca]ie cu Tiburce de
Saint-Hilaire, castelan vecin cu hotelul, [i alta cu fiul s\u Henry, venit din `nt`mplare `n regiune,
unde amanta lui, Eléonore Boursang, se afla `n vacan]\. Se ajunge rapid la concluzia c\ nici
unul dintre cei trei nu putuse s\ comit\ crima. ~n realitate, Gallet nu mai era comis-voiajor de
optsprezece ani; tr\ia din extorcarea de bani de la legitimi[tii care doreau revenirea Bourbonilor
pe tronul Fran]ei. Cu ace[ti bani fura]i, Gallet, bolnav, contractase o asigurare pe via]\
`n favoarea so]iei sale. Numai c\, de trei ani, un anume domn Jacob descoperise jocul lui
Gallet [i `l [antaja. ~n realitate, Jacob era omul de paie al lui Henry Gallet [i al amantei sale,
care sustr\geau `n mod regulat bani de la escroc. Maigret continu\ investiga]iile...
Georges Simenon, Domnul Gallet a decedat,
traducere de Nicolae Constantinescu, colec]ia „Seria Maigret“, Editura Polirom,
192 de pagini, 13.90 RON
Eugene Debs Hartke, eroul romanului Hocus
Pocus, `[i scrie autobiografia `n a[teptarea procesului
intentat de guvern pentru presupusa lui contribu]ie
la revolta celor 10.000 de de]inu]i din `nchisoarea
de maxim\ securitate a statului New
York din 2001, revolt\ soldat\ cu un m\cel. Visul
lui Eugene fusese s\ studieze jurnalismul [i s\
c`nte jazz cu trupa lui, The Soul Merchants. ~ns\
destinul, ac]ion`nd exact ca GriotTM, un stupid joc
de computer care completeaz\ biografii pornind
de la dou\-trei date, i-a preg\tit un cu totul alt
traseu.
Kurt Vonnegut, Hocus Pocus, traducere [i note
de Vali Florescu, colec]ia „Biblioteca Polirom“,
Editura Polirom, 360 de pagini, 21.50 RON
SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 40, 27 AUGUST – 2 SEPTEMBRIE 2005 7
interviu