Foto : ION CUCU - Revista HELIS

Foto: ION CUCU

BALADIERUL 

BALADIERUL 

ªerban Codrin 

BALADIERUL

BALADIERUL 

Redactori: 

ªerban Codrin, Gheorghe Dobre, Serena Dencã 

Culegere computerizatã: Mariana Ioniþã 

Tehnoredactare: Veronica Panþuru 

BALADIERUL 

ªerban Codrin 

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale 

CODRIN, ªerban 

BALADIERUL de ªerban Codrin 

Editura Helis, Slobozia, 2007 

ISBN (10) 973-88050-4-X 

ISBN (13) 978-973-88050-4-0 

821.135.1-14 

821.135.1-141 

Autorul mulþumeºte domnilor : ing. Marinache Viºinescu, ing. Viorel Iagãr, Nicolae 

Mihãilã, Mihai Ioniþã, Cornel Dragomir ºi Asociaþiei Culturale „AscultIalomiþa“ pentru 

sprijinul acordat editãrii prezentului volum. 

Asociaþia culturalã Helis este nonprofit, volumul are un caracter informal ºi 

tirajul nu se comercializeazã. 

Asociaþia culturalã HELIS: Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea“, b-dul Matei 

Basarab nr. 26, Slobozia - Ialomiþa 

BALADIERUL 

Poem pentru CCCLXVI de zile ºi nopþi 

Ediþie revãzutã ºi adãugitã 

EDITURA HELIS 

2006

BALADIERUL 

BALADIERUL 5 

(I) 

BALADÃ ORI DE CÂTE ORI DISCIPOLUL 

PRIMEªTE VIZITA MAESTRULUI 

O 

„ cean îmi eºti, ºi cer mãrinimos, 

Compasiune, graþie, miracol, 

Sfinþenie, credinþã ºi oracol, 

De-aceea te invit acolo, jos, 

ªi-aºtept cu sufletul mai mare dragul 

Sã-nnobilezi grãdinii mele pragul. 

Þi-ofer mãtãsuri, smirnã, cãrþi în dar 

ªi paradisul fructelor pe-alese! 

Har, binecuvânteazã-mi rodul mesei, 

Maestre radiind ca un altar!...” 

A doua zi, la uºa cu zãvor, 

În nerãbdarea vizitei mãreþe 

Sã se reverse-ospãþu-ntre ospeþe, 

Bãtu cu degetul un cãlãtor. 

„Mi-e foame, sete, vin de prea departe 

ªi nedreptãþi am îndurat, ºi moarte...” 

„Eºti cel mai drag prieten, aºadar, 

Te rog, primeºte farfuria plinã 

ªi bezna scânteiazã-mi cu luminã, 

Maestre radiind ca un altar!...”

6 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

7 

La poarta-ntredeschisã,-a treia zi, 

Târâº în cea mai noduroasã bâtã, 

O babã ticãlos de amãrâtã 

De propria ruinã se-ngrozi. 

„Sãracã sunt ca seceta, ºi goalã, 

Aruncã-mi, fiule, prin gard o þoalã...” 

„Ai nimerit acasã, Mamã, dar 

Întâi te-aºtept cu-mpãrãteºti bucate, 

Aºa cã-ncearcã-le pe sãturate, 


Se întâlnesc nicicum prea la-ntâmplare 

Discipol ºi-Înþelept la drumul mare... 

„Nu-þi mulþumesc, spre cinste, în zadar, 

Ci viaþa mea-i de mii de ori bogatã, 

Când lãmpi mi-aprinzi de fiecare datã, 


(II) 

BALADÃ PE ÎNTUNERIC DESPRE FLUTURI 

ªI ALTE MOLII ÎN LUMINA LUI DUMNEZEU 

P 

rea îmi inspirã fioroasã teamã 

Atâþia fluturi, scorpioni de noapte, 

De se-ngrozeºte gândul ce infamã 

Blestemãþie-ascunde miazãnoapte. 

Cu ochi de bufniþã, cozi de cometã, 

Orbeºte curg nãvalã pe planetã, 

Pufoºi, albi, strãvezii, fragili, de vatã, 

ªi-i prigoneºte într-atât coºmarul, 

Cã-n loc de-aglicã, stânjenel, muºcatã, 

Aleg pe întuneric felinarul. 

Îmi rod fereastra, veni, vidi, vici, 

Închipuind viforniþe, tornade 

ªi-astrale luminaþii de-artificii 

Sub Ursa Mare, Orion, Pleiade. 

În fapt, lunatic, moliile-mi spun cã 

Nu în cuptor de-a valma se aruncã, 

Nu-n candelabru, nu în lumânare, 

Ci-acolo-i Sfânta Sfintelor, altarul, 

ªi-aleg, din detaºare ºi-abnegare, 

Aleg pe întuneric felinarul.

8 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

9 

Mai înþelept, cu bietele fiinþe 

Aº întreþese-o paºnicã-armonie, 

Schimbând îngrozitoare suferinþe 

În umilinþã ºi prietenie, 

Cãci Dumnezeu, egal, pe toþi ºi toate, 

Ne cântãreºte din eternitate. 

Nu frica mea, teroarea ºi dispreþul 

Îmi vindecã de ignoranþã-amarul, 

Ci însumi eu, fãcând-o pe drumeþul 

Aleg pe întuneric felinarul. 

Cu-acea-nþelegere ºi-acea credinþã, 

Cu fluturii alãturi în cãinþã 

Gãsesc ce-i fericire, ce-i durere. 

În adâncimi citind abecedarul, 

E liniºte, e pace, e tãcere 

ªi-aleg pe întuneric felinarul... 

(III) 

BALADÃ ÎN CURÃÞENIA CU MÃTURI, PERII, 

CÂRPE, BIDINELE PLINE DE RÂVNÃ 

E 

rori ºi renunþãri s-au sublimat, 

ªi netrãiri ºi desnãdejdi proscrise, 

De sã se creadã crinul rafinat 

Într-o rafinãrie de culise. 

De-aceea, vicii îndulcim cu miere 

ªi mulgem soarele pe cartiere 

Fãrã mânie,-ori alte-euforii, 

Borcane aruncând pe uºã-afarã, 

Cu resturi alterate de-utopii, 

În curãþenia de primãvarã. 

Bravi, mintea o golim de întrebãri, 

Sã îndurãm mai veseli umilinþa, 

Cã Dumnezeu mutându-se din cer 

Credinþa ne-o mai ºterge, ºi cãinþa. 

În sus dereticãm, pânã-ntre stele, 

Cu mãturi, perii, cârpe, bidinele, 

În jos, pânã în inimã, -obidiþi, 

Dar voinicoºi, cu râvnã exemplarã, 

Sã fie grãdinarii mântuiþi 

În curãþenia de primãvarã.

10 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

11 

Mai reparãm un gard, mai lustruim 

Un munte fãrã-amurguri selenare, 

Ori pavoazãm un fluviu anonim 

Cu sãlcii bestial de plângãtoare; 

Din întuneric scoatem stranii pete 

ªi sprijinim destinul de perete, 

De-a lungul geluindu-l, ºi cruciº, 

Apoi urcãm cu tesla subsuoarã 

Pe constelatul lumii-acoperiº 


Nu-i vreo minune binecuvântatã 

De-acel bãtrân dulgher de altãdatã 

Cu Leaves of Grass în plete ºi mustãþi, 

Ci-i firul ierbii, când Iisus coboarã 

Sã-i scuture pãcatului din preþ 


(IV) 

BALADÃ CU UNELE ÎNSEMNÃRI 

DESPRE TÂRGUL DE INVENÞII INUTILE 

M 

M aºini de-mpins pe cãile ferate 

Filozofia clasicã germanã, 

Reþete de-ndopat pe sãturate 

Cu revoluþii bestia umanã 

Gãsiþi în primu-atelier al pieþei 

De reparat ºi ºlefuit profeþii. 

Cu proceduri de întrebuinþare, 

Vã-ntâmpinã din ºapte-n ºapte zile 

Roþi de rezervã pentru Carul Mare 

În Târgul de Invenþii Inutile. 

Ce-ar fi prin magazii în profunzime 

Sã cercetaþi unghere virtuale, 

Pe farfurii servindu-vã, sublime, 

Cu utopii trosnind din balamale. 

Rãu nu vã puneþi cu aparatura 

De cârpãcit ºi curãþat cultura, 

Când teze, antiteze ºi sinteze 

În orologii-ºi scapãrã feºtile, 

Fãcând pe Dumnezeu sã emigreze 

Din Târgul de Invenþii Inutile.

12 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

13 

Vioara de bãtut pe îndelete 

Pavajul strãzilor iconoclaste 

ªi plasele de pescuit comete 

Îºi acordeazã strune-entuziaste, 

Nemaipunând la treabã pe rataþii 

La scuturat cu grebla constelaþii. 

Nimic nu-ntrece-n armonie-o sfoarã 

De înnodat iluzii calofile, 

De mâine-ntinsã pânã-alaltãsearã 

Pe Târgul de Invenþii Inutile. 

Împodobit cu zaruri preþioase, 

Pavilionul ªaseªaseªase 

Vã-aduce revelaþii cu eratã, 

Stingând ºi aprinzând pãreri abile, 

Când soarta v-o plimbaþi dezacordatã 

Prin Târgul de Invenþii Inutile. 

(V) 

BALADÃ PLINÃ DE PROMISIUNILE INTRÃRII 

ÎN ÎMPÃRÃÞIA ACARULUI PÃUN 

F 

Faimos castel de apã ºi coteþe 

De porumbei ai pãcii, voiajori, 

Cocoºi în loc de ceasuri, pe ostreþe, 

De dimineaþã pânã-n ceilalþi zori, 

Se întrupeazã a oricâta oarã 

În fascinanta, în eterna garã. 

Aici, tãrâmul fãrã uºi, peroane, 

Dar unde-opreºte câteodatã un 

Celebru tren prin lipsa de vagoane, 

E-Împãrãþia-acarului Pãun. 

O frescã zugrãvitã pe-un perete 

De igrasia anilor fragili 

Înºiruie la casa de bilete 

Ba zei bãtrâni, în cârjã ºi exil, 

Predicatori spumând în microfoane, 

Profeþi flãmânzi, episcopi sub coroane, 

Ba dictatori cu ºapcã-ofiþereascã 

ªi pijamaua casei de nebuni, 

În lunga nerãbdare sã-i primeascã 

Împãrãþia-acarului Pãun.

14 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

15 

Vãcari, porcari, de-a valma, „Hei, drãcie!”, 

Trec peste rând, înjurã, proºti, dar mulþi, 

Mai cade câte-un pumn cu-obrãznicie, 

Sã-i vindece de-a fi puþini ºi culþi... 

Cum smulg biletul fãrã vreo ruºine, 

Nerozii-o ºterg afarã, unde-i bine, 

Prin gãuri zãdãrându-i mãtrãguna 

La vânãtoare dupã gãrgãuni, 

Cã-i roditoare prea dintotdeauna 

Împãrãþia-acarului Pãun. 

Din uºã, baba Soartã cu-o gãleatã 

De zoaie-i trage-un ºmotru dupã gloatã. 

Pe-ntârziaþi grãbind, îºi potriveºte 

În colþul gurii-o foaie de tutun 

ªi tuturor promite ºmechereºte 

Împãrãþia-acarului Pãun. 

(VI) 

BALADÃ CU EXASPERARE DESPRE PÂINEA 

DE AZI PE MÂINE A FLÃMÂNZILOR 

F 

Fãrã credinþã, fãrã pietate, 

O cumpãrãm cu-oricâtã sãrãcie, 

Ba ºtrengãreºte, cu naivitate, 

Ademeniþi de-o rumenã savoare, 

Ciupim cu patos de bucãtãrie 

Din ºoldurile ei provocatoare. 

Degeaba ne târãºte în ispite 

ªi ne devorã fãrã sã o ºtim 

Imperiul brutãriilor falite, 

Numele pâinii nu-i pseudonim. 

O toamnã între nouri ºi vâzdoage, 

Pe cea mai vlãguitã arãturã 

Butoaiele-ºi revarsã, fãrã doage. 

Din boabe aruncate lângã boabe 

Proaspãt rãsare-o verde filaturã 

De aþe, pufuri, feluri de podoabe. 

Ales cu firul ºi cusut în zdrenþe, 

Pãros, neþesãlat ºi anonim, 

Bãtând în primul viscol reverenþe, 

Numele pâinii nu-i pseudonim.

16 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

17 

Când iarna-ºi redeschide magazine 

De geruri, etalând zãpezi polare, 

Ori voluptãþi de avalanºe-alpine, 

Sub firmã într-atât merituoasã, 

Nu-ngheaþã foamea, de exasperare, 

Nici cârlionþii brazdelor, de groazã. 

Sârguincios, calvarul implicându-l 

ªi exaltând pericolul sublim, 

Pe ziua de-azi ºi mâine-a tot flãmândul 


O îndrãgim cum dormiteazã, încã. 

Noi, fragezi ca doi bulgãri de zãpadã, 

Tot meditând la rãdãcina-adâncã, 

O-ntâmpinãm, prin sare-o tãvãlim 

Solemn ºi-o degustãm ca pe-o dovadã: 


(VII) 

BALADA SERILOR CÂND SPUNEM 

BUNÃ DIMINEAÞA 

L 

L a cheful de la Cana Galileii, 

Anticipând un viitor divin, 

Nuntaºii-au brevetat gaura cheii 

ªi apa s-a falsificat în vin. 

De-atunci încoace toate merg spre bine, 

Imperii se reneagã de ruºine 

ªi se preschimbã în pãmânt de flori, 

Uºi fãrã case invadeazã piaþa 

ªi cuvios aºteaptã peþitori, 

Iar seara spunem bunã dimineaþa. 

Se strãduiesc madone în alaiul 

Mariei Magdalena din belºug, 

Cu fandoseli de-a face pe niznaiul 

Sã-ºi lustruiascã vechiul meºteºug, 

„De-aceea, fete faine, de culturã, 

La pândã pe ºoseaua de centurã, 

Ne reciclãm în îngeri protectori 

ªi stoarcem pe treizeci de-arginþi mãreaþa 

Profesiune ori de câtre ori, 

Iar seara spunem bunã dimineaþa.

18 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

19 

Chiar Dumnezeu sãtul de veºnicie 

Rupându-ºi din mândrie ºi din preþ, 

Se crede doctor în filologie 

Cu douã-apocaliptice mustãþi, 

El, dintre chiriaºi cel mai ferice 

ªi-onest în cimitirul Sfântul Nietsche. 

Se mai trezeºte câte-un delator 

Sã-l judece ºi sã-i pârascã viaþa, 

Cã-ar fi avut pe-ascuns copii din flori, 

Iar seara spune bunã dimineaþa. 

Degeaba pâinea o-ndulcim prin sare 

În câte-o realistã-mprejurare 

A foamei ºi o înghiþim de zor, 

Nimic nu ne ilumineazã faþa 

Mai mult decât acea dintre erori, 

Când seara spunem bunã dimineaþa. 

(VIII) 

BALADA MINUNATELOR LEGUME CU MIEZUL 

PREA DE TOT MIRACULOS 

O 

O raºul nostru blond ºi incurabil, 

Cu ceasurile-oftând în armonie, 

E înzestrat cu bulevard lavabil 

ªi clopoþei de ambrã la tichie. 

Metodic, printre opere antume, 

Îi rãsfoieºti o piaþã de legume 

Cu dulci ºi metafizice câºtiguri, 

Marfã de lux, sublim preambalatã, 

Tocmai de-aceea, doamnelor, vã-asigur, 

E-o lume-n aºteptare, deocamdatã. 

Când domniºoara Sapho se întoarce 

Cu felurimi acasã, de sacoºe, 

Doreºte-n primul rând sã se remarce 

De ce e unul Moise ºi-altul Moshe... 

Hrean, usturoi în funie de toamnã 

Nu la filozofare te îndeamnã, 

Ci savuros, de saliveazã gura, 

Cu foc le simþi, de votcã platinatã, 

Paharelor în inimã bravura 

Pe-o lume-n aºteptare, deocamdatã.

20 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

21 

În gogoºari e-o salã de concerte, 

Unde ne-ncântã flaute subtile, 

Între cartofii albi, sã nu se certe, 

Ruleazã-un film cu-arabi fãrã cãmile. 

La ora zero, altã conopidã 

ªi-o pãtlãgea vor sã se sinucidã, 

Însã pe-ascuns, cãci morcovii de faþã 

Nu prea suportã-o ceapã demodatã, 

Mai cã-ar picta o Venus cu mustaþã 

Pe-o lume-n aºteptare, deocamdatã. 

Numai o varzã creaþã, pasãmite, 

ªi þelina preferã sã recite, 

Pânã va fi salata preparatã, 

Poeme admirabil de nescrise, 

Din reþetarul cãrþilor de vise, 

Pe-o lume-n aºteptare, deocamdatã. 

(IX) 

BALADÃ CÂND VIFORUL CÃLARE PE DRAGONI 

SÃLBATICI BÂNTUIE COCLAURII 

S 

S clipici de briliante, ireal 

Vibrând pe margarete-ncoronate, 

Extatice garoafe, crini royali 

De nouãzeci ºi nouã de carate, 

Presimt în fastuoasã revãrsare 

ªi neastâmpãr peste trotuare 

Cum bântuie din cer în vãgãuni 

ªi curg de-a rostogolul pe imperii, 

Curg hãituiþi cãlare de-un nebun, 

Curg demonii din marile Siberii. 

Când îl apucã dracii de la an 

La an, gonindu-ºi mintea-ntunecatã, 

Pe nouri dã nãvalã Ghinghis-Han 

ªi hãuri asiatice-l îmbatã. 

Nagaice de omãt înfundã stepe, 

Iar hoarde-adânci de tuiuri ºi otrepe 

Smulg uºa Europei din þâþâni 

ªi curg pe brânci la ceasu-ngrijorãrii, 

Curg mii de-ncãlecate cãpãþâni, 

Curg demonii din marile Siberii.

22 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

23 

Pedeapsa ne rãmâne, sã-l întâm 

/pinãm cu groaza groazei pe-Împãratul, 

Pe zvãpãiatul altui netãrâm, 

Vâltori de-a lungul, vrãjmãºíi de-a latul, 

Vârtejuri vii de vrãji rãsãritene, 

Vâjâituri ºi vâlve-aeriene... 

Curg buzna, curg de-a valma cãlãreþi 

De gheaþã,-apocaliptici de te sperii, 

Curg sãlcii bocitoare sub nãmeþi, 


Foindu-ºi crizanteme pãtimaºe, 

Þãri cotropite, degerate-oraºe 

Slãvesc pe-afurisitul ticãlos 

Ca pe-o apoteozã-a desperãrii, 

Pe când, mãcel în sus, mãcel în jos, 


(X) 

BALADA OREI STABILITE CU EXACTITATE 

PENTRU SFÂRªITUL LUMII 

D 

D ezamãgiþi de visul planetar, 

De nourii bezmetici în torente, 

De mãri ºi-oceane între continente, 

De munþii mai fragili ca un pahar, 

Am stabilit sfârºitul lumii, deci 

S-a-nfipt în cuie pentru veci de veci, 

Nici înainte, nici prea înapoi, 

Ci fix, cu maximã exactitate, 

În primii zori de sâmbãtã spre joi, 

La ora fãrã-un sfert ºi jumãtate. 

De Einstein deziluzionaþi, de vremi, 

De muzica lui Bach, de jazz, de moara 

Dementului tovarãº Che Guevara, 

Ba a-nþeleptului Quijote, vrem 

Atât, sã invocãm neantul, cât 

Sã ne mai treacã-urâtul de urât. 

Va fi spectacol grandios, va fi 

În ceasuri virtuale ºi stricate, 

Când timpu-universal se va opri 

La ora fãrã-un sfert ºi jumãtate.

24 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

25 

Sãtui de revoluþii, de Iisus, 

De Marx cu-absurditatea genialã, 

Mai bine sã murim de plictisealã, 

Nici mai prejos, vã rog, nici mai presus... 

Decât milenii, secole ºi ani, 

Spre culmile profetului Cioran 

Sã ne târâm pânã-auzim pustiu 

Cum bate-a desperare, bate, bate 

Un orologiu bestial de viu, 

La ora fãrã-un sfert ºi jumãtate. 

Lehãmesiþi de utopii, de cãrþi, 

De agonia-ascunsã-ntre coperþi, 

Sã ne-oblojim adâncile dureri 

ªi-arípile din rãdãcini tãiate, 

Ochii-n pãmânt ºi spatele spre cer, 

La ora fãrã-un sfert ºi jumãtate... 

(XI) 

BALADA CU BALSAMURILE, MIASMELE 

ªI MIRESMELE ISTORIEI UNIVERSALE (I) 

C 

C ând zei prigonitori pândesc din cer, 

Trec împãraþi, trec legiuni romane, 

Smirnã cãrând, ulei de palmier, 

Ambrã ºi mosc în pas de caravane, 

Sã-duplece pe Jupiter & Banda 

Cu lãcomie sã le-absoarbã-ofranda, 

Balsam pe steagurile de rãzboi, 

Deci mult noroc în arta militarã, 

Castoreum, zibelã la butoi, 

Sub candela vãzduhului, polarã! 

Duhnesc miasme bestial de tari, 

Regi speriind holera, ciuma, râia, 

Regine îngãlate nu-n zadar 

Combinã-mpuþiciunea cu tãmâia, 

Iar cardinali proclamã: „Dã necazul, 

De-mproºti cu apã fruntea ºi grumazul! 

O ploaie cu-aromeli de ierburi vii 

Aduce prãpãdenii ºi doboarã 

Asupra lumii diavoleºti mânii, 

Sub candela vãzduhului, polarã!...”

26 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

27 

Într-un foburg de sanculoþi nebuni, 

Marie-Antoinette, sus, între baionete, 

Hulind-o cu ocãri ºi spurcãciuni, 

E, pe-eºafod, parfum de violete... 

Napoleon, cu-armate-n canonadã, 

Eau de Cologne bea lacom, cu bravadã... 

Tragic decade César Birotteau 

ªi-amanþi, trãsuri de lux pe drum de searã 

Îºi vânturã esenþe rococo 

Sub candela vãzduhului, polarã... 

Cãlare-n ºa, iluminat de-extazul 

Nebunului, zâmbeºte cu obrazul 

Fardat ºi parfumat ºi suveran: 

Abia de-ºi netezeºte barba rarã, 

Bagdadul devastându-l Ghinghis-Han, 

Sub candela vãzduhului, polarã... 

(XII) 

BALADA CELOR TREI CONDUCÃTORI DE 

STATE COMENTÂND ACELAªI TABLOU 

 

Î n spatele obloanelor blindate 

Cu-atât e-o întrunire mai presus: 

Trei impozanþi conducãtori de state, 

Americanu-ntre englez ºi rus, 

Acum apreciazã-ntâia oarã 

Un fastuos tablou din cale-afarã. 

Culorile încântã, scânteiazã 

În mãiestria fãrã compromis, 

Pe când nuanþele avertizeazã, 

Cã visu-i artã ºi-arta e un vis. 

„Well, asumându-ºi de minune traiul 

Cu Eva-n mirodenii mai ales, 

Miliardaru-Adam confundã raiul 

C-un cazinou fosforescent, oh yes! 

Lumini în strãlucite panorame, 

Las Vegas delireazã de reclame, 

Imaginând cu frenezie-un cuplu, 

Cel mai zburdalnic, de yankei, precis! 

Danseazã strip-tease, dar cu-atât mai suplu, 

Când visu-i artã ºi-arta e un vis!”

28 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

29 

„Adam, of course, dupã splendoarea pielii 

ªi patima din ochii fericiþi, 

Citeºte Frankenstein by Mary Shelley, 

Iar Eva, Sleep and Poetry by Keats, 

De-au poftã-acum sã se rostogoleascã 

Pe-un brav gazon de iarbã englezeascã! 

În cer nu scrie Interzis la plajã, 

Nici pe pãmânt Nudismul interzis! 

Priviþi cât calm ºi-ncredere degajã, 

Când visu-i artã ºi-arta e un vis!” 

„Net haraºo! Adam sub nãduºealã 

ªi Eva la colhoz, în pielea goalã, 

N-au casã, masã, ci în ritm frenetic 

Îi fugãreºte-un marº spre paradis! 

Li s-a promis un mãr, dar sovietic, 

Când visu-i artã ºi-arta e un vis!” 

(XIII) 

BALADA JUCÃTORILOR DE ZARURI ÎNDÂRJIÞI 

DE-A PUNE STÃPÂNIRE PE GLOBUL 

PÃMÂNTESC 

C 

C u negre unghii, degete jegoase, 

Scoºi din rãbdãri de-o cutrã de muscoi, 

Doi boschetari la groapa de gunoi 

Strâng dinþi pe dinþi ºi freacã babaroase. 

De blestemat, îi place lui Attila 

Bucãþi de hoit sã-arunce-n camarila 

De vagabonzi flãmânzi la desperare, 

C-un bici trãsnind coteþul de carton, 

Ascunzãtoarea lui Napoleon, 

Când soarele prãjeºte-amiaza mare. 

Bea lacom dintr-un pepene o cioarã, 

Smucind pe Hirohito peste-ospãþ, 

Dar Mussolini-l zgâlþâie c-un bãþ 

ªi þopãie cu prada subsuoarã. 

Falit pe-o mie unul de maidane, 

Nu scormoneºte zemuri prin borcane, 

Ci þanþoº cãlãreºte o spinare 

De hârb cu douã roate Ghinghis-Han, 

De-i latrã câinii blana de guzgan, 

Când soarele prãjeºte-amiaza mare.

30 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

31 

Rãi, Caesar ºi-Alexandru piromanul 

Din bardã l-ar ciopli pe Hannibal, 

Prea-nalþã niºte umeri de hamal 

ªi pumnii zdraveni, ca urangutanul. 

Dincoace de ciulini, în surpãturã, 

De imbecil, îi curg scuipaþi din gurã 

ªi-i furios pe-un ghemotoc de ziare, 

De unde Lenin smulge-un nefiresc 

De-albastru glob de ºcoalã, pãmântesc, 

Când soarele prãjeºte-amiaza mare. 

„Bã, Stalin!”, chiuie drãcos chibiþii, 

„Dã-i ºapte-ºapte, Hitler, de-ai ambiþii!” 

„Luaþi Globul, Norii, Ceru-ntre picioare, 

Sã-i stãpâniþi un milion de ani 

ªi hai sictir, vã-njurã Temerlan, 

Când soarele prãjeºte-amiaza mare!” 

(XIV) 

BALADA PRÃVÃLIEI CU FIRMÃ SCANDALOS 

DE PONOSITÃ LA MARGINEA BAZARULUI 

I 

I atã-o dugheanã-atât de nefireascã, 

Încât, de-o scotoceºti prin ascunziºuri, 

Mici vechituri gãseºti, ºi mãrunþiºuri 

Bine dispuse sã se dãruiascã. 

E-o strachinã-a lui Lucifer, pe lângã 

O panã smulsã din aripa stângã. 

Un scump medalion umplut cu praful, 

De când, la plajã, Eva-n pielea goalã 

Cu îngerii îºi scutura cearºaful, 

Atrage curioºi, dar din greºealã. 

Atârnã-ntr-un cuier scaieþi pe straie 

ªi-o zdrenþuitã, galbenã cununã, 

Din vremea când, nebun, urla-n furtunã 

Regele Lear încoronat cu paie. 

Firul gândirii tors de Don Quijote 

S-a-nfãºurat pe ºapte papiote. 

Uscatã pe-undeva, printre tejghele, 

O patã roºie, nu de cernealã, 

Pe-un Pact semnat cu Herr Mefistofele 

Atrage curioºi, dar din greºealã.

32 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

33 

Mai nimereºti vreunul din bãnuþii 

Lui Iuda, spionaþi de-o cucuvaie, 

Ligheanul lui Pilat cu-apã de ploaie, 

Vechi steaguri afumate-n revoluþii. 

Ca-ntr-o bãltoacã, sfârâind, fãclia 

Lui Prometeu îºi stinge frenezia 

ªi, putregai, gogeºte prin unghere. 

Lampa lui Ilici fãrã poleialã, 

În cioburi, meditând la decãdere 


Ciocane strâmbe, seceri boante, strasuri, 

Harpoane rupte-n Moby Dick ºi ceasuri 

Stricate ori cãzute în ispitã 

Zac pleaºcã-ntr-o vitrinã estivalã, 

Ci mai cu seamã firma ponositã 


(XV) 

BALADÃ CU DESTULÃ FORFOTÃ 

GÃLÃGIOASÃ ÎN CLUBUL MAEªTRILOR 

 

Î ntr-un restaurant, pe þãrm, la mare, 

Închis douãsprezece luni pe an, 

Numai figuri se vânturã, bizare, 

Umbre-ndãrãtul unui paravan, 

Proscriºi ºi-ostatici prin filozofare, 

Cu capu-n mâini, în stil hamletian. 

Câþiva fumeazã, rãsfoiesc ziare, 

Ca la frizer, în zori, duminical, 

Pe alþii-i mirã, dar cu resemnare: 

«Clubul Maeºtrilor Spirituali». 

Pe colþ, citeºte-Aºa grãit-a Nietsche 

Bãtrânul Zarathustra cu-ochi mahmuri. 

În restul mesei joacã Freud arºice 

Bârfind cu unul Moise din Scripturi. 

De tot pe la nãmiezi, Cioran, complice 

Nedumereºte pe Iisus: „Bonjour! 

De ce-i salut pe zei prieteneºte, 

Dar mã obligi, prin Tatãul Tãu astral, 

Sã-ngenunchez, de-auzi cum hohoteºte 

Clubul Maeºtrilor Spirituali!”

34 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

35 

Beau Platon ºi Aristotel pe searã, 

Ca între-nvãþãtor ºi ucenic, 

Când Heidegger a infinita oarã–i 

Cãzneºte cu-ntrebãri despre Nimic, 

Iar Marx pândeºte-n ciorba proletarã 

ªi Democrit în universul mic. 

Kant criticã morunii cu legume, 

Serviþi pe un platou monumental, 

Spre-nalt festin dorind Voltaire sã-ndrume 

Clubul Maeºtrilor Spirituali. 

ªampanii curgã, de-ameþite feluri, 

Descartes o þine numai în dueluri! 

Printre butoaie Hegel peroreazã, 

Doar Buddha se preface marginal: 

Ridicã palmele ºi-ilumineazã 

Clubul Maeºtrilor Spirituali. 

L 

(16) 

L a ceas, ori mai degrabã nicãieri, 

M-am întâlnit cu muza în persoanã, 

Aº vrea s-o laud, muza mea profanã, 

Pustiul îndurând, al unei gãri. 

Au fost pentru-nceput momente cât 

Mai lungi de reculegere ºi-absenþã, 

Iar coafura-i da cu opulenþã 

Un chip în ºapte elegii cioplit. 

Nimic n-avea sã-mi spunã ºi nimic 

Nu-ntrezãream în ochii ei sub mascã, 

Ba prefera sã tot cãlãtoreascã 

Pe-un tren marfar în loc de Carul Mic. 

Ne-am luat într-un târziu la revedere, 

Întunecaþi în propria tãcere.

36 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

37 

(17) 

(18) 

S 

S ub cerul fiecãrei zodii rele 

Înfrângerea cu-arípile-o mãsor, 

Paharul bându-mi, al cãderii mele 

ªi al întunecimii fãrã zbor. 

Sã scriu mi-e strigãtul de desperare, 

Neliniºtea mã chinuie sã scriu 

ªi, viu, îmi fac nãdejdi cã moartea moare 

În panica voinþei de-a fi viu. 

Mi-e fricã de destin dintotdeauna, 

De-un rege Lear cu zdrenþele în vânt. 

Cumplite-explozii una câte una 

De perle-n cer, luminã pe pãmânt, 

Nu se unesc în versuri ºi versete 

Spre-a mã pãzi de nebunie, sete. 

A 

A m dat singurãtãþii-aceastã formã: 

Lungi rafturi, unde povestindu-ºi veacul 

Aud cum proaspãt murmurã copacul 

Lângã-alt copac nu-ntr-o pãdure-enormã, 

Ci-n sacra pace a bibliotecii. 

O scarã-mi trebuie, sã-ajung la brazii 

Lui Moise în pustiu pãzind nomazii 

Cu Dumnezeu, cu mieii ºi berbecii. 

Bãtrânii fagi sunt Dante-ntre luminã 

ªi beznã, Shakespeare, Borges, Swift, cascada 

Vuieºte ca sudoarea din Elada, 

Poeþii pe galera palatinã... 

Pe iarbã, jos, sub frunzele-n cãdere 

Mor versurile noastre efemere.

38 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

39 

(19) 

(20) 

H 

H omer în marea lui mãrinimie 

Câte-un verset a mai ratat, sau douã, 

Din pasiunea sã ne-ofere nouã 

Un loc viran, un gol în poezie. 

Deci inimile sus, cum se cuvine, 

ªi sufletu-ndopaþi-l de cristale, 

Sã limpezim fântâni cu-oceane-astrale 

ªi toate nucile sã fie pline! 

De ieri pe azi mai lacomi de cernealã, 

O facem zi de zi pe inocenþii 

Cu lingura în cornul abudenþei, 

Iar zvãpãiate muze-n pielea goalã 

Ne-ncarcã, dovedindu-ºi dãrnicia, 

Cu opere complete farfuria. 

U 

U n brad vibreazã, vâjâie în vânt 

Pe-un pisc deasupra altor culmi cu brazi. 

De mult mã bate gândul, însã azi 

Cu barda-i culc mândreþea la pãmânt. 

Pe Brahms rugând sã cânte-un Requiem, 

Galacticul ºi-alesul trunchi îl voi 

Preface în hârtie, mai apoi 

În Cartea celui mai frumos Poem. 

Ar fi mai rãu sau mult mai bine-ar fi, 

Acum decât amarnic mai târziu, 

Sã mã întreb: - Dar meritã sã scriu, 

Ori e-n zadar hârtia pe hârtii, 

Când cerul caligrafiazã un 

Verset cum n-am sfinþenia sã spun?...

40 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

41 

(21) 

(22) 

N 

N enorocos cu-adresele pierdute, 

Pe-o margine oniricã de drum, 

Între-Andromeda ºi Triangulum, 

Te-am regãsit mai nopþile trecute. 

Pe podium, galacticu-Amadeus 

Cu râvnã îþi descântã-un Jupiter, 

Ori greieri umblã-anapoda prin cer 

ªi toacã din Columba în Proteus, 

Beþi ºi obraznici, imnuri cu aluzii, 

Cã prea-i munceºti pe-amanþii ideali, 

Sã-þi geluiascã-n lemn de portocal 

Iluzii nãscãtoare de iluzii... 

Strâng universul ºi-l aºez discret 

Pe noptierã, lângã-un alt poet. 

A 

A nalizez fotografia ºi 

Mã înspãimânt, a galaxiei noastre, 

Spirale-opace, zdrenþe ºi fâºii, 

Vârtejul miliardelor de astre. 

Zvârlit la margini, rãzleþit de nu-l 

Zãreºti pe undeva, infim cât stropul 

De rouã-ntr-un diluviu noctambul, 

Scânteie neagrã îndurând potopul 

E soarele-ntr-un colþ prãpãstios, 

O stingere secundã cu secundã 

În bezna beznei fãrã sus ºi jos 

Înãbuºit se-neacã, se scunfundã... 

Cu fruntea între palme, îngrozit 

Mã-ntreb ºi nu-mi rãspund, cu ce-am greºit...

42 

BALADIERUL 

BALADIERUL 43 

(23) 

(24) 

C 

Citesc o paginã îngrozitor 

De ºtearsã-a unei vechi biblioteci, 

Coperþi albastre, constelate, reci 

ªi sumbre-amurguri în interior, 

Uitare ºi tãcere ºi nimic. 

Sus, pânã-n pisc, zãresc dãrâmãturi 

De turnuri fãrã-un semn, aici, spãrturi 

De bolovani sub ierburi mici, cu spic. 

Din zori în zori, oceanul furibund 

Al veºnicului ieri pe-alaltãieri 

Mã prãbuºeºte într-un nicãieri 

Profund, cel mai profund, atotprofund, 

ªi-ntoarce-o paginã, ori zeci de mii, 

A unei cãrþi prin univers, pustii... 

S 

Sub cuiburi de pãianjeni în tavan, 

Pândit chiorâº de gloate mari de cãrþi 

Urlându-ºi desperarea-ntre coperþi, 

M-aº vrea analfabet ca Ghinghis-Han, 

Sãlbatic, încãlþat în piei de lup. 

De Nietsche mã-ngrozesc, de-Eskil, Cioran, 

De-anatomia calului troian, 

ªi-ngenunchind, urechile-mi astup. 

Nu-ºi rup mulþi Gogoli manuscrisu-n foc 

ªi Kafka mã dãrâmã în infern. 

Noroc de Sapho, darnic ºi mater 

Cu sânii-mi face voia sã mã joc, 

Pustia batã-o ºi-un vânt zãbãuc, 

Biblioteca mea de balamuc...

44 

BALADIERUL 

BALADIERUL 45 

(25) 

(26) 

M 

M ic strop de rouã-ascuns într-un scaiete, 

Cum strãluceºte, mi-l închipui astru 

Întemeind imperiul de planete, 

Uranus, Jupiter, Pãmântu-albastru. 

Din ce în ce musteºte-adunãturã 

De spini fecunzi încolo ºi încoace, 

Celeste roiuri de-ace lângã ace 

Cu picãturã lângã picãturã. 

La infinit, în zariºtea lactee 

Focare fulgerã, sporesc focare, 

Neantul explodând în curcubeie, 

Vast universul între nehotare... 

N-adeveresc pe unde, nici voi mie, 

Ne bãnuim nelocu-n galaxie... 

F 

Fiinþa lui de rãtãcit ºi-nfrânt 

Cu o vioarã-n mâini, dezacordatã, 

Pe neagra mea oglindã de pãmânt 

O datã-am întâlnit-o ºi-ncã-o datã. 

Smulgea din câte-o strunã sub arcuº, 

Când îºi culca obrazul pe cutie, 

Exasperantul þipãt în urcuº, 

De ciocârlie lângã ciocârlie. 

Vechi uºi trântite, greieri în taraf 

Îl provocau sã scârþâie-mpreunã, 

De se spãrgea în cer lumina praf 

ªi luna se rupea în semilunã... 

Tocmai pleca-n infern, era târziu 

ªi nu mai ºtiu nimic, ºi nu mai ºtiu...

46 

BALADIERUL 

BALADIERUL 47 

(27) 

(28) 

 

În zori, într-o duminicã faimoasã, 

Mi-am târguit cinci metri de destin, 

Dar de cumpãrãturi pe bani puþini 

De la Oedip încoace cui mai pasã?... 

Învrednicita mea croitoreasã 

Cu mare sârguinþã mi-a-ntocmit, 

Dupã-un model total nesãbuit, 

Alt cer înalt ºi-alt zodiac pe casã. 

Ce-a mai rãmas din pânza hazardatã, 

O toamnã cu-umbre zgribulite, ori 

Furtuni ca-n Olandezul zburãtor, 

Mã sperie de fiecare datã. 

Mâine, duminicã,-mi voi cumpãra 

În primii zori cinci metri de-altceva. 

Z 

Z ugravi de fresce ºi fragilitãþi, 

Predicatori cu sufletul de foc, 

Ilustrã seminþie de poeþi, 

Cu supãrare mare vã invoc 

De câte ori, dezacordat, în zori 

Aud hodorogitul pãtimaº 

De uºã spartã, unde agresori 

Îmi iau cu-asalt nobleþe de fãraº 

ªi mãtura romanticã-ntr-un peº!... 

De jos în sus trosnind nãbãdãios, 

Flori nãvãlesc pe vânt, flori de cireº, 

ªi casa-mi zgâlþâie de sus în jos, 

Ori este-o veste, semn din rãsputeri 

De înviere-a cerului din cer?...

48 

BALADIERUL 

BALADIERUL 49 

(29) 

(30) 

D 

D e când zãnatica de primãvarã 

De niºte nopþi ºi zile-a-nnebunit, 

Un ghem de lux mi-am cumpãrat, de sfoarã, 

S-o tai mãrunt c-un foarfece tocit. 

Cum nu mãsor minutul cu prãjina, 

Lungimea clipei nici atât, ce-ar fi, 

Ce-ar fi sã-arunc pe ceasul gãrii vina, 

Pe nourii curgând spre miazãzi, 

Cã prea-nfloresc prin ºanþurile Cãii 

Lactee tufe-anapoda de spini 

ªi scãrþâie spasmodic zurgãlãii 

La gâtul zeilor prea în declin... 

Pe drept mi-o-nchipui sfoarã tocmai bunã 

Sã lege vremi ºi vremuri împreunã. 

M 

M ai agitat decât un iarmaroc, 

De bine ce prezice zodiacul, 

Cu-o mie de esenþe la un loc 

Nãprasnic dã în floare liliacul. 

Iar peste noapte, stea cu stea-n fântâni 

Frenetice ºi apa-n cãni fac riduri 

ªi-aduc ofrandã zeilor pãgâni 

O scorojire-a varului pe ziduri. 

ªi rapiþa ilumineazã dens 

Urcuºul sevelor ºi-al bucuriei 

Spre nerãbdarea cu un singur sens 

Din inima geloasã-a veºniciei, 

Ca încã-o datã sã rãsune versul: 

Ingenuu-nfloreºte universul.

50 

BALADIERUL 

BALADIERUL 51 

(31) 

(32) 

P 

e apa Ialomiþei, dupã ce-am 

Cutreierat cu barca, primii paºi 

M-au ridicat pe-un þãrm cu toporaºi, 

Sub lungi, în sãlcii, ramuri lângã ram. 

Salcâmul n-are-odãjdii pânã sus, 

Mai mult o zdreanþã mãrunþitã-n vânt, 

Nici bãlþile pe drumul de pãmânt 

Nu se grãbesc la ceruri ca Iisus. 

Curând va poposi de nicãieri 

Încã-o familie de ciocârlii, 

Maeºtrii-n rapsodii cu-acrobaþii 

Deasupra unui lan aurifer... 

Cuiva, de rouã mare bãutor, 

I-oi da sã-aprindã seceta-n cuptor. 

M 

ari buruieni cât gardul de tulpini 

Strãvechi de floarea-soarelui nu lasã 

Nimic în drum sã se zãreascã din 

Memoria ogrãzii fãrã casã. 

Pãianjeni cruzi cu frenezie torc 

Odãjdii de mãtase-acestor locuri, 

Unde, în hoarde, porumbei se-ntorc, 

Dar fãrã ramuri de mãslin în ciocuri. 

Portretul înflorit în relief, 

Înmãnunchind bunicii împreunã, 

Cu-obrajii dulci, de lapte ºi sidef, 

S-a prãpãdit, pe noapte, în furtunã... 

Un singur gol vibreazã transparent 

Sub zodii, al cireºului absent.

52 

BALADIERUL 

BALADIERUL 53 

(33) 

(34) 

E 

E i nu se nãpustesc sã fie primii, 

Parfumeria lor ca niciodatã 

E de-o sãlbãticie-mbelºugatã: 

Cu violenþã înfloresc salcâmii. 

Ne facem loc prin jungla-aerianã 

ªi-o istovire de ne ameþeºte, 

De ne-ameþeºte prea neomeneºte, 

Neomeneºte ne deschide-o ranã, 

Apoi, din alb, sporeºte-o agonie, 

O prãbuºire grabnicã ori lentã, 

De-o umbrã mai tânjeºte, inocentã, 

Cu þepii lustruiþi de sãrãcie, 

Plãtindu-ºi cu tremurãturi obolul 

În seceta mai goalã decât golul. 

S 

S e-nvãlmãºesc rãsaduri la tarabã, 

Snopi verzi, pe-alese-n luna lui frunzar, 

De varzã, de ardei, de gogoºari, 

ªi-un semn cu ochiul pentru cine-ntreabã. 

Ascunsã de lumina la vedere, 

O-adânciturã cât un degetar 

ªi-un fel de spin rãsar dintr-un pahar: 

De le plantezi cu sacrã prevedere 

În bãrãganu-ngenuncheat sub soare, 

Udând cu rouã magicã, de flori, 

Cu aºtrii-n cer ºi nouri cãlãtori, 

Va creºte o fântânã cu rãcoare. 

Se mai gãsesc rãsaduri de-orice vrei 

La piaþa-ntre mileniul doi ºi trei.

54 

BALADIERUL 

BALADIERUL 55 

(35) 

(36) 

P 

Prin ochelarii fumurii, picteazã 

Un peisaj pe-un mal de râu: aceºti 

Mesteceni de argint, împãrãteºti. 

Lumina lumii râde, scânteiazã, 

Dar nici un suflet n-are mânjitura, 

Feroce mortãciune de vopsea, 

Oricât o gâdilã pe mucava, 

De i se veºtejeºte semnãtura. 

La vernisaj, nu-ncap admiratorii, 

Ci-n loc de bocet ca la parastas 

Înghesuiþi în gloate, glas cu glas, 

Exclamã: „Norii, mai cu seamã norii!…” 

Se strâmbã-ntr-o grimasã de nespus 

Maestrul înghiontit spre-atât de sus... 

 

Î n tot oraºu-am cãutat o floare, 

Am cãutat un singur trandafir, 

Un singur fir de iarbã,-un singur fir, 

ªi am gãsit rãscruci cu semafoare, 

Muzee, universitãþi savante, 

Sãli de concert, vitrine, librãrii, 

Peroane, cãrþi, metrou, academii, 

Femei ameþitor de elegante, 

Fântâni arteziene, stadioane 

Cu nume de renume, pãlãrii, 

Statui, ghiozdane, jocuri de copii 

La vale-alunecând pe tobogane.... 

În cimitiru-unui cãtun tihnit 

E-un codru de bujori la infinit....

56 

BALADIERUL 

BALADIERUL 57 

(37) 

(38) 

C 

C instit, oricât le cumpãrãm, nu par 

Pe computerizatele tarabe 

Sã fie constelaþii, ori podoabe 

Dintr-un cireº cu faimã-n calendar. 

Mai cumpãtaþi, mai paºnici, mai timizi, 

Cãlcãm pe iarbã-aproape cu sfialã, 

Ca printr-o liniºte primordialã, 

Cu amfore ºi-alei de cãrãmizi. 

Sus, de mirare nu ne dumirim 

Muzeul de Istorie cum are 

Un monument de-asemenea grandoare 

ªi frãgezime pânã la sublim, 

Când soarele decade pe-nserate, 

Iar gustu-i de cireaºã pe furate. 

F 

Frumos, în loc sã lenevim sub teii 

Cu bolþi ºi turle de-aur, pânã când, 

Deasupra noastrã, gravul panta rei 

S-ar scutura de floare,-agonizând, 

O facem, harnici pe culegãtorii. 

Nimic n-avem în minte, cel puþin 

Sã meditãm la sensuri iluzorii, 

Sau despre-a fi încoronat cu spini. 

Acasã revenind cu-ncãrcãtura 

Înghesuitã într-un buzunar, 

Întindem gnomic la uscat natura 

Pe necitite pagini de ziar. 

Ne-aºteaptã-n ceai filozofia toatã 

S-o degustãm profund ºi revelatã.

58 

BALADIERUL 

BALADIERUL 59 

(39) 

(40) 

 

Î ntr-o boþitã pungã de hârtie, 

La preþul mai prejos de jumãtate, 

Pãzeºte-n piaþã cu melancolie 

Un pumn de corcoduºe pe furate. 

Nimic nu-i pe-amânare ºi tocmealã, 

Ce-o fi o fi, sã scape de coºmare, 

De ochii proºtilor, de buimãcealã 

ªi sã se tologeascã rege mare 

În cârciuma cu masa lustruitã 

De coate mii ºi mii, înaintaºe, 

Iniþiaþi ºi meºteri de elitã 

În tescovina izbãvind oraºe.... 

Pe ceas ce trece, groaznica-aºteptare 

Se metamorfozeazã-n desperare. 

C 

Coboarã un copil din Carul Mic, 

Maestrul Amadeus pe o razã, 

ªi numai cu-o privire dirijeazã, 

De înger, Eine kleine Nachtmusik. 

Violoniºti, harpiºti, percuþioniºti 

Amar ºi dulce copleºiþi de-ambiþii 

Îºi scârþâie în ierburi cu-acoliþii, 

Alþi oboiºti, guriºti ºi flautiºti, 

Evluviul de nesomn universal, 

De taine ºi trãdãri, orori ºi crime. 

În ritualul de terori sublime, 

Pe viaþã ºi pe moarte ritual, 

Planeta-auzi cum naºte ºi devorã, 

Planeta ca o floare carnivorã.

60 

BALADIERUL 

BALADIERUL 61 

(41) 

(42) 

D 

D eodatã, nebunia peste oraº 

Îi umple labirintul de cristale, 

Tezaure-adunate pe fãraº 

De gunoieri cu mãturi triumfale. 

Acoperiºuri, uºi de tinichea 

Îºi scârþâie profetic meºteºugul: 

Din greu în greu, pe-alese, grindina, 

Cu-orgoliu exaltându-ºi tãvãlugul, 

Nu plopi despicã, nici vitrine, nici 

Castani, ci singur nucul pãzind ºcoala 

ªi prunul frânt, ornat cu cicatrici, 

ªi merele din mãrul alandala… 

Cu umerii cãzuþi de supãrãri, 

Deasupra-avem teroare fãrã cer. 

S 

S pini fãrã vlagã înfloresc, sãrmani, 

ªi-ndurã îndãrãtnic încã-o datã 

Lumina prãbuºindu-se, sãratã, 

Pe þãrmul zdrenþuit în bolovani. 

Spãrturi de oale, praf de mozaic 

În apa morþilor se onduleazã, 

Când soarele goleºte la amiazã 

O amforã umplutã cu nimic. 

Un prag de templu sub trei pini stângaci 

ªi nourii cu zeii în efigii 

Mai prohodesc, gogind printre vestigii, 

Trei pumni de spice peste-un deal cu maci, 

De-a mai rãmas la margine de mare 

Pustiul din imperiul fãrã-altare.

62 

BALADIERUL 

BALADIERUL 63 

(43) 

(44) 

D 

D e lenevia-amiezii, fãrã-orchestre, 

Cerneala dirijez, a partiturii, 

Citind în Siegfrid murmurul pãdurii 

ªi bucuria pãsãrii mãiestre. 

Trântit la umbrã-n fân, de-a curmeziºul, 

Cum suflã-adânc ºi-mi bântuie grãdina, 

Aud cu ochii-ntredeschiºi lumina 

Pe-alocuri dând în clocote frunziºul, 

Iar mute portative laolaltã 

Cu zãpuºeala cea mai nebuneascã 

Fac muzica-ntr-atât sã nãvãleascã, 

De-o ploaie se cutremurã, înaltã, 

ªi-asupra mea cu fulgere astrale 

Der Ring des Nibelungen se prãvale. 

 

Î n ciuda sufletului îndurând 

Prea multe stopuri ºi asfalt prea mult, 

Sus, împrejuru-oraºului flãmând 

Au înflorit cartofii nu demult. 

Deschisã carte-a vieþii, un mister 

Prodigios învie pe-nãlþimi, 

De se ridicã inima la cer 

ªi trotuarul freamãtã sublim. 

Sãlbãticia din tropãituri 

Se frãgezeºte-n pasul muzical, 

Refuzul de-a scrâºni mai crud, mai dur 

Câºtigã armonii de ritual... 

Curând s-o stinge floarea în neant, 

Sã redevinã-oraºul trepidant...

64 

BALADIERUL 

BALADIERUL 65 

(45) 

(46) 

N 

N -aduce vaca iarba-crucii-acasã, 

Dincolo risipindu-o, de imaº, 

De-o soarbe-al naibii de nãbãdãioasã 

O crâºmã de mesteceni buclucaºi. 

Din primãvarã pânã toamna-n ceaþã 

O iau din zori la fugã spre-albiturã, 

De dragul sã mã-nchin ca-ntr-o mãreaþã 

Necatedralã în harababurã, 

Iar vaca, biata vacã, vaca noastrã 

Ne-aduce-acasã-n ugere nimic, 

Ci încã între coarne turma-albastrã 

A stelelor cu strai de borangic, 

Blândeþea sã ºi-o rumege pe noapte 

Din þâþa lunii sã ne mulgã lapte.... 

M 

M ai mult un jaf de zdrenþe-ntre femei, 

Târâº, o umbrã strâmbã, cu broboadã, 

Îºi zdrãngãneºte-n gropile din stradã 

Rupturile bocancilor prea grei. 

„...De când, mãnos, cresc greieri în livadã 

ªi-n casa micã fãrã-a fi bordei, 

Mai am o carte cu poeþii ei 

ªi o ciocãnitoare cam neroadã. 

Oricât mi se pãrea de voievod 

ªi pom al vieþii, mi-a cãzut ruinã: 

Proasta-ºi scobise vilã cu piscinã 

În fiul meu cel mai iubit, pe rod...” 

Strângându-mi umerii cu dãrnicie, 

Îmi râde-plânge doamna poezie.

66 

BALADIERUL 

BALADIERUL 67 

(47) 

(48) 

S 

S trâmb pânã-n creºtet, stâlpul scorojit 

O cumpãnã propteºte, inutilã, 

Cât se strãvede câmpul de argilã 

De cicatrici crãpat la infinit. 

Precum zãdãrnicia unui far 

Pãzeºte golul mãrilor uscate, 

Aºa gogeºte numai pe-nsetate 

Dãrâmãtura-acelui fântânar, 

Semn în scripturile fãrã-un cuvânt, 

Cã încã pe aici migreazã hoarde 

ªi rãdãcina buruienii arde, 

Cenuºa spulberându-ºi sub pãmânt... 

Cumanii, slavii-ndeamnã armãsarii, 

Ori alte ºatre scârþâie, þânþarii!... 

D 

D easupra, trunchiul strâmb ºi zdrenþãros 

Umbreºte, ori pândeºte-un câmp de luptã, 

C-o schilodenie de bancã ruptã 

ªi alte ustensile de folos: 

Spãrturi de cãrãmidã, bolovani 

În iarba veºtedã la tãvãlealã, 

Un mãturoi, moloz, un ciob de oalã, 

Papuci, tãlpi de bocanci, un toroipan... 

Târâº, se-nfundã soarele sub cer, 

Dar în cãdere-ncinge sfera micã 

Din vârful crengilor, apoi abdicã 

Sub steaua-aprinsã-a unui singur mãr... 

De mâine, parcul rãscolit ºi-oraºul 

În mare-asalt vor dãrâma vrãjmaºul!

68 

BALADIERUL 

BALADIERUL 69 

(49) 

(50) 

D 

D ecât, pe viu, pârjolul poeziei 

Nimic nu arde mai devastator, 

Deci pânã-n vecii vecilor tot fie-i 

Neliniºtit galacticul izvor. 

Rupând cu dinþii câte-un fir de iarbã, 

Suflãm din rãsputeri, sã prindã spor 

Jãraticul ºi-l obligãm sã fiarbã 

În ceainic apa unui straºnic nor, 

Dar dacã îndesãm o elegie, 

Ori niºte psalmi strãvechi ºi azurii, 

Atunci sã vezi deodatã rodnicie 

De flãcãri izbucnind sub pirostrii!... 

În canã-aroma unui ceai adie, 

Sau coruri sacre dintr-o tragedie?... 

J 

J os, într-un târg de lene, dobrogean, 

Cu felinaru-n creºtet, idiot, 

Luna-ntãrâtã, goalã sub capot, 

Butoaiele cu apã la burlan. 

O fatã pritoceºte prãjituri 

Cu praf de nuci în sucul purulent 

ªi-mbãlsãmeazã cerul spre-Orient, 

Cerul bazarului de vechituri. 

Prin umbra moartã-a florilor de spin, 

Parfum rãzbate, fum de cafenea, 

De nãduºesc în ofuri de manea 

Dugheni cu limba dulce sub smochini. 

Jeleºte evadat în pijama 

Nebunul târgului: Oooooof, viaþa meaaaaa!...

70 

BALADIERUL 

BALADIERUL 71 

(51) 

(52) 

E 

E -o glorioasã noapte, într-atât 

Ferestre mici din bezna mahalalei 

ªi cioburi pe maidanul amãrât 

Se metamorfozeazã în vitralii. 

Cãinþe-agreste ºi destine cât 

Un pumn de molii între felinare 

Pe uliþe spre-oraº þin de urât 

Exodului de flori din Carul Mare. 

Mai vine-o dimineaþã, vine-o zi 

Cu gene de luminã ºi sprâncene, 

Din somnolenþã-astralã spre-a trezi 

Sub mãturi trotuare-aeriene, 

Când sacru se-nveºmântã preotese 

Cu rochii ºi papuci de florãrese. 

C 

C hiar domnul sceptic filozof Montaigne 

L-ascultã pe-un savant biblioman, 

La o plimbare printre buruieni 

Bârfind un cor de greieri capsomani.... 

„...N-au nici ureche muzicalã, nici 

Culturã, nici lecturi din clasici greci, 

Dovadã-aceste groaznice urzici 

Deloc celebre în biblioteci! 

De sus lipseºte-Olimpul, restu-s nori 

Goi de talentul bunului Homer, 

Încât mã-ntreb cu-oroare, ce splendori 

Mai fac podoaba-augustului mister?... 

De greul îndoielii nu-mi explic 

Cum s-o mai umple marele nimic?...”

72 

BALADIERUL 

BALADIERUL 73 

(53) 

(54) 

A 

A lí Babá ºi patruzeci de hoþi 

Au minte-o datã pentru totdeauna 

La schimb sã dea pe plopii fãrã soþ 

Tot aurul din nopþi o mie una. 

E-o dãrnicie între dãrnicii 

Pe-o brumã doldora de almadine, 

Mai rãsãditã cu bijuterii 

Ca fala din coroane bizantine. 

Mai cade-o frunzã, mai decade-o stea 

ªi ceasul mai râºneºte o secundã, 

De n-are inutilitatea mea 

Nimic sã-ntrebe, nimeni sã rãspundã, 

Aurãria-nchipuind ceva 

Cu-atât mai nobil fãrã-a cerceta... 

P 

Pe întuneric, drumul de pãmânt 

În gropi bufneºte, de zdrãngãnituri, 

De roþi ºi cãruþaºi în surpãturi, 

Scrâºnind ºi înjurând ºi blestemând. 

Or fi, la pas, orbecãind lãieþi, 

Curg nouri zdrenþãroºi spre nicãieri 

ªi negru-atârnã sub cârlig de fier 

Zobit ceaunul nopþii, în bucãþi. 

Fulgerãturã din potcoave, ori, 

Scurt scânteind, un ochi de felinar, 

Apoi nimic, doar beznã în zadar 

ªi osii scârþâind adeseori 

Se-ndepãrteazã mai nedisonant, 

Mai paºnic, ºters ºi intrã în neant.

74 

BALADIERUL 

BALADIERUL 75 

(55) 

(56) 

S 

S ã cad învins pe-o masã cu ºampanii, 

Prea-s vremi de zloatã-amarã ºi angoasã, 

De sã mã-ncui de desperare-n casã 

ªi-atât, sã-mi numãr de-unul singur anii. 

Johann Sebastian ar fi mai bine 

Sã-mi cânte ºi descânte o cantatã, 

Acum sã mã încred, ori niciodatã, 

Într-un eden de orgi ºi clavecine. 

Din ceru-abject de negru sã coboare 

Celest spre-odaia mea o strãlucire, 

O binecuvântare peste fire, 

O-nseninatã binecuvântare... 

Pândind spre-afarã, sã-mi îmboboceascã 

În obosealã-o stea dumnezeiascã. 

J 

J erpeliturã de-arbore peltic, 

Oricât ºi-ar da silinþele bãtrânul 

C-un fel de bulgãri de-i aduni cu sânul, 

Nu-l cãftãneºte fapta cu nimic. 

La umbra somtuoasã-a unui fag, 

Cu cât mai vie ºi monumentalã, 

Cu-atât mã simt ca într-o catedralã, 

Din sfinte cãrþi citind cu mare drag. 

Nesãþios pãianjen vegetal, 

Pãdurea de stejar mã-acapareazã 

ªi, excitându-mi trândãvii de-amiazã, 

Cu-otravã mã devorã într-un hal: 

Aici rãcoarea fastã, în putere, 

Nu-i sãrãcia unui cort cu mere....

76 

BALADIERUL 

BALADIERUL 77 

(57) 

(58) 

C 

C ând alb, în zori, prosopul ceþii freacã 

Obrazul zilei încã somnoros, 

Îmi place cum cireºul îºi dezbracã 

O zdreanþã, douã, trei, din cer în jos. 

Prohod solemn, cad frunzele ca niºte 

Meteoriþi în flãcãri, nemiloºi, 

Un gol adãugând, ºi o restriºte 

De paradis cu îngerii fricoºi. 

Abia îmi dau cu mult mai bine seama 

Ce porþi împãrãteºti s-au sfãrâmat, 

Abandonându-ºi aurul ºi-arama 

Sub niºte paºi, ai cui, de apostat, 

Când friguroasã, dis-de-dimineaþã, 

Planeta-ºi udã pletele în ceaþã. 

P 

Pe unde-o fi cãzut, în ce neant, 

Biblioteca lui Euripide, 

De-i strig ºi-i bat la uºã, delirant, 

„Poete, vino-n scenã ºi deschide!” 

N-a fost vreodatã pace sub mãslini, 

Nici ieri, nici mâine, nici în jaful serii, 

Troienele dau foc la mãrãcini 

Bocind cât fluxul ºi refluxul mãrii. 

Cum nimeni nu rãspunde nicãieri, 

Pe-un raft, sus, metamorfozaþi în carte, 

Îmi joacã de-a mãcelul rinoceri 

Coºmare despre sete, foame, moarte. 

Vechi vagabond cu teatrul subsuori, 

Sunt scaunele ºi-aºteptarea lor.

78 

BALADIERUL 

BALADIERUL 79 

(59) 

(60) 

S 

-a sinucis, o veste umple-oraºul 

ªi ziarele, s-a sinucis o garã... 

Beþi, gunoierii-i þin priveghi din searã 

În zori cu mãturoiul ºi fãraºul. 

A fost, râd ºi fumeazã florãrese, 

O dezmãþatã din copilãrie, 

Pânã s-ajungã-o pacoste pustie 

Din câtã-nfumurare avusese. 

Cu ea dormeau vagoane dãrâmate 

ªi câinii vagabonzi ºi cerºetorii 

ªi-o mai udau cu indecenþã norii 

Cu poalele în creºtet suflecate. 

Fanfara, jeluind la-nmormântare, 

Trânteºte uºa sãlii de-aºteptare. 

P 

Prin ochii-ntredeschiºi zãresc o toamnã 

Recomandând model de pãlãrie 

O desperat de goalã florãrie. 

Nu prea-nþeleg spre ce idei mã-ndeamnã, 

Doar pãsãrilor dis-de-dimineaþã 

Le-aud, le pipãi, le miros tãcerea, 

Cu încercãri sã le dezleg pãrerea 

Cât noaptea-adâncã, bruma ei de viaþã... 

Merg, pas cu pas, merg printre gropi ºi-amplific 

Pe drum percuþia; mã tem de cerul 

Cum vraiºte-ºi dãrâmã-atelierul 

De lapoviþã, negru ºi prolific, 

Surpare cu aluzie discretã 

Sã-mi joace deznãdejdea la ruletã.

80 

BALADIERUL 

BALADIERUL 81 

(61) 

(62) 

P 

Pe-oriunde vrei, cum intri în oraº, 

Chiar lângã vânzãtorul de borcane, 

Cel mai celebru printre copãrtaºi, 

Dai de-o dugheanã cu fereºti profane. 

Se vând aici, dar numai pe felii, 

Iluzii, deziluzii ºi confuzii 

Sub formã clasicã de-anomalii 

Împachetate-n strãvezii aluzii. 

Se mai gãsesc, dar fãrã conþinut, 

Filtrate, prescurtate, corectate, 

Aceleaºi vechi ediþii liliput 

De comentarii despre-umanitate. 

Dar cel mai sigur vã vor fi pe plac 

Sublimele borcane cu capac!... 

A 

A prind în beznã-un singur bãþ subþire, 

Misterios ºi-agonic de chibrit, 

Eliberând cel mai neliniºtit 

Lãmpaº cu miezul într-o strãlucire, 

Încât se-nnobileazã dintr-o datã 

Adânci ºi explozive picãturi, 

Când pinii-imagineazã-arhitecturi 

Fantastice-n pãdurea luminatã. 

Se umplu candelabre de betealã, 

Rubine sparte, perle rând pe rând, 

Foc de bujori isterici fulgerând 

În cea mai sclipitoare zãpãcealã... 

Se stinge scãpãriciul mic, mai mic, 

O burniþã sporind, apoi nimic...

82 

BALADIERUL 

BALADIERUL 83 

(63) 

(64) 

J 

J os, lângã zidul Bãncii Naþionale 

Îºi risipeºte-un tei pe bulevard 

Colecþia de frunze prin hazard 

Sacralizatã-n nobile metale. 

Culeg bicisnic, de codiþe, banii, 

Noroiul sã-mi plãtesc, din cartier, 

Unde-ºi spoiesc castele mari boieri, 

Domni cerºetori prin Franþe ºi Germanii. 

Cu auru-nflorit pe trotuare 

Mi-achit amabil aburii, cã-s prea 

Insomniacii ceºtii de cafea, 

Într-un pahar turnându-mi resemnare. 

Bogat, urc scãrile, dar mai apoi 

Mã-aruncã-afarã coºul de gunoi. 

A 

A ºtept viforniþa, cu ochii-aºtept 

La cer, dar nu zãresc nãvãlitori. 

De greul oboselii, uneori, 

Simt uºi trântite vraiºte în piept. 

M-am pregãtit cu bâtele de-atac, 

În foc, de fricã-ademenesc nãluci, 

Le-arunc spãrturi sã-nghitã, ºi butuci, 

Dar dacã vine rãul, ce mã fac?... 

Fug pãsãrile nordului spre sud, 

Mor peste munþi, mor peste bãlþi, fugind 

ªi între-arípi enorme cât cuprind 

Teroarea ºi tãcerea se aud... 

E-un frig, de-mi vine ca pe un blestem 

Sãpat în lacrimi viforul sã-l chem...

84 

BALADIERUL 

BALADIERUL 85 

(65) 

(66) 

D 

D au piept în piept pe strãzi, ce pociturã, 

Cu poezia despletitã, goalã, 

De cerul cu-aurorã borealã 

ªtergându-ºi drãcuielile din gurã. 

Se-ntâmplã niºte fapte-ngrozitoare, 

Cum niciodatã nu se-nvaþã minte, 

ªi râde proasta, râde înainte 

ªi-ascunde elegii între picioare, 

Fantasme, desperãri pufoase, gânduri 

De sinucidere, schimbãri la faþã 

ªi-acel galop de panicã mãreaþã 

De cai troieni cu ºeile de scânduri.... 

Mai dã-o-n cerul ei, altminteri þipã, 

Cã-i scutur constelaþii din aripã. 

D 

D ormind, mã-asediau la geam tot felul 

De clopote cu dangãt enigmatic, 

Ci eu, în câte-un vis þinut ostatic, 

Mã prefãceam cã le resping duelul. 

Pumni grei loveau, arípi înnebunite 

Cãdeau de-a valma, somnul sã nu-mi ierte, 

Ba-mi aduceau învinuiri incerte 

Din cãrþi oribil de mucegãite. 

Era o hãrmãlaie cu nãvalã 

De cavaleri cãlare pe mârþoage, 

Sãrindu-ºi, unii, din þâþâni ºi doage, 

Iar alþii, într-o tihnã abisalã... 

Treaz, am zãrit ce n-am sã uit vreodatã: 

Întâiu-abuz de iarnã înciudatã...

86 

BALADIERUL 

BALADIERUL 87 

(67) 

(68) 

P 

Pe masã cioburi scapãrã, pe când 

Nebun de frig se sparge un urcior, 

Din miezu-nvârtoºat eliberând 

Un briliant deloc întâmplãtor. 

Doar uºa mai danseazã din þâþâni 

De gât cu viforul ºi-alþi vagabonzi, 

Ciobindu-i scândurile dintre sâni 

Cu armamentul epocii de bronz. 

E-agoniseala unei dimineþi, 

Nemaiuitând nici geamul cãftãnit 

Pe noapte, nici safire în gãleþi 

Pe scaunul cu lemnul necãjit... 

La naiba visele, copii, sãriþi 

Din somn, suntem bogaþi ºi fericiþi! 

 

Î n vâjâitul iernii, unde-i piaþa 

De stânjenei cu aur praf în gurã, 

Dar crizantema unde-i, cu mãreaþa 

ªi-obraznica, pe creºtet, coafurã?... 

Est ubi floarea prunului, sãracã, 

Dar samuraiul dintr-un clan de vazã: 

Pios, vãzând bujorii, se desbracã 

ªi-ngenuncheat, la soartã mediteazã. 

Ci unde-s floarea de lumânãricã 

De lângã-oraºul cu periferie, 

Ori cerceluºul din fereastra micã 

ªi crinul, candelabru în pustie?... 

Vor învia prin magicã putere 

ªi bucuraþi-vã de înviere!

88 

BALADIERUL 

BALADIERUL 89 

(69) 

(70) 

P 

Prea-i jalnicã, prea-i jaf ºi ferfeniþã 

Amãrãciunea de sperietoare 

ªi vântul vâjj! ºi ploaia þârr! de pare 

Cã prãpãdita se îmbatã criþã. 

De proastã ce-i, urâtã ºi nãucã, 

O-ncoroneazã-un hal de pãlãrie 

Pleoºtitã-n creºtet ca o parodie, 

Când râsu-plânsul vraiºte-o apucã. 

Dar câteodatã universu-o-mbracã 

În constelaþii de împãrãteasã, 

Croindu-i cu rãbdare migãloasã 

Blazon, odãjdii, crini de promoroacã 

ªi iatã-o scufundatã în furtunã, 

Bãtându-se, walkirie nebunã... 

P 

Pe strãzi, o superbie de-animal 

Cu forme geometric de feline 

Îºi prelungeºte ochii marþiali 

Spre mine, rãbdãtori ºi ficºi, spre mine... 

Miraj de-argintãrie, catifea 

ªi vie lenevie de panterã, 

La pândã-mi curenteazã inima 

Cu-orgolii, fulgerãri din ionosferã. 

Pe cât se scurg secundele din ceas 

ªi-i simt nervozitatea de jivinã, 

Se metamorfoveazã pas cu pas 

Pisica uriaºã-n limuzinã 

ªi-asupra mea-aþinteºte-un singur gând, 

Sã mã absoarbã-n miezul ei flãmând....

90 

BALADIERUL 

BALADIERUL 91 

(71) 

(72) 

M 

M -am întâlnit cu doamna poezie 

Precea deodatã douã trotuare, 

Pantoful rupt, o cizmã în picioare 

ªi-o rochie superbã de hârtie. 

„Nu-s frica ta, neghiobule, de moarte, 

Aºa cã nu te mai holba la mine! 

M-a violat pe noapte nu ºtiu cine 

ªi-o sã-avortez, de scârbã, încã-o carte!” 

Am vrut sã fug, sã ma topesc oriunde, 

În îngerii cu-aripile tembele, 

În ceas, în sufletul iubirii mele, 

ªi-a fost cu neputinþã-a mã ascunde.... 

În lumea ruptã de-oriºice minune 

Nu mã pãzeºte nici o rugãciune. 

V 

Vechi, orologiul gãrii decãzut 

La teapã de ruginã vinovatã, 

În miezul nopþii, de-amãrât, aratã 

Cã-i dupã-amiazã fãrã un minut. 

De jos în sus pereþii afumând, 

Un secol de rãzboaie planetare 

ªi revoluþii care mai de care 

Pe linii moarte-au deraiat la rând. 

Secundã cu secundã, pas cu pas, 

Peroane se preschimbã-n surpãturã, 

ªi trenu-ntârziat cu steag în gurã 

ªi-acarul cu nostalgicul macaz. 

Doar vântul scârþâie, prin uºi se zbate 

În flautul vagoanelor stricate.

92 

BALADIERUL 

BALADIERUL 93 

(73) 

(74) 

P 

Pe-asfaltul sfâºiat în crãpãturi 

Mã îmbrânceºte iarna dintr-o parte, 

O ploaie-n ochi zvârlindu-mi cioburi sparte 

ªi-mi umple-urechile cu-njurãturi. 

Simt pas cu pas din ce în ce mai rãu 

Cum smulsã inima din piept se stinge 

ªi-n loc buieºte-un alb potop de sânge, 

Grãbind rechini cu dinþi de ferãstrãu. 

Nici creierul nu este ce-a mai fost, 

Ci-acel prãpãd cât mii de atlantide 

Þinteºte-asupra mea coºmare-avide, 

Sã-mi rupã sufletul din adãpost... 

Pe dinãuntru gol ca o saharã, 

Mã locuieºte-un crivãþ dinafarã... 

M 

M ã-alungã frigul din ascunzãtoare... 

Aºa cum nu mi s-a-ntâmplat vreodatã, 

Înfig toporul, tai cu desperare, 

Cu inima tai carnea-nvârtoºatã, 

De lemn, cu-adânci izvoare de rãºinã. 

Cu-o carte-am încercat, de-Euripide, 

Sã-ademenesc o flacãrã felinã, 

Dar celelalte pãlãlãi toride 

Balzac ºi Tolstoi în ceasloave groase 

ªi Biblia-mi pretind, ºi Ramayana, 

Cu-nveºmântãri de aur ºi mãtase, 

Iar dacã nu, asupra mea-i prigoana... 

Castel de cetini ºi stihar de brume, 

Surp ultimul din brazii de pe lume...

94 

BALADIERUL 

BALADIERUL 95 

(75) 

(76) 

 

Î n alb, de viscol ºfichiuit, poetul 

Înzãpezit sub zdrenþe rituale, 

Pãzind la colþul strãzii portocale, 

Îºi pipãie cu patimã bãnetul, 

Fertil tezaurul de trei parale. 

În jarul ºi aroma levantinã-a 

Þigãrii-ngheaþã bocnã nicotina, 

Iar rodiile-n versuri geniale. 

Danseazã tot pe loc, ori împrejurul 

Tarabei cu-ananas grãbeºte pasul, 

Sã se termine-o datã cu extazul, 

Cu roºcovele parfumând huzurul: 

„Nu cumpãraþi ce vã oferã clipa, 

Ci luaþi, copii, ºi lãudaþi risipa!” 

D 

D e sete vlãguit ca un ascet, 

Prin mahala-ºi bãlãngãne din zori 

În searã cariera de profet 

Apocaliptic ºi judecãtor. 

Citeºte-acelaºi ziar de ani ºi ani, 

Deci ºtie tot, ce, unde, când a fost. 

Grav, recitând versete din Cioran, 

Întâi îl ia pe Dumnezeu la rost, 

Apoi destinul, Buddha, votca prea 

Demenþial de scumpã zi de zi, 

Angoasele lui Freud, iluzia 

Lui Einstein doldora de nerozii. 

„Sã zdrãngãnim paharul de pahar, 

Har cârciumii din satul planetar!”

96 

BALADIERUL 

BALADIERUL 97 

(77) 

(78) 

D 

D e muncã-nfrânt mã-ntorc sleit spre casã 

Cu buzunare-mpovãrate bine 

ªi trag, abia mai târâi dupã mine, 

Legatã umbra cu o sfoarã groasã. 

Cum liftul e-un bolnav de când se ºtie, 

Încep urcuºul, pas cu pas, în faþã 

Cu mii de trepte, ca o fortãreaþã, 

În beznã,-a spaimelor din veºnicie. 

Sus, lângã uºã, sufletu-mi îngheaþã: 

De ieri, mã-aºteaptã, prost ce sunt, scrisoare, 

Cu fabuloasa, magica salvare, 

Cum se întâmplã-o datã într-o viaþã. 

Jos nu gãsesc nimic: de nopþi ºi zile, 

În buzunare-o port, foi inutile... 

S 

S -a prãpãdit bãtrâna doamnã-asearã... 

Poeþii-i scuturau la vremea ei, 

Profeþii ºi-mpãraþii, flori de tei 

În pãrul parfumat cu nopþi de varã. 

Versete ºi cununi de diamante 

Le nãscocea cu-aurifer dichis, 

Iluminându-i pânã-n paradis 

Pe-amanþii câþi întreþinea, ºi-amante. 

Mult mai presus decât acea instanþã 

Cândva-a cuvântului transcedental, 

S-a-nnãmolit în ultimul scandal 

ªi-acum, jegoasã, pute sub o zdreanþã... 

Sfânt, Dumnezeu o plânge mai întâi 

C-un cer de stele-adus la cãpãtâi...

98 

BALADIERUL 

BALADIERUL 99 

(79) 

(80) 

S 

S ub un stejar, de funii spânzuratã, 

Fierbea în clocot cu euforie 

Berbeci, porci, tauri în devãlmãºie, 

Sã-ºi sature lihniþii încã-o datã, 

Când scârþâitul roþilor nomade 

ªi cnuturi bãtãioase la nãvalã 

Rostogoleau o groaznicã-mbulzealã 

De rãcnete, pârjoluri, cavalcade... 

Cu amândouã toartele bizare 

ªi-ascunse în interior, lumina 

Muzeului expune în vitrina 

De catifea o tigvã de cãldare, 

Cãlcat pãmânt, hârb afumat la pândã 

De-o Asie pe fugã ºi flãmândã... 

S 

e simte fastuos mireasma cãrnii, 

Berbec de-a rostogolul pe grãtar 

Deasupra vetrei de pãmânt cu jar 

În aerul-agresat de ºfichiul iernii. 

Nu luaþi, prieteni, vã învãþ de bine, 

Nici vinului în pãlãlaicã fiert 

Nici babei þuica numele-n deºert, 

Cã vine-un drac de-alergãturã, vine!... 

Sãriþi pe cai, pe þoalele din sãnii 

ªi beþi în bãrãganul cu ciulini 

Viforniþa ºi zurgãlãii prin 

Gâtleju-afurisit al damigenei, 

Sã joace pânã-n lunã, sus, mai sus, 

Tot ce-ar avea zãpezile de spus!...

100 

BALADIERUL 

BALADIERUL 101 

(81) 

(82) 

D 

D e-o grindã spânzurat în putregaiul 

Strãvechii ºuri, un cãpãtâi de lanþ 

Scrâºneºte de-o nãvalã spre Bizanþ, 

Sã-apuce pâinea, aurul ºi raiul. 

E treaba vântului din bãrãgane 

Sã-mpingã fumul de ciulini spre cer, 

Când boi înfipþi în sãbii cu mâner 

ªi capre fierb cumanii în cazane… 

Se îmbuneazã frigul a ninsoare, 

Spre sud curg nouri somnoroºi, spre sud, 

De nicãieri scârþâituri se-aud 

ªi cade peste lume-o-ntunecare 

Cu alþi barbari de noapte pânã-n zori 

Prin buruienile din viitor... 

D 

D e beat, nu numeresc la uºã clanþa, 

Nici cheia n-o gãsesc în buzunar. 

Mai bine-apãs pe sonerie, dar, 

Din prag, mi-aruncã unul Sancho Panza 

Verdictul: „Don Quijote nu-i acasã!” 

Adicã el se plimbã, dacã vrea, 

Iar eu vagabondez, aºa ceva, 

ªi n-am un loc, o pernã, geam ºi-o masã. 

„Te rog frumos, fii calm ºi bun, miºele, 

Mã-ntorc din lume-asemeni vouã, frânt, 

Acum vã prind cum faceþi mori de vânt 

Din cãrþile bibliotecii mele!...” 

„Aici e-o poartã de castel!” ºi, buf, 

Prostu-mi trânteºte uºa cu nãduf...

102 

BALADIERUL 


(83) 

(84) 

 

Î ºi scrie singur cãrþile, fumeazã 

ªi bea, nu pridideºte cu-alergatul, 

Transportã pasagerii, zarzavatul, 

E înþeleptu-oraºului ºi loazã 

ªi rege sub coroana capilarã, 

Cultivã-un milion frumos de vicii 

Din puºcãrii, din ºcoalã, din ospicii. 

La miezul nopþii mãturã în garã 

ªi lustruieºte Carul Mic pe roate. 

Cum la subsol nu-ncape librãria, 

Împinge mai încolo galaxia 

Cu toate felinarele-afumate. 

Din când în când l-asediazã greaþa, 

Prea îºi rateazã pe nimicuri viaþa. 

M 

M urdar, noroiul strãzii-mi umple golul 

Din suflet, hoarda crâncenã de case 

Pândeºte cu ferestre fioroase. 

Trec nouri decãzuþi, de-a rostogolul. 

Împins din crâºmã, înjurând Iordanul, 

În buzunarul de la piept, mai mare, 

Pe inima ca o ascunzãtoare 

Furiº doseºte-o sticlã beþivanul. 

Din ceruri coborât, din stele-alpine, 

Cu turnuri, bodyguarzi sub tatuaje, 

E cuibul vrãjitoarei, cu etaje, 

Obloane, firmã, oaspeþi, limuzine. 

De zgribulitã, mahalaua tace, 

Pustiul oglindindu-ºi în bãltoace.

104 

BALADIERUL 


(85) 

(86) 

U 

U n tren soseºte, scârþâie tampoane 

Trei zile dupã secolul icsics, 

La ora nouã zeci ºi nouã, fix, 

Dar nu coboarã nimeni din vagoane. 

La miezul nopþii, când se-nchide ceasul 

ªi timpul se-odihneºte-ntr-un sfârºit, 

De mãturã se-aude-un hârºâit, 

Peronul traversând, cochet, cu pasul. 

E-o babã, dar se crede domniºoarã, 

Ridicã praful dintre elegii 

ªi strânge, zvârle-n tomberon hârtii 

Mânjite cu cerneli de cãlimarã... 

Dupã-un minut, grãbitu-accelerat 

Porneºte ºuierând ºi-aglomerat. 

P 

P e-o bancã ruptã-n parc bãtrânul cer 

/ºetor îºi roade, fãrã dinþi, pesmetul. 

În loc de cine ºtie ce mister, 

E marele maestru, e poetul 

Cu-arípa sub paltonul ponosit. 

De-i dai o votcã, îþi recitã pline 

De soartã, nemurire, infinit, 

Poeme-n cincisprezece limbi strãine. 

Citeºte rânduri descifrate greu, 

Dar strãvezii ca niºte-acuarele: 

„Mi le-a dictat în somn distinsul meu 

Coleg din universuri paralele!...”, 

Iar fila din caietul jigãrit 

O strânge-n pumn ºi-þi cere un chibrit.

106 

BALADIERUL 


(87) 

(88) 

H 

H ar, cine le-a vãzut mãcar o datã, 

Îl mângâie pe-acela Dumnezeu, 

Putere-i dã, sã biruie la greu 

ªi inima i-o iartã, vinovatã... 

Erau mari cârduri, îngeri de câmpie 

Cu-mpovãrate-arípile de-ngheþ... 

În iulii, steaua-ntâiei dimineþi 

În ochi le-nvãpãia sacerdoþie... 

Prin pãlãmidã, haite pe-ndelete 

De vânãtori cu paºii furiºaþi, 

Sub cruci de ciuturi ºi salcâmi uscaþi, 

Pândeau arhanghelii buimaci de sete... 

Nemântuire prin ciulini ologi, 

Nici dropii n-am vãzut nici inorogi. 

A 

A m încercat sã-ajung o taxatoare 

Pe linii de tramvai „Poftim bilet!”, 

Dar azi, dintr-o feroce întâmplare, 

Sunt muza celui mai parºiv poet. 

Cu sârguinþã, de-i ascut creioane, 

Maestrul recunoaºte „Mã inspiri!”, 

Versetele prea lungi ca niºte-otgoane 

Sublim i le rãsfãþ cu glaspapir. 

Îmi fierb în crãtiþi ca o curtezanã 

Cu mirodenii spovedania, 

Dar i-o servesc în sosuri de pomanã, 

Deloc nu gustã suculenþa mea. 

De-i fug din preajmã, dezbrãcat mã-nºalã 

Cu vreo croitoreasã de cernealã...

108 

BALADIERUL 


(89) 

(90) 

 

Î ntr-un castron feeric, de cristal, 

Se taie-atent poeme de iubire, 

Don Juan de Byron feliat subþire 

Se-amestecã felin, eventual 

C-un Testament de meºterul Villon, 

Din sucuri proprii emanând esenþe. 

Treptat, se-adaogã reminiscenþe 

Din scena Julietei în balcon, 

Încã puþin Khayyam oriental 

La un pahar de votcã slavofilã, 

Baudelaire, ediþie bibliofilã, 

ªi Dante, pentru gust transcendental. 

Se bea nocturn, în loc de vino-ncoace 

ªi mirodenii afrodiziace. 

D 

D in sfiiciune, de la început, 

La Jocurile-Erotice de Varã 

Recordul mondial pentru sãrut 

L-am spulberat a mia una oarã. 

De aur, pe o pajiºte de crini, 

La rock-and-roll am câºtigat medalii, 

Dar m-ai rugat cu unul dintre sâni 

S-ascundem transparentele detalii. 

Spre paradis urcãm nemaivãzut, 

Drogaþi cu mirodenii de favoare, 

La rang de campioni în absolut 

Halucinând fanatica-ncleºtare. 

Zãnatici, glorioºi fãrã sfialã 

Ne proclamãm eroi în pielea goalã.

110 

BALADIERUL 


(91) 

(92) 

M 

M ai am un singur dor în liniºtea 

Amurgului ori mai curând a serii 

Sã evadez din somnolenþa mãrii 

Cu tine-n braþe, dacã s-ar putea. 

Pe þãrm îngenunchiaþi de obosealã 

Sã contrafacem luna în bordel 

ªi dragostea într-un anume fel, 

Dupã un Manual de imoralã, 

Sã ne întoarcã sufletul pe dos, 

Brutalizându-ne cu încântare 

În lupta corp la corp, care pe care, 

Trântiþi pe scoici ºi pene de-albatros. 

Pricepe-te mai bine decât norul 

ªi-ascunde-mi luna ridicând piciorul!... 

P 

Pe când zburdam ºi mai eram zurlii 

ªi nerãbdarea nu fugea pe apã, 

Cu pãpãdii îþi cumpãram moºii 

Sã îþi sãrut piciorul ºi o pleoapã. 

În harnice livezi cu-acoperiº 

De mere-adânci fãceam pe vânãtorul, 

Ca printre fluturi sã-þi arãt pieziº 

Cum se sãrutã-o pleoapã ºi piciorul. 

Mai îndrãzneam un calcul incomplet, 

Câte-ncãpeau furnici pe o planetã?... 

O boalã vrednicã de top secret 

Ne molipsea cu-atât mai indiscretã 

Cu cât aveam moºii cu pãpãdii 

ªi-acea rãbdare de-a mai fi copii...

112 

BALADIERUL 


(93) 

(94) 

D 

D e drag, îþi cumpãr Enciclopedia 

Universalã-a sânilor sublimi. 

Cu-ardoare peste noapte-i preamãrim 

Pânã ne cade greu melancolia. 

Profund jigniþi de gravele înfrângeri, 

Ne ºlefuim sclipiri de briliant 

Spre-a degusta amantã cu amant 

Savoarea din Biografii de îngeri. 

Sãtui de aventuri estetizante, 

Zvârlim de silã, prãvãlim sub pat 

Albume, poze ºi, imediat, 

Fãrã-ajutor de la puteri garante, 

Beau sânii tãi din bluzã expulzaþi, 

Goi amândoi, dar mari iniþiaþi!... 

D 

D e-o iarnã cu pustiu în florãrii, 

Îþi fac propuneri, þi le-nºirui care 

De care mai zelos provocatoare, 

Sã evadãm spre alte frenezii. 

Uitãm în urmã-oraºul cu lumini 

ªi cãutãm o pajiºte-ncãputã 

Cu dãrnicie-n stãpânirea mutã 

A unei ºatre galbene de crini. 

Pe-aproape, încã-o tufã de mãceº 

Zburdalnic face pe seismograful, 

Când ne începem luptele ºi jaful 

De o pãcãtoºie fãrã greº, 

Pânã-ºi aprinde în amiaza mare 

Mãrãciniºul martorii în floare.

114 

BALADIERUL 


(95) 

(96) 

E 

E xuberant ºi zvelt, îmi place mersul, 

Dar feminina ta supleþe este 

Pe-ascuns cea mai arhaicã poveste 

Din câte nãscoceºte universul. 

Hazard cu energii fãrã-auspiciu, 

În miliardele de generaþii 

Se zãmislesc arzând în constelaþii 

Atomii de-oxigen, carbon, siliciu. 

Pe o planetã cu nuntiri astrale, 

Rodind, oceane îºi ridicã-n transã 

Prin regnuri nerãbdãrile spre-o ºansã 

De-a clocoti în ºoldurile tale. 

Vãd cum te plimbi pe strãzi, cu-acea bruscheþe 

De cosmos nebulos, dar cu nobleþe. 

N 

N u-s fluturii, nici unul, nicãieri... 

Ce-ar fi eu, tu s-o facem pe numiþii, 

Când scapãrã solemn meteoriþii 

ªi lumineazã-arcadele din cer?... 

Râzând, sã alergãm spre galaxii, 

Sus, printre crengi de corcoduº în floare, 

Iar dacã întâlnim din întâmplare 

Habar n-avem ce îngeri strãvezii , 

Sã nu le facem cheful în vreun fel, 

Prea au din paradis niºte-obiceie, 

De umblã ameþiþi pe cãi lactee, 

Psalmi zugrãvind pe garduri, cu rimel!... 

Doar mie, c-un sãrut mai mare hazul, 

Dã-mi voie sã-ti pirogravez obrazul!

116 

BALADIERUL 


(97) 

(98) 

C 

C etatea sacrã unde-mi eºti reginã 

Zburdalnicã ºi-obraznicã la cârmã, 

Pe loc de ziduri mari, de piatrã-alpinã, 

Are prãjini cu rufele pe sârmã. 

Mai glorios decât orice creneluri, 

În lance dârzã face pe eroul 

Cu broderii de aur ºi rimeluri 

Solemnã maiestatea-sa furoul. 

La miezul nopþii brav sculptându-þi patul, 

Un pumn de greieri nu-ºi opreºte strungul, 

Ci toacã imnul naþional de-a latul, 

Iar tu îþi mângâi un picior de-a lungul, 

Pe când un sân îmi dãrui fãrã riscuri, 

Dar amândoi mã fulgerã din piscuri. 

D 

D in floarea de magnolia, ce-ar fi 

Un fruct sublim sã pârguiascã raiul, 

Cu mãiestrie adulându-i straiul 

Înnebunit în mari parfumerii. 

Sã-i blestemãm pe îngeri mai întâi: 

În sânul Evei cãutând arome, 

Sã aibã numai vrednice simptome 

De suflet stors în zeamã de lãmâi! 

Apoi, morþi de-obosealã, îndãrãt 

Reîndulcindu-ºi munca voluntarã, 

Din zori sã joace coarda pânã-n searã, 

Cu sfori linguºitoare de colet! 

Ce-ar fi, noi fructul degustând, sã fie 

Drogat cu-amãrãciuni de elegie?...

118 

BALADIERUL 


(99) 

(100) 

 

Î n Cartea marilor exploratori 

De spaþii somptuos de siderale, 

Lipsesc orice aluzii ºi-osanale 

La patul falnic unde faci furori. 

Din vale, printre sâni piramidali, 

O palmã urcã pante ºi coboarã, 

Ori leneº se opreºte bunãoarã 

Pe-un pisc încoronat imperial. 

Urmeazã-aprofundate exaltãri 

În Templul Doamnei Venus, cu-ascunziºuri, 

Unde pãtrunzi numai plãtind bacºiºuri 

Bogate, sã nu-þi meargã în rãspãr. 

Prin reliefuri dragi ºi citadele, 

Cine ajutã rãtãcirii mele?... 

C 

C ând ieri treceam prin raiul porþii tale, 

Cu vrednicie înflorise mãrul, 

Dar azi, eu, hoþul ºi braconierul, 

Cu lãcomia unei puºlamale 

Întind perfid o mânã sã-nhaþ rodul, 

Ba mai grozav, deloc din întâmplare, 

Îi mângâi inima fremãtãtoare 

ªi-o fac de bunã voie pe nerodul! 

Muºc, suculent, când, iatã, muºcãtura 

Devine cel mai exploziv spectacol 

De mirodenii, muzicã, miracol, 

De-a binelea salvându-mi incultura 

În basmele cu-odãjdii ideale 

Pe Eve providenþial de goale!...

120 

BALADIERUL 


(101) 

(102) 

T 

T e rog, o datã sau de ºapte ori, 

Sã ne-nãlþãm, sã ne-alergãm de mânã, 

Un corcoduº sã-avem la îndemânã, 

Cu mii de cãi lactee printre flori. 

Din crengi în crengi sfârleazã de-ameþiþi, 

Sã ne continuãm harababura, 

Ca îngerii jucându-ne de-a dura, 

Trudiþi la trup, la suflet netrudiþi. 

Aruncã idiotul sutien 

ªi dã-te cât mai lacom la ciºmeaua 

Drogatã cu ºampanii, când licheaua 

Îþi mâzgãleºte mutra cu polen, 

Iar mintea, cu-nþelepte adevãruri: 

„Zurlio, cum vom coborî din ceruri?...” 

T 

T otalitar, dincolo de perdele 

Citeºti Aºa mi s-a cãlit oþelul 

ªi-þi ºtergi cealaltã pleoapã de rimelul 

Pãtruns, de-atât patriotism, în piele. 

Dar mai ales în lupta pentru pace, 

Progres, dreptate ºi democraþie, 

ªtiu ce parfum iubeºti la nebunie, 

Cel mai pervers de la potop încoace. 

Mãreþ edificându-þi dictatura 

În patul dialectic ºi tenace 

Cu ojã, trusã pentru unghii, ace 

De pãr, îþi adânceºti cultura, 

Pânã îmi dãruieºti fãrã secrete 

Setosul nud în opere complete.

122 

BALADIERUL 


(103) 

(104) 

D 

D upã-obiceiul tãu galant, cu fast, 

Întotdeauna ospitalierã, 

Invitã-mã sub universul vast, 

Când rapiþa-nfloreºte-auriferã! 

Tu-nchiriind o pasãre de sus, 

Eu simulând-o pe nepriceputul, 

Sã ne descânte pânã la refuz, 

Cu ora, cu secunda, cu minutul. 

Ai smulge-un fir integru, de pelin, 

ªi mi l-ai dãrui-absolut cochetã, 

În clocotul luminii ever green 

Sã ne-amãrascã vinul pe planetã.... 

ªi alte fapte slobode se vor 

Petrece-apoi deloc întâmplãtor... 

S 

S oþia-mi fierbe, la bucãtãrie, 

Borº de urzici în cratiþa mãreaþã, 

Dar o înºel, când muza durdulie 

Mã deseneazã cu rimel pe faþã. 

Deci, fãrã-astâmpãr lustruindu-i sânii 

Încoronaþi cu douã diamante, 

Prin nervii lungi mã fulgerã, ai mâinii, 

Cea mai iluminatã dintre-amante. 

Îmi dã cu linguriþa, mã îndoapã 

Cu elegii, înghite-le, poete, 

Paharele pe gât, în loc de apã 

Turnându-mi curcubeie ºi versete... 

Aºa mã-omoarã ca un drog poemul, 

Cu cât mai nebunatic mi-e haremul.

124 

BALADIERUL 


(105) 

(106) 

P 

P ufos, lãmpaºul unei pãpãdii 

Ce-ar fi sã-l transformãm în catedralã, 

Vitralii de-aurorã borealã 

ªi-arípi de roditoare seminþii? 

Pe funii de pãianjen, scãri subþiri, 

În frescã sã urcãm, unde,-abisalã 

Rãsare-aroma crinilor de galã 

Din toate-atelierele de mir. 

Zãrim departe-un munte imprecis, 

De-aproape-un pumn de fragi dãm la ivealã. 

Sub o cascadã cu-apã idealã, 

Goi, râdem ºi-alergãm prin Paradis, 

Dar cine ºi de ce are-o-ndoialã 

ªi suflã-n pãpãdie din greºealã?... 

S 

S ecrete-otrãvuri distilând esenþe 

În fragede parfumuri imorale, 

Lehamite, primejdii, suculenþe, 

Viespar de vicii, pozne, cacialmale, 

Ieri datã-n draci, patroanã-n raiuri mâine, 

Aceasta-mi eºti acum, izvor de sevã, 

Deci fã-mi ce te pricepi mai mult ºi bine 

Cu ºoldul tãu nelegiuit de Evã! 

Trimite-mi-l prin poºtã-ntr-o scrisoare, 

Cum altu-n galaxie nu existã, 

ªi-o datã-ajuns, sã mã trãsneascã-o mare 

Explozie, în braþe, teroristã, 

Pe când mustoasa bombã cu ispitã 

Þi-o mângâi cu o poftã infinitã...

126 

BALADIERUL 


(107) 

(108) 

S 

S pre-a nu-þi cãdea în pudice dizgraþii, 

Trimite-mi prin poºtaºul personal 

Talentul de-a transcrie special 

Pe sutien picante dedicaþii. 

Prea-þi recita pasaje din romanul 

În cãutarea patului pierdut. 

Pe-atunci l-am dat, probabil, dispãrut 

ªi-l ponegreai de rãu, cã-i piromanul 

Sânilor tãi cu piscuri hrãpãreþe. 

De pãtimaº ce mi l-ai chinuit, 

O fi gogind acum de-afurisit, 

Cã tare-i place sã se mai rãsfeþe. 

Redã-mi talentul ºi-þi promit revanºe 

În patul rãscolit de avalanºe. 

R 

R ãspunde-mi la-ntrebãri esenþiale! 

Când, seara, te dezbraci ºi-adaugi sos 

Celest de stânjenel prãpãstios 

Pe buze, ce comploturi pui la cale?... 

De câte ori priveºti în farfurie, 

De ce elimini fãrã vreun motiv 

Trei cãi lactee din aperitiv 

ªi muºti cu-oroare dintr-o elegie?... 

Conduc de bunãvoie combinatul 

De-mpachetat pleiade în neant, 

Deci sã-nþeleg ce-abis luxuriant, 

Primejdia primejdiei, þi-e patul, 

De-i merge buhul de altar pervers, 

Iar faima, dincolo de univers!...

128 

BALADIERUL 


(109) 

(110) 

T 

T e uitã, viscoleºte luna mai, 

Potop dã buzna sã ne scuture-n 

Pahare lustruite pentru ceai 

Fragile-apocalipse de polen. 

Bunicei spune-i, din fotografii, 

ªi-alãturi, domnului solemn, în frac, 

Nici lampa s-o aprindã peste zi, 

Nici sã ne povesteascã din Balzac. 

Pe când prãpãdul zgâlþâie fereºti, 

Te uitã cum devine-aurifer, 

Nu râde, ci prefã-te cã-mi citeºti 

De trenuri îngropate între gãri, 

Din aiureala-acarilor perfizi 

ªi-a ºinelor de aur… De ce râzi? 

S 

S ublimã catedralã de lumini, 

În faþa ei, cu-ardoare de eretic, 

Dã-mi voie sã îngenunchez bezmetic, 

Între-amândouã-altare sã mã-nchin. 

Abia ascunde stângul, dedesupt, 

Un ritm afurisit, un ritm fierbinte, 

Bombat ºi-obraznic, dreptul, sub veºminte, 

Canonizeazã un buton corupt, 

Cu sfârcul într-atâta dedulcit 

La rele, de-aºa-mi vine-ntotdeauna 

Sã nu te-ntreb de ce-o faci pe nebuna, 

Cã prea de tot îmi place pedepsit, 

Fi-þi-ar zvâcnind cu-oricâtã blasfemie 

Altarele-ale raiului sã-þi fie!

130 

BALADIERUL 


(111) 

(112) 

P 

Permite-mi sã te-anunþ, pe emisfera 

De nord a dragului pãmânt de flori 

A dat nãvalã rapiþa în zori, 

Tu-ndeosebi fiindu-i mesagera. 

S-o-ntâmpinãm cu bucuria toatã 

În universul nostru prea mãrunt! 

Prezintã-mã sublimei cine sunt 

ªi-o datã-i voi promite ºi-încã-o datã 

În rai, pe spate sã-i dormim la poartã, 

Sub noi cu forma unei clãi de fân 

ªi-arome desmãþate între sâni, 

Douã-obiecte dulci de cult ºi artã! 

Sã-ajungem, hai, grãbeºte-te un pic 

ªi aventuri fantastice-þi prezic. 

 

Î mi povesteºti ciudatul incident, 

Când ai primit scrisoarea-acum cinci zile, 

Cum þi-a sãrit din plicul cu ºtampile 

Un înger dezarmat, dar turbulent. 

Te-ameninþasem cu îmbrãþiºãri, 

Ori nu cumva, lipind din întâmplare 

Îmbrãþiºare lângã-mbrãþiºare, 

L-oi fi creat pe bravul mesager? 

Plimbaþi-vã la braþ, te sfãtuiesc, 

Sã-þi zugrãveascã zorii cu luminã, 

Comete încâlcindu-þi prin grãdinã, 

ªi straiul sã-ºi transforme, îngeresc, 

În stânjenei, iar dacã nu, pedeapsã, 

Ia-i gândul sã te mângâie pe-o coapsã!...

132 

BALADIERUL 


(113) 

(114) 

M 

M ai bine cumpãrãm la kilogram 

O rãmãºiþã de castel în Spanii, 

Spãlãm spumos blazonul cu ºampanii, 

De sã-ameþeascã-urmaºii lui Adam, 

Când urcã-aventuros din Carul Mic 

Mistere pânã-n Carul foarte Mare, 

Apoi de jos în sus, de la picioare, 

Spre sânii-n vârf cu cepi de arpagic. 

La poarta nupþialã va dormi 

De-onoare cavalerul Don Quijote, 

Maestru-n mori de vânt ºi anecdote 

Cu mirii dupã chef a doua zi, 

Iar dacã nu, isterici ºi-mpreunã 

Vom degusta cu poftã-altã minciunã. 

 

Î n farmacia ta, cutii de ceai 

Îndrãgostite rând pe rând aºteaptã 

Pe fericiþii condamnaþi la rai 

ªi pe nefericiþii dupã faptã. 

De cum închizi, ne place uneori 

În magazii, nesocotind morala, 

Sã degustãm atotcunoscãtori 

Parfumuri, de ne-apucã nãuceala. 

Tot studiindu-i pânã-a doua zi 

Cum sânii, amândoi, îþi dau în floare, 

Zburdalnic ne-afundãm în nerozii, 

Ce fac botanica mântuitoare... 

S-o proclamãm sub semnãtura noastrã 

Nou Testament de inimã albastrã!

134 

BALADIERUL 


(CXVI) 

D 

(115) 

D eja maestrã în nãstruºnicii, 

Stând pe ghiozdan, regina Cleopatra, 

Elevã silitoare-n clasa-a patra, 

Ne-aratã ºolduri lungi ºi sidefii. 

Pe-Octavian nu-l suferã deloc, 

Ci o privire-aprinde, insistentã, 

ªi s-ar dori nebun de repetentã 

Cu Cezar ºi Antoniu la un loc. 

La ora de istorie nici azi 

Pe hartã habar n-are unde-i Nilul, 

Dar îºi întoarce c-un surâs profilul, 

Pe nas murdarã de rimel, pe-obraz, 

ªi nãzdrãvan promite cã-altã datã 

Va fi maiestuos de învãþatã. 

BALADÃ ÎN MEMORIA LUI DUMNEZEU 

PE CÂND IUBIREA NU ERA PÃCAT 

 

Î ndrãgostiþi pe stilul vechi, pãgân, 

În mii de nouri metamorfozat, 

Încã din cer îþi pipãiam un sân 

ªi ne-nfruntam ceva de speriat. 

Pânã la suflet goi, în dogoreli 

Demenþi ºi nãzdrãvani ºi fel de fel 

Ne-mperechea un fulger uriaº, 

De ne-nnodam, ne deznodam zãltat 

ªi-n pat ne devoram, cei mai abraºi, 

Pe când iubirea nu era pãcat. 

Storºi, dupã-amoc ne prãbuºeam în zaþ... 

De sus zvâcnea pãmântul pânã jos 

Tocat la pas de cai înaripaþi 

ªi ploaia mea cu trãsnetul mãnos 

Se rãzleþea, se aburea pe rând, 

Cu zorii opera încununând. 

Oricât m-aº fi bãtut spre bun folos 

La poarta cu buricul rãu-famat, 

Tot mã-nvingeai ca pe un pofticios, 

Pe când iubirea nu era pãcat.

136 

BALADIERUL 


În paradis, din fructul interzis 

N-am întocmit oribile-acuzãri 

ªi-ntristãtor de pudic n-am trimis 

La moarte-ndrãgostiþii pentru-un mãr. 

Fãrã perdele, fãrã-ascunzãtori, 

Ne ridicam la stele uneori 

ªi-arípi îþi nãscoceam într-adevãr 

Sã ne zburãtãcim iluminat, 

Braconierã cu braconier, 


Bãrbatul tãu ºi-ai voºtri, cei mai duri 

Buhai la pãºunat scai prin pãduri, 

Oricât vã tropãiau de muºchiuloºi, 

La fel îi biciuiaþi, la pat cu-oftat 

ªi-ochii la ceruri, cei mai luminoºi, 


(CXVII) 

BALADA REFUGIULUI ÎN CASTELUL DE AUR 

CU ATÂT MAI SOMPTUOS 

D 

D e frica ploii aruncãm umbrela 

ªi-aici intrãm, un fastuos refugiu, 

Unde nãuc se lãfãie dantela 

ªi candelabre îºi admirã luciul, 

Cã-i norocos o datã la un an 

Sã ne ascundã-o floare de bostan, 

Cu doamna castelanã ºi suita 

Înnobilatã de-aurii vestale, 

Gata s-ajute nemaipomenita 

Ceremonie-a dezbrãcãrii tale. 

Câte parfumuri ne-amintesc Edenul, 

Zaharisitã nucã în dulceaþã, 

Mi-arãþi cum se descheie sutienul 

Celest de-aurifer, brodat cu aþã 

De breasla viermilor de borangic. 

Te rog, mai necãjeºte-mã un pic 

Cu eminenþa, fire-ar ea sã fie, 

De-a savura din plin ce ireale 

Efecte declanºeazã-n armonie 

Ceremonia dezbrãcãrii tale.

138 

BALADIERUL 


Castelului cu generozitate 

Sã-i mulþumim de bravele servicii, 

Când spléndizi pânã la ebrietate 

Avem în vastul repertoriu vicii 

De etalat cu un delir permis 

Doar celor exilaþi în paradis. 

Cum nimeni n-are voie sã-ntrerupã, 

De undeva un jazzband de þambale 

Mai fredoneazã-un blues de ocnã dupã 

Ceremonia dezbrãcãrii tale. 

Dar timpul se opreºte-ntr-un târziu, 

Gelos cã tu eºti vie, eu sunt viu 

ªi evadãm din bal, ca laolaltã, 

Deja înscrisã printre semne-astrale, 

Mereu sã repetãm o altã ºi-altã 

Ceremonie-a dezbrãcãrii tale. 

(CXVIII) 

BALADÃ ÎN AªTEPTAREA CU RÃBDARE 

A COBORÂTULUI DIN CORCODUª 

L 

L eliþã, dã-te jos din corcoduº, 

Picioare lungi ºi unghii sidefii, 

C-un fel de artã pentru artã-acuº 

Ce-o sã pãþeºti, a raiului sã fii! 

Mai bine-urcai într-un cireº amar 

Cu pãcãtos cercel de chihlimbar, 

Pe când aºa, te-aºtept c-un pas greºit 

ªi-ngãduie-mi sub poale sã-ntrevãd 

Ce zestre ticãloasã þi-a-nflorit, 

Cã prea mã fierbe-un cântec ºi-un prãpãd! 

Cu bluza-acoperi doi butoni corai, 

Te-nvãþ de bine,-apasã-i, fã contact, 

Dintre cutii zurlii, cu mãrci de ceai, 

Pe loc sã se precipite exact 

Îngerul tãu fardat ºi pãzitor 

Într-un desãvârºit prim-ajutor! 

Decât sã taci ca râul fãrã peºti, 

Recitã o prostie, cãci prevãd 

Sã gust curând ce corcoduºã-mi eºti, 

Cã prea mã fierbe-un cântec ºi-un prãpãd!

140 

BALADIERUL 


Pânã cobori, s-au delãsat de tot 

ªi decolteu ºi minte ºi breton. 

Capo di tutti capi, mafiot 

Mã-nalþ la rang frenetic de spion, 

Când rup cu dinþii firul de trifoi. 

Sã n-ai noroc de poalele vâlvoi, 

Cu câtã superbie ºi miraj 

Întredeschizi minunea,-ncât strãvãd 

Adâncituri de paradisuri dragi, 


Ce-aº mai adãuga decât nimic... 

C-o supradozã de curaj, ridic 

Ochii spre corcoduºul desuet 

ªi-n loc sã te înjur, mai bine-mi vãd 

De râvna mea depusã amanet, 


(CXIX) 

BALADA ÎNDOLIATEI REGINE ªI A 

CEREMONIILOR ÎN PODUL CU FÂN 

C 

C a Dumnezeu îþi strãlucea Bãrbatul! 

Treizeci ºi trei, cãlare-n ºa, de ani, 

A zidãrit cu mâini de-oþel Regatul 

De la Ocean la celãlalt Ocean! 

Veni o neagrã zi, cã-aºa-i din fire, 

ªi-alaiuri l-au bocit sub mãnãstire... 

De-aceea te întreb fãrã-anatemã, 

Ce cruce de crãiasã mi-ai fost mie, 

Cu patrafir, cercei ºi diademã, 

De n-ai habar în fân de meserie? 

Prea-þi fulgera în inimã pojarul, 

Când mã pândeai prin gene pe furiº 

ªi-abia acum te covârºeºte harul, 

Pe spate prãvãlitã în mãcriº... 

Ce-ntremãtoare altã boroboaþã 

Din lacrimi te-ar fi-nzdrãvenit la viaþã 

Mai jaf ca-mbrãþiºarea noastrã-ntâia? 

Cu ochii pezevenchi de bucurie, 

Cum, batã-te altarul ºi tãmâia, 

De n-ai habar în fân de meserie?

142 

BALADIERUL 


De drag ce-aduci nesãþios în poalã 

Nu cofãel de vin ori cozonac, 

Mã-apucã-un dor de lele, din urzealã 

De fraged borangic sã te dezbrac. 

Prea dedulciþi la piºichere fapte, 

Ziua-ameþim, dar scãpãrãm pe noapte! 

Miresme de raigras, pãiuº, firuþã 

Te cãftãnesc din plânsã vãduvie 

La rang sã te ridice, de mândruþã, 

Dar n-ai habar în fân de meserie! 

Degeaba cântã pe hambar cocoºii 

De-alarmã, s-o ia razna pãcãtoºii! 

Mai fã-te-ncoá, sã-ncingem încã-o datã 

Ciºmeaua de smântâni ºi iasomie, 

Fire-ar sã-þi fie binecuvântatã, 

Dar n-ai habar în fân de meserie! 

(CXX) 

BALADÃ CU RANG DE INVITAÞIE DE GALÃ 

ÎNTR-UN PLIC FRAGIL DE ALB 

O 

Ocazie cu totul specialã, 

În plic fragil de alb ca Polul Nord, 

Þi-aº scrie-o invitaþie de galã: 

„Din inimã, iubito, fii de-acord 

Sã mergem joi sau marþi de dimineaþã 

În cea mai gros de-nrouratã piaþã. 

Vom face rost, cum e sezonu-n floare, 

De vise proaspete, legate smoc, 

ªi-oricât ne lãudãm cu ziua mare, 

De-un pumn de stele, dacã-avem noroc. 

La braþ, pe la extatice tarabe 

Vom zãbovi, vom face un ocol, 

De-aici sã târguim în astrolabe 

Comete dulci c-un fel de peþiol, 

De-acolo, într-o halã de elitã, 

Oprindu-ne o clipã infinitã 

Sub fresca paradiziac de-adâncã, 

Sã cumpãrãm promisiuni din stoc, 

Prilej în sutien sã-ascundem încã 

Un pumn de stele, dacã-avem noroc.

144 

BALADIERUL 


În stânga, pãtimaºe galantare 

Cu pietre preþioase-oftând la piept 

S-or clãtina pe lipsa de picioare 

ªi ne-or momi c-un ecuson inept, 

O faþã distilând blând universul, 

Dar tragic tulburându-l cu reversul. 

Împovãraþi de-atâta gentileþe 

ªi bunãtãþi într-un bagaj baroc, 

Am da la schimb izvoare de tristeþe 

Pe-un pumn de stele, dacã-avem noroc. 

Apoi, în seara cât mai inimoasã, 

Cu vitejie ne-om întoarce-acasã 

Prea încãrcaþi de daruri ºi-uluire, 

Unde ne-aºteaptã în acelaºi loc 

Un pat încoronat pentru-o-ntâlnire 

C-un pumn de stele, dacã-avem noroc!...” 

(CXXI) 

BALADA PRIMEJDIOSULUI SUPLICIU 

ÎN SWING-UL SAXOFONULUI DE JAZZ 

C 

Când urlã valuri printre stânci sãrate 

ªi saramura fierbe într-un tuci, 

Zvârlind pe þãrmuri zeamã de lãptuci, 

Ne rãsfãþãm, de lene-ntinºi pe spate, 

Cu oboseala zilei în papuci 

ªi poezia nopþii în carate: 

Minunea de la Cana Galileii 

Preschimbã universul în bordel 

ªi-asediatã într-un pat rebel 

Pupa-þi-aº, fato, ce-ai mai scump, cerceii! 

Iar trupul tãu nebun de aºteptare, 

Cu-obrãznicia unui rut fatal 

M-absoarbe în infern ºi carnaval, 

C-aºa-i pârjolul, infinit de mare, 

Ba chiar, pe bune, providenþial 

Dintr-o aceeaºi cosmicã-ntâmplare: 

Acum, ºtiind ce-þi furã derbedeii, 

Bijuteria dulce, cu dichis, 

Cam unde-ascunzi intrarea-n paradis, 

Pupa-þi-aº, fato, ce-ai mai scump, cerceii!

146 

BALADIERUL 


Jãraticu-ºi dãrâmã edificiul 

ªi flãcãri tãvãlite-n mãrãcini 

Se sinucid puþin câte puþin: 

Întotdeauna goalã din oficiu, 

Dansezi primejdios, dansezi felin, 

Rãcneºti, decazi ºi-þi zvãrcoleºti supliciul 

La una dintre marginile Cãii 

Lactee, gemând pânã la extaz 

În swing-ul saxofonului de jazz, 


Într-o lehamite posomorâtã, 

Pânã spre ziuã marea se-ntãrâtã 

ªi adormim mahmur, dupã un chef 

Mãreþ, cu noaptea, stelele ºi zeii, 

Trântiþi pe lupanare de sidef, 


(CXXII) 

BALADA ÎNVÃÞÃCEILOR CU VREDNICIE 

ÎN MISTERELE PÃMÂNTULUI 

A 

A lbi, galbeni, violeþi ºi zdrenþuiþi, 

Pãmântu-ºi alãpteazã stânjeneii. 

Pe brânci, ne strãduim, rostogoliþi, 

Eu gol, tu goalã,-a fi învãþãceii, 

Adãugând la marea nebunie 

De-un ban miraj, de-o sutã frenezie. 

Sub anii ºi zãpezile de ieri 

S-a îngropat firuþa voinicoasã: 

Din poala dulce-a Mamei Primãveri 

Renaºte fraged iarba de acasã. 

Asupra mea, asupra ta se-asmut, 

Cu-nflorituri de pãpãdii solare, 

Dogorile dumbrãvii cu-aºternut 

Reînviat prin trudnicã vigoare. 

Setos de pândã, lacom de nãvalã, 

Ne-atrage-un demon, meºter în momealã 

ªi vrãji, de ne-ameþeºte înmiit: 

Din mãiestria lui misterioasã 

ªi dãrnicia fãrã de sfârºit 

Renaºte fraged iarba de acasã.

148 

BALADIERUL 


Nu ocrotesc în braþe vreun concept, 

O frumuseþe-abstractã, în idee, 

Ci bustul tãu real, cu ºolduri, piept, 

Apoteozã vie, de femeie, 

Crezând în nemurirea muritoare, 

Acum ºi-aici, tu, þigãnitã-n soare! 

Cu râvnã ne iubim: e un mister, 

De pãsãri, fluturi, nouri nu ne pasã, 

Pe când, sub noi, tãcând, din rãsputeri 


Bleg, dupã dragoste, se stinge floarea, 

Nu în pierzanie, ci-n jubilarea 

De mâine ºi poimâine-a altei vieþi. 

Mereu mustoasã ºi sârguincioasã, 

Fãrã bunãvestire din profeþi 


(CXXIII) 

BALADÃ ÎN CONTUL BÃNCII MONDIALE 

SAU CINE FACE TOÞI BANII 

S 

S ub rochia periculos croitã, 

Ca o pubelã de imperii sacre, 

Maestrã-n ºtrengãrii ºi simulacre, 

Freci la plimbare ºolduri de elitã, 

Cu-ntreg dichisul fãrã frontiere, 

Înºelãciuni, minciuni, fântâni cu miere, 

Atât de eruptivã-ncât vulcanii 

Par niºte tauri fleþi dupã coridã, 

Pe când ascunzãtoarea ta perfidã 

Picior peste picior face toþi banii. 

Ce-ar fi în contul Bãncii Mondiale 

Sã-þi cumperi o þâþânã la fereastrã, 

Un sutien de inimã albastrã 

ªi-un pat cu patru puncte cardinale, 

Cãci eu, în cârdãºie cu destinul, 

Nãuc de tine, îþi proclam vaginul 

Cel mai parºiv din lume, prin ºampanii 

Sãrbãtorit ºi-ncoronat aparte 

De geniile celor ºapte arte! 

Picior peste picior face toþi banii

150 

BALADIERUL 


Grãdina ta botanicã în floare, 

Unde pe-ascunselea cultivi dantele 

ªi alte baricade infidele 

Spre sãli de bal ca-n basme populare. 

Acolo-s labirinturi ºi maidane, 

Mocnite paradisuri subterane, 

Chemând la datorie donjuanii. 

Deasupra, o brânduºã carnivorã 

Cu exaltãri de nordicã-aurorã 

Picior peste picior face toþi banii. 

Rochia prea elegiac de scurtã 

Îþi inventeazã ºi buric pe burtã 

ªi reliefuri cu parfumuri stranii, 

Dar cel mai neaoº urdiniº cu funde 

Lasciv ºi combativ pândeºte, unde 

Picior peste picior face toþi banii!... 

(CXXIV) 

BALADA ULTIMEI PLIMBÃRI 

CU BENGOASA LIMUZINÃ DE ASPIRAT GAGICI 

D 

D e tot periculoasã ºi nãucã, 

Ce brav þi-asiguri de avarii sânii, 

Locul întâi în topul sãptãmânii!... 

Utopica, sã o numim perucã 

De flori impudice, în pielea goalã, 

Acoperã-o idee genialã, 

De-a-þi deraia la noapte încã-o datã 

Cu meºteºug picioarele feline 

Sub luna rãu famatã de ruºine, 

Batã-þi cerceii-obrazul sã þi-l batã! 

Ne place fuga într-o limuzinã 

De aspirat gagici, cu milioane 

Obraznice de molii din maidane. 

Amândurora pe parbriz cu finã 

Excentritate numele ni-l scrie, 

Apoi ºtergându-l într-o veselie. 

Aruncã-þi rufãria exaltatã 

ªi nebunaticã pe geam afarã, 

Iar mie smulge-mi blugii, aºadarã 

Batã-þi cerceii-obrazul sã þi-l batã!

152 

BALADIERUL 


Acuma, Doamne, dupã izbiturã 

În zidul beat, de var ºi cãrãmidã, 

Îngerii Tãi ne-ncântã cu-o splendídã 

Spre ceruri înãlþare ºi-aventurã. 

La orgã, unul Bach ceva de groazã 

Cu cât sublim prestigiu-oficiazã, 

Încât mai bine-ascultã resemnatã, 

Cã prea-mi repeþi aceeaºi întrebare, 

„Cum ne-au primit fãrã bilet de-intrare?”, 

Batã-þi cerceii-obrazul sã þi-l batã!... 

Nu-i Paradisul pentru noi, cu-oricâte 

Miresme în decoruri amãrâte. 

Ce-ar fi s-o mituim pe Sapho, iatã, 

Spre-Academia ei sã ne conducã, 

De tot zburdalnicã ºi zãbãucã, 

Batã-þi cerceii-obrazul sã þi-l batã!... 

(CXXV) 

BALADA CU ILEANA COSÂNZEANA ªI CELE 

TREI DORINÞE DE ÎNDEPLINIT 

P 

Plivind poiana doldora de flori 

Scornite cu-aiuritã migãlealã, 

Crini, margarete, clopoþei, bujori, 

Ileana Cosânzeana-adunã-n poalã 

ªi-i zice dintr-un cântec: „Ce-are baba 

La mare preþ, de-i urci la cer cu roaba?” 

Oricât pândeºte-n zarea cu molizi, 

Nici un cioban, nici urmã de cosaºii 

La pologit, doar scripcãraºi perfizi 

O fac pe lãutarii ºi nuntaºii. 

Mai ocoleºte-un moþ de muºuroi, 

Mai dã s-apuce fragi, dar dintr-o datã 

Cel mai râios ºi urâcios broscoi 

C-o sãriturã-o sperie pe fatã 

ªi veselul ei cântec: „Ce-are moºul 

La mare preþ, de-i urci la cer cu coºul?” 

„Mã-aruncã peste umãr de trei ori, 

Altminteri cum sã-ajuþi pe nevoiaºii, 

Rosteºte el, câþi te cinstesc de zor 

ªi-o fac pe lãutarii ºi nuntaºii?”

154 

BALADIERUL 


Prin aer, sprinten ºi rostogoliº, 

Ileana zvârle pe scârbos cu greaþã, 

De nimereºte-ntr-un mãrãciniº, 

Sã nu-l mai vadã niciodatã-n faþã, 

ªi cântã: „Ce-are moºul n-are baba, 

Pe fugã se-mprumutã ºi-ºi fac treaba!” 

Tufiºul înfloreºte-ncendiar 

ªi-un Fãt-Frumos îºi potriveºte paºii, 

Bâzgari zgornind prin ierburi, ºi bondari, 

De-o fac pe lãutarii ºi nuntaºii. 

„Prea mã invoci cu-ardoare pe-ntrecute, 

Divulgã-mi trei dorinþe, ori trei sute!” 

„Mi-ajunge una, de mi-o-ndeplineºti 

Cu întreitã sete, ca poznaºii, 

Când nori zurlii ºi ciocârlii cereºti 

O fac pe lãutarii ºi nuntaºii!” 

(CXXVI) 

BALADA ªTRENGÃRIÞEI CU MANDILÃ 

ªI SCOFIE ÎN FUMUL PARFUMAT AL CAFENELEI 

 

Î n zloata rece, ranã de cuþit, 

Ea tremurã sub nodul cu broboadã, 

Cerºind pe o aglomeratã stradã 

Sã cumpere icoane pentru schit. 

Luându-i mâna ºi-amândoi plouaþi 

Dãm fuga-n cafenea, arºi de nesaþ. 

Complici, în fumul parfumat ni-i leacul 

ªi în licoarea neagrã, cu caimace: 

Eu tac, dar ea deloc stângace 

Îºi soarbe ºtrengãreºte coniacul. 

Minunãþia unui bust fatal, 

Sculptat maiestuos, de catedralã, 

Pare Maria fãrã prunc în poalã, 

Încoronatã pe un tron regal, 

Cu nimb de transpiraþie ºi-argint 

ªi-odãjdii tãvãlite-n hyacint. 

Apoi, fãrã-ocoliº: „Mai mare dragul, 

M-aºteaptã stareþa la mãnãstire, 

Din dragoste sã stoarcem mântuire!...”, 

ªi-ºi soarbe ºtrengãreºte coniacul.

156 

BALADIERUL 


„În flori de pãducel cu meºteºug 

Ne îmbãiem cu simþuri hãmesite 

ªi ne iubim ca douã osândite 

La moartea vrãjitoarelor pe rug. 

Cu banii de cãdelniþã un snop 

Grozav de bice cumpãr la sex-shop 

ªi alifii în arta cu arþagul. 

Noaptea-n cearºafuri clocoteºte raiul, 

Ziua cu rugãciuni ne dregem graiul!”, 

ªi-ºi soarbe ºtrengãreºte coniacul. 

„În loc de Viaþa lui Iisus Hristos 

Sub pernã-ascund romanele, setos 

Marchizului de Sade, puºcãriaºul. 

Suntem jertfite, nu trãim cât veacul 

ªi-n Înviere dãm cu bobârnacul...” 

Bezmetic zloata bântuie oraºul 

ªi-ºi soarbe ºtrengãreºte coniacul... 

(CXXVII) 

BALADA REGINEI VREDNICE ªI JUCÃUªE 

PE UN REGAT TRIUNGHIULAR 

 

Î n mânã cu evlavie precum 

Cãlugãriþele Sfânta Scripturã, 

Mi-o þii ºi-o mângâi ºi-o sãruþi pe gurã 

ªi lacom sorbi lunaticul parfum, 

Pe când sperjur îþi gãuresc buricul 

ªi-agãþ un boucle d’oeuille ceva pericol. 

Mai jos, ca în romantice poeme, 

Se grozãveºte dulce ºi varvar 

Buchetul creþ de-ocnaºe crizanteme, 

Regino pe-un regat triunghiular! 

De lene-ntinºi pe patul nãzdrãvan, 

Tu rãsfoieºti un top de lesbiene, 

Eu te vrãjesc cu rugãciuni obscene 

ªi împreunã aruncãm un ban, 

Iar cine pierde face pe tãcutul 

Cinº’pe minute îndurând sãrutul. 

Când sã încep cu nãbãdãi nãvala, 

Cu ºase-ºapte tu câºtigi la zar 

ªi eu, învinsul, recunosc greºeala, 

Regino pe-un regat triunghiular!

158 

BALADIERUL 


Trântit pe burtã degetul înmoi 

În cea mai parfumatã cãlimarã 

ªi-þi scriu pe ºolduri versuri de ocarã 

Sã-mbãtrâneºti ºi sã ajungi bãboi. 

Îmi sai în cârcã ºi mã baþi, mãreaþã, 

Doar mi-or rãmâne vânãtãi pe viaþã. 

Dacã mã superi, pun pe tine briciul, 

Din florãrie sã-þi ciuntesc mãcar 

Cea mai zurlie buclã cu deliciu, 


În cele de pe urmã vânzoleala 

Gãseºte leacul ºi-ntãrâtã boala. 

Zvârlim la naiba jocul de-a asceza 

ªi amândoi încinºi pânã la jar 

Trecem la fapta luptei cu Geneza, 


(CXXVIII) 

BALADA FERICIÞILOR ADAM ªI EVA 

ÎN GRÃDINA DESFÃTÃRILOR 

G 

G rãdinã-a desfãtãrilor nãuce, 

Cu-abuz de utopii fãrã greºealã, 

Freci soarele în zori sã se usuce 

Cu ciocârlii de-esenþã muzicalã. 

Nimic nu-i veºtejire ºi impas, 

Nu se presimte nicãieri teroarea 

Din vârful blând al unui ac de ceas, 

Iar la-nãlþimea fiecãrui ram 

Nu-i pricopseala ei sã ºtie floarea 

Ce fruct oferã Eva lui Adam... 

Chiar Domnul în obsesiile Sale 

Îºi face socoteli câte pãcate-a 

Plantat cu fast livezii ideale, 

Din plin sã Le deguste voluptatea. 

Nimic nu-L vindecã de îndoieli, 

Nici stelele perfecte-n constelaþii, 

Nici crinii cu paloare de rimel, 

Ba se împovãreazã ca de-un blam 

ªi are zi ºi noapte revelaþii 

Ce fruct oferã Eva lui Adam...

160 

BALADIERUL 


Sã fie portocale ºi smochine 

În zemuri dulci cu-asupra de mãsurã, 

Ori sâni cu mere ludice ºi pline, 

Topindu-se zaharisit în gurã?... 

Prin iarba leneºã, dragii de ei, 

De-a v-aþi ascunselea ºi fãrã grabã, 

Îºi trag perdele-abrupte, de hamei, 

Jocul sã nu-l zãreascã nimeni, cam 

Fãcând cu ochiul semn oricui întreabã 

Ce fruct oferã Eva lui Adam?... 

Dar a-nceput acea derutã, când 

În tainã Domnul ºi-a grãbit mutarea 

O datã cu cocorii, emigrând... 

De-atunci se tot lãrgeºte-un gol infam 

ªi-uituc, paraginã pentru mirarea 

Ce fruct oferã Eva lui Adam!... 

(CXXIX) 

BALADA VECHII MAGAZII 

CU NEVINOVATE JOCURI ªI NÃZDRÃVÃNII 

 

Î n vechea magazie cu-uscãturi 

ªi flori de soc în saci de mohair, 

E un azil de noapte în delir 

ªi-o trândãvie pânã la huzur; 

Precum ne sfãtuiesc reþete-augure 

Din Critica iraþiunii pure, 

Ornãm pereþii cu fotografii 

De nuduri nebunatic de fierbinþi, 

Feluri de feluri de nãzdrãvãnii 

Scoþând grãdina raiului din minþi. 

Þãndãri, coroana ultimului þar 

S-a spart printre mãceºe în ceaun, 

Iar coliere-atârnã, de tutun, 

Pe uºa fãrã balama ºi var. 

Dã-mi sutienul cu rupturi barbare, 

Sã-þi liniºtesc printr-o îndemânare 

Sânii sãlbatici ºi primejdioºi 

De-atâtea-arome, pasiuni, dorinþi, 

Ba chiar impudic de neserioºi, 

Scoþând grãdina raiului din minþi.

162 

BALADIERUL 


Cu imortele palide-n obraz 

ªi ideale funii de ardei, 

La grindã snopi de cimbru ºi-alþi vreo trei 

De izmã lenevesc într-un extaz. 

Prin zãpãceala-alcoolului de varã, 

Închipuim pe sacii de secarã 

Nevinovate jocuri de copii, 

Pe cât de pofticioºi la rugãminþi, 

Pe-atât ne oferim bijuterii 

Scoþând grãdina raiului din minþi. 

Întotdeauna potriviþi în locul 

Cel mai prielnic sã ne ardã focul 

Fãrã promisiuni de-a fi cuminþi, 

Ne opintim cu zelul presupus, 

Inima-n flãcãri, poalele în sus, 

Scoþând grãdina raiului din minþi!... 

(CXXX) 

BALADA CURTEZANELOR ÎN LINIªTEA 

ªI NELINIªTEA TUTUROR VREMURILOR 

R 

R odnic tezaur, cu miraje rare 

ªi-abia-ncreþitã barbã de profet, 

Vãd între douã ºolduri statuare 

Originile lumii de Courbet, 

Extaz, rãsfãþ, nesaþ, belºug, supliciu 

Pictat cu frenezie ºi deliciu. 

De-aceea, când mi-aduc de voi aminte, 

Muze din basme de odinioarã, 

Ruºinea-adoarme, inima nu minte, 

E liniºte, neliniºte, e searã... 

Grecii-i spunea pe nume, Afrodita, 

Se tãvãlea cu-Adonis în pârjol, 

Zei ºi pãstori îi absorbeau ispita 

Izvorului de miere la subsol. 

Lais cinstea lui Diogene soiul 

De se-ncingea de voluptãþi butoiul. 

Sapho, maestrã de ceremonie, 

Întemeia cu inimã sprinþarã 

Întâia-Academie de orgie, 

E liniºte, neliniºte, e searã...

164 

BALADIERUL 


ªi Aspasii ºi dârze Messaline, 

Cu sânii tatuaþi de muºcãturi, 

Slujeau altarul facerii de bine, 

Ninon sub cardinalii în cãlduri, 

Lucrezia cu-otrava ºi-adulterul, 

Ecaterina explorând misterul 

Unui harem de-argaþi cu decoraþii, 

Pe cizme cu noroiul de la þarã, 

Înfierbântaþi de taurine graþii, 


Goi, pe Acropole, Serghei, poetul, 

Iradiind parfumuri lucifere, 

ªi Isadora îºi dospeau baletul 

Parºiv, al nopþii de iniþiere... 

Dupã scandaluri, alb sclipindu-ºi dinþii, 

Jura Madamme George Sand cã se omoarã 

De-amanþi cãzuþi în geniul suferinþei, 


N 

(131) 

N u-i o nevinovatã confidenþã: 

Îmi place-o uºã, una dintre toate, 

Întotdeauna scânduri parfumate, 

Sã o întredeschid cu inocenþã. 

Cafea pe rafturi, ºi lãmâi, smochine, 

Dar tocmai azi, în magica dugheanã, 

Aleg pe-ascuns, rãscumpãr o bananã, 

Cea mai zvârlitã ºi dositã bine. 

Nu ºtiu de ce, o datã-ajuns acasã, 

Furiº mã-ncui ºi-ngenunchez de fricã, 

La pândã cu-ochi mãriþi, cãci se despicã 

ªi cad fâºii de coajã tenebroasã, 

Când tu, din miezul de-aur ºi dogoare 

Rãsai c-o dulce lipsã de pudoare.

166 

BALADIERUL 


(132) (133) 

C 

Cãci dragoste, precum râvneºti sã ºtii, 

Se joacã-ntotdeauna-abil, c-un set, 

Cel mai ambiþios, cel mai discret, 

De fragede ºi dragi bijuterii!... 

Din fericire-l moºtenim ºi-avem, 

Prin seama unei mame grijulii, 

Natura, nu-þi destãinuiesc prostii, 

Acest frumos tezaur, ºi suprem. 

Pe-al tãu aratã-mi-l, dar cautã-l 

Oriunde vrei ºi poþi ºi crezi pe-al meu, 

Mai roditor ca floarea-n Empireu, 

Mai mândru ca-n furtunã un drapel, 

Iar fie doamna râvnã cu noroc 

ªi-mbelºugare, cã aºa-i la joc!... 

S 

S ã facem schimb de daruri: tu-mi aduci 

O zi ºi-o noapte în miniaturã, 

Cât sã încapã într-o picãturã 

De rouã ºlefuitã pe lãptuci, 

Sã bem cel mai nebun de-eretic drog 

ªi-ndrãgostiþi pe ºleau batã-ne vina, 

Sã ne-ameþeascã ticãlos lumina 

Ca-ntr-un tablou de meºterul Van Gogh. 

Iar dacã nu, beþi ºi rãutãcioºi, 

Sã transformãm în mãrãcini Scriptura, 

Apoi sã-i dãm prin paradis de-a dura 

Ca-ntr-un coºmar de Hieronymus Bosh. 

Cutremurat de darurile tale, 

Sunt un ceasornic fãrã ore-astrale.

168 

BALADIERUL 


(134) (135) 

C 

Cea mai ingenuã dintre-aventuri, 

Sã rãtãcesc îmi place, dupã chef, 

Pe trupul tãu cu-ascunse-arhitecturi 

ªi forme-edenice de relief. 

Coloane statuare, douã, lin, 

De templu-n soarele violator, 

Pe înflorate câmpuri, maci ºi crini, 

Genunchiul îndoindu-l, fac furori. 

Cu-o palmã protejez, de dor ºi drag, 

ªi-umbresc un snop cu spicu-ambiþios, 

Punând ca-ntotdeauna rãmãºag 

Cã-i mai frumos decât misterios. 

De-aºez deasupra un ibric de ceai, 

Dã-n fiert parfumu-a ºapte nopþi de mai!... 

S 

S unt croitorul, dupã cazier, 

Cel mai grozav de dus la balamuc! 

Pe masa de maestru cu bucluc 

O pânzã-alene pipãi, de mister 

Al sunetelor mult prea strãvezii. 

O fi þesut-o domnul Mozart, din 

Viori, garoafe, clarinete, crini 

De-urzealã-n muzicale-academii... 

Cu-ncredere mã-apuc, te rog frumos, 

Întâi sã-þi iau mãsura, inspirat 

De înãlþimea unde-au cutezat 

Sã-ºi urce sânii piscul pofticios, 

Apoi, dar ce sã mai însemne-apoi, 

Când numai voalul muzicii-i pe noi!...

170 

BALADIERUL 


(136) (137) 

D 

D e pominã în rangul de reginã, 

Precum Fecioara între pui de lele, 

Ori luna bãgãcioasã între stele, 

Hoþoaica mea e-un jaf de curviºtinã. 

În glorioase lupte rupem patul, 

Când punem la bãtaie meºteºugul 

Sã-aprindem cu obrãznicie rugul, 

De-i fulgerã de nãbãdãi regatul!... 

Miroase-a ºapte raiuri ticãloasa 

ªi mirodenii nãrãvite-n hoarde 

Mã iau cu-asalt, dau iama cu petarde 

Sã-mi pârjoleascã fãrã flãcãri casa. 

Nici Venus în ferocea ei putere 

Nu i-ar întrece-oftatul de plãcere!... 

P 

Pe vremea când ne sãturam c-un mãr 

ªi-l împãrþeam prin muºcãturi în douã, 

N-aveam rãspunsuri, aveam întrebãri 

O sutã fãrã nouãzeci ºi nouã. 

Vai ºi amar de-oricâte pãpãdii, 

Prea le-mpleteam ghirlande ºi coroane, 

Pe-asemenea zurlii bijuterii 

Plãtind nimic la preþ de milioane. 

Cu mult mai rãu, ba chiar cu mult mai grav, 

De maiestatea lor fãceam risipã, 

Iar dupã zboruri prea în sus, grozav 

Cãdeam înfrânþi arípã lângã-arípã. 

O prãbuºire nu era de-ajuns 

Atâtor întrebãri fãrã-un rãspuns.

172 

BALADIERUL 


(138) (139) 

S 

S ãrbãtorim la cina specialã 

Aniversarea-ndrãgostirii mele. 

În loc de diamante, cu migalã, 

Te rog, preparã-mi sandviciuri cu stele!... 

Fii fãrã nici o grijã, bãuturã 

Vom savura o rouã de-orhidee, 

Sã ne aducã-un zâmbet pe figurã, 

De ameþiþi pe ºapte cãi lactee. 

Mult mai târziu, în jurul orei zece, 

Suflând, vei stinge candela parºivã, 

Cãci nu e ºtrengãrie spre-a întrece 

Demenþa inimii, ba dimpotrivã, 

Sã celebrãm prin fapte ideale 

Secunda sacrã-a-ndrãgostirii tale!... 

C 

Când soarele cu pleoapele de miere 

Ocheºte-oraºul dis-de-dimineaþã, 

Deopotrivã zidurile-nvaþã 

Râsul ºi plânsul în conciliere. 

Infernul compromis de bârfe n-are 

Nãprasnice secrete sã ascundã, 

Pe când în bietul paradis abundã 

O plictisealã înduioºãtoare. 

Adânc nedumeriþi unul de altul, 

Ne scufundãm în marea zãpãcealã 

ªi-iubim pe rupte flora matinalã 

Cu fantezie inundând asfaltul, 

De unde cumpãrãm pe bani de pâine 

Un trandafir, dar numai pentru tine.

174 

BALADIERUL 


(140) (141) 

C 

Ce-i omul, întâmplare, accident 

Celest, enigmã a vieþii, ori 

Galacticã eroare-ntre erori, 

Trecutu-urcându-l pânã în prezent?... 

Preafericiþii-Adam ºi Eva nu-ºi 

Umpleau paharul cu-ntrebãri de-asceþi, 

Ci se iubeau cum numai tu mi-arãþi 

Doi fluturi zãpãciþi ºi jucãuºi! 

Dã-mi voie sã te ameninþ, ºi dã-mi 

O datã inima sã þi-o prefac 

Într-un incendiu-al florilor de mac 

Iar paradisul sã-l reînviem, 

Acum ºi-aici, pecetluindu-l c-un 

Prilej de pofticioase zburdãciuni! 

E 

E -o varã de construcþie solidã, 

Arºíþã din belºug la temelie, 

ªi cãrãmidã peste cãrãmidã 

Clãdind abuzuri în astrologie. 

De-azur, acoperiºu-abia transpare 

Printr-un vârtej de temeri furtunoase, 

Iar aeru-n livada cu-umblãtoare 

A fel de fel de-enormitãþi miroase, 

Mirãri, poeme proaste, sutiene 

De babã, mari, mai mari decât Sahara, 

Când strângi, ca de gorgoaze, din sprâncene, 

ªi te-aranjezi, fãcând pe domniºoara... 

N-ai vrea din cârpele cu-oribil nume 

Sã-ntind cortinã între noi ºi lume?

176 

BALADIERUL 


(142) (143) 

D 

D iliu dintotdeauna, ºi nepot 

Al spinilor de mãrãcini, buimac 

M-am rãtãcit ca primul idiot 

În coºul paradit, cu flori de mac. 

Mã ia-n rãspãr gândacul fanfaron 

Cu uniformã-albastru polismen 

ªi într-un cort mã-mpinge, cu blazon 

ªi-aprinse candelabre de polen. 

Cinstindu-te prin reverenþe-adânci, 

Sorbim cu inocenþã opium... 

De lene-ntinºi ca niºte-amanþi pe brãnci, 

Crunt mã-ngrozeºti din cãrþi secrete, cum 

Vor pune gheara pe-univers, precizi, 

Sinistrele imperii de furnici... 

P 

Preocupat, cu mâinile la spate 

ªi pasul grav sosesc la fix în garã, 

Aceeaºi orã-n fiecare searã, 

ªi numãr trenurile dezolate. 

Nu ºtiu ce-anume crede calendarul, 

Nu meditez în sala de-aºteptare 

La soarta într-atât pilduitoare 

A spiritului tutelar, acarul. 

La casele închise de bilete 

Nu cumpãr nici mãcar de-un ban tristeþe, 

Iar undeva un zid cu douã feþe 

Nu are uºa datã de perete. 

Cum nu cobori pe tocuri din vagoane, 

C-un gest salut ilustrele persoane.

178 

BALADIERUL 


(144) (145) 

P 

Prin sacrã mãiestrie de lemnar 

Îmi nãscocesc din scânduri sumedenii 

Un balamuc drogat de mirodenii, 

Prilej sã mã proclam colecþionar 

De scãri înalte, pânã sus, în cer, 

ªi-ncumetat cu-arhanghelii la trântã 

Sã þi-l rãpesc în seara cea mai sfântã, 

Nu ºtiu, pe stângul, dreptul, ca pe-un mãr... 

Mã satur prea puþin, rãmân flãmând... 

Mai dã-mi piciorul, buzele, o mânã 

ªi strania-adâncime de fântânã 

A ochilor trufaº iluminând... 

Din constelaþii simt orgia firii 

ªi-o Evã te vestesc, a omenirii!... 

U 

U nde-au cãzut uitãrii, ubi sunt 

Plãcerile din vremurile când 

Luai între douã degete, gustând, 

Frenetice tartinele cu unt? 

Ci unde-i timpul sacru, în ce rai, 

De-l plângi cu of ºi-l râzi cu vai ºi-amar, 

Dar fericita votcã din pahar 

Unde-a pierit pe veci, în ce guleai? 

Noaptea cu toate orele târzii, 

Unde-au fugit în joacã, sub ce pat, 

Ciorapii tãi, sã-i apãr de pãcat, 

Cei mai zburdalnici ºi mai strãvezii? 

Deci spune: ceasul unde s-a ascuns? 

Oriunde-o fi, nu dã nici un rãspuns...

180 

BALADIERUL 


(146) (147) 

D 

D ulceaþa în borcan, zaharisitã, 

Nici o aluzie n-a mai pãstrat 

Din falnicul cireº încoronat 

Cu galaxii ºi zodii de elitã. 

Dau mulþumiri destinului ºi þie, 

Cã apa-i capodoperã-n pahar 

ªi-o degustãm ca pe-o alegorie 

A hiperboreenilor gheþari... 

Nemaigãsind sublime subiecte 

De a tãcea, mã rogi, cu-adânc folos, 

Sã ne rostogolim prodigios, 

Reînviind acel dintre proiecte, 

În paradis, fragili, când amândoi 

Muºcând un mãr dam ceasul înapoi!... 

D 

D e jos în sus miºc degetul precum 

Maeºtrii mari ai scrisului frumos 

ªi caligrafiez de sus în jos 

Pe sânul tãu Om mani padme hum. 

Sculptura proslãvindu-i, de-abanos, 

Cu-ofrandele de miere ºi parfum 

Altarului mã-nchin aici ºi-acum 

Între-amândouã ºolduri, credincios. 

Azi patul þi-l proclam celesta mea 

Planetã cu oceane ºi furtuni 

În aerul mai limpede ca un 

Cristal de stâncã-ascuns pe undeva. 

Te rog, din naufragii sã mã-aduni 

ªi arípã fã-mã, iarãºi, de lãstun...

182 

BALADIERUL 


(148) (149) 

C 

Cãlare-n ºa pe-un brav Apollinaire, 

Cu paºii în buiestru franþuzesc, 

O turmã îmblânzitã pãstoresc, 

Care de care la bijutier 

Mai verigatã cu inele, cu 

Perlaþi cercei ºi diademe-n pãr. 

Pe fiecare dupã adevãr, 

De-o strig pe nume domniºoarã Lou!, 

Îºi potriveºte voalul deranjat 

ªi-uitând sã se trânteascã pe izlaz 

Se-apropie, îmi suflã în obraz 

Parfum de violete, demodat. 

De obosealã-ngenunchind puþin, 

Fâneaþa crudã o preschimbã-n crini... 

N 

N -ai vrea, desculþi ori numai în papuci, 

S-o punem fãrã fricã de-un furat 

Cireºe, tu ciudatã, eu ciudat, 

Cu greierii într-un amurg, nãuci? 

Sã ne prostim, ori sã ne-nchipuim 

Ca în copilãrie, cã avem 

Arípile deschise în tandem 

ªi-atingem toate marile-nãlþimi 

Vrãjitoreºti, regale ºi cereºti, 

De unde-alegem tandru atârnând 

Dupã urechi cerceii rând pe rând, 

Sã-þi dovedesc ce pot ºi cine-mi eºti! 

Acasã, reîntorºi din amintiri, 

Or fi cireºe sau nedumeriri?...

184 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

185 

(150) (151) 

C 

Citesc scrisoarea ta ºi-mi povesteºti 

Sublime aventuri la-nvãþãturã, 

Cum sutienu-n fapt e-o legãturã 

Între sãrut ºi sferele cereºti. 

Ascunzi frenetic în caiet amiezi, 

Dar mai ales extaz în buzunare 

ªi-un conþinut cu peisaje rare 

Sub rochia de-mi vine sã-aiurez. 

Când, în amurg, ciorapul þi-l dezbraci, 

Se-opreºte soarele de zãpãcealã, 

Iar ceasul gãrii face-n pielea goalã 

Bãi în furtuna cu-ochi elegiaci. 

Sã ne-ntâlnim în sâmbete corupte, 

Într-un ghiozdan sã ne iubim pe rupte! 

 

Î ncã-o etapã-a luptelor de clasã 

Va-nflãcãra succes dupã succes 

În revoluþie, dar mai ales 

În patul tãu cu faimã luminoasã. 

Numai de-o sfântã urã sã-avem parte, 

Asalturi sã ne zguduie din minþi, 

ªi insurecþii groaznic de fierbinþi 

ªi tãvãliri pe viaþã ºi pe moarte. 

Sub mari ºampanii, brav aiuritoare, 

Desfãºurate cu avânturi noi, 

Pe cei setoºi sã-i rãsplãtim, pe goi 

ªi flãmânziþi în vremuri de-nfruntare, 

C-un somn de pominã, ºi fãrã vise, 

Ca douã case cu obloane-nchise.

186 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

187 

(152) (153) 

P 

Perfect maestru în diversiuni, 

Un sân îþi ºlefuiesc nebun la toate, 

De nu-l încap o mie de carate, 

Pe când mãnânci cu-ambiþie cãpºuni 

Muºcate într-un stil tendenþios, 

Ca niºte perle pânã la trufie 

De-a rostogolul printr-o farfurie 

Cu zahãrul royal de vanitos. 

Mai rãsfoim pe-ascuns un manual 

Versat în delicioase maniere 

De-a lenevi, profundã-omagiere 

A paradisului primordial. 

Cu bibliografia studiatã, 

Ne-ntoarcem faþã-n faþã încã-o datã. 

 

Î ntotdeauna în laboratorul 

Muzeului de Arheologie 

Din radio rãzbate-o melodie 

Abia ºoptitã cu-ncetinitorul. 

Þi-aºez cireºe, cele mai zemoase, 

Pe ºtirbe cioburile unei oale 

De Cucuteni, pictatã în spirale, 

Dar tu mã-nfrunþi cu genele drãcoase, 

Când muºti flãmând, muºti desfrânat cu dinþii. 

Asediaþi de cãrþi mult prea savante, 

Ne adresãm prostii pasionante 

Spre gloria-academicã-a ºtiinþei, 

Ba-þi mai deschei doi nasturi la cãmaºã, 

Din sutien sã-mi dai încã-o cireaºã.

188 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

189 

(154) (155) 

D 

D intr-o gãleatã doldora cu lapte 

De var bea cel mai imperfect perete, 

Pe cãrãmizi inepte ºi inapte 

Sã-ºi tãvãleascã fascinanta sete. 

Brav, zi de zi preafericit nisipul 

ªi lemnul geluit cu nerãbdare 

Primesc dragi forme ºi-ºi preschimbã chipul 

În casa ta cu perne-ameþitoare. 

Prin vaze-adânci cu flori sãlbãticite 

Zburdãm frivoli ºi nu ne-ascundem graba. 

Incendiaþi de-obraznice ispite, 

În indiscrete-oglinzi se vede treaba 

Cea mai impudicã ºi scandaloasã: 

Ne odihnim cu coatele pe masã. 

C 

Cu ochelari de floarea-soarelui, 

De þi-aº citi ideile bruion 

Din câte-ascunzi dincolo de breton, 

Te-aº rãsfãþa c-o-njurãturã ºui, 

Cât eºti de-afurisit cameleon, 

Drapat într-un furou cu sâni fudui, 

Ca turnurile fastei cetãþui, 

De unde-þi place numai sã ordoni! 

Mai dã-mi sã-aprind, ori mai curând sã pup 

Poarta spre templul veºnic nesãtul, 

Pe când, asemeni þie, noctambul, 

Îþi rãvãºesc altarul ºi-l corup. 

De fapt, puterii tale mã dedic, 

Gol în supliciu ºi-aprig mucenic.

190 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

191 

(156) (157) 

A 

A mantul tãu, un boss miliardar, 

Te-asediazã cu-ochii revanºarzi 

În vila doldora de bodyguarzi 

Mãreþi ºi detectivi particulari. 

Noi, într-un automobil blindat, 

La bord cu legãturi prin satelit, 

Cotim pe-un drum de þarã pãrãsit 

ªi ne-afundãm ceva de speriat 

În umbrã de salcâmi ºi pãducel. 

Puri faþã-n faþã ºi destrãbãlaþi, 

Zvârlim la naiba blugii renegaþi 

ªi ne iubim pe flori de muºeþel, 

Ba încã-o datã mult mai furibunzi, 

Când þârâie mobílul ºi rãspunzi. 

B 

B ravi, fânãria de la marginea 

Livezii, hârbuita fânãrie, 

Noroc de noi c-o mai proptim cumva 

Cu vrednicie ºi mãrinimie. 

Din floarea-soarelui îi lustruim 

Un lampadar cu braþele-atârnate, 

Când greieri proºti ne scârþâie o sim 

/fonie ruptã de realitate. 

Pe martorii o fac, nemincinoºi, 

Cã zbenguiala noastrã celebreazã 

Grãdina desfãtãrilor de Bosch 

În cea mai aiuritã dupã-amiazã. 

Aratã-mi sânii ºi-om fugi în rai, 

Celestã cavalcadã fãrã cai.

192 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

193 

(158) (159) 

D 

D eloc ascunºi sub falsele pudori, 

Sã discutãm pe faþã, voiniceºte, 

Cum sutienul tãu, adeseori, 

Cu magnificienþã mã prosteºte. 

E-o perfidie a istoriei, 

Un ritual de ceasuri fãrã ace, 

Proiect înscris cu râvnã-n epopei 

De la-nvechirea vinului încoace. 

Noroc de crinii foarte libertini, 

Îºi mai permit ilogice dichisuri, 

De-þi vine-n preajmã sã le-adormi puþin, 

Dar tu ºi eu, dispuºi la compromisuri, 

Veghem, de nu mai ºtiu, de nu mai ºtii 

În sânul tãu ori în Eden mã-mbii! 

D 

d e-acolo ni se trage zãpãceala 

ªi zelul de-a iubi imaginar, 

Nevrednicul lipici de-abecedar 

Slãvindu-ne cu frenezie ºcoala. 

Dintr-o miraculoasã datorie, 

Pe-ascunselea-am tot fost iniþiaþi 

În Cartea sacrã-a sânilor bombaþi 

De noua-nvãþãtoare de-alchimie. 

Citim de-atunci ºi recitim poeme 

Anume dedicate ritual 

Acelui templu drag ºi senzual 

De prinþii cafenelelor boeme 

ªi ne jucãm de zodii mai presus, 

Ca sfânta Magdalena cu Iisus.

194 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

195 

(160) (161) 

C 

C u pãlãrie tocmai înfloritã, 

Cam ºtrengãriþã-n felul nimãnui, 

O întâlnesc în seara de elitã 

Pe domniºoara Floarea Soarelui. 

Cum n-a dansat nici dintr-o întâmplare 

Sub fardul transpirat la-ntâiul bal, 

Prea pariazã pe destin cu-ardoare 

ªi în iubitul supranatural. 

Mai are inepþii de poetesã 

ªi voluptãþi de înger pãzitor, 

De ºtie dupã nume ºi adresã 

În ceruri vaste fiecare nor. 

Dar fie numai pânã-n Carul Mic, 

Ce-ar vrea sã fugã ºi-altceva nimic! 

A 

„A ici sã scrii ce simþi, ce-auzi, ce vezi! 

Destul îi pasã ierbii, iar frunziºul 

ªi ghindele, fãcând pe-acoperiºul, 

Un vals danseazã, dar nu vienez! 

Cu ceafa sprijin fagul, sau greºesc, 

O fi stejar bolnav de-acea sfialã, 

Încât perversã ºi în pielea goalã, 

Mã hãrþuieºte, fleþul, sã-l iubesc. 

Ieri a fost joi ºi-þi place cum arãt, 

Azi este luni din zori pânã disearã, 

Deci cautã cu râvnã-n cãlimarã 

Dovezi de-a fi sau a nu fi poet!...” 

„Deja ºtiind cã nu-i sezon de mure, 

Ce s-admirãm în cuplu prin pãdure?...”

196 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

197 

(162) (163) 

D 

D in câte mi se-ntâmplã nu-nþeleg 

Nimic, sau eu am devenit nimic?... 

Cãzut în poala ta, mã reculeg 

ªi n-am putere ochii sã-i ridic. 

Te-apleci, þinându-mã în braþe, dar 

De unde zâmbetul mai protector 

Decât lumina unui felinar 

În beznã, când asupra mea cobori? 

Decad, secundã cu secundã, mai 

Bãtrân, mai jalnic, mai demoniac, 

De se transformã într-un putregai 

Cãmaºa mea cu stepe de bumbac. 

Eu mã-ngrozesc de ceea ce devin, 

Tu ca un sfeºnic luminezi, de crini. 

 

Î n cârjã îºi târãºte o ruinã 

Aproape arvunitã celor morþi, 

Pe bani puþini sub zdreanþa unui ºorþ, 

Cu sticla-n buzunar, de tescovinã, 

Dar de-o-ntreb scurt: „Te-ai drãgostit vreodatã?”, 

Pe loc se-ntâmplã-o tainã-n univers: 

Din pãmântii se-nsenineazã verzi 

Doi ochi de zeitate-ncoronatã. 

Cât ai clipi renaºte-a doua oarã 

Demonic sfâºiind cu dinþii-un mãr 

ªi-o cotropeºte-un zâmbet în rãspãr 

C-un râs cutremurând steaua polarã. 

Dupã-ncruntatul „Dracul sã te ia!”, 

Se-depãrteazã într-o cârjã-abia...

198 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

199 

(164) (165) 

D 

D e voluptate, în atelier, 

Mi-s degetele unse cu vopsele, 

O pulbere pe nas ºi-obraji, de stele, 

În rang ne-nchipuie, de zodieri. 

Modeste rame, scândurã de brad, 

Încearcã senzual sã decupeze 

Din valuri niºte alge ºi faleze 

Abrupte sub un albatros nomad. 

Dar ne-asumãm devastatorul ceas! 

Nici unuia nu ne-oferim rãgazuri, 

Ci dintr-o datã nouri ºi talazuri 

Dãrâmã-asupra noastrã în extaz 

Furtuni, zdrobindu-ne îmbrãþiºarea, 

Eu, agresorul cel mai rãu, tu, marea... 

R 

R ãstorni în iarbã, jos, pe margarete, 

ªi se rostogolesc familiare 

Trei mii de strãzi mai mult la întâmplare 

ªi-o cafenea, sã nu murim de sete. 

Mai straºnicã nu ºtiu minunãþie 

Decât valiza supraîncãrcatã, 

De unde-mi scoþi ca pe-o aristocratã 

Maºina ta, dar ce maºinãrie, 

Sã ne dãm mari pe ºapte bulevarde! 

Ce-ai zice sã mutãm de-aici hotelul, 

Iar luna, dacã vrem sã-i facem felul, 

O doborâm din cer în miliarde 

De verighete, cioburi, curcubeie, 

Ca tu sã mã sãruþi pentru idee!

200 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

201 

(166) (167) 

C 

C hiar Dumnezeu, chiar Buddha ºi preablândul 

Iisus, Messia Sfintelor Scripturi, 

Cu lãcomie-au degustat, muºcându-l, 

Fructu-adulat de zei ºi secãturi. 

Când noi o facem pe culegãtorii 

De mere coapte-n soarele nãuc, 

Voi sunteþi vijelia nopþii, zorii 

Cu gângurit, în geam, de guguºtiuc. 

Alunecând pe-arome nãzdrãvane, 

Ne tãvãlim prin raiuri cu polen 

Cât praful generos pe gramofoane, 

Cât fast pe munþii hiperboreeni, 

De nu ne dãm nici sã visãm rãgazul, 

Nici sã gândim în trânta cu extazul. 

B 

B lestem sã cadã pe piciorul tãu! 

L-aud cãlcând cu-arcadicii pantofi 

Supremul bine ºi supremul rãu 

Pe strãzi cu nume vechi de filozofi. 

Sã-i fie forma statuarã, dar 

Nicicum sã urce pânã în zenit, 

Pericol sã aprinzi canicular 

Un astru-anume foarte însorit. 

Sã þi-l ascunzi perfect într-un ciorap, 

Ca pe bijuterii sub cinci peceþi, 

Un fir sãrind, sã ai dureri de cap 

Azi, mâine, ieri ºi-oricâte alte dãþi, 

Sã îþi consult pe loc, de fericit, 

Piciorul coborât din infinit!

202 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

203 

(168) (169) 

 

Într-un parfum cu-armoarii decãzute, 

Ce-ar fi sã ne îndrãgostim total, 

Jucându-ne-ntr-un hal fãrã de hal 

La ora trei ºi ºaizeci de minute?... 

Þi-aº aplica pe sâni vechi etichete 

De vinuri cu lipiciul genial, 

Spre-a-i ridica la rang de carnaval 

Mascat ºi degustat pe îndelete. 

N-ai nici un chef sã mai aud elogii, 

Ci-ngemãnate ca-ntr-un ritual, 

Tãcând ºi netãcând esenþial, 

Mari gonguri, clopote, mari orologii 

În cerul inimii, interior, 

Zbor de-mpãcare îþi înalþã, zbor... 

 

În lanul pervertit, grâu printre maci, te 

Împiedici într-un spic ºi-mi cazi pe spate 

Dupã-obicei, de nu þi-aº recunoaºte 

Tertipurile privilegiate! 

Râzând, nu te-amãgi nici pe departe, 

Cã-ai fi-n vreun fel bacanta-acestor locuri. 

De-ncoronãri ºi chefuri nu ai parte, 

Iar despre mângâieri, numai pe-alocuri. 

Zburdãlnicie vrei, ºi acþiune! 

Ciorapii-arunci, ba chiar lãsând ruºinea, 

Ne dãm învinºi ca de-o diversiune 

ªi-aici, pe boabe, ne iubim în pâinea 

De toate zilele, sã fie-acasã 

Mai dulce, mai bogatã, mai gustoasã.

204 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

205 

(170) (171) 

L 

L umina unei stele ºi arcuºul 

Contrapunctând puþin polen de zestre 

Se-amestecã armonios cu-albuºul 

Mãnos din oul pãsãrii mãiestre. 

Dupã dospit, se-ntinde aluatul, 

Iar tu, deasupra, flú ºi împãnatã: 

Rimel, arome, ojã ºi ciudatul 

Ciorchine de cercei în ciocolatã. 

Cum nu-i aproape nimeni vinovat cã 

Are prin casã resturi dintr-o carte, 

Îþi ung fecund cu lãptiºor de matcã 

Sânii fãloºi, dar numai pe o parte. 

La focul fresh te-aºez, a patru fluturi, 

Pânã te rumeneºti printre-aºternuturi... 

S 

S ub muntele cu râuri în cascade 

ªi broderia-andrelelor de pin, 

Pantofi, ciorapi, furou, tot ce susþin 

Pe mine, unul dupã altul, cade. 

Jos liricul costum de curtezanã, 

Cea mai dilie-esenþã de nimic, 

De-mi scapã, mã abþin sã-o mai ridic! 

Nu-s o idee platonicianã, 

Deci fã ceva, aruncã-mi o privire, 

Încearcã-un pas, n-am coborât pe scãri 

Eterice ºi strãvezii din cer, 

Sã-aduc acestor clipe izbãvire, 

Ci-aº vrea credinþa-ntr-un pãmânt sublim, 

Aici e paradisul, când iubim!

206 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

207 

(172) (173) 

P 

Pe ziuã, de urechi þi-atârni ce vrei, 

Pãcate ºi-inventare infidele, 

Notificate-n versuri cât mai rele 

Sub modã popularã de cercei. 

În stângul, piatra scumpã-i dintr-un zid 

Al raiului de-origine divinã, 

O minunatã formã de ruinã, 

De-aceea se-ntrevede translucid. 

De lobul drept, cu armonie-agãþi 

Un curcubeu adânc, de promenadã, 

La solduri târguit, într-o cascadã, 

Pe jumãtate ori pe nici un preþ. 

Oricum ar fi cerceii, se-aud ºoapte: 

Ai ºi mai ºi bijuterii de noapte. 

P 

Precum Homer ne cântã-n epopeea 

Rãzboiul crinilor cu libidoul, 

Iubitei mele-i desenez furoul 

Cu sacre peisaje din Iudeea. 

Mai are-un trup legitim ca pãcatul, 

Cu-o inimã în formã de cãpºunã 

ªi-un dormitor febril, unde-i cãºúnã 

Sã scârþie a vechi tangouri patul. 

Formeazã-o parfumatã adunare 

De cuie foarte-nfipte în perete 

Colecþia-i de-amurguri ºi portrete 

Cu amanþii ei culeºi din flori anterioare, 

Precum ne pãcãleºte-n Odiseea 

Un alt poet, ori tocmai de aceea...

208 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

209 

(174) (175) 

C 

C e iarbã verde, inspiratã iarbã, 

De m-aº culca de-a buºilea cu ea, 

Pervers ºi euforic sã mã-absoarbã 

Bondarii bâzâind în cheia fa. 

Când umbra mea, de rea, împinge vântul, 

Melancolia crinilor inculþi 

Îºi dã-ntr-un mod luxos consimþãmântul 

Sã tacã-n oratoriul Proºti, dar mulþi. 

Cum a cântat-o somptuos poetul 

ªi-au tãvãlit-o hunii la asalt, 

Habar nu are iarba alfabetul 

Sã-l descifreze pe bãtrânul Walt. 

Polen ºi zaruri aruncând la noapte, 

Din lunã sã îmi cadã ºase-ºapte... 

 

ª i-albastre stânci, ºi streaºinã albastrã, 

De când a zãmislit-o Dumnezeu, 

De-albastrã ce-i, apasã-asupra noastrã, 

Tu, candelã-n genunchi, ºi-alãturi, eu. 

Þãrm alb ºi valuri albe-albesc în soare, 

Luminã-aprinsã jertfã ºi trofeu, 

Ce mare magicã ºi-amarã mare, 

Din greu vibrând ºi vâjâind din greu. 

Arºi de pârjol ºi de vânturãtoarea 

Furtunilor bãtuþi în ochi avem 

Un zbor de albatroºi ºi-o împãcare-a 

Mâniei Dona eis requiem... 

Eu nicidecum, doar tu eºti purtãtoarea 

De-ofrande sã se îmbuneze marea.

210 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

211 

(176) (177) 

C 

C ând pâinea-i scumpã de-o plãtim cu viaþa 

ªi-orice credinþã pare-o miºelie, 

Ce-ar fi sã ne iubim pe datorie, 

De-a rostogolul pânã dimineaþa? 

Abandonaþi total, fãrã trucaje, 

Doar greieri sã ne-njure la þambale 

Cu acordaj de-arome tropicale. 

Nemailuând în seamã sabotaje, 

Pahare subþiate de nesaþii, 

Mai nãtãfleþi ca niºte dobitoace, 

Pe nervi sã ne tocim pânã la pace, 

Cãci sânii tãi þin loc de decoraþii 

În bãtãlii pe vremuri câºtigate 

ªi triumfând, pe viitor, în toate! 

D 

D esigur, nici tezaure bancare 

Nici fresce, ori statui din Vatican, 

Ci altceva de-o falnicã valoare, 

ªtiu ce-mi doseºti de-a valma în ghiozdan: 

Castelul tãu cu ceruri de vacanþã 

Sub ceruri zugrãvite care mai 

De care într-o dulce-exuberanþã, 

Cum vicioºii se iubesc în rai... 

Brav, ne condamnã searã dupã searã 

În paturi ludice de protocol 

Sã ne dedãm a mie una oarã 

La pozne ºi rãsfãþuri fãrã-ocol, 

Cu-acea mirare de-unde pânã unde, 

Gol, cine-n sutienul tãu se-ascunde!

212 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

213 

(178) (179) 

L 

L ehamitea þi-e numai o-nscenare, 

Aduc o mie una de dovezi: 

Cu fulgerul din ochi mã curentezi 

Ca pe-un stejar trãznit la drumul mare. 

Dezbracã-te pe mal ºi fã,-ndrãzneaþã, 

Un drac de baie-n hora de argint, 

Cascadei ºi pãdurii mulþumind 

Cucernic, pãpãdia ei de viaþã! 

Vopseli, parfumuri, pudre ideale 

Se-neacã în ºuvoiul fãrã peºti: 

Acum, întinsã pe prundiº, priveºti 

Spre curcubeul arcuit ºi moale... 

Doar eu, într-un genunchi, aproape strig, 

Lumini cutremurându-mã de frig. 

C 

Ca într-o elegie sã intrãm 

În cafeneaua-aproape irealã, 

Din cele sfinte cu fervoare sã-mi 

Propui dulci leacuri pentru plictisealã. 

În flirtul pânã la esenþial 

Cu zahãrul prea tos într-o privinþã, 

Ai sâni de-a dreptul nespirituali, 

Cu toate-urmãrile de cuviinþã. 

Dar ce sã mai vorbim de sutien, 

Prea îl exportã-aceeaºi Doamnã Soartã, 

Sã-i însceneze îngerii-n Eden 

Spectacole de artã pentru artã... 

Decât mirãri, a mea, a ta, a mea, 

Sã ne sorbim tãcerea din cafea.

214 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

215 

(180) (181) 

 

Î þi tragi, de dragul soþului de-acasã, 

Respectuos din degetul subþire, 

Minunea verighetei cu safire, 

ªi-o legi de-un ram de salcie pletoasã. 

De cum arunci, sã-nceapã nebunia, 

Pantofii-ntr-un tufiº, la întâmplare, 

Ciorapii, sutienul, dã în floare 

Sub ºoldurile noastre-Împãrãþia 

Lui Dumnezeu cu ierburi desfrânate, 

Spre-a-i devora de foame cozonacii, 

Aici, pe fecioricã ºi-urda vacii, 

Morþi jumãtate, vii pe jumãtate! 

Bravi bãrzãuni ne-ndeamnã la ureche, 

Ori cete îngereºti de modã veche... 

S 

S pre carnea ta de ambrã, rãsturnatã, 

Cu raiul strâmt ºi-abia întredeschis, 

Unde pãtrunde punerea-n abis, 

Mã nãpustesc pe coate câteodatã. 

Tu mai ales pui la bãtaie smocul 

De flori sãlbatice, dospind nectar 

ªi-arome, pânã se-ntãrâtã jar, 

Eternul masculin sporind amocul, 

De buimãcim zburdalnica fâneaþã, 

Vaginul tãu mirabil ºi royal 

Arzând ca o cometã, marþial, 

Fie-nserare, noapte, dimineaþã... 

Nu ºtiu altar sã-l dogorascã focul, 

Ca între ºolduri, bate-le-ar norocul!

216 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

217 

(182) (183) 

O 

Ofrandã, Cartea cãrþilor prezice 

O cosmicã, o sacrã sãrbãtoare, 

Când intri ca un voievod cãlare 

În sanctuarul meu cu negre spice. 

Se-ncinge-n profunzimi de catedralã 

Pârjolu-eternitãþii feminine, 

ªi vinuri dau în clocot, ºi festine 

Descântã-o alchimie abisalã. 

Strigãm, cãdem, zburãm de bucurie, 

Plonjãm, ne bãlãcim în mãri lactee, 

Cu ochii torturaþi de curcubeie, 

Of, cea mai diafanã grozãvie 

A morþii, unde somnu-i legãmântul, 

Un leac din ceruri germinând pãmântul... 

D 

D upã-nserare tãvãleºti în joacã 

Lumina nopþii ca pe-un crud nãmete, 

Pierzând pantofi ºi rochie,-amanete 

Prin roiniþa c-un fel de promoroacã 

ªi-obrãznicie afrodiziacã. 

Cum nu-i bãgãm în seamã, pe-ndelete 

Ne iau cu asonanþe desuete 

Un milion de greieri în tãrbacã. 

Pe bust, cum ai rotirea-a douã dealuri 

Încununate-afabil fiecare 

Cu o înfloriturã-mbietoare, 

Sã le mãrturisim ce idealuri 

Solemne ºi-alte-avânturi ne frãmântã, 

În timp ce universul, totuºi, cântã...

218 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

219 

(184) (185) 

E 

E -o pasãre cu trei arípi ºi coadã 

Pãrând un fel de trenã abisalã, 

În loc de cioc, dã piscuri la ivealã, 

De munþi adânci, cu fluvii în cascadã, 

Când îºi ridicã pleoapele discrete 

ªi i se-aud neliniºtile firii, 

Dã glas la corurile omenirii 

Cu mii de-orchestre, tobe ºi trompete. 

Îºi face cuib, culege diamante 

Din semilunã, trandafiri din Marte. 

Gogind pe ouã, rãsfoieºte-o carte, 

Dulci droguri de-epopei halucinante. 

Cu puii, pânã zboarã ºi-emigreazã, 

Ciupeºte stelele de câte-o razã. 

C 

C e brav maestru în hoþomãnii 

Þi-i fi furat ca pe-o bijuterie 

Scrisoarea mea cu timbre de hârtie 

Din ezoterice tipografii? 

Se interzice sã expediezi 

Valori nedeclarate la ghiºee? 

Dar nici trei amãrâte Cãi Lactee 

ªi alte-o mie una de dovezi 

Sã n-aibe omul drept sã-ascundã-n plic, 

Nici mori de vânt, nici anotimpuri, dacã 

Aºa-i filozofia lui buimacã 

De felinar târâº sub Carul Mic? 

Acum tãgãduind ca niciodatã, 

Cumplit mi-e inima de-mpovãratã...

220 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

221 

(186) (187) 

E 

E ºti în laboratorul tãu de al 

/chimie cea dintâi magicianã, 

Pe nas, pe ochi, pe-obraz c-o nãzdrãvanã 

Vitrinã-a mãºtilor de carnaval. 

Talentul þi-l proclami, de melomanã, 

Bãtând castronul providenþial 

În ritm nãucitor de triumfal 

Cu ºapte linguri fãrã de prihanã. 

Dar cel mai savuros îþi place când, 

Luminã nobilã, cuptorul arde, 

În miez vibrându-i un quartet de coarde, 

Idile de arome înãlþând, 

ªi-n aer, de mirare, explodeazã 

Cãderi de îngeri infideli, de pazã. 

 

Î ntemniþatã-n turnul mai ales 

De fildeº, o-ndârjitã simfonie 

De Mahler sprijinã cu mãreþie 

Cupole strãlucite în exces. 

Simþim cum inimile noastre ard 

Ca niºte mieji aprinºi de galaxie 

ªi fac sã explodeze frenezie 

Din plin împodobitã cu hazard. 

În zbor interior, în zbor suprem, 

Sunt viu, cu fulgere ºi nebunie, 

Tu, între-arípi urcând, eºti vie 

ªi-n braþe unul altuia plonjãm, 

Iluminaþi de-acea euforie, 

Prea multã mie, infinitã þie...

222 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

223 

(188) (189) 

 

Î ntâi cu undiþe, oglinzi, cristale, 

Se pescuieºte o sirenã, ori, 

În caz contrar, cât mai stãruitor 

Se-oferã invitaþii speciale. 

Apoi se mângâie pe solzi, pe sânii 

Aproape-ntotdeauna ideali, 

Iar dacã nu, cu-acelaºi ritual 

Al palmelor, se ºlefuiesc hapsânii. 

Peºtoaica dupã carte preparatã 

Cu flori romantice, cu lumânãri 

Iradiind oricâte-exagerãri, 

Se savureazã lacom, dintr-o datã, 

Nemailãsând în inimã decât 

O drojdie de-a muri la infinit... 

N 

N -ai s-o gãseºti picior peste picior, 

Ci-ntâi ridicã stângul, fãrã teamã, 

ªi dreptul mai apoi, ca-ntr-o reclamã 

De statuari ciorapi, ºi sfidãtori. 

Cu-asemeni marº drãcos de-aerian 

Pe drept cuvânt mã calcã în picioare, 

Iar fusta ºi-o aruncã într-o stare 

De s-o boceºti de milã ºapte ani. 

Mai bine-aº tot lega-o fedeleº, 

Cu limbi de crin, dar cât e de fierbinte, 

Anapoda, zurlie, fãrã minte, 

Îmi va distruge patul, fãrã greº... 

Ce-i de fãcut ºi cum sã mã încred 

Într-o aducãtoare de prãpãd?

224 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

225 

(190) (191) 

 

„Î ntr-un faimos tablou o fascinantã 

Femeie-n pielea goalã,-un pic felinã, 

Cu doi bãrbaþi alãturi, dupã cinã, 

Înveºmântaþi la modã, nu-i amantã 

De lux la iarbã verde, ci-o-ntrupare 

Profundã a dorinþelor obscure…” 

Îmi spui ºi-n jur foºneºte o pãdure 

Ca în Manet, cu lac ºi bãrci precare. 

Pe haina mea te tãvãleºti, profanã, 

În cotul drept cu lene rezematã, 

Pe nas ºi-obraji cu-atât polen fardatã, 

Cât scuturi dintr-un fir de buruianã, 

Dovadã cã nu-mi eºti, orice s-ar spune 

De binevoitori, o ficþiune... 

D 

D e-aº fi cel mai fanatic fumãtor, 

Din prima razã, când se-aprinde farul, 

Mi-aº face-o scarã ca Ion Scãrarul, 

Scântei sã-ntâmpin, sus, de meteori, 

În cerul cu arome de tutun. 

Hip-hop dansând pe plajã, ºi tangouri, 

În pielea goalã ºi desculþi trec nouri 

În aºteptarea vastelor furtuni. 

Mai pofticios ca sfântul pomenit, 

Ating nostalgica desãvârºire, 

Þigara-n colþul gurii sã se mire 

De universul fãrã de sfârºit 

Al fetelor pe strãzi cu trotuare 

Plimbându-ºi paradisuri statuare...

226 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

227 

(192) (193) 

A 

A runci, rotind în aer, o valizã 

Pe pat ºi-ncepi sã-ndeºi la repezealã 

Ce vezi cu ochii, uºa-ntredeschisã, 

Castanii, teii, Banca Naþionalã 

Cu trotuarele ºi bulevardul 

Ca o eºarfã sub autobuze, 

Vitrine-adânci, cu manechine, fardul 

ªi argintiul tub cu ruj de buze, 

Cofetãria, vântul, norii, cerul 

Din parcul primãriei, cu fanfara… 

Nervos, trânteºti capacul, smulgi mânerul 

ªi pleci, târând prin gropi ºi bãlþi, povara... 

Eu desperat alerg, tu, desperatã, 

Dar gara-a dispãrut cu tine-odatã... 

C 

C u marea nu-i de glumã, cine vrea 

S-o-mbrãþiºeze, e-o femeie marea. 

Tãcerea, tihna ei mã-aruncã-n starea 

Feroce de-a-i respinge dragostea. 

În schimb, furtunile ºi mii de mii 

De rãsuciri mai mare desperarea 

Sunt numai niºte jocuri de-a splendoarea 

ªi nebunatice nãzdrãvãnii. 

N-am fost nici o secundã marinar, 

Nici algele nu i-am gustat, nici sarea, 

Nici nu i-am luat vreodatã apãrarea 

De-or fi hulit-o înecaþii, dar, 

Îmbrãþiºând-o, am simþit cum bate 

Din inimile ei nenumãrate...

228 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

229 

(194) (195) 

E 

E ºti prea aproape sã ne întâlnim, 

La numai o întindere de mânã. 

Din lipsa depãrtãrii ºovãim, 

Secunda prefãcând-o-n sãptãmânã, 

Dar ce frumoase vremuri au mai fost! 

Cu mari eforturi, prin corespondenþã, 

Amurguri fãrã rost ºi zori cu rost 

Prea îþi expediam din abundenþã. 

Absenþa te durea, a unui nor 

În alb peregrinând la întâmplare? 

Îþi trimiteam într-un colet cu sfori 

Un kilogram de umbrã cãlãtoare 

ªi ceasuri îþi sculptam, cu secundar 

Din raze de la paznicul de far. 

D 

D e unde-ai prins nãravul, dezbrãcatã 

Ca Eva din scripturi sã sprijini trunchiul 

Stejarului, abia-ndoind genunchiul?... 

Eu, inspirat ºi tolãnit pe-o cioatã, 

La ºase paºi, distanþã colosalã, 

Acum, când vãd cum mã sfideazã sânii, 

Cer ajutorul competent al mâinii 

Sã-i mai sculptez o datã, cu migalã. 

E-o misiune sacrã ºi-absolutã, 

Aºa cã nu-þi mai ridica piciorul, 

Ci-n mine preþuieºte Creatorul, 

Iar fluturii în amândoi salutã 

Cea mai superbã parte cu fervoare 

A unei vieþi deloc nemuritoare.

230 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

231 

(196) (197) 

D 

D egeaba-mi fierbi o sutã fãrã una 

De buruieni în oala de pãmânt 

ªi-o faci pe vrãjitoarea sau nebuna 

Cerºind rãsplatã-un strop de crezãmânt! 

Prea vrei sã te proclami o dãrâmare 

De-azururi abisale-asupra mea 

ªi rochia-þi ridici spre cingãtoare, 

De-mi tai genunchii, mã cutremuri ca 

Pe-un brad lovit nemernic de topoare... 

Tristan ºi-Isolda n-ar mai încerca 

Sã-absoarbã-acea sãlbaticã licoare 

ªi-nflãcãrarea mã convinge-abia 

Acum, vrãjmaºo, în ce vijelie 

De foc mã clocoteºti pe pirostrie! 

E 

E -o nebunie-atroce-a scufundãrii, 

Buimace fulgere de neluminã 

Îºi zvârcolesc de nu se mai terminã 

În moarte fascinaþia pierzãrii... 

Din prãbuºirea, una pentru toate 

Cãderile-n infern dintotdeauna, 

De nicãieri un orologiu bate 

Secundele, pe toate pentru una, 

Când nebulos renaºti din agonie... 

În ochii-ntredeschiºi cu-acea mirare 

De-eternã reîntoarcere o mare 

Tãcere ºi-inocenþã reînvie. 

N-aprindem lampa, obosiþi de-o joacã 

ªi împãcare paradisiacã...

232 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

233 

(198) (199) 

S 

S pre luminiº mã furiºez, nicicum 

Sã te pândesc la râu, în scãldãtoare... 

Pe când eºti una dintre cãprioare, 

Nu-s vânãtor, dar vina mi-o asum. 

Te judec aspru, bei cam hãmesit, 

Apoi loveºti, nervoasã, cu piciorul, 

Sã izgoneºti cât mai încolo norul 

De trândãvie-n apã oglindit. 

Pe-aproape presimþindu-mã, te-mbraci 

Pervers în piele de femeie goalã 

ªi-nfuriindu-þi sânii, dai nãvalã 

Sã mã rãpui în felul tãu dibaci, 

Iar dupã cea mai scurtã-alergãturã, 

În iarba-ciutei mã devori, cu urã... 

C 

Cu cât e-un colþ mai agitat ºi scund, 

Mulþimi de Cãi Lactee ºi-alte mii 

ªi mii de universuri de ascund 

Aici, în spaþiul strâmt al inimii. 

Finit ºi infinit pe-un mozaic 

De veri ºi toamne, ierni ºi primãveri, 

Munþi cu pãduri de brad din Carul Mic 

În Steaua Sudului foºnind pe cer 

ªi frigul, árºiþa ºi spiritul 

Dintotdeauna veºnic, mai presus 

De rãu ºi bine, plânsul îndestul 

Al vieþii, soarele scãzând spre-apus 

Încap în aprig pulsul, când iubeºti, 

Al unei biete inimi omeneºti...

234 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

235 

(200) (201) 

D 

D oream sã te prezinþi mai nu-ºtiu-cum 

La vernisajul de-artã planetarã, 

Aºa-ai creat o rochie de searã 

Prelungã, monahalã, oarecum 

Celest croitã, cu migalã, din 

Oceanu-Atlantic atârnând în cute 

Voluptuos de grele, prefãcute 

Spre poale în castele vechi pe Rin. 

La gât, eºarfã, Dunãrea destul 

De-albastrã te exprimã foarte bine, 

Sub broºa concentratã-n trei rubine, 

New York, Paris pulsând, ºi Istambul, 

Spre-a recunoaºte-n câteva cuvinte 

Minunea-acestor magice veºminte... 

A 

A i sânii într-atâta de nebuni, 

De nu încap cu magnificienþã, 

ªi-oricâte-anarhice previziuni 

În zeci ºi zeci spitale de urgenþã. 

Cu unghii la o mânã-alcãtuieºi 

O armã-esenþial de ucigaºã, 

De-i luminezi cu fulgere cereºti 

Ca pe-o nelegiuire sub cãmaºã. 

Când nu-s nici imprecaþii, nici lozinci 

În lupta fioroasã pentru pace, 

La ce-or fi bune celelalte cinci 

Cu ascuþiºuri ºi mai ºi dibace, 

Decât sã-i tatuiezi de-oricâte ori 

Pe magicii mei binefãcãtori!...

236 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

237 

(202) (203) 

C 

C um de-am uitat sã-nchidem norii, cerul, 

La infinit continuã-ntrebarea, 

Încât cumplit mã-apucã desperarea, 

Dar tu þi-aduni cu hãrnicie pãrul 

Cu nod abil în creºtet ºi nu-þi pasã. 

N-am încuiat nici uºa, nici lãstunii, 

Aºa cã toþi ne ºtiu, sau numai unii, 

Eu de nebun, tu-n draci de-ambiþioasã. 

Un fir, cinci mii, un milion de fire 

De iarbã-mbrãþiºaþi de-a rostogolul 

Am tãvãlit, plãtindu-ne obolul 

Numit când izbãvire, când nuntire... 

Ca o teroare-n suflet se depune 

Vinovãþie, jaf, amãrãciune... 

D 

D easupra þãrmului de piatrã-abruptã, 

Pe când ne sparg auzul obsedate 

Zvârcolituri ºi strigãturi de luptã, 

Te-mbrãþiºez ocrotitor din spate. 

E treaba ei de vijelie fãrã 

Puteri sã-ºi frângã-arípile-n pãmântul 

Sãtul s-o mai îndure cum desperã, 

Aºa cã noi, sub acoperãmântul 

Cu cea mai încruntatã-alergãturã 

De nouri câþi s-au rãzvrãtit vreodatã, 

Obraji ne-atingem ºi-absorbim pe gurã 

Amãrãciunea mãrii, vinovatã... 

Îngenunchind rafalã cu rafalã, 

Jaf ne iubim în ploaia colosalã...

238 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

239 

(204) (205) 

C 

Cu inima nebunã de legat, 

Zbãtându-se de nerãbdare-n piept, 

Mã îndârjesc la pândã ºi aºtept 

Sã mai aparã-un tren exasperat. 

Frânând cu-atroce-ntârziere, din 

Cireada de vagoane, scris pe ºleau, 

Mãnuºi, umbrele nu coboarã, sau 

Acei pantofi cu tocu-nalt ºi fin. 

De-a valma în puhoiul de temut 

Zãresc pe doamna nimeni, chiar pe ea, 

ªi ne-arãtãm ce-nseamnã dragostea 

Pe ochi, pe-obraji la modul absolut.... 

Abandonând bagaju-absent, la braþ 

Plecãm, cu umerii înaripaþi... 

P 

Prea am uitat de nevinovãþie, 

Când ne iubeam cu uºa descuiatã 

ªi lumea ne-apãrea de tot curatã 

Pe verde iarba din copilãrie. 

Dãdeam bacºiºuri foarte importante, 

Întins pe pâine-amurg sã se consume 

ªi beam din cãni pe fabuloase sume 

Bijuterii ºi crini cu diamante. 

Plãteam pe datorie ºi bravadã 

Nici zorii zãpãciþi sã nu revinã, 

Doar breasla greierilor sã-ºi susþinã 

O cât mai bramburitã serenadã... 

Prea ne pãrea iubirea inspiratã, 

S-o mai jignim cu uºa încuiatã...

240 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

241 

(206) (207) 

 

Î n egoismul meu exagerat, 

Pe-o sumã, ieri, transcedental de mare, 

Nu-þi mai divulg de unde-am cumpãrat 

Doar pentru mine un apus de soare. 

Prea-s hotãrât destinul sã-mi asum, 

Deci fapta mea iluminând profundã 

Voi lãuda-o încã de pe-acum, 

De câte-orgolii ºi greºeli abundã. 

Cu mâinile pe inimã promit 

În ceasu-universal schimbãri majore, 

Un foarfece de aur ºlefuit 

Sã mã-nveºmânte-n faste aurore, 

Trufia sânilor sã-þi cuceresc, 

Precum Iisus imperiul ceresc... 

D 

D egeaba-mi scrii ºi mã somezi: „Începe 

Curând spectacolul în toatã-amploarea...”, 

Nu trebuie sã vãd cu ochii marea 

Urcând ºi coborând, spre a pricepe 

Furtuna în grandoarea ei, furtuna. 

O inimã mi-ajunge cum se zbate 

Ca un ciclon de clopote-agitate, 

Mi-ajunge-o inimã, e prea mult una... 

N-au fost surâsuri între noi, ci urã 

Pe viaþã ºi pe moarte, jaf, demenþã, 

Foc, unde nu încape inocenþã 

O picãturã lângã picãturã... 

ªi încã-mi spui „Te-aºtept cu nerãbdare, 

Cãci fãrã amândoi, ce rost mai are?…”

242 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

243 

(208) (209) 

O 

Oricât mã copleºeºte supãrarea, 

Mari, geamurile-ntregului oraº 

Sunt ochelarii cei mai pãtimaºi 

Din câþi mi-i împrumutã întâmplarea. 

Pe-o stradã luminatã, cu statuie, 

Vãd cum te-aºteaptã cineva, nervos, 

De se dãrâmã viaþa mea pe jos 

Iar þie-þi bate inima în cuie. 

Mult mai târziu, în altã zi ceþoasã, 

Zãresc ºi-aud ºi simt deodatã cum 

Loveºte în fereastrã un parfum 

ªi-asupra mea nezgomotul apasã 

C-un fel anume de nãdejde, sã-þi 

Redau surâsu-ntr-un oraº mãreþ... 

I 

Iar pãrul tãu nervos e o grãdinã 

În zori imaginând un labirint 

Sculptat profund cu-agrafe de argint, 

De-o agresivitate femininã. 

Dã-mi voie împãciuitor sã-þi mângâi, 

Ori mai degrabã-obraznic sã mã joc 

Cu pletele-atârnând în stil baroc 

Ca niºte snopi, de sus în jos, de frânghii. 

O palmã ia-mi, sã-þi necãjeascã sânii 

Cu-atât mai zvãpãiat ºi indiscret, 

Cu cât ne defãimeazã-un brav poet 

Cã încã nenãscuþi ne latrã câinii... 

Demenþial de-ntinºi, ciorapii tãi 

Vibreazã pe picior, dupã-obicei...

244 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

245 

(210) (211) 

C 

Când marea-nnebuneºte, ce-aventurã! 

Furtuni ca o renaºtere-n dureri 

Îºi zvârcolesc, agitã cu bravurã 

Înverºunarea-agonisind puteri. 

Ascunºi dupã ferestre cu perdele, 

Freamãtã casa, tremurã sub noi, 

Pânã se rupe cerul din proptele, 

Iar patul ne devorã pe-amândoi 

Cu-atâta zvãpãiatã lãcomie, 

Încât erupem, explodãm suprem 

ªi-agonizãm înfrânþi fãrã simbrie 

ªi decãzând, pierim ºi înviem... 

De câte ori ne-atingem ºiretlicul, 

Tu eºti magia, eu sunt ucenicul. 

D 

D ulapul vechi, trei rânduri ºi parter, 

Expune jos, la uºa de intrare, 

Pantofii pânã la neantizare 

Boþiþi ºi rupþi, pe vremuri, de plimbãri 

Cum nu s-au pomenit în cartier. 

Ba singur unu-ºi mai aduce-aminte, 

Un domn cu cãrþi de poker dinainte, 

De rock-ul domniºoarei, sus, pe scãri. 

E scris cu nori nelegiuiþi pe cer 

ªi mari nãpaste pe pãmânt, cãci vine, 

Abia târºindu-ºi paºii de-azi pe mâine, 

Cu mãturoiul domnul gunoier 

ªi-n tomberon, de tocuri, la grãmadã, 

I-aruncã spre-o finalã escapadã...

246 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

247 

(212) (213) 

A 

A lunecã-ntru totul genialã 

O toamnã pe acoperiºuri ude, 

Abia-aþipind un imn de Buxtehude 

La clapele din nici o catedralã. 

Alãturi, sub umbrelã, pe-nserate, 

Ce-ar fi sã facem, braþ la braþ, ocolul 

Oraºului, el decimat în rolul 

De-ndrãgostit, noi fericiþi cum toate 

Gãleþile se metamorfozeazã 

În cupe mari, împãrãteºti, cu steme, 

De unde aurul din crizanteme 

Iradiazã razã lângã razã… 

Spectacolul continuã, de galã, 

Interpretat la orga pluvialã. 

N 

N u soarele în clocote, ci sori, 

Ce se-ntâmpla de strãluceau pe cer? 

Mult mai presus de-enigme, eu prefer 

Înflãcãraþi doi sâni scânteietori. 

S-ar fi topit planetele-n prãpãd, 

Dogorâtor neant, pe când aºa, 

În dormitorul drag mult mai ceva 

Ca paradisu,-ngenunchez ºi cred. 

E-un început de lume patul tãu, 

De chef cu nebuníi la infinit, 

Cu þãndãri prãbuºite buimãcit 

Din ultimul, pe hãuri, curcubeu... 

Oferã-mi sorii, ospitalier, 

Sã-i beau nesãþios, ca pe-un mister!

248 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

249 

(214) (215) 

P 

Pe rând cad frunze, frunze curg pe rând 

ªi-asculþi Missa Solemnis pânã-þi vine 

Sã lãcrimezi, planeta-mbrãþiºând 

Cu umbra-ngenuncheatã lângã tine. 

Pe ochi spãlatã, pe obraz, pe mâini, 

Eºti florãreasã, ori o toamnã vie, 

Minute, ore, zile, sãptãmâni 

Schimbându-þi înnorarea-n bucurie?... 

Mi-alegi o crizantemã, pe cea mai 

Nebun de ciufulitã ºi bogatã, 

Cum toate florãriile din rai 

În veci de veci n-au pomenit vreodatã!... 

Cât despre întâmplarea de-a cãdea, 

Ar fi de spus cu totul altceva... 

I 

I nvitã-mã luni, sâmbãtã, sau joi 

În labirintu-ascuns al vieþii tale, 

Sã bem bilete, gãri de trei parale 

ªi-aruncã-mã prin halte mai apoi. 

De ieri am rupt-o-n soartã pânã azi, 

Cred cãrþile de bune maniere 

ªi place unora sã-atotdespere 

Cã mi-o cârpeºti c-un singur ac de ceas. 

Sã-þi spun pe cinste ce pãrere n-am 

De sãlile mãreþe de-aºteptare?... 

Mã doare uºa lor, sau nu mã doare, 

Când nu sunt geamuri, cine bate-n geam?... 

De sete beau ce încã se mai poate, 

Plus toate trenurile-ntârziate.

250 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

251 

(216) (217) 

C 

Când unghiile dintr-o bãnuialã 

Þi le acuz de crime îndestule, 

Paharul tãu cu apã mineralã 

Promulgã, una dupã alta, Bule. 

Când infinitul mare al livezii 

Produce-un mãr cu maxime delicii, 

L-arunci muºcat în frafuria-amiezii 

Cu urme criminale de suplicii. 

Când liberi mai ales de obiecþii, 

Sãrim de la o simplã ºi impurã 

Discordie-academicã la lecþii 

În patul tãu sublim de la naturã, 

Freamãtã-adânci cearºafuri cu fervoare 

Ca niºte steaguri revoluþionare!... 

N 

N u cãuta-n filozofie miez, 

Când spargi o nucã-n douã semilune. 

Sã muºti un mãr ºi sã-l abandonezi 

E dreptul tãu la imperfecþiune. 

De câte ori citeºti neserios 

Pânã la sfert o carte serioasã, 

Simþi o durere undeva mai jos 

De preþul crizantemelor pe masã, 

Iar patul tãvãlit în flux-reflux 

O fi ajuns de mult la desperare 

ªi-acum o vinzi ca pe-alifii de lux, 

Cu etichete de-ntrebuinþare, 

Sânii de uns pe rând, aºa se spune, 

Cã-i înzestreazã cu agresiune...

252 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

253 

(218) (219) 

P 

Pe vremurile când, de fericire, 

Torceai garoafe pe un fus oral, 

Mã învãþai din Cartea de citire 

Cum sã-þi dezbrac furoul ideal. 

Acum, deja ajuns cel mai distins 

Expert în legendare sutiene, 

Dã-mi voie sã îngenunchez învins 

De sânii tãi brav tatuaþi cu scene 

Rãzboinice, cum n-au imaginat, 

Bãtãi cu perne ºi-alte proiectile, 

Aezii-acelui veac îndepãrtat 

În epopei, pe scutul lui Ahile. 

Febril te rog, dã-mi palmele ingrate 

ªi-elibereazã-i din captivitate!... 

 

Þ i-o spun cu-obrãznicie ºi bravadã, 

Cum niciodatã nu citeºti nimic 

Din multele prostii câte-þi dedic, 

Mai bine las cometa fãrã coadã, 

Ori desenez pe mutra semilunii 

Profilul tãu royal, dar cu mustãþi, 

Sã simþi ce-abominabil te rãsfeþi, 

Când amândoi o facem pe nebunii!... 

Din bunãtate-aleg dezavantajul 

De-a nu-þi întoarce zâmbetul pe dos, 

Tu, dimpotrivã,-ataci primejdios, 

De-a mai rãmas din mãr numai mirajul: 

Scrie-i pe coajã ce defecte ai 

ªi-aruncã-l înapoi, te rog, în rai!...

254 

BALADIERUL 


(220) (221) 

C 

Cum ne jucãm zurlii ºi-n pielea goalã, 

Eu, vrednicul ºtrengar, tu, ºtrengãriþã, 

Ce-ar fi sã te îmbrac în foi de viþã 

C-un strugure nãbãdãios în poalã? 

Nervoºi cã-ascunde scumpe teritorii, 

Sã-l devorãm bob dulce cu bobiþã, 

Sã nu se-aleagã nici o rãmãºiþã 

Din paravanu-edenic al splendorii!... 

Abia atunci, nebuni ca douã-ospicii 

Propuse pentru mondializare, 

Vom da publicitãþii cu fervoare 

Un catalog ingenuu de vicii, 

De imprimat în formã idealã 

De-a dreptul pe-aurora borealã! 

D 

D in câte-eºecuri am la îndemânã, 

Îmi construiesc în inimã o casã 

Prãpãstioasã, mai prãpãstioasã, 

A neodihnei smulse din þâþânã. 

Aici ascund pe cine vreau ºi-mi place, 

În primul rând pe tine, bosumflatã, 

Cã-þi scriu pe sâni, mereu sau câteodatã, 

Tot felul de nelegiuiri stângace. 

Tu ºtii sã ierþi ºi-mi dãrui pasiunea 

Capitulãrii-n faþa unui mare 

Festin, amestecându-mi în pahare 

Amãrãciunea cu amãrãciunea... 

Pe rugul tãu, de-ai flãcãri ºi mândrie, 

Aruncã-mã, sã ard cu frenezie.

256 

BALADIERUL 


(222) (223) 

A 

A prinsã pânã la refuz de-un sen 

/timent mult prea fierbinte pe planetã, 

E-o creangã-ntr-o livadã indiscretã 

Cu douã mere fãrã sutien. 

Nerãbdãtor le pipãi, le sãrut, 

Muºcându-le cu dinþii alchimia, 

De-mi satisfac zurliu bicisnicia 

Într-o luxurã de neîntrecut. 

Prea ºtiu cu-ardoare amândouã, cum 

Sã-ºi dãruiasã unui lacom miezul, 

Când toate poftele-ºi devorã Crezul 

Pervers de-nfierbântat la maximum... 

Se-apleacã-o creangã-atât de roditoare, 

Încât se-neacã-n proprie-atârnare... 

 

Î mpachetez oraºul mic ºi-urât 

În sclipitoare coli de celofan, 

Iar funda i-o înnod pe dupã gât, 

De-un roºu mãtãsos ºi nãzdrãvan. 

Îþi scriu pe panglicã „Iubito pen 

/tru tine” ºi mã-nec pe strãzi ca un 

Alergãtor în lipsã de-oxigen, 

Încã-un cuvânt de-ndrãgostit sã-þi spun... 

Cu punga urc pe scãri, etajul doi, 

ªi nãvãlesc în strâmtu-apartament, 

Sã-ntind pe masã, numai pentru noi, 

Cel mai fantast… cel mai fosforescent… 

ªi un sãrut grãbeºte-te sã-mi dai 

Pe-un megapolis pervertit în rai!...

258 

BALADIERUL 


(224) (225) 

 

Î n amãrâtã piaþã, ºi-obiditã, 

Pe-o masã de ciment, sau mortuarã, 

Zvârlit în lapoviþa planetarã, 

Zãresc un mãr frumos ca o ispitã, 

Mãr hãrãzit, ori numai ficþiune, 

Mãr de livadã hiperboreanã, 

Pe-alese sãrutat de-o fetiºcanã, 

Drag, dulce pânã la perversiune, 

Mirific, sferic, sacru, în putere, 

Mãr de muºcat zemos, cu toatã gura, 

Ferice de-mpãrþit cu-mbucãtura, 

Cel mai frenetic, roºu dintre mere, 

Milostivire de arome bune 

ªi reculegere în rugãciune... 

A 

A zi, în sfârºit, azi am primit scrisoarea... 

Deodatã-o fricã-amarnic de-uriaºã 

Sudoarea mi-o strecoarã prin cãmaºã, 

Ba îmi transformã-n panicã sudoarea. 

Prea dogorãºte, sau e-o gheþãrie 

Uºoarã, grea ca mii de nicovale, 

Iar toatã apãsarea se prãvale, 

Infernul sã mã-ngroape-n fierãrie. 

Cât mai departe-aº vrea sã fug, dar dacã 

Pe-Oedip iau martor ºi nu-nfrunt destinul, 

Nici mãrãcinul alegând nici crinul 

Nici promisiunea paradiziacã... 

Deci plicu-aºa se taie, cu migalã, 

ªi-o foaie scot, o foaie albã, goalã...

260 

BALADIERUL 


(226) (227) 

D 

D rãcoaico, sã petrecem într-un bob 

De strugure, cel mai brumat pe-o viþã, 

Zob sã ne buimãcim viaþa, zob, 

Tâlhar de pominã ºi-o tâlhãriþã! 

Flãmânzi, jaf de-nsetaþi, nelegiuiþi, 

S-o dãm la mama naibii de torturã, 

Din soarele mãreþ la-Austerlitz, 

Napoleon sã stoarcã-o picãturã 

În felinarele de carnaval, 

Pe creºtet cu coroane boreale, 

Sã bem extaz din globuri de cristal 

ªi semne strãlucind, zodiacale... 

De-þi place chelnerul, dã-mi un sãrut 

ªi vom plonja în cheful absolut! 

 

Î ntâi sã învãþãm abecedarul, 

Amãnunþita noastrã buchisealã, 

Dar pânã-atingem culmea idealã 

Nici cartea nu ne-ajunge, nici glosarul. 

În felul meu fãcând-o pe ºcolarul, 

Mã tulburã-o mirare-esenþialã: 

Ce cupã ai, sub sutien, regalã, 

De unde-mi torni, în picãturi, nectarul!... 

Cu zel, pe pat repar o-ncreþiturã, 

Sã parã cât mai sideral altarul... 

Pe un perete machiat cu varul 

Se-nsufleteºte-o magnificã picturã 

C-un joc de umbre-a douã braþe care 

De care-asupra mea devoratoare...

262 

BALADIERUL 


(228) (229) 

C 

Credinþa mea de intrã în impas, 

Brav înfloreºte necredinþa mea, 

Când luna-aruncã nourii-n extaz 

ªi-ºi dezgoleºte rotunjimi sadea. 

Nici prea deºtept n-a fost, nici prea tâmpit, 

Ci mai degrabã fluture-apostat, 

Cine mascat în crin a nãscocit 

Prosteasca-nvinuire de pãcat. 

Numai asceþii veºtezi au decis 

Sã-ascundã-ndrãgostiþii sub ocãri, 

Secãtuind fântâni din paradis, 

Iubirea prigonind-o pentru-un mãr 

Pãtruns cu dinþii proaspeþi, virginali, 

Un glob perfect, un mãr universal... 

 

Î ntâia oarã te-am vãzut, pardon, 

Cu frânele scrâºnind între picioare. 

Eram pe-autostradã pieton, 

Când limuzina, fãrã-exagerare, 

Gonea nebun, cu fugã de-avion... 

Ai hotãrât, mã rog, dintr-o sfialã, 

Sã-opreºti lângã-amãrâtul Cupidon 

Abia târºindu-mi paºii de-obosealã... 

Dupã un ceas, la hanul cu balcon 

ªi jar nestins în votcã nãzdrãvanã, 

Îmi onoram freneticul blazon 

De hoþoman iubind o hoþomanã... 

În slujba ta, ca dintr-un sacru-amvon 

Rosteam: Verweile doch, du bist so schön.

264 

BALADIERUL 


(CCXXXI) 

U 

(230) 

U n mãr pervers, din paradis furat, 

Rupt pe ascuns în douã jumãtãþi, 

Dupã mai multe semne-a eºuat 

În sutienul tãu cu bunãtãþi. 

Imaginez un fel de aluat 

Cu un cuprins extrem de imprecis, 

Trecând printr-o maºinã de tocat 

Oricâte imnuri ºi-epopei s-au scris. 

Într-o asemenea cremã unicat 

I-aº lustrui cu mâini de virtuoz, 

Sã-þi fie sânii buni de admirat, 

Ca soarele-n amurgul fastuos, 

Ba chiar, dacã-s furaþi din paradis, 

Sã-i savurez fãrã vreun compromis! 

BALADA VOLUPTUOªILOR ZUGRAVI LA 

ªCOALA DE NUDURI CU TERIBILÃ PATROANÃ 

D 

D e dragul ei musteºte portocala, 

Miroase universu-a scorþiºoarã. 

Madona Venus bântuie prin ªcoala 

De nuduri de o pominã-exemplarã, 

Ba crinii dedulciþi în pãgânie 

Cu-adâncã parºivenie-i îmbie 

Pe meºterii zugravi la tevaturã, 

S-o primeneascã de-oriºice zorzoanã, 

De sã se-ncreadã ca-ntr-o-nvãþãturã 

Cine-i în breasla dragostei patroanã. 

Giorgione-o frãgezeºte cu luminã: 

Pe-un grav cearºaf cu-ncreþituri ºi pernã, 

Un trup destins, de-o liniºte alpinã, 

Din efemer spre devenire-eternã 

În umbra dupã-amiezii aþipeºte 

ªi sânii-i smulg un zâmbet, ºtrengãreºte. 

De-o crede Cranach nimfã cam diformã, 

Boucher o place cât mai dolofanã, 

Prin carnea roz mãrturisind, enormã, 

Cine-i în breasla dragostei patroanã.

266 

BALADIERUL 


Bãtrânul Tiþian din vechi Veneþii 

O dezgoleºte-ncoace de perdele, 

Cu-obraji iluminaþi de-esenþa vieþii, 

Ca un poem frenetic de vopsele. 

Rubens pe noapte-mbatã zãpãcite 

Chermeze ºi sabaturi de-Afrodite. 

Manet preferã-o cinã în pãdure, 

Domni ºic, de cafenea parizianã, 

ªi-amanta goalã, explicând de jure 


Schiele-o gãseºte sacrã-ntre picioare, 

De-ajunge, în cãtuºe, la-nchisoare. 

Cu sufletul naiv ºi-obsesii stranii, 

Triunghiului de pãr fãrã prihanã 

Îi aflã,-abia murind, Modigliani 


(CCXXXII) 

BALADÃ ZVÃPÃIATÃ DESPRE IZBA CU 

ACOPERIª DE TRESTII ÎN VIFORNIÞÃ 

A 

A duc omagii funiei de ceapã 

Cu fudulie lângã fudulie, 

Bine’nþeles, ºi papurei de apã 

Din metafizica legãtorie, 

Cãci numai nerãbdarea mi te-aratã 

Cât eºti de fresh cu fusta prescurtatã. 

Ba mai probezi arhaica-aventurã 

Prin degete electrizându-þi pãrul 

ªi-ºi fierbe-aromele ibricu-n gurã, 

Când peste somnoroºi vibreazã cerul!... 

Pe-acoperiº, viforniþa în goanã 

Vânturã trestii, snop cu snop, flecare. 

Boemi ne hârjonim, trântiþi pe-o blanã 

De cãpcãun vânat dintr-o-ntâmplare, 

Doi nãtãfleþi de-o infinitã lene. 

Cu izba în balansuri prin troiene, 

O punem de-un bordel sub canonadã, 

Sorbi-þi-aº dintr-o þâþã somniferul 

Sperjur, cealaltã înºfãca-o-aº pradã, 

Când peste somnoroºi vibreazã cerul!...

268 

BALADIERUL 


Ori nu cumva îmi joci vreo boroboaþã? 

Primejdioase degetele tale 

Rebel sticlindu-ºi oja ºugubeaþã, 

Fac legea junglei printre portocale, 

Cãci, iatã,-mi dãrui una ruptã-n douã, 

Cu miez aprins ºi inundatã-n rouã 

ªi-aºa cârlionþatã,-ncât, deodatã, 

Îi devastez pânã-n rãrunchi misterul 

Stelar de flacãrã extaziatã, 


Jaru-a murit de mult ºi-ºi camufleazã 

Ciºmeaua de rãºinã sperioasã. 

Sub funii de-usturoi cu toþi cãþeii 

Legaþi la bot, acolo-i efemerul 

Cuib rustic sã-l rãstoarne derbedeii, 


(CCXXXIII) 

BALADA CU FALNICUL COCOª DE CUPÃ 

ªI BOCITOARELE ÎN MARE DOLIU 

P 

Pe vremuri, într-un car umplut cu flori, 

Se hârjonea de-a buºilea cu fete, 

Sub lunã linã, dupã cântãtori, 

Sulfinã, busuioc ºi margarete. 

Mult mai târziu, când revenea la vilã 

ªi cobora din Lancia virilã, 

Îºi îmbãia-n ºampanii scumpe soaþa, 

Apoi, în bucuria de-a sãrutul 

ªi zbenguitul pânã dimineaþa, 

Cine-i de vinã i se spune mutu’. 

Când Moº Cocoº bãtu pe ani optzeci, 

Primi trofeu o nouã limuzinã. 

Þinea-n ogradã, lângã stupi, dovleci, 

Ochioasã-n fustã scurtã, o vecinã. 

E-o bãnuialã, dar nici baba n-are 

De la vlãdica binecuvântare 

De-a plãmãdi bisericii prescurã, 

Cã la tustrei pãcatul li-i avutul: 

Prin zvonuri, ºuºoteli din gurã-n gurã, 

Cine-i de vinã i se spune mutu’.

270 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

271 

Dar într-o bunã noapte cãtre zi, 

Pârdalnica de joacã nãzdrãvanã 

Cu baba ºi vecina-n flori sfârºi 

În bocete, colivã ºi pomanã. 

Lângã sicriul craiului de cupã 

Douã vãdane ochii îºi astupã, 

Plângând mocnit sub colþuri de broboadã. 

Strãine, altele, pe dispãrutul 

Jelesc, ºi-aºa cum scrie în baladã, 

Cine-i de vinã i se spune mutu’. 

Doamne în mare doliu, jupânese 

Cu romaniþe-n braþe, preotese 

Cu busuioc în lacrimi, balerine 

Din alte vremuri bleastemã-absolutul 

Destin pe ºuºotite: „Ah!...Vai!...Cine, 

Cine-i de vinã i se spune mutu’!...” 

(CCXXXIV) 

BALADÃ ANUME DEDICATÃ PARADISULUI CU 

NÃSTRUªNICÃ PORTIÞÃ DE INTRARE 

N 

N oi n-avem bunã creºtere ºi ºtim 

Sã recunoaºtem fãrã ocoliºuri, 

Parºivi ºi lacomi pânã la sublim, 

Ce sumedenie de ascunziºuri 

Pline cu giuvaere abisale 

Gãsim sub rochii, sutiene, poale. 

Abia înoþi în spicele-efemere, 

E-un lan pletos, un lan iluminat 

De maci în candelabre-aurifere, 

Când ai un trup clãdit pentru pãcat. 

Ca un chefliu, arunci dintr-un picior 

Pantofu-ornat cu flori de mãzãriche. 

Nesperiatã de vreun vânãtor, 

Chiar dintre noi þâºneºte-o potârniche 

ªi þipi, de fricã ridicându-þi fusta. 

Uite,-n bretonul ciufulit lãcusta 

Pare un fel ciudat de jucãrie 

ªi-mi spui fãrã reproº: „Pe-orice bãrbat 

Îl mituieºti c-un damf de-obrãznicie, 

Când ai un trup clãdit pentru pãcat!...”.

272 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

273 

Desculþã ºi întinsã pe-un cearºaf, 

Cu fruntea în agrarã diademã, 

Pârãºti pe desfrânatul caligraf: 

Þi-a zugrãvit o nobilã emblemã, 

Unde piciorul nãrãvaº se-mbinã 

Cu celãlalt ºtrengar într-o grãdinã 

De-arome ºi-mi ºopteºti cu-nflãcãrare: 

„Aici maestrul a imaginat 

Spre paradis nãstruºnicã intrare, 

Când ai un trup clãdit pentru pãcat!...” 

ªi peste dãrãcite catifele 

Îmi plimbi o mânã cu intenþii rele, 

De hoþoman pus numai pe furat, 

Pânã-mi deschizi o poartã inimoasã, 

Cu frenezie de grãdinãreasã, 

Când ai un trup clãdit pentru pãcat. 

(CCXXXV) 

BALADA SCÃLDATULUI ÎN PLOAIE ªI A 

NEBUNATICELOR ZBENGUIELI 

 

ntunecatã zi, dar hãrãzitã 

Sã spargem, zãpãciþi, cutia milei, 

De unde ºterpelim de recuzitã 

Decorul stepei ºi al clorofilei. 

Nouri dospiþi cu ugere de soi 

Se prãbuºesc ruinã peste noi 

C-un fel oracular de bunãtate: 

Împiedicaþi de-a valma în mohor, 

Râzând ºi dezbrãcându-ne cu spor 

Ne hârjonim plouaþi pe sãturate. 

Apocaliptic, cerul se despicã 

În fulgere þâºnind pe nicovalã; 

Fãrã astâmpãr, pãsuire, fricã, 

Sãrim ca la scãldat în pielea goalã, 

Cu hainele zvârlite în boscheþi, 

Zdrobind sub tãlpi mãcriºul pãdureþ. 

Tu în genunchi, eu îndoit pe coate, 

Unul pe altul ne pândim felin, 

Apoi de-a rostogolul prin pelin 

Ne hârjonim plouaþi pe sãturate.

274 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

275 

O datã cu percuþia mãreaþã 

De tunete sclipind îngrozitoare, 

Îþi potrivesc, ofrandã din fâneaþã, 

Un smoc de margarete-ntre picioare, 

Dar tu, de-a naibii, c-un buchet vâlvoi 

De flori abia roºcate de trifoi 

Mã baþi drept mulþumire pentru toate!... 

În cimbriºorul tocmai potrivit 

Sã-l facem sacru loc de tãvãlit, 

Ne hârjonim plouaþi pe sãturate. 

Încolãciþi într-un acelaºi ghem 

Fanatic, ne topim, ne revãrsãm 

Pânã la stingerea fãrã puteri, 

Abia suflând, muþi, rãsturnaþi pe spate, 

Sub ultima fulgerãturã-n cer, 

Sleiþi, rãpuºi, plouaþi pe sãturate. 

(CCXXXVI) 

BALADA CASTELULUI SCULPTAT 

CU SUPERBIE DE MAGICA NATURÃ 

 

Î ntemniþatã-n blugii strâmþi ºi-albaºtri 

ªi-n noaptea ochelarilor de soare, 

Eºti horoscopul meu citit în aºtri 

Al celui mai smintit dintre sihaºtri 

În lumea treazã doar dupã-nserare. 

Cum universul între noi depune 

ªi desnãdejdi, ºi-otrãvi, ºi sfiiciune, 

Îþi scriu de ºapte mii de ori pe zi, 

De ºapte-ori ºapte mii pe sãptãmânã, 

ªi rugãciuni, ºi-ocãri, ºi nerozii, 

De fac cârcei pe suflet ºi la mânã. 

De-o fãrã-asemãnare-arhitecturã, 

Popoul tãu sculptat cu superbie 

Ca un castel de magica Naturã 

Are-armonii de bucurie purã 

ªi-adânci altare, de mucenicie. 

În blugii mei nãbãdãioºi din fire 

Pe-oculte cãi rãzbate-o îndârjire 

Poznaºã,-ncât parºiv ºi gând la gând, 

Turnul din Pisa decãzut pe-o rânã 

Deodatã se ridicã fremãtând, 

De fac cârcei pe suflet ºi la mânã!...

276 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

277 

Tu nu rãspunzi rãvaºelor precare, 

Dar în castelul cu perdele mate, 

Secretizând mistere ºi splendoare, 

Cine pãtrunde dragi interioare 

Moare sleit ºi stors de voluptate. 

Acolo forfotesc obscur dorinþe, 

Fulgerãturi, tenebre, umilinþe 

ªi primul clocot rãbufnit mãreþ 

Al inimii înflãcãrate pânã 

Se varsã-n bãtãlia unei vieþi, 

De fac cârcei pe suflet ºi la mânã. 

Din bluzã dezvelindu-þi panoplia, 

Continuã-þi perfid cochetãria 

Cu nebuneºti parfumuri la-ndemânã! 

Dã-þi blugii jos ºi-aruncã-mi în obraz 

Perversul sutien de pavoaz, 

De fac cârcei pe suflet ºi la mânã!... 

(CCXXXVII) 

BALADA CURATEI ÎNVÃÞÃTURI 

DESPRE ARTA LUNATICÃ A STRIPTEUSEI 

F 

Fãrã iluzii, fãrã deziluzii, 

Pânã la clocot m-a înfierbântat 

Fiica-ameþitoare-a mamei Rusii. 

Iluminat la minte ºi-mbãiat 

În inimã ca de-o fermecãturã, 

Votca mi-a dat curatã-nvãþãturã 

ªi buzele cu fast mi-a sãrutat: 

Cel de pe urmã sfanþ de necredinþã, 

Uimit ºi rãsfãþat ºi exaltat, 

Sã nu-l preschimb pe nici o pocãinþã! 

Întâi, numai c-o mânã, balerina 

În cer, de cornul lunii, s-a-agãþat, 

Frige-i-ar focul ºi bãtu-i-ar vina 

Arzoaica ºerpuire de-acrobat! 

Fulgerãturã cu fulgerãturã, 

Nouri cu miºcãtoare-arhitecturã, 

ªi-un blues nãuc, de orgã fermentat, 

Mã istovesc pânã la neputinþã 

ªi sparg încã-un pahar, cãci m-am jurat 

Sã nu-l preschimb pe nici o pocãinþã!

278 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

279 

Apoi, de sus, lunatic, dansatoarea 

Lanseazã-un sutien ºampanizat 

ªi-l prind periculos, îi sorb sudoarea 

De crin stricat, de crin asasinat 

Pervers în cine ºtie ce-aventurã, 

Dar dintr-o datã, în alergãturã 

De rock turbat, de rock înfuriat, 

Smuls de la ºold, solemn ca o sentinþã, 

Slipul se surpã, cade-extaziat, 

De nu-l preschimb pe nici o pocãinþã... 

Iubito, navighez prin bãuturã, 

Sunt sub cãmaºã-ocean de saramurã 

ªi-n loc sã-nnebunesc, îmi dau silinþã 

Izvorul tãu de vicii, înspumat, 

Cel mai devastator ºi devastat, 

Sã nu-l preschimb pe nici o pocãinþã! 

(CCXXXVIII) 

BALADA APRIGEI STRÃINE CU TIVURI 

LA ROCHIÞÃ ÎN BRAVUL TREN DE NOAPTE 

 

Î n trenul de Suceava – Bucureºti 

Stam singur pe-ntuneric în jegosul 

Compartiment cu zdrenþe nefireºti. 

Beznei în ciudã, desfidând mirosul 

De putrefacþie al gãrilor, 

Care de care mai înneguratã, 

Cu reveneala primãverilor, 

Alãturi, lângã mine, dintr-o datã, 

Cum dormitam, se cuibãri pripit 

ªi moale o rochiþã agitatã 

În noaptea-aceea fãrã de sfârºit. 

Mã-nghesuiau parfumul din cercel 

ªi coapsele cu flori de câmp în poalã, 

Când bravul tren pe ºine de oþel 

Fugea ºi zdrãngãnea fãrã greºealã 

De-i scãpãrau solar metalele. 

Ea-mi pipãia sudoarea sub cãmaºã, 

Furiº mototolindu-mi þoalele 

Cu deºuchere finã, de borfaºã, 

Eu mã lãsam de-a-ntregul cotropit 

De-o buimãcealã-a dracu’ de poznaºã 

În noaptea-aceea fãrã de sfârºit.

280 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

281 

Dârz inelarul ei cotrobãia 

Prin spuma lenjeriilor bãiatul. 

Cu moliciune,-un brânci pe canapea 

Mã rãsturnã, iar el, întãrâtatul, 

Da-n clocot savurându-i fiþele 

Cu mura nãvãlind din bluzã-afarã, 

Când împingea-agresoarea þâþele 

Într-o anume îndârjire-amarã, 

Sã-i sug rapace, sã-i frãmânt lihnit 

Balsamu-avar, de basm ºi scorþiºoarã, 


Nici nu se revãrsarã zorile, 

Când ea, strãina, strânse florile 

ªi tiv cu tiv la rochie, boþit, 

Îºi potrivi pantofii în picioare, 

Sãrind pe roua unei gãri stelare 


(CCXXXIX) 

BALADA ALTUI PARADIS CU DOI ENORIAªI 

NESERIOªI ªI DESCHEIAÞI LA INIMÃ 

P 

Prea serioºi, emfatici ºi-ncheiaþi 

Pe suflet la toþi nasturii solemni, 

Batem în cuie pasiuni de lemn 

ªi rãtãcim prin ceºtile cu zaþ. 

Hârºiþi fãrã ruºine în dezmãþ, 

Mai bine ne-ncropim alt paradis 

Muºcând intens din mãrul interzis 

Cu douã-mpreunate jumãtãþi, 

Sã ardem în acea minunãþie 

De-a fi esenþa-ardentului rãsfãþ, 

Încât ºi stânci inerte reînvie. 

Mult mai desculþi, mai sfinþi decât Hristos, 

Sã ne abandonãm în buruieni 

Celei mai nepereche dintre leni: 

Alt mãr, probabil stângul, savuros, 

Sã-l proclamãm la rangul venerat 

De Catedralã fãrã sutien: 

Þi-aº zugrãvi-o-n stil naiv ºi-obscen, 

Cum numai arta mea de apostat 

Mã-ncarcã de extaz ºi blasfemie, 

Moºind ceva de nemaiîntâmplat, 

Încât ºi stânci inerte reînvie.

282 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

283 

ªi cum pe locul unde ne iubim 

Mãrinimos planeta va-nflori 

Pânã-ntr-a mia ºi a suta zi, 

De-atâta fast ºi-atât belºug, sã fim 

Neserioºi, impudici, descheiaþi 

La inimã ca niºte crini tembel 

De-mpovãraþi cu-arome ºi rimel! 

Magna cum laude suntem titraþi 

În dragoste cu multã vrednicie, 

Ba chiar de Dumnezeu înnobilaþi, 

Încât ºi stânci inerte reînvie!... 

Ca doi nudiºti, nici unul ideal, 

Ba chiar desculþi la ceremonial 

ªi sfinþi în paradis fãrã simbrie, 

Ni-i sufletul în fiecare clipã 

Incendiat arípã cu arípã, 

Încât ºi stânci inerte reînvie. 

(CCXL) 

BALADÃ POFTICIOASÃ CU PROVIZII 

DE POMINÃ ÎN PATRU ANOTIMPURI 

C 

Când îmi refac provizia de varã 

Cu secete de-nnebuneºte roua, 

Îþi târguiesc, ce-i drept, la mâna-a doua, 

Un sutien solemn de mã omoarã, 

Pe sânii câºtigaþi cu-ornamentaþii 

La case-extatice de licitaþii. 

De-obrãznicie îþi pictez tavanul, 

Nuduri parºiv scornite prin vopsele, 

Cine pe cine-iubeºte dãm cu banul 

În aºternutul tãu de ºapte stele. 

Când îmi refac provizia de toamnã, 

Neinspirat adun cu precãdere 

Recolta paradisului de mere 

Deloc nefastã, ceea ce înseamnã 

Frunze picând aiurea, ploi boeme 

ªi-al dracului dezmãþ de crizanteme, 

Dar cea mai zãbãucã ºi drogatã, 

Cât mii de ameþite cafenele, 

E-o altã floare, fleaºcã încã-o datã 

În aºternutul tãu de ºapte stele.

284 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

285 

Când îmi refac provizia de iarnã, 

Întâi, negustoreºte, la tarabã 

Tocmesc un crivãþ pus frumos pe treabã, 

Scandaluri, pozne, bârfe de lucarnã. 

În cinstea lui, pe focul unei cioate 

Dã-n clocot un ibric ºi jumãtate, 

Meºter ilustru la stârnit vedenii: 

Bravi spiriduºi cu mãturi infidele 

Rostogolesc de-a valma mirodenii 


Refac provizia de primãvarã 

Cu jenã mai degrabã princiarã, 

Fãrã sã-nscriu pe-o paginã de-agendã, 

Cum ne-oferim în formã de castele 

Nouri cu-orgii ajunse de legendã 


(CCXLI) 

BALADA PICIOARELOR TALE CU RANGURI 

ÎN MISS BIKINI WORLD 

C 

Cu ochii te dezbrac, impertinent! 

Fãrã, pe stradã, rufele fatale, 

Când le zãresc mergând incandescent, 

Încep ºi se terminã, criminale, 

De la origini pânã în prezent 

Picioarele-amândouã ale tale! 

Celebru ca o firmã de-alcool, 

Încoronat în topuri de elitã, 

Te rog, mai dã-mi-l încã-o datã mitã, 

Prinþesã belalie de Cour Gaulle! 

În tot ce au nãvalnic ºi rotund, 

Cu palma mea de-unícã folosinþã, 

Pe bust urcioare, þâþe de Korund 

Þi-aº rãsfãþa cu poftã ºi-umilinþã. 

Ba încã am tãia-o furibund 

Cu feluri de-nteþitã sârguinþã, 

S-o punem dimpreunã de-un pârjol 

ªi bând unul din altul coniacul 

Sã ne bezmeticim de moarã dracul, 

Prinþesã belalie de Cour Gaulle!

286 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

287 

Þi-aº cumpãra un kilogram de crini, 

Dar lasã la o parte fandoseala, 

Invitã-mã la noapte pe deplin 

Sã radem de pe lunã tencuiala, 

Iar praful sã-l ascundem clandestin, 

De tot sã ne devore zãpãceala, 

Apoi ºampania de protocol 

Sã te arate cât eºti de mãreaþã 

La cheful florãreselor din piaþã, 


În zori, peºin, o datã cu-nvierea 

De sub teroare, unde curge mierea, 

Despãgubeºte-mã pentru viol, 

De nu, mã plâng Justiþiei Divine, 

Cã ne iubim nebun cine pe cine, 


(CCXLII) 

BALADA PAªNICEI LENEVIRI PE ROGOJINA 

ÎMPLETITÃ PÂNÃ LA DESTIN 

B 

B rav tolãnitã pe o rogojinã, 

Miroºi a zahãr ars ºi tuciuriu, 

Boare de ambrã dulce, ori smochinã 

În prãvãlia unui cafegiu, 

Balsam mai proaspãt ca un mãr abia 

Muºcat cu pofta de a sfâºia, 

Parfum mai somnoros ca patefonul 

În râvna ta cu termenul redus, 

Când studiezi pe brânci Decameronul 

ªi paºnic leneveºti cu fundu-n sus! 

Iar dedesubt, pe rogojina moale 

ªi împletitã pânã la destin 

Cu flori banale, flori provinciale, 

Condamni la terciuire doi ciorchini: 

Dintr-unul îmi oferi sã beau cãpºuni 

Cu lapte-n patul unde faci minuni, 

Din celãlalt îmi dai s-absorb delicii 

Primejdioase pânã la refuz, 

Dar iatã, eu te-ademenesc cu vicii, 

Tu paºnic leneveºti cu fundu-n sus!

288 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

289 

ªi mai ascunzi ceva cu precãdere 

Sub un tufiº pletos, cu rãmuriº 

Cârlionþat pe un hârdãu cu miere: 

Acolo-nfierbântatul urdiniº 

Mã-ndeamnã la elogii ºi pãcat, 

Aºa cum nimeni nu m-a îndemnat!... 

Tocmai de-aceea te-aº ruga, primeºte 

Încã-un omagiu cu polen difuz 

ªi-ngãduie-mi sã intru ºtrengãreºte, 

Când paºnic leneveºti cu fundu-n sus! 

Abia de se întâmplã aprobãri 

Dupã-un puhoi de rugãciuni la cer, 

Dar pânã-atunci ca un profet patetic 

Ridic un deget ºi proclam J’accuse!, 

Pe când tu, ignorându-mã ermetic, 

Ce paºnic leneveºti cu fundu-n sus!... 

(CCXLIII) 

BALADÃ PENTRU LAUDA ACELEI MINUNÃÞII 

CU NUME FOARTE DE RUªINE 

C 

C ãci am gãsit-o pe-un drumeag de þarã, 

Drum de pãmânt mergând spre-aracii viþei, 

Într-un belºug seral de primãvarã, 

Ceva-aromat ca floarea tãmâiþei, 

Ceva pierdut de vreo nevastã-n grabã, 

Ceva ce nu-i nici faguri, nici podoabã, 

Minune cu-urdiniº mai mare dragul, 

Când face câte-un pocinog de bine: 

Chiar pãgubind, câºtigã rãmãºagul, 

Dar are nume foarte de ruºine... 

Sub un eteric înveliº de funde 

Extaticã asupra de splendoare, 

Cu multã-ademenire se ascunde, 

Spioancã despuiatã pe cãrare, 

Sã mã atace cu delicateþe 

ªi scandaloase jocuri sã mã-nveþe. 

Sârguincios, mã las prizonierul 

ªi îi absorb scâncelile feline, 

Pânã invocã printr-un þipãt Cerul, 

Dar are nume foarte de ruºine...

290 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

291 

O fi pierdut-o doamna preoteasã, 

Cã prea miroase-a biblii ºi icoanã, 

Ori dimineaþa când pleca de-acasã, 

Vreo liceanã-agrest de nãzdrãvanã, 

Sau noua domniºoarã vrãjitoare, 

Pândiþi-o noaptea, goalã, pe rãcoare, 

Ori florãreasa împãrþind buchete 

La preþuri dulci, suave ºi blajine, 

A cui o fi, de-emanã-atâta sete, 

Dar are nume foarte de ruºine?... 

Decât sã nu gãsesc nici dezlegare, 

Nici fluturi de rãspuns la întrebare, 

Mai bine-i pianotez claviatura 

ªi o iubesc în clipe clandestine, 

Dând-o prin suflet cu polen de-a dura, 

Chiar de-are nume foarte de ruºine!... 

(CCXLIV) 

BALADA UNELTEI CU BELªUG ªI FRÃGEZIME 

PÂNÃ LA ZÃDÃRNICIE 

V 

Vrei sã o pipãi ºi sã urli „Este 

În locul sacru, unde însuºi Domnul 

O pârguieºte-o datã cu nesomnul 

De-a plãmãdi fãloasa ei Poveste?...” 

Aºa cum ne binevesteºte unul 

Profetul Creangã-n deºucheri preabunul. 

Aduce numai mulþumire-n casã 

ªi-i mândrã fãcãtoare de minuni, 

Mãnoasã, fragedã ºi voinicoasã 

Unealtã cu belºug la nouã luni. 

Pe-un alt hapsân de nuduri favorite, 

Narcise, Violete, Margarete, 

Îl fascineazã ierburi proxenete 

ªi maci cu-ovare crâncen înroºite: 

Craidon de lupanare pãdureþe, 

Priap se tãvãleºte pe fâneþe. 

Într-un extaz de vinuri surpãtoare, 

Bacante învrãjbindu-ºi sâni nebuni 

Îi pârjolesc din splendidã-ncântare 

Unealta cu belºug la nouã luni.

292 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

293 

ªi Michelangelo bogat în lauri 

Cu dalta înfloreºte fãrã grabã 

În marmurã lui David o podoabã 

Cu strãlucirea zorilor de aur, 

De arde-orice femeie-n bucurie 

Dogoritoare, nupþialã, vie, 

Ca banii, doi, ai pungii sã-i topeascã 

În alchimia-acelui lucru bun, 

Însemn de-esenþial dumnezeiascã 

Unealtã cu belºug la nouã luni. 

„Este!”, rãcnesc din rãsputeri neveste, 

Dar pe tãcute ºi-ndârjite, peste 

Cearºaful de manevrã, unde un 

Maestru-al somnului ºi trândãviei 

Filozofeazã: „Ce zãdãrnicie-i 

Unealta cu belºug la nouã luni!...” 

(CCXLV) 

BALADA STÂLPILOR DE AUR CU DEVOTAMENT 

ÎN TEMPLUL DOAMNEI VENUS 

P 

Poeþi petrecãreþi ºi pofticioºi, 

Frecându-vã prin râºniþi frenezia, 

Iubeþi, dar niciodatã pãcãtoºi, 

Craidoni ºi pehlivani de-a ghiduºia 

În Templul Doamnei Venus cu-abnegare, 

Vã proslãvesc, stâlpi magici de savoare 

Ai raiului cu-arome de bordel, 

Sã cadã peste voi ca o rãsplatã 

Blestemãþii cu bahice-osteneli, 

Din Carul Mare când lipseºte-o roatã!... 

Cu-obrajii-mbujoraþi între cercei, 

Prin dansul degetelor, curtezana 

Un zbor imitã, alb, de porumbei 

În poala Sfântului Vatsyayana. 

Tocmai dormind cu sânul stâng sub ºapte 

Peceþi de fluturi vãruiþi cu lapte, 

Pe celãlalt i-l mângâie Catul. 

E-o florãreasã-n stânjenei fardatã, 

De-o tot dezbracã-Ovidiu nesãtul, 

Din Carul Mare când lipseºte-o roatã.

294 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

295 

Ce-afuriseºte Dante în Infern, 

Nãbãdãios plesnindu-ºi mii de bice, 

Boccaccio glorificã patern, 

Fie-i lumina linã ºi ferice!... 

Poznaºul Will din prea parºivã sete 

Se-mparte-egal între bãieþi ºi fete, 

Baudelaire frãmântã o mulatrã flú 

ªi-Apollinaire pe-o lume flagelatã 

Rãsfaþã ºoldurile-abraºei Lou, 

Din Carul Mare când lipseºte-o roatã. 

Brumaru într-o garã, de ruºine, 

Ridicã fusta lucrului în sine, 

Iar Þãrnea-n buzunar c-un sutien 

Descântã-o minijupã-nfierbântatã, 

De se topeºte osia la tren, 

Din Carul Mare când lipseºte-o roatã. 

L 

(246) 

L a miezul nopþii, frig de crapã cerul... 

Târâº prin zdrenþe luna-n vijelie 

Cu desnãdejde ºi smulgându-ºi pãrul 

Recitã versuri dintr-o tragedie. 

Ratat cândva din sincerã-obosealã 

De Stradivarius cu eleganþã, 

Pocneºte-n sobã lemn de rezonanþã 

Iluminat în arta muzicalã 

ªi creºte ºi tot creºte-ntr-un spectacol 

De întuneric, spaimã ºi luminã 

Pe sânii tãi redeveniþi miracol 

Cu aurã ºi panicã felinã... 

Ce-ar fi sã coborâm din idealuri 

Spre patul zvãpãiat cu valuri, valuri!...

296 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

297 

(247) (248) 

U 

U imit cum votca face pe nebuna, 

De la o masã, sprijinit în coate, 

Prin zidul de fereºti pândesc furtuna 

Din saramura mãrii desperate. 

În ceaºca ta cafeaua, dimpotrivã, 

Emanã-o liniºte ºi-o-nseninare, 

De nu mai ºtiu, sunt vremile-n derivã, 

Ori ceasurile-ºi sar din minutare. 

N-aud harababura de afarã, 

Doar ochiu-asupra noastrã-nainteazã, 

Privirea înecatului de-asearã, 

ªi roade geamul, creºte-adânc, de groazã. 

Stânci uriaºe, albe stânci de gheaþã 

Îi spânzurã în perii de pe faþã. 

E 

E-o mare, o prea mare nebunie 

De vifor zvârcolindu-se afarã, 

Prilej de-o sãrbãtoare princiarã 

În prãjitura de pe farfurie. 

Obraznic eu, tu obrãznicãturã, 

Fiindcã-aici e bal, de-arome fine, 

Sã ne îmbrãþiºãm cum se cuvine, 

La poarta cu delicii spre-aventurã!... 

Fantastele-ncãperi interioare 

ªi candelabrele zaharisite 

Sclipesc în mirodenii ºi ispite, 

Pe limbã picurându-ne savoare, 

Iar sala tronului, cu artificii, 

E-o dulce invitaþie la vicii...

298 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

299 

(249) (250) 

I 

I ubita mea din zi în zi mai rãu 

Ia chip ºi forme înspãimântãtoare, 

Alaltãieri ce-avea, ºi ieri, în floare, 

Mereu se prãpãdeºte azi, mereu. 

Nici eu cu mult mai straºnic nu o duc, 

În loc privirea sã-mi ridic spre stele, 

Cobor pe scara-ntunecãrii mele, 

Proscris trei sferturi, pe un sfert uituc. 

Aºtept ceva, dar n-am habar ce-aºtept. 

Cosându-mi rãnile cu-altare sparte, 

Mã simt, sub un acoperiº de carte, 

Mai drept, mai împãcat, mai înþelept... 

Din golu-ntre cuvinte spre afarã 

E-amurg ºi mierea nopþilor e-amarã... 

E 

E sãrbãtoare-afarã: la burlan 

ªi colþul gardului smuls din þâþâni 

De nopþi ºi nopþi îºi zdrãngãnesc descân 

/tecul jazzbánduri mari de huligani, 

Ba chiar dau lustru apei în gãleþi 

Frumoºi bijutieri cu glaspapir 

ªi migãlesc sticlos un coviltir 

Pe munþii-adânci, cristalizaþi de-ngheþ. 

Strânºi lângã vatrã priveghem la foc 

ªi-i îndârjim incendiul în butuci, 

Pe când muncim c-un spãrgãtor de nuci 

ªi-n loc de-afaceri tu-mi propui un troc, 

Eu sã-þi dau mieji pe gratis, numai mieji 

Dulci ca taraful nopþii de vârtej...

300 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

301 

(251) (252) 

E 

Eºti singurul în miile de ani 

Poet zvârlit pe uºi de fericire 

Din casã-afarã, sã te ia-n primire 

Superbul vifor hiperborean. 

Cu zbor, în buzunar, de pescãruºi, 

Când te înnebuneºte crunt furtuna, 

Îþi place-o datã pentru totdeauna 

Sã-i pipãi mãrii sânii nesupuºi. 

Revii cu-atât înzãpezit scandal 

ªi-arunci paltonul, de þi se nãzare 

Cã-aº fi o-nfundãturã de-nchisoare 

Sã-l maltratez pe sfântul sideral... 

Alte-ndrãzneli promit ºi dãrnicie, 

Oricât mã-nºeli cu marea-n cârdãºie!... 

A 

A searã, luna ca o farfurie 

Cu mere, portocale, nuci, smochine 

ªi struguri în dantelã brumãrie, 

ªezând la masã, îþi ghicea de bine. 

Erau de faþã la discuþii cana 

Cu apã, linguriþa ºi paharul, 

Dar mai cu seamã geana ºi sprânceana 

Prea-i admirau urechii chihlimbarul. 

Cât despre vremuri, comentau în sobã 

Butucul ºi o flacãrã blondinã, 

Cum rochiile tale-n garderobã 

Discret îºi unduiau mãtasea finã, 

Când viscolu-þi bãtea fãrã mãnuºã 

De nerãbdare ºi pervers la uºã...

302 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

303 

(253) (254) 

E 

E-o tragedie albã sã ajung 

La casa ta c-un aer din alt veac, 

Dar mirodenia de cozonac 

ªi muzica din Götterdämmerung 

Mã-atrag prin crivãþul dement, ba chiar 

Vâjâitura-atâtor mari zãpezi 

ªi scârþâitul sã-l elogiez 

Mã roagã fiecare felinar. 

În cine ºtie ce târziu, de voi 

Deschide uºa ta cu sonerii, 

Bunicii din strãvechi fotografii, 

Ca niºte demni judecãtori de-apoi, 

Mã vor mustra sub lãmpi cu abajur, 

Servindu-mi ceai, dar fãrã prãjituri... 

C 

Cu luna înhãmatã la treizeci 

ªi trei de lebede ºi pescãruºi, 

Dã viscolul nãvalã de la ruºi, 

De-aproape-ntre vârtejuri te îneci. 

Acum e timpul sã ne proclamãm 

Cãlãi, iubito, cãnilor cu vin, 

Sã ne conducã-un chef de drept divin 

Cu tobele spre-un eºafod suprem! 

Jaf în pereþi, în sobã bubuieli, 

E-o hãrmãlaie pusã pe scandal, 

Dar noi habar n-avem, dansãm la bal, 

Cu paºi nervoºi, tangou ca-ntr-un bordel... 

Beau de nebun, nici tu nu te prefaci 

ªi-orgia o împingem pânã-n draci!

304 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

305 

(255) (256) 

F 

Furtuna bate, bate-n geam piroane... 

Pe scenã de-amfiteatru uriaº, 

Se joacã-o tragedie în oraº, 

Cu replici smulse din scripturi profane. 

Pe când, fãrã elanuri, muþi de teamã, 

Cu haine rãstignite, la uscat, 

ªi zgribuliþi pe-o margine de pat, 

Viforniþa sãlbatic ne declamã 

Un monolog, tu, goalã ºi-ndrãzneaþã, 

Cu boabe-arunci în sobã, de cafea, 

ªi-arome bântuite mai ceva 

Ca viscolul ne pãlmuiesc pe faþã, 

Nici noi sã nu ratãm, fir-ar sã fie, 

Vreo culme-n înfocata bãtãlie!... 

M 

M ã viziteazã noaptea, pe-ntuneric, 

Un trup de animal ca o pisicã 

ªi ochii-adânci ºi verzi ºi mici, de fricã, 

Citesc un ceas cu cifrul ezoteric... 

Doi sâni, izvoare doldora, de-o varã, 

Emanã-arome de idee purã 

ªi între-un tunet ºi-o fulgerãturã 

Le cresc arípi, sã cânte la vioarã... 

În corpuri de sirene se transformã, 

Din unul se multiplicã în zece, 

În sute, mii de-nchipuiri zevzece, 

Pustii, aeriene, fãrã formã... 

Adorm, tresar în somn ºi sar de groazã: 

Oglinda, geamul, bezna scânteiazã...

306 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

307 

(257) (258) 

P 

Prin crivãþ caut un buchet de flori. 

Mi-s ochii nãuciþi de uriaºul 

Borfaº din rãsputeri frângând oraºul 

Cu meºteºug de straºnic spãrgãtor. 

De pe-o vitrinã goalã n-ar fi rãu 

Sã-aleg niºte-alcinóne ondulate. 

Asemeni frig le-oferã maiestate 

De gheaþã ºi splendoare de trofeu. 

Cristalizaþii lujeri de-alpaná 

Se gudurã în aerul frenetic, 

Iar frunza de-almatóva pare-un petic 

De borangic furat dintr-o perdea. 

Din greu în greu îþi bat la uºã, dacã 

Mã recunoºti sculpturã-n promoroacã... 

T 

T urbat, maestrul crivãþ dirijeazã 

În frac sublim de alb, forjând ca-ntr-un 

Atelier bezmetice furtuni 

De Wagner printre bufnituri de groazã. 

Prea multe pietre aspre de tocilã 

Ascut cristalele în munþi, de sar 

Scântei din tobe ºi viori, ba chiar 

Din coruri bântuite fãrã milã. 

Scad vuiete, ori cresc apoteotic, 

Oraºu-adânc e smuls din temelii, 

Zvârlit cât mai încolo pe pustii, 

Zãnatic ºi patetic ºi haotic... 

Doar patul nostru-ndurã înãlþãri 

ªi constelaþii scãpãrând pe cer.

308 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

309 

(259) (260) 

O 

Oricât de-nfrigurat, cu mâna goalã, 

Ba mint, cu viscolul în buzunar, 

De noaptea Moºului Crãciun, ce dar 

Sã-mi cumpãr, preferat?… O portocalã 

Aleg, neºlefuitã, una micã... 

Întors acasã, toatã grija mea 

E soba, când aud pe cineva 

Râzând ca-ntr-un castel de rândunicã. 

Mirat la culme, o zãresc pe masã 

Cum face sãrituri, de jos în sus, 

De sus în jos, de-aº vrea sã mã amuz 

Se mingea zãpãcitã ºi zemoasã... 

Deodatã fulgerã ºi tu te-arãþi 

Din portocala frântã-n jumãtãþi! 

A 

A i pãgubos talent sã te-mbufnezi!... 

Din rãu în rãu viforniþa-ºi reface 

Renumele de bãtãuº tenace, 

Deci nu-s tufiºuri de-alpaná, cum crezi, 

Ci mai degrabã palatáy cu spic 

Cât o duzinã de mustãþi prospere, 

Iar mori de vânt îþi suflã-n pudriere 

O abundenþã pânã la nimic!... 

De breaz ce-mi eºti, mai bine aduceai 

Un furios parfum în completare 

La inepþia unei nopþi polare, 

Sã þi-l topesc, drog norocos, în ceai, 

ªi ameþiþi ºi proºti într-o privinþã, 

Sã ne iubim, dar cu nesãbuinþã!...

310 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

311 

(261) (262) 

C 

Cu frenezie, când îþi torni în poalã 

Ciudatele-amãnunte din poºetã, 

Un mãr în variantã incompletã 

Îºi dã infirmitatea la ivealã. 

Cum nici o necredinþã nu te-apasã 

Cu toate fanteziile credinþei, 

Degeaba-i reciteºti zemos, cu dinþii 

Scriptura într-atâta generoasã... 

Ba chiar, din trusa Evei din vechime, 

Maestrã-n fel ºi chip de machiaje, 

Ai moºtenit poznaºe finisaje 

ªi, recunosc, tentaþii unanime 

Sã ne jucãm pe burtã ºi pe spate 

Ca douã bile foarte desfrânate... 

 

În februarie-a treizecea zi, 

La balul bãutorilor de ceai, 

Înnebunesc artiºtii breslei ºi 

Instigatorii-n soba cu vãtrai. 

Pe întrecute-aprins, un chef de chef 

Se-ncumetã-n bravuri de rãsfãþat 

Colecþia de sâni în relief 

Cu un belºug de neimaginat. 

Cinstiþi-mã c-o ceaºcã plinã, ori 

C-o invitaþie la carnaval, 

Sã fiu cel mai feroce-mblânzitor 

De bestii hãmesite fãrã hal, 

C-o mângâiere, un sãrut, un bici, 

Acolo-ochiade, o minciunã-aici!...

312 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

313 

(263) (264) 

D 

D oar ai plecat la piaþã, matinal, 

În blugii-albaºtri cumpãraþi asearã, 

Când îþi mãrturiseam ce tutelarã 

Ni-i dragostea, ºi de un haz total, 

Dar te întorci bãtrânã într-un hal 

De jerpelitã, în sacoºa goalã 

Târând nimic, cel mult o-nvãlmãºalã 

De nostalgii spre-un dezacord final... 

Rãcnesc, te-ntreb ce s-a-ntâmplat, îþi sar 

În ajutor, alerg de desperare, 

Cu pumnii-n cap mã bat, cer îndurare 

ªi nimeni nu m-aude, nimeni, doar 

În prag tu-ngenuncheatã de-obosealã 

Îmbrãþiºezi lumina matinalã... 

C 

Cu haina ruptã-n cot mã pierd cu firea, 

Cum sã-ntâlnesc o doamnã minunatã, 

Când mi-s pantofii sparþi ºi n-am cravatã?... 

This is the question, deci sã-ncerc iubirea 

Ca pe un dandy splendid sã mã-mbrace! 

Trec la asalt, o fac pe croitorul 

Cu-oglindã pentru probã, uite Norul 

În pantaloni perfecþi, la patru ace, 

Inelul lui Saturn cu diamante 

Va inspira o intimã-atmosferã, 

Iar trandafirii la butonierã 

Vor arde în parfumuri delirante... 

Plec la-ntâlnire cu-o parºivã Soartã, 

Un domn ferchezuit, pudrat cu artã.

314 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

315 

(265) (266) 

A 

A poteotic, nu descinzi deloc 

Din mari icoane ori mitologii: 

Cobori la fugã din hidosul bloc 

Pe scãri dizgraþios de tuciurii. 

Eºti muza mea, pe bune, de-un rãstimp, 

Dar în sacoºã cine-a interzis 

Sã n-ai legitimaþie de-Olimp, 

Nici vizã de intrare-n paradis?... 

De-aceea nu-nþeleg ce-mi tot inspiri, 

Ba recunosc izvorul a ceva... 

Adâncã roua de pe trandafiri 

E-o lacrimã-a planetei… ªi-aº mai vrea 

Sã mã cãlãuzeºti, de azi, de ieri, 

Un felinar sã-mi fii spre nicãieri... 

C 

Ce-aº mai fi scris cel mai senin poem, 

Exact atunci m-a fulgerat necazul 

ªi-o bunã vreme-am rãtãcit rãgazul 

Un pisc de-a plãsmui, un pisc suprem. 

Ieri liniºtea-a mai dat în floare, dar, 

Din cer curat s-a dãrâmat furtuna, 

ªi, pacoste, n-a mai rãmas nici una 

Din marile iluzii, aºadar. 

Azi universul tocmai limpezit 

Îmi pare-un gol, o jalnicã-agonie, 

Iar mâna dacã-apropii de hârtie, 

Cu-atât mai groaznic voi fi urgisit. 

Nu ºtiu nescrisã carte mai frumoasã 

Decât în paradis, la Domnu-acasã.

316 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

317 

(267) (268) 

A 

A fost o noapte tristã cu bujori, 

Garoafe, crizanteme explodând 

În cerul negru,-ori luminat pe rând 

Strãlucitor, cel mai strãlucitor. 

La pas, de Anul Nou, în primii zori, 

Pierd vremea prin oraºul somnoros, 

Pustiu, cu dopuri pavoazat pe jos, 

De sticle într-un jaf de pocnitori. 

Þâºnind, ºampania-a fãcut furori, 

De-a mai rãmas Iisus pe trotuar 

Zvârlit pe cioburi ca-ntre doi tâlhari, 

ªi frigul dimineþii, prãdãtor. 

O lacrimã-mi îngheaþã pe obraz, 

Esenþã-a zilelor de ieri pe azi... 

 

Î n miezul cãrþii de astrologie, 

Oricât de cruntã mi-e înfometarea, 

Gol ºi nimic mi-aruncã ursitoarea 

Pe cea mai constelatã farfurie. 

Flãmând ºi însetat, mã ºterg la gurã 

Cu pagini dintr-o enciclopedie, 

Ori cu ceasloave de filozofie, 

ªi mã ridic sãtul de-nvãþãturã. 

Prin tomuri nebuloase, pe-o potecã 

Iluminându-mã cu necititul, 

Vãd cum protonul, brana, infinitul 

Preschimbã cerul în bibliotecã 

Ocultã, unde, aplecat pe-o masã, 

Gândeºte Dumnezeu ºi studiazã...

318 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

319 

(269) (270) 

A 

A bia târâm cumplita greutate 

ªi tragem ºi împingem fãrã spor, 

Cu mii de mâini trudind în ajutor, 

La bulgãrele dur de-eternitate. 

Sleiþi de nãduºalã, cu burghie, 

Ciocane, dãlþi ne-ncrâncenãm din greu 

Sã-i facem chip cioplit lui Dumnezeu, 

Pe tron, în luminoasã mãreþie. 

Ne reuºeºte la perfecþiune 

Soborul de izvoare, porumbei, 

Crini, candele cu lacrimi de ulei, 

Garoafe, maci sperând în rugãciune... 

Doar cerul mai rãmâne sã-l sculptãm, 

Astral obrazul Tatãlui suprem... 

E 

Eºti stâncã pe un þãrm, de neputinþa 

Arípilor îþi odihneºti nezborul 

ªi-þi plângi ºi-þi râzi ºi-þi suferi umilinþa 

De-a fi, jos, umbra, fãrã-a fi, sus, norul 

ªi cerul unde-ncape veºnicia, 

Eºti stâncã ºi-i auzi pe sacerdoþii 

Furtunilor cântându-ºi liturghia, 

Ivani Karamazovii, doni Quijoþii, 

Eºti stâncã ºi în creºtetul tãu farul 

De veghe-aprinde bezna, scânteiazã, 

Când îºi trudeºte ºi-ºi forjeazã harul 

ªi insomnia îngerul de pazã... 

În oboseala cât o vrei de-adâncã, 

Eºti liniºtea lui Dumnezeu, de stâncã.

320 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

321 

(271) (272) 

U 

U n corb, doi corbi… trec doisprezece corbi 

Prin spartã-oglinda cerului spre-amurg, 

Of, clipele prin ceasul spart se scurg 

ªi-amurgu-i orb ºi gol, mai gol, mai orb. 

Un crin, doi crini… cu doisprezece crini 

Fac sã sporeascã ploaia neagrã ºi 

Întunecarea-ncepe-a scârþâi 

Din toate monstruoasele þâþâni. 

Un pas, doi paºi… nu îndrãznesc sã merg, 

Mã-mpiedic în cãtuºe strãvezii… 

Erau dumnezeieºti împãrãþii… 

Erau… dar încã de pe-atunci se ºterg 

ªi-auzi-l, pumnul sorþii bate la 

O poartã-n ceasu-al doi…spre…ze…ce…lea... 

T 

T rudit, despic în viscol cu toporul 

Un braþ de vise, sã le-arunc pe foc, 

ªi-mbãtrânesc cinci mii de ani, în loc 

Sã-i fiu în balamucul alb dresorul 

Lui Ghinghis-Han de-a fuga pe vântoaie... 

În casã bat cu pumnul unde-apuc, 

Sã-mi cadã mere dintr-un rai nãuc, 

Iar cerul invizibil în tigaie 

Pe-o plitã-altminteri goalã ca viaþa... 

Sã recitesc, când ochelarii n-am, 

Poveºtile Siberiei pe geam, 

Mirabil, Doamne, înflorindu-ºi gheaþa... 

În minte cu o poezie-adorm 

ªi-i strâng în braþe trupul cruciform...

322 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

323 

(273) (274) 

A 

A nãvãlit pe noapte cineva 

ªi casa-mi zgâlþâie cu-atâta groazã, 

Încât în sobã îngerul de pazã 

Ba îºi aprinde sãbiile, ba 

Prin buturugi se târâie, pe brânci... 

O prãpãdenie rãcnind, nomadã, 

Îºi huruie ºenile de zãpadã, 

Izbeºte bezna cu ciomege-adânci... 

Aº sta cu Dumnezeu de vorbã, ori, 

Acolo, cu Maria din icoanã, 

Dar bãtãlia crunt de-aerianã 

Îmi spune cã nu-i ceas izbãvitor, 

Ci îngerul, mai bine, dinainte 

O canã mi-ar turna, cu vin fierbinte... 

C 

Cu mine-alãturi pe-un drumeag de þarã, 

Desculþ, bãtut, rupt, ºchiop, de unde-aduce, 

Pe umeri covârºindu-L o povarã, 

Ei firavi, ea vârtos de grea: o cruce?... 

„...De ani ºi ani v-o târâi mult ºi bine 

Cât, migratori, vor curge anii, anii, 

Duºmanii binecuvântaþi de Mine 

Fã-i, Doamne, fã-i sã-ºi mângâie duºmanii. 

ªtiu câte-aveþi sperieturi în minte, 

Pãstor ºi dascãl de învãþãturã 

Nu merg de unul singur înainte, 

Ci, ocrotind-o-n braþe, fãrã urã, 

Din vecii vecilor pe cale lungã, 

O strâng la piept cu drag, sã vã ajungã...”

324 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

325 

(275) (276) 

U 

E rsit sã-L muºte bandele de câini, 

Biet amîrât, abia târâº pe stradã, 

La cap legat bãbeºte cu broboadã, 

Îi spânzurã bagajele de mâini, 

Pe ceafã, umeri, piept, la subsori, 

Tãgârþele de-a valma cu boccece, 

Lãdoaie-nfipte în piroane grele, 

Paporniþe, desegi cârpiþi cu sfori... 

Când trecãtorii se feresc, râd, fug, 

Nebuna târgului îºi face cruce 

ªi sare-asupra Lui la o rãscruce... 

„Vai, Îngere, prea Te-ncordezi în jug 

ªi-ascunzi tot ce ne furi, de-Þi rupi spinarea 

Teroarea, scârba, spaima, disperarea...“ 

C 

Ciudaþi, neîntrecuþi ºi ireali, 

Pe noapte meºterii au zidãrit 

Cu turnuri ºi coloane de cristal 

O catedralã-n frigul viscolit. 

Acum, pe ziuã, muntele cu brazi 

În râpi neliniºtite, când ºi când, 

Omãt ne-aruncã, febrã în obraz 

ªi-un cor pe ºapte glasuri vâjâind. 

La orgã, Bach ridicã pentru noi 

Osana in excelsis pânã-n cer 

ªi-ngenunchem de mânã amândoi, 

Înfricoºaþi ºi albi din rãsputeri. 

Privirea îndrãznind spre paradis, 

Ne-ncredinþãm cã viaþa nu-i un vis...

326 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

327 

(277) (278) 

T 

T rec prin pãdurea neagrã, îngheþatã... 

Se-ngroapã-un drum sub gloduri ºi bãltoace 

Cu luciu-umplut de-nnourãri posace, 

Mânjeli de-oglindã patã lângã patã... 

Aproape mã scufund cu fiecare 

Pas apãsat ºi-mi strâng sub guler gâtul, 

Gândind cum frig ºi fricã pe-amãrâtu-l 

Preschimbã-ntr-o ruinã de sudoare... 

Deodatã, iatã-o!... Salcia vibreazã 

ªi magic scânteiazã-n mohorealã 

ªuviþe de luminã ºi betealã 

Ca o podoabã-astralã de mireasã... 

De bucurie, Doamne, ºi minune, 

Privind spre cer aº spune-o rugãciune... 

O 

O zi înseamnã încã-o suferinþã, 

În urmã-i ziua-nfrângerii de ieri. 

Un singur azi se dãruie-efemer 

În generoasa lui bunãvoinþã. 

Sus inimile noastre în lumina 

De únicã ºi-adevãratã zi, 

Ea ºtie-a prospera ºi-a ferici 

Coroana vieþii, trunchiul, rãdãcina!... 

Sã ne-o trãim ca, pe-o ascensiune, 

Iubire, frumuseþe, ideal, 

Cu pietate soarele seral 

O zi-mplinitã sã ne încunune!... 

Pe mâine refuzându-l, sã-l gândim 

Ca pe un dor de magice-nãlþimi...

328 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

329 

(279) (280) 

S 

S unt Crinul ºi vã-arãt cu-ardoare cerul, 

Eu sunt Viaþa, ce va fi sã-nvie, 

ªi Calea-ntinsã cãtre-Împãrãþie, 

ªi Adevãrul, dar ce-i adevãrul? 

Sunt Perla-ascunsã-n carne efemerã, 

Ba unde-i mai adâncã ignoranþa, 

De însãºi, fãrã un toiag, speranþa 

Se-ntunecã, ºi plânge, ºi desperã. 

Sunt Agnus Dei ºi luminã linã, 

Când Mã vedeþi jertfit pe Crucea Sfântã. 

Prin spini coroana vã binecuvântã 

Cu-asupra voastrã lina Mea luminã, 

De sã renascã lumea încã-o datã 

Cu viaþa, calea, perla-adevãratã... 

V 

„Vezi, Mamã dragã, dincolo de nori, 

Cum strãluceºte Sfânta-Împãrãþie 

Cu râuri printre munþi, snopi de bujori 

ªi-n loc de soare scânteiazã-o mie 

De turnuri lângã turnuri de cristal? 

Când îngeri sunã cu trompete-n gurã, 

Înseamnã cã pe-altare crini regali 

Învaþã sã citeascã din Scripturã. 

C-un porumbel pe umãr, Tatãl Meu 

Din tronul slavei speriat se scoalã, 

De greu ce-i vine chiar lui Dumnezeu, 

ªi calcã mai uºor, de obosealã. 

Larg cerul nopþii, cum privim în jos, 

Nu-þi pare un covor întors pe dos?...”

330 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

331 

(281) (282) 

C 

Cum scrie-n magice porunci astrale, 

De pominã ciulinii celebreazã 

Mireasma verii ºi încoroneazã 

Planeta cu recolte colosale. 

Ghimpi, flori de spin, scaieþi în sãrbãtoare 

Cu trudnicie storc, ºi rodnicie, 

Din mierea în ciudatã alchimie 

Un leac de împãcare ºi iertare, 

Leac negrãit de bun, încât aduce 

Un pumn de rouã, ori o jumãtate, 

Destul sã-auzi cum inima îþi bate 

În inima lui Dumnezeu pe cruce... 

De vie împlântatã în amiazã, 

O troiþã de foc iradiazã... 

U 

„Urcat pe scarã, mai întâi perdeaua 

De nori am tras pe-o parte, cu putere, 

Deodatã-au nãvãlit miros de mere 

ªi niºte munþi în vârf clãdindu-ºi neaua. 

Un cor cânta, de piþiguºi de baltã, 

Ori veveriþa, nu-mi dam bine seama, 

Bãtea covoare, neºtiind ce-i teama, 

Pe casa melcilor, c-un fel de-unealtã. 

Abia cãlca prin iarbã pe-ocolite 

Bãtrânul Dumnezeu, iar la picioare 

Avea, sã nu aducã vãtãmare, 

Mici clopoþei cu sunete ºoptite...” 

Mãrturisea Iisus a mia oarã 

Copiilor poveºti searã de searã...

332 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

333 

(283) (284) 

 

Învãþãtor pe-o Carte mai ceva 

Ca un profet vestind neprihãnirea, 

Nici Solomon în toatã strãlucirea 

De soare peste seminþia Sa 

N-a fost urcat în glorii ºi n-a fost 

Imaginat mai supraomeneºte, 

Aºa cum Dumnezeu îi fericeºte, 

Sfinþindu-i cu miresme ºi-adãpost. 

Nu ºtiu sã þeasã-odãjdii ºi nu ºtiu 

Sã coasã migãlind cu vrednicie, 

Dar ignoranþa lor prea strãvezie 

E însuºi paradisul strãveziu, 

De-l revedem, când dau nãvalã crinii 

Înveºmântaþi în graþia luminii. 

Z 

„Zãresc o ceatã, Mamã, de copii, 

Cum urcã muntele, pe jumãtate 

În joacã, toþi împovãraþi pe spate 

Cu rouã, fluturi ºi-alte jucãrii...” 

„Ba sunt hamali, ba sunt zidari, ba sunt 

Potop de salahori ºi fiecare 

Târãºte, carã-o greutate mare, 

Împinge ºi se încordeazã crunt...” 

„I-aud ºi-i vãd cum zburdã-ntr-un picior, 

Ascultã-i chiuind, priveºte-i, Mamã, 

Spre amândoi fac semne ºi ne cheamã 

Sã le sãrim frumos în ajutor, 

Iar Tatãl Meu cu dragoste ne-adunã 

În Cer pe toþi copiii împreunã...”

334 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

335 

(285) (286) 

E 

E numai în puterea fanteziei 

Sã þii cu inocenþã într-o mânã 

O strachinã cu vârf umplutã, pânã 

Un joc dã peste margini, al magiei. 

Pe culme, greieri aiuriþi, în hoarde, 

Cu domnul Mozart la vioara-a doua, 

Din partituri mai limpezi decât roua 

Cântã-alandala un quartet de coarde. 

Fleþi, îngerii-ºi rateazã doctoratul 

Despre-armonia pierderii de vreme, 

Cã prea-apeleazã la idei extreme 

În ceea ce priveºte celibatul, 

Iar primul explodeazã dintr-o mie 

Un ticãlos lãmpaº de pãpãdie!... 

C 

Când încã-o datã în atelier 

Sfârºeºte-o zi de muncã, iatã-L, spune 

La masã aºezat o rugãciune 

Iisus cu ochii ridicaþi la cer. 

„Prea bunã Mamã, lângã mãgãruº, 

Ieri-noapte, pas cu pas, grãbeam spre casã, 

Dar dintr-o stâncã-a fulgerat o razã 

Închipuind o scarã în urcuº. 

Vestit prin zborul unui porumbel, 

De sus, în straie albe, cu toiagul 

ªi-obrazu-ntr-un surâs mai mare dragul, 

Pe trepte Tata cobora, chiar El. 

De-I caut ºi-I gãsesc asemãnare, 

C-un portocal s-ar potrivi, în floare...”

336 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

337 

(287) (288) 

 

Î n strachina cu pãpãdii de mai 

ªi brav cocoº pictat cu boierie, 

Blazon maeºtrilor în olãrie, 

O lingurã-aºezaþi, de lemn, ºi-un rai 

Pierdut, un zbor de fluturi ºi-un apus 

De soare,-un pumn de greieri în surdinã, 

Tocând neîntrebaþi la pianinã, 

Ori între munþi cu stelele în sus. 

Nu-s de uitat un vin mai pãdureþ 

ªi crini pe-alese dintr-o epopee, 

Iar de gãsiþi, un zâmbet de femeie 

În loc de roua unei dimineþi... 

Daþi strachina de lut fãrã prihanã 

De sufletul poetului pomanã. 

C 

„Copii, daþi nopþii bunã dimineaþa, 

Cu-arípi de fluturi, zboruri de lãstuni 

Privirile sã le spãlãm, ºi faþa! 

Trãind ca-ntr-o poveste cu minuni, 

Sã rupem pâinea, cum se-obiºnuieºte, 

Nu înainte rana vie de-a-i 

Muºca, apoi s-o tãvãlim frãþeºte 

Prin mierea, crinii, soarele din rai. 

Cuvânt pierdut mi-e viaþa, dar sorocul 

Sã mi-o transforme-n câºtigat cuvânt, 

Tu, Magdalena, privegheazã-mi jocul 

De-a moartea ºi-nvierea din pãmânt, 

Deci pune-þi floarea-n pãr ºi-l despleteºte, 

Iar nimbul sã nu-l pierzi copilãreºte!...”

338 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

339 

(289) (290) 

O 

Oricât m-am strãduit, nu sunt dulgher, 

Nu sunt Iisus, dar mi-am cioplit o masã 

Mai zgrunþuroasã ca un rinocer, 

Ca universul de misterioasã. 

Pe scândura sãlbaticei pãduri 

De câte ori las fruntea sã-mi adoarmã, 

Cu tesle-aud pe-alt Meºter, cu securi 

Cum taie-o cruce, dimprejur e-alarmã… 

Un osândit, între soldaþi cretini, 

Cu mutre zãbãuc de beþivane, 

Pe Muntele Golgótei, sub mãslini, 

Îºi leapãdã suflarea în piroane… 

Întors acasã rãsplãtit c-o pâine, 

Iisus mai taie-o cruce, pentru mâine... 

L 

L a porþile cetãþii, când în zori 

De primãvarã lumineazã crinul, 

Vãd pe Iisus încoronat cu flori. 

Poporu-L poartã în triumf, ºi-asinul, 

Sã-i biciuiascã pe zarafii toþi, 

Sã spargã mesele Judecãtorul 

În Templul ca o peºterã de hoþi. 

E vestea bunã, El e Vestitorul 

De lege nouã dintr-un nou izvor. 

„Atunci vrem pe Baraba ºi-l vom duce 

Târâº pe prãpãditu-Învãþãtor, 

Sã piarã tâlhãreºte, sus, pe cruce!” 

În huiduieli sub codrul de mãslini, 

Vãd pe Iisus încoronat cu spini...

340 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

341 

(291) (292) 

D 

D intotdeauna, pentru mârºãvie, 

Din gheara noastrã în grumazul Tãu, 

ªi pentru-abjecþie ºi nerozie, 

Din rãu sporind un mai fanatic rãu, 

ªi pentru scârba noastrã-universalã 

ªi nebunie-atroce, de foburg, 

Din proºtii ºi paiaþele de galã, 

ªi pentru vrajba noastrã fãrã-amurg, 

Slujind nelegiuirea ºi pãcatul 

De ieri, de azi, de mâine, de oricând, 

ªi pentru cã erai Nevinovatul, 

Cu-nvãþãtura Ta iluminând 

Iubirea, împãcarea, mântuirea, 

Þi-ai meritat, Iisuse, rãstignirea... 

A 

A ve Maria plena gratia, 

Sã ai curaj din frescã sã cobori, 

Curaj superb, simþind cum inima 

Predestinat Þi-e zbor vindecãtor. 

Sã ai din paradis curaj sublim 

De-a coborî acasã, unde-n prag 

E bucuria sã ne întâlnim, 

El, Fiu-ncoronat cu spini, de drag, 

Tu, strabat mater dolorosa, ºi 

Eu, martor inspiratei întâmplãri, 

Când soarele-asfinþind pe seminþii 

Învie-oricâte candele în cer... 

Cu zorii-o datã ºi-amândoi de mâini 

Urcaþi în frescã prin credinþã,-amin.

342 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

343 

(293) (294) 

C 

Cu fascinaþie, mãceºii-n floare 

Nu-mpart vecinãtatea cu oricine, 

De te întrebi, ce intrigi bizantine 

Îi exileazã în amiaza mare? 

Pe-un drum de þarã-i vezi, cu-adânci hârtoape, 

Cum tremurã: or fi simþind prezenþa 

Cuiva dotat cu magnificienþa 

Pe drept sã-i judece, ºi cât încape? 

Le-atârnã vestitor de rodnicie 

ªi-amãrãciune misticele plete. 

Scriptura lor de pilde ºi versete 

Sub aparenþe-ascunde-o spinãrie, 

Ce fãrã voie-a pus, ºi fãrã ºtire, 

La îndoialã-un semn de izbãvire... 

D 

D e la frumoºii-Adam ºi Eva-ncoace, 

Lui Dumnezeu sã-asculte-orãcãitul 

Buhailor de baltã nu-i displace. 

Prin cerul dintre nouri, þârâitul 

ªi fâºâitul nopþilor de varã 

Rãzbat în univers de pe-o planetã 

Cu-oceane-albastre ca o cãlimarã, 

Ce-i drept, mai spãlãcitã, mai discretã. 

Urechile dumnezeieºti vibreazã, 

Dar nu-nþelege Tatãl ºi nu ºtie 

Cine compune, cine-nterpreteazã 

O-atât de cosmicã euforie, 

Mai abisalã, mai iluminatã 

Decât ºi-o fi închipuit vreodatã...

344 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

345 

(295) (296) 

C 

C um stau sub cerul unor întrebãri, 

La miezul nopþii rãsturnat pe spate 

Imaginez nisip aurifer 

ªi felinare-nalt iluminate. 

Sã fie raiul într-atât de sus, 

De-aud cea mai fecundã gãlãgie, 

C-un Dumnezeu îngãduind abuz 

De flaute ºi harpe-n galaxie, 

Ori chiar acum ºi-aici o fi, n-o fi 

În iarba-adâncã însuºi paradisul, 

Toþi laolaltã, greierii dilii 

ªi bunul Dumnezeu râºnindu-ºi visul 

De-a face fiecare-n chip ºi fel 

O lume dupã-astralul sãu model?... 

O 

O veche troiþã ºi o fântânã 

Fac douã, lângã drum, dãrâmãturi, 

C-un biet Iisus în cuie, fãrã-o mânã, 

ªi spinii storºi de soare, împrejur. 

La prânzul mare, când nebun de sete 

Zac buimãcit de foame, ºi-ostenit, 

Pogoarã din piroane pe-ndelete 

ªi-aici, la umbra crucii-adãpostit, 

Aºterne dinaintea mea ºtergare, 

Urcior cu apã dintr-un coº bogat, 

O pâine lângã strachina cu sare, 

Dar nu-nainte de-a fi-ngenuncheat. 

Cu Doamne-ajutã din priviri mã-mbie, 

Ofranda s-o-mpãrþim cu bucurie.

346 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

347 

(297) (298) 

 

Î n mãzãriche, izmã, gãlbenele, 

Pãiuº, sulfinã, tolãnit pe spate, 

Nici treaz, nici adormit pe jumãtate, 

Mã furiºez cu ochii printre stele 

ªi iatã, caut în luminiscenþã 

Pe Dumnezeu, acesta-i adevãrul. 

Fãcând ori nefãcând pe grefierul, 

Trecutul consemnez din abundenþã, 

Big-Bang, pulsari în roiuri, constelaþii, 

Dar viitorul, sus, Împãrãþia 

Cu-arhangheli, îngeri, sfinþi, Iisus, Maria, 

Nu-s de gãsit cu-oricâte invocaþii, 

Decât aici, sub hainã, sub cãmaºã, 

În inima-abisal de buclucaºã... 

D 

D e îngeri privegheat, cam rupþi în coate, 

Dar secretoºi sub ochelari de soare, 

Prea nu-L gãsim pe Dumnezeu în toate 

Clepsidrele ºi-oceanele stelare... 

Pesemne-o fi aici, ori mai degrabã 

Cu-ardoare îºi creeazã Paradisul, 

Dar noi, tâmpiþi, nebuni, cãlcãm în grabã 

Pe munca Lui ºi nu-i zãrim dichisul... 

Degeaba-adeseori ne lumineazã 

Poetul, Învãþatul ºi Profetul, 

O razã cade-n beznã dupã razã, 

Cuvântu-ntunecându-I, ºi-Alfabetul... 

La orgã Bach L-aude-ntotdeauna 

ªi pacea-I simte Mozart, ºi furtuna...

348 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

349 

(299) (300) 

 

Î n bezna mea se-aprinde-un felinar, 

Se-aprinde-o stea, un rãsãrit de lunã 

ªi fiecare-n parte ºi-mpreunã 

Îmi sunt învãþãtori ºi-abecedar. 

Citesc din greul nopþii pânã-n zori 

De patimile lui Iisus, dulgherul, 

ªi mã rãzbate-n inimã-adevãrul 

Cã-mi sunt abecedar ºi-nvãþãtori. 

Sub constelaþia lui Dumnezeu 

Mã-nnebuneºte marea lui tãcere, 

Ba chiar, cu-o veºnicã întârziere, 

L-aºtept din suflet în pustiul meu, 

Învãþãcel sã-i fiu, sorbindu-i harul, 

Iar El, Învãþãtor cu-Abecedarul... 

D 

D in cer atârnã candelabrul mare, 

Cu mii ºi mii de lumânãri subþiri, 

ªi-n lung, podoabã drumului, un ºir 

De plopi ºi mãrãcini la întâmplare. 

De unde vine Calea cine ºtie, 

Spre încotro se-ndreaptã habar n-ai, 

Cãci nimeni, Doamne, nu s-a-ntors din rai, 

Nici n-are cum rãzbate-n veºnicie... 

Dar meritã sã mergi desculþ, sau pasul 

De-þi fuge-n tãlpi de aur încãlþat, 

Iar cine zboarã fie lãudat, 

El sã ne pregãteascã, bun, popasul. 

Prea-nfometaþi rãzbatem de departe, 

Mãcar de-un pumn cu apã sã-avem parte.

350 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

351 

(301) (302) 

N 

N ici nu începe, nici nu se terminã, 

Luminã-i cerul devenit pãmânt, 

Pãmânt e cerul devenit luminã 

În revãrsare ºi în scãzãmânt, 

Luminã a speranþei ºi credinþei 

Acum ºi-aici ºi ori de câte ori, 

Luminã vie, aventurã-a minþii, 

În zbor ne prãbuºim, urcãm în zbor, 

Lumina milei ºi a dãruirii, 

Luminã-ndureratã-ntre lumini 

Pe drumul jertfei, aspru, ºi-al iubirii, 

Se-ncoroneazã-nfrigurat cu spini, 

Apune ºi rãsare ºi-nsereazã 

ªi cerul nopþii este-un cer de-amiazã... 

O 

O fi vreun alchimist, vreun vrãjitor 

Vestit, cu-atât mai priceput în toate, 

Ori numai un maestru-ntâmplãtor 

De douãzeci ºi patru de carate. 

Împreunând, pe-o bancã aºezat, 

Sprâncenele-ntr-un fel de-adânciturã, 

Distinsul domn transformã exaltat 

Mestecenii ºi-amurgul în sculpturã 

De aur, cu desene-n filigran... 

Doar toamna se întâmplã-acea minune 

Recunoscutã-o datã la un an, 

Dar noi tãcem, nu îndrãznim a spune, 

Gândind pe-ascuns, cã domnu-aurifer 

O fi chiar El, hulitul Lucifer...

352 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

353 

(303) (304) 

R 

R osteºte-mi, Doamne, cine Te-a rãnit 

Cu-ntunecata lui necugetare, 

De mâinile-Þi frãmânþi de supãrare 

ªi cazi pe gânduri, deznãdãjduit? 

Cumva sã fie crinul vinovat, 

Ori cântecul, în cer, de ciocârlie, 

Te pomeneºti cã-Þi face gãlãgie, 

Greºealã-ntr-adevãr de neiertat... 

Jos, broaºtele-s maestre-n tãrãboi, 

Sus, norii deformeazã peisajul, 

Încât cu-nþelepciune fã-Þi bagajul 

ªi pleacã fãrã-a mai privi-napoi, 

Cã reparãm cu toatã grija noastrã 

ªi-Þi scoatem din þâþâni Planeta-Albastrã... 

A 

A semãnat ogorul cu-njosire, 

Cu urã, neîncredere,-ntuneric, 

Acum, cu desnãdejde ºi isteric, 

Dispreþ culege, ºi nefericire. 

Pârloaga-a semãnat-o cu-ndurare 

ªi-un colþ de pâine împãrþit pe masã, 

Acum cu inimã prietenoasã 

Culege bucurie ºi-mpãcare. 

Dã-mi gândul, Doamne, dã-mi îngãduinþa 

Sã cred, sã iert, sã ºterg durerea, vina, 

Sã înþeleg ºi sã aprind lumina 

Oricând ºi-oriunde plânge suferinþa... 

N-am rugãminþi, ci numai sus misterul, 

Cã zi ºi noapte mã priveºte cerul...

354 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

355 

(305) (306) 

T 

T ãcerea Ta e-o cruntã-ascunzãtoare, 

Un cosmos mut, o goalã galaxie, 

Cer unde monologul în pustie 

Ca pe un act l-ascult, de condamnare. 

Pe vremea-aceea mai vorbeai cu mine 

ªi-un leac ºtiai, de vindecat necazul: 

Vãzându-Þi ochii-albaºtri ºi obrazul, 

Mi-era, în umbra palmei Tale, bine. 

Te-ai supãrat pe toatã creatura, 

Pe om, pe crini, pe merele grãdinii, 

ªi îmi aduci mustrare, ce ruºine-i 

Din Sfinte Cãrþi sã-Þi uit Învãþãtura... 

Dar dacã eu greºesc, deci n-am putere 

Sã-Þi descifrez ermetica tãcere?... 

S 

S us, cu-ochii dupã nourii pe cer, 

Nu lipsa pãsãrilor mi se-aratã, 

Ci la fereastra goalã uite-o fatã, 

Cu flamura perdelei ºterge-un mãr. 

Jos, trecãtorii lângã trecãtori 

Nici n-au habar pe-un trotuar sau altul, 

Cã-i vede cineva din tot înaltul, 

Dintotdeauna sau adeseori. 

O fi Madona-n rugãciuni, o fi, 

N-o fi de geamuri vreo spãlãtoreasã, 

Ori îngerul oraºului, de pazã, 

Arípile-odihnindu-ºi, strãvezii... 

Fie miracol, fie contemplare, 

O fatã muºcã-un mãr ca o iertare.

356 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

357 

(307) (308) 

I 

I ar când s-a fost sfârºit Iisus pe cruce, 

O lacrimã s-a prãvãlit din cer... 

De-atunci trec vremurile mai nãuce 

ªi-s mai amare apele în mãri. 

Bãtuþi de-adâncã toatã supãrarea, 

C-un dos de palmã ne zvântãm mereu 

În tragedia veacurilor sarea 

Topitã-a lacrimii lui Dumnezeu. 

În chip de dragoste-a trimis pe Fiul 

De-a fi nãdejde, pildã, crezãmânt, 

Pânã-am ales pironul ºi burghiul 

ªi vrajba-nveºnicitã pe pãmânt. 

O lacrimã albastrã, încã vie, 

Rãzbate-ndurerat prin galaxie... 

D 

Din lemn de rezonanþã uºa mea 

Discret ºi muzical abia vibreazã 

ªi-ascult aproape-nnebunit de groazã 

Cum bate cineva cu inima... 

Nu-i crivãþul, nici vântul toamnei nu-i. 

Cum Cartea scrie, ar putea sã fie 

Iisus pe cruce-n veºnicã-agonie, 

Dar eu adorm ºi uit durerea Lui. 

De când povara vinei ne-o purtãm, 

Mult mai degrabã ne cuprinde somnul, 

Decât sã îndurãm veghind cu Domnul 

Perpetua trezie ca blestem... 

Aud bãtãi cu zvâcnete profunde 

La uºã, unde nimeni nu rãspunde...

358 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

359 

(309) (310) 

S 

S pre templu, catedralã, mãnãstire, 

Mergând cu-adâncã bunãcuviinþã, 

Pe-un drum cãlcãm, de pace ºi credinþã, 

Înseninare, liniºte, iubire. 

De jos, din beznã, deznãdejde, vinã, 

Tristeþe, urã ºi sãlbãticie, 

Mai urcã-un zbor, mai scapãrã-o fãclie 

Pe-o cale de luminã din luminã. 

Prin litere frumoase, de minune, 

Se-ntredeschide cerul ca o carte: 

Nu-i cupã-mpãrãteascã, dar ne-mparte 

Înþelepciune din înþelepciune, 

Grãdina s-o-ngrijim, cu vrednicie, 

Iluminare, viaþã, bucurie... 

A 

A bia târându-mi paºii de-obosealã 

Urc muntele din ce în ce mai greu, 

Pe când prezent ºi-absent la masa goalã, 

Sub cer, în pisc, se-aºazã Dumnezeu. 

„Te rog, apasã cea mai bunã mânã 

ªi potoleºte-mi, Tatã, inima, 

Aºa cum laud pe cealaltã, pânã 

M-o înãlþa-n Împãrãþia Ta!...”. 

În loc Luminãtorul sã mã-audã, 

Deodatã-un fulger strãluceºte ºi, 

De supãrare,-un tunet, ori de ciudã, 

Se prãbuºeºte în seninã zi, 

Încât mã-ntreb ce pacoste de cruce 

Voi mai ciopli ºi cine mi-o va duce?...

360 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

361 

(311) (312) 

C 

Cu cãrþile-n ghiozdan, de bucurie 

Nu prea cãlcãm spre-un loc de viaþã-amarã. 

Mai bine sã chiulim, fir-ar sã fie 

De clopoþel chemându-ne de-afarã, 

Cãci nu gãsim decât o magazie 

De cataloage rupte, bãnci stricate, 

Iar Domnul Dumnezeu pe datorie 

Ne-nvaþã crucea s-o purtãm în spate. 

Oricâte constelaþii pe cununa 

De spini promite pentru fiecare, 

De leneºi ce suntem, întotdeauna 

Numai Iisus câºtigã premiul mare, 

Iar noi, gãlãgioºi, pe tabla goalã 

Cu cretã mâzgãlim Adio ºcoalã!... 

 

În coborâº pe scãri interioare 

De propria prãpastie mi-e groazã, 

Alunec pe-ntuneric la-ntâmplare, 

Iar paºii cad, se-mpiedicã, rateazã 

ªi-n râpi mã nãrui de-a rostogoliºul... 

E-o luptã-aici, alb Îngerul se bate, 

Vãdindu-ºi neprihana-n luminiºul 

Coroanei ºi-al arípilor pe spate... 

Nimic nu iartã celuilalt la trântã, 

Dar nici strãinul cu nimic nu iartã... 

Din când în când strident cocoºul cântã... 

ªi-ncearcã pentru-o vreme sã-i despartã. 

ªtergând oglinda cu-o amiazã mare, 

Dau peste neºtiutul din coºmare...

362 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

363 

(313) (314) 

S 

S unt PreaMãritul, sunt PreaIertãtorul, 

Sunt PreaPuternicul ºi Gloriosul, 

Ba încã sunt Lumina, Creatorul, 

Întâiul, Ultimul, Misteriosul. 

Pe malul râului, de obosealã, 

Abia un val cu val de se urmeazã, 

Pe când tãcere ºi prezentã goalã 

Un Dumnezeu absent ilumineazã. 

Priviþi cãmaºa mea, e strãvezie, 

Dar mai degrabã fiþi fãrã privire 

ªi meditaþi cã viaþa nu-i trezie, 

Când cerul nu-i iubire din iubire. 

Nu sunt Fiinþã, nu sunt Nefiinþã 

ªi stele miºc, ºi sorii prin credinþã. 

M 

M ãnoase buruieni, trudita mea 

Câmpie fãrã sâni mãrinimoºi, 

Înaltã pânã la întâia stea, 

Focoasã ca un cântec de cocoº, 

În zori de zi primiþi-mã ca pe-un 

Misterios de roºu armãsar. 

La vremea nopþii nu mã-ascund în vreun 

Somn chinuit, neliniºti de plugar, 

Ci-mi place seceta sã-o-mpart cu voi, 

Iar pe morminte vã-nfloresc ciulini. 

În ceasuri, azi e vineri, mâine, joi, 

ªi Fiul Omului veghind fântâni 

Pe cruce se-odihneºte, rãstignit, 

Când apa Lui vã spune BunVenit.

364 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

365 

(315) (316) 

N 

N u ºtie nimeni unde-a dispãrut 

Din greul nopþii pânã-acum, în zori, 

Pe cruce de-au rãmas locuitori 

Pironul ºi coroana de-mprumut. 

O fi fugit de rãul nostru, ori 

Nici gând sã plece, doar ni s-a pãrut, 

Ci binecuvânteazã c-un sãrut 

ªi-i dã iertãrii pe prigonitori. 

Sau, totuºi, da, a coborât puþin 

ªi mediteazã printre bozii, cum 

E-ntreg pãmântu-o margine de drum, 

Crescãtorie tragicã de spini. 

Acum, de obosealã-n plinã zi, 

Iisus ne vede fãrã-a se trezi... 

B 

B ãtrâna doamnã îmi serveºte pe-o 

Farfurioarã chinezeascã, finã, 

De porþelan subþire în luminã, 

O înserare cu nuanþe bleu. 

Fiindcã are seturi de-amintiri 

Din vremi de-a dreptul imemoriale, 

Îmi dã sã-aleg din douã portocale 

Pe cea mai fragedã-n mãrturisiri. 

Urmeazã gestul cruntei sfâºieri, 

Când degetele ei cu-ntreg dichisul 

Din coajã-elibereazã paradisul, 

Iar îngerii cheflii din rãsputeri 

Lui Dumnezeu, maestru-n dãrnicie, 

Îi pradã-atelierul de-alchimie...

366 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

367 

(317) (318) 

P 

Pe-un þãrm neroditor, sãpat în sare 

De-o vijelie dupã vijelie, 

Cu bolovani spãimoºi la temelie 

E-o candelã, jos, între cer ºi mare. 

Pãzeºte fãrã preoþi, catedralã, 

Mereu pãmântul straºnic de-arãturã, 

Iar Dumnezeu înmoaie în Scripturã 

Un deget, vãruind cu albãstrealã, 

Sã lecuiascã rãni, sã înveleascã 

În praf stelar firimituri de pâine, 

Spre-a ni se dãrui ieri, astãzi, mâine, 

Pe masa dureros de omeneascã... 

Rãpus de neodihnã, pe altarul 

Cu bezne-n clocot se-ndârjeºte farul. 

 

În gara cu ghiºeu ºi linii moarte 

Îºi odihneºte paºii-un cãlãtor, 

Proptind c-un zâmbet îngãduitor 

Pereþii-aproape decãzuþi pe-o parte. 

Bagajul zace-alãturi, scânduri grele 

Îi scrijeleazã umerii cu rãni, 

Când pune frâne, scârþâie un tren, 

De unde-o gloatã curge, de boccele, 

Paporniþe, pachete, lãzi, burlane, 

Desagi cu pâine, snopi de mãrãcini, 

ªi calcã în picioare pe deplin 

Peronu-ajuns o mie de peroane... 

Strâmbi, fiecare duce în spinare, 

Asemenea Lui, târâº, o cruce mare...

368 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

369 

(319) (320) 

O 

O piatrã micã în pantof mã face, 

Privirea înãlþând-o cât mai sus, 

Sã meditez la cerul unde nu-s 

Nici paradis, nici Dumnezeu, nici pace. 

Rãmâne-aici sã mã-nfrãþesc cu floarea 

De pãpãdie, cu pãmântul, cu 

Absenþa blândului Iisus, cãci nu 

Vreau întrebãri, îmi e de-ajuns mirarea. 

ªi totuºi, îmbulzeala-atâtor stele 

Îmi furã cerul, oferindu-i doar 

Urcuºul ºi teroarea spre calvar 

Bietului spate al fiinþei mele. 

Mai bine piatra-arunc ºi-elegiac 

Cu rostul universului mã-mpac. 

S 

S tãm cu picioarele pe ºanþ ºi-mi trece 

O muscã, bâzâind, pe la ureche. 

Asupra altora de tot zevzece 

O mânecã ridic, de hainã veche. 

Ne luãm cu vorba despre viaþã, moarte, 

Nu mi-am plãtit impozitul pe vacã, 

N-am de-o cãmaºã, ca tot omul, parte, 

Iar pâinea-n câmp e-amarã ºi sãracã. 

Cu plete îndestul de lungi ºi groase, 

El dã din cap, mã-ascultã ºi-nþelege. 

În preajmã-a rai de mãrãcini miroase 

ªi surâzând, un fir de iarbã-alege, 

Când podul palrmei-i vãd strãpuns de-o ranã 

ªi-ascunsã troiþa în buruianã...

370 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

371 

(321) (322) 

N 

N u par a fi un Dumnezeu învins. 

Câºtig ºi pierd ca fiecare zeu, 

Am strãlucit într-un tufiº aprins, 

Apoi v-am dãruit pe Fiul Meu. 

Priviþi-mi cu-ochii ridicaþi la cer 

Misterul fãrã centru ºi hotar, 

Fiindcã-i mult mai mult decât mister 

Al unui infinit regat stelar. 

O perlã-am ºlefuit în univers, 

Cu mãri ºi crini ºi brazi ºi munþi ºi zori, 

Împodobindu-i ºesurile verzi 

Cu nori prelungi pe urma altor nori. 

Nu-n grija mea, ci-n paza ei vã las, 

Maºinãria-atroce-a unui ceas. 

V 

Viaþa de ieri, de azi, de mâine nu-i 

O cumpãnã fragilã-a întâmplãrii, 

Ci rod, de-aceea rodnicie cere-i 

ªi n-o schimba pe ºansa nimãnui. 

De eºti cel mai puternic împãrat, 

Gândeºte-te cã apa curge, trece, 

Apoi de-odatã bate doisprezece 

ªi-þi intrã faima-ntr-un declin, treptat. 

În biata inimã de þi s-a stins 

O ultimã scânteie a nãdejdii, 

Eºti, iatã,-ngenuncheat între primejdii 

ªi-o datã pentru totdeauna-nvins. 

De eºti izvor, fii în acea fântânã 

Cu dragoste, credinþã ºi luminã.

372 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

373 

(323) (324) 

P 

Pagodã, schit, moschee, catedralã, 

Bisericã e-acest PãmântPreaSfânt, 

Cu maci ºi-oceane vãlurind în vânt 

ªi aurul porumbului în poalã. 

Iar Tu ai rânduit izvoare treze, 

Cu apa-atotseninã în fântâni, 

ªi anii împãrþiþi pe sãptãmâni, 

Cu zile, nopþi ºi zori sã ne vegheze. 

ªi iarãºi, holdele-nfloresc, ºi crinii 

ªi fluturii, polenul pe livezi, 

Cu harul când ne binecuvântezi 

În mila, darul ºi fãrâma pâinii, 

Cã totu-i facere ºi legãmânt, 

În rodul Tãu, Pãrinte, pe Pãmânt. 

P 

Pictând în frescã pe-amãrât strãinul 

Adus desculþ la nuntã-mpãrãteascã, 

Bãtrânul cu obraji de-ascet, bãtrânul 

Maestru-ºi smulge barba-arhiereascã... 

Ah, plânge de smerit, spun ucenicii. 

Ascuns pe noapte în atelierul 

Mãnãstiresc, pe ziuã cu târlicii 

Abia târâº, pe schele-urcând echerul 

În mâna stângã, dã în lacrimi, face 

Un semn ºi încã unul, deseneazã, 

Vopseºte zudu-uscat, nu are pace 

Nici seara, nici în zori, nici la amiazã... 

Prin vãl, mireasa-i taie din putere 

Sã-nsufleþeascã roºu-un coº cu mere...

374 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

375 

(325) (326) 

T 

„T e rog, o canã dã-mi, cu apã, ºi-þi 

Promit sã bat minciuna în piroane, 

Iar munþilor în pisc le-aºez coroane 

De meºterii bijutieri vestiþi. 

Nu-i o problemã cerul, oriºicum!... 

Voi face-acoperiºe cu burlane, 

Sã nu mai cadã ploaie pe oceane 

ªi peºtii sã se ude pe costum. 

Desfiinþez noroiul prin porunci, 

ªi moartea ºi prostia ºi pãcatul 

ªi-adeseori mã joc de-a împãcatul 

Cu rãtãciþii Mei, ori nici atunci. 

Vã place-acum, albastrã, cum aratã 

În cosmos portocala minunatã?...” 

 

În clopotul cu liniºtea de bronz 

Îºi oglindeºte aurul albastru, 

Cã-o fi pe-un sân bogat, cã-o fi pe-un astru 

Cu sutien de nouri vagabonzi. 

Ispita îi plãcu lui Dumnezeu, 

Mai înainte încã de Scripturã, 

Cã-o sãruta îmbietor pe gurã 

ªi pe-alte sfinte locuri, ºi din greu. 

Mai mult amant pe fugã, i-a trimis 

Câte-un copil iluminat, din vreme 

În vreme, sã nu aibe a se teme: 

De bine, rãu trãieºte-n paradis, 

La pian cântându-I undeva pe-afarã 

Iisus, iar Amadeus la vioarã...

376 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

377 

(327) (328) 

D 

D in câte gãri au ruginit în mine, 

Cu buruieni ºi ploi pe linii moarte 

ªi-abili pãianjeni specialiºti în arte 

Pe pânze marþial de asasine, 

Din câte gãri pocite, gãri faimoase 

De marmurã, chirpici, ori cãrãmidã 

Mi s-au surpat în suflet cu obidã, 

Doar una-avea-ntâmplãri misterioase... 

Acolo-au coborât, târând valize, 

Tãmâie, smirnã ºi-oriºice parfumuri. 

„Trei Magi suntem, de mii de ani pe drumuri, 

Dar nu gãsim, cu-oricâte-adrese, vize, 

Nici ieslea, nici Copilul de luminã, 

Iar cãutarea nu se mai terminã...” 

 

În troiþã, când a împins piciorul, 

S-o priponeascã zdravãn într-un lanþ, 

Tractorul se-mplânta cu roata-n ºanþ 

ªi-nverºunat îºi zdrãngãnea motorul. 

„Bã, jos de-aici, s-a terminat cu tine, 

Te zvârl la mama naibii, în sfârºit, 

Fãrã-amintirea ta de rãstignit 

Mai bine o sã-mi fie, mult mai bine!” 

Cu-acel blajin surâs de-ngãduinþã, 

Iisus pe-obrajii murdãriþi de var 

Îndurã palma noului tâlhar 

ªi-aruncã în balanþã o dorinþã, 

Sã-ºi dea a câta oarã duhul Sãu 

Cu ochii ridicaþi spre Dumnezeu...

378 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

379 

(329) (330) 

S 

S ub soarele în paºnicã scãdere, 

Un cor de plopi foºnind la unison 

Mai cântã-o datã Lucas Passion 

Fãrã-un cuvânt, aproape în tãcere. 

O toamnã cu grandori de catedralã 

ªi-o salcie-atârnând consolator 

Ne spun povestea c-un Mântuitor 

În prãbuºirea-amurgului, domoalã. 

Pe miriºti goale înfloreºte roua, 

E-o sãrbãtoare cerul pe pãmânt, 

Mãrturisire-a toate câte sînt 

Dumnezeieºti la revenirea-a doua, 

De dimineaþã-n aerul fragil 

A soarelui acasã din exil... 

L 

L a Paradisul, un hotel magnific, 

M-a invitat asearã Dumnezeu. 

Erau de faþã Moise, la dineu, 

Iisus ºi Buddha, fãrã sã mistific, 

Iov, Mahommed, o lume fascinantã. 

Serveau tot câte ºapte îngeri cu 

Figuri solemne între-aripi frufru. 

O Messã mã-ncânta, exuberantã 

Esenþã de-armonie între aºtri, 

De Amadeus, un celebru sfânt 

Precum în cer asemeni pe pãmânt, 

Dar n-avea nimeni ochi alpin de-albaºtri 

ªi-un zâmbet pentru celãlalt, mãcar 

Cel mai discret, mai fals protocolar...

380 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

381 

(331) (332) 

N 

N -a mai trecut nimic prin gara moartã, 

Nici viscol, nici profeþi, nici fum de tren... 

Beat, Dumnezeu vomitã-ntre dugheni, 

Din cârciumi alungat, bãtut de soartã, 

ªi nu-L propteºte nimeni pe-uliþarnic. 

În piaþã sfinþii au pierit de mult, 

Ne injectãm în vine-un drog ocult 

ªi-abil, cãci filozofilor zadarnic 

Le bâjbâim iluminarea-n sala 

De aºteptare, unde-un crunt miros 

Ne-nfige-n gât cu duºmãnie-un os 

De toatã-amãrãciunea ºi-amãreala… 

Sub negura-absolutã-ncerc, scrâºnit, 

Chibritul sã-l aprind de la chibrit... 

N 

N u preoþii cu-oricâte vrednicíi, 

Ci crinii în odãjdii la altar 

ªi greierii-ntr-un zumzet planetar 

Sunt slujitorii Sfintei Liturghii. 

Jos, fluturii de noapte, efemeri, 

Cu-arípile ºi sufletu-mpãcat 

Bat în vitralii, cu nãdejde bat 

De dragu-nflãcãratei lumânãri. 

Sus, nouri împletindu-ºi fulgerul, 

Potir înalþã luminat cu mir, 

Blagoslovitul, magicul potir, 

De unde plouã plâns preaîndestul, 

De milã, pace, jertfã, legãmânt, 

O Liturghie-a Sfântului Pãmânt...

382 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

383 

(333) (334) 

U 

U n mãr mirabil de halucinant 

ªi roºu pânã-aproape de bravadã 

Loveºte capul domnului savant, 

Purtându-ºi-l pe gânduri prin livadã, 

Un mãr de soartã-ales ºi pârguit, 

Cum Însuºi Ziditoru-a pus la cale, 

Sã declanºeze despre infinit 

Arome ºi-ntâmplãri primordiale. 

Sir Newton se apleacã excesiv 

De împãcat spre iarba întomnatã, 

Recuperându-l c-un surâs naiv, 

Dar brusc, o datã-l muºcã ºi-încã-o datã… 

„Ce-ar fi pe Dumnezeu într-adevãr 

Sã-l caut în cãderea unui mãr?...” 

P 

Pe ulicioare strâmbe, fãrã-adrese, 

Prin zloata cu ieºire la maidan, 

Bãtrânul Bach aude Grosse Messe 

În frunzele-amãrâþilor castani... 

Orbecãie un trecãtor, greºeºte 

La primul pas, cu-al doilea mai puþin, 

Abia târând în cârcã, omeneºte, 

O cruce ºi o sarcinã de spini... 

Pe nevãzute ºchioapãtã în parte, 

Or fi luat în talpã câte-un cui, 

Cã prea-i cãzneºte bezna ºi-i desparte 

Pe fiecare cu povara Lui, 

Prin fleaºca-ntr-un târziu pãrând ninsoare 

Pe mahalaua fãrã felinare...

384 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

385 

(335) (336) 

E 

E -o toamnã ca o sacrã aºteptare, 

O aºteptare a lui Dumnezeu, 

Încã-un prilej sã nu-i aduc trofeu 

Aceastã prãbuºire de altare. 

Cu poalele-nmuiate în luminã, 

Amurgu-ºi ºterge ochii, pânã-aud 

Cum lacrimile sapã cerul crud 

Într-un prohod de nu se mai terminã. 

Se-nghesuie doi pumni prin buzunare, 

De-mi vine deznãdãjduit sã-L strig, 

Oriunde-o fi sã tremure de frig 

ªi Biblia, în Carul Mic sau Mare, 

La focul candelei agonizând 

S-o mai citeascã-o datã, rând cu rând... 

F 

Frumos îmbãtrâneºte încã-un an 

Pe frunze-arzând, de-arþari la soare-apune, 

Sub zodiile unei toamne bune, 

Cu sfeºnice de aur suveran. 

Mãceºii lângã drum ca pe-un trofeu 

Înalþã perle,-ori sânge-n coliere, 

Reînviind durere din durere 

Pe crucea rãnilor lui Dumnezeu. 

Nu-i sãrbãtoare, ci o simplã zi 

În calendar, o zi de azi pe mâine, 

ªi-aduc de la fântânã douã, pline, 

Cãldãri cu bucuria de a fi. 

Iertaþi-mã, dar am uitat, fireºte, 

Pe cine-l pomeneam cã-mbãtrâneºte...

386 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

387 

(337) (338) 

A 

A jutã, Doamne, întunericul, 

Nu dinãuntrul meu prea în ruine, 

Ci miezul împlineºte-l îndestul, 

Mai sus de rãu ºi mai presus de bine. 

Aprinde-ne-o scânteie din Hristos 

ªi fã în viaþa fãrã zori ºi-amieze 

Coroana Lui de împãrat frumos 

Cu spini însângeraþi sã lumineze. 

Despicã-ne din stâncã în izvor 

ªi umple-ne fântânile uscate, 

Pe mâini sã ne spãlãm izbãvitor 

De sãrãcie ºi pustietate. 

Dar mai ales cãrarea ni-i pierdutã 

ªi-o cãutãm zadarnic, Doamne-ajutã... 

 

Î n cer de ce L-am cãuta mereu, 

Când apã, aer, foc, pãmânt sunt Cerul 

Prea peste margini plin de-atelierul 

Unde-a muncit cu râvnã Dumnezeu. 

La capãtul truditei sãptãmâni, 

Slujindu-se de-ntreagã mãiestria, 

Zidise-ncãpãtor Împãrãþia, 

Apoi s-a ºters cu nourii pe mâini... 

Mai dupã-o vreme-a emigrat pe-ascuns 

Spre alte universuri paralele, 

Din ce în ce lãsându-ne mai grele 

Coºmaruri ºi mirãri de nepãtruns... 

De-acolo-o fi plecat mult mai departe, 

Spre alte gãuri negre ºi-altã moarte...

388 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

389 

(339) (340) 

D 

D in oala de pãmânt, din mica oalã 

C-un ghemotoc de rãdãcini ca în 

Prãpastie, rãzbate-o colosalã 

Neliniºte a nobilei þãrâni. 

De jos o-nalþ, cu-ntreagã prevederea, 

Urcând-o lângã inimã, apoi 

Din ce în ce îmi dovedesc puterea: 

Nu-mi trag de fricã mâna înapoi, 

Ba o ridic deasupra casei, peste 

Furtunile planetei, sus, mai sus, 

Prin mari lumini ºi-ntunecimi celeste, 

Sã-i spun lui Dumnezeu ce-aveam de spus... 

„N-ai nici o teamã, rana-ngrozitoare 

E de piron ºi Îþi aduce-o floare...” 

C 

Cum îi plãcea mãritului Arghezi, 

E toamnã unsã vinovat cu miere, 

Cãpãtuitã la butoniere 

Cu snopii de amurg, ai florãresei. 

Pe noapte, doisprezece-n catedralã, 

Tâlhari, cinstindu-ºi cu bravurã harul, 

Care de care preþuiesc altarul 

Lui Dumnezeu, lãsându-i mâna goalã. 

Din zori în zori stihare, coliere 

Pierdute, rãmãºiþe de coroane 

Prin plopi gãseºti, pe garduri ºi maidane, 

Iluminând în arte-aurifere, 

Odãjdii cu prea-naltã vrednicie, 

De nu le-ncape nici o vistierie...

390 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

391 

(341) (342) 

D 

D egeaba înþelepþi bijutieri 

ªi arhitecþi sculpteazã colosale 

Arcade sfinte, candele-n cristale 

De stâncã, Dumnezeu nu-i nicãieri... 

Icoane scornitoare de minuni, 

Cruci de luminã, gonguri, semilune, 

Evangheliºti cu psalmii-n misiune 

Zadarnic îi dedicã rugãciuni... 

O lume, ºi în lume ne-a zidit 

În ºapte zile, ºapte nopþi celeste, 

Dar de la Tatãl Nostru nici o veste, 

Decât nimicul a mai revenit... 

O aºteptare-adoarme-n rituale 

De mari odãjdii sub cupole goale... 

 

Într-un decor cu lumânãri de cearã, 

Fãrã vreun alt cucernic ritual, 

Cu coatele pe-o masã de local 

Stam la taifas cu îngeru-ntr-o searã. 

Mi se plângea cu lacrimi absolute 

Cum nu l-a mai zãrit pe Dumnezeu, 

Nici eu, spuneam ºi dam din cap, nici eu, 

Când Îl vedeam, era pe nevãzute. 

Se oglindea în farfuria goalã, 

Smulgând o panã, douã, trei, oftând... 

„Trimite-I ce mesaje ai de gând, 

În noaptea-atroce, grea ºi bestialã, 

E sus, e-n constelaþii, e în cer, 

Dar cu atât nu este nicãieri...”

392 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

393 

(343) (344) 

L 

L a zgomotul zevzec de tobã spartã 

Mã nãpustesc pe uºã buzna-afarã, 

Sã-l prind pe cine-n ciudã ca o fiarã 

Pleiadele mi-aruncã peste poartã. 

Prin gard, pe Dante-l vãd, cu-odãjdii fine, 

De sfinte Liturghii în catedrale. 

„Pofteºte, casa mea ºi-a Dumitale 

Cu mii de cãrþi te-aºteaptã, pelerine. 

În rai dorm Dumnezeu, Iisus, Maria 

Sub ceruri de cristal mânjit cu miere, 

Când în subsoluri strigã de durere 

Iubirea, rãzvrãtirea, tragedia 

De ieri, de-alaltãieri… Dar cum rãmâne 

Cu viitorul neºtiut, Bãtrâne?...” 

 

ª i-a mai rãmas din mine un pustiu, 

Stânci sterpe de granit îngenuncheat 

Pe groapa ultimului sacagiu 

Din câþi prin univers au emigrat. 

Abia de merg, târând în cârcâ-abia 

Deºertul împietrit, comun mormânt 

Al celui ospitalier cândva, 

Eu, BunulºiStatorniculPãmânt... 

Ci dupã-atâtea prãpãdenii mari, 

De tot la urmã, ce-ar mai fi de spus?... 

Zadarnic a murit ºi în zadar 

A treia zi a înviat Iisus… 

Fãrã-amintiri, din mine-a mai rãmas 

Pustiul fãrã mâine, fãrã azi...

394 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

395 

(CCCXLVI) 

O 

(345) 

O datã exilaþi din paradis, 

În paradis n-om reintra nicicând, 

Rãbdând nimicul unui cer promis 

ªi prãbuºirea zborului rãbdând. 

E-o margine de miriºte: aici, 

Ori vatrã-ncinsã, ori preasfânt altar 

Îmi zidãresc, nici pentru-ofrande, nici 

Pentru nobleþea mea de cãrturar. 

Pe masã, cãni cu apã rânduiesc 

ªi pâine lângã linguri ºi mai am, 

Tãiat într-un perete, loc ceresc 

Prin bunãtatea florilor: un geam, 

Sã-nvie lin ºi mistic ºi felin 

Lumina linã, când învie lin. 

BALADÃ ÎN TALCIOC DESPRE PÃCÃTOSUL 

ÎNGENUNCHEAT LA PICIOARELE FERICIÞILOR 

 

Înfãºurat cu-o cârpã pe mijloc, 

Desculþ, însângerat, slab numai oase, 

În vãlmãºeala marelui talcioc, 

Cu degete-ntr-atât meticuloase, 

Jos, potriveºte pe-un culcuº de ziare 

Ce sãrãcie are de vânzare, 

O cruce grea, cu lemnul din topor, 

Piroane-aproape roase de ruginã 

ªi-o cupã cu-aurul strãlucitor, 

Umplutã peste margini de luminã. 

Cortegiul cuvios de cardinali 

ªi Papa în odãjdii dintr-o datã 

Se-opresc: „Minunea Sfântului Graal 

E chiar aici ºi-acest eretic, iatã, 

Cu maximã-aroganþã, cu sfidare, 

L-a smuls, el ºtie din ce-ascunzãtoare! 

Azi valororeazã infinit în bani, 

Deci confiscaþi-l pentru Sacra Cinã 

De Tainã a credinþei, de-ani ºi ani 

Umplutã peste margini de luminã!...”

396 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

397 

Stihare cântã Christe eleison 

ªi-alaiuri de cãdelniþe rãsunã 

Pe calea spre altare ºi amvon 

Frãþeºte petrecutã împreunã 

De patrafire, mitre-n sãrbãtoare. 

„E-un pãcãtos, dar noi, pentru iertare, 

Sã moºteneascã, ne rugãm din greu, 

Împãrãþia Cerului, creºtinã, 

ªi fericirea de la Dumnezeu, 

Umplutã peste margini de luminã!...” 

Flãmând, cu rãni de bice pe spinare, 

Iisus zdrobit de-a valma în picioare, 

Cu gãurile palmelor se-nchinã 

ªi-nalþã spinii, scoate la mezat, 

Coroana Lui scornitã de-un soldat 

ªi-umplutã peste margini de luminã... 

(CCCXLVII) 

BALADA LUI IISUS HRISTOS LA POARTA 

PARADISULUI DUPÃ A DOUA COBORÂRE PE 

PÃMÂNT 

N 

N evrednic, slãbãnog ºi cerºetor, 

La poarta raiului, de lemn, sculptatã 

Mãreþ c-o Rãstignire, bate-n zori, 

O datã cu ciomagul, ºi-încã-o datã. 

„Nu mã aduce-o soartã norocoasã, 

Dar sunt Iisus, M-am reîntors acasã. 

Târâº, în prag, nu milogesc pomanã, 

N-am slavã ca-Împãraþii bizantini, 

N-am stea în cer, pe creºtet n-am coroanã, 

Cãci, Doamne, bun e Duhul Tãu, amin!...” 

O fatã-apare-eteric ºi-aromat 

C-un ram în mânã, alb, de iasomie. 

„Doar Unu-i Fiul Meu adevãrat 

În cea mai luminoasã mãreþie. 

La-altare, preoþi despre El cuvântã 

ªi Bach, în Pasiuni, cu râvnã-L cântã. 

Oricât am lãcrimat într-o nãframã, 

Pe frunte rãnile-þi lipsesc, de spini, 

Ori nu te recunoaºte-un plâns de mamã. 

Cãci, Doamne, bun e Duhul Tãu, amin!...”

398 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

399 

L-aratã Sfântul Pavel mânios 

Cu degetul ºi strigã: „Anatémã! 

N-ai semne-n palme, diavol mincinos, 

Rob osândit la pacostea supremã!” 

Doar Sfântul Petru tace cu blândeþe 

ªi spune-ntr-un târziu: „Îþi dau bineþe, 

Milostivire ºi-un darab de pâine, 

Oricum, strãine, meriþi pe deplin, 

Dar pleacã-oriunde vezi de azi pe mâine, 

Cãci, Doamne, bun e Duhul Tãu, amin!” 

Deodatã fulgerã sinistru, tunã 

ªi-adânc trãzneºte-o voce în furtunã... 

„Te-am coborât sã-i mântui, Fiu Divin, 

Ci iartã oamenilor fapta-amarã, 

Nu te-au bãtut pe cruce-a doua oarã, 

Cãci, Doamne, bun e Duhul Meu, amin!...” 

(CCCXLVIII) 

BALADÃ CU ABUNDENÞÃ DE OFERTE ªI 

VIZITATORI LA TÂRGUL MONDIAL AL 

RELIGIILOR 

A 

A postoli, biblii, bãrbi sacerdotale, 

Psalmi, clopote, pagode, gonguri, gloate 

Se-nghesuie cu lovituri de coate, 

Cruci, Suluri ale Legii, sfinþi, corale, 

Cãdelniþe-ºi oferã eminenþa 

ªi tãmâiazã-n ceilalþi concurenþa. 

Iisus abia se-ncruntã, în tãcere, 

ªi-ºi lustruieºte ghimpii din coroanã, 

Lui Buddha, rishi zen i-aduc pomanã, 

Iar Mozart dirijeazã Miserere. 

Sclipesc arhangheli, cardinali, altare, 

Moschei urcând spre nouri semilune. 

C-un colþ al ºalului de rugãciune, 

Bãtrân, un rabin cere ascultare. 

„Doar noi suntem chemaþi spre mântuire 

ªi parte vom avea de nemurire, 

Noi, singurii, poporu-ales, iudeii!...” 

„Tu-auzi ceva?”, întreabã scurt Ilie, 

Dar Moise nu-nþelege ºi nu ºtie, 

Iar Mozart dirijeazã Agnus Dei.

400 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

401 

Pe gratis, muezini împart Corane, 

„Doar Mahommed e-AtoateVestitorul 

Lui Dumnezeu, DePaceFãcãtorul!...” 

Cãlugãri bat mãtãnii la icoane: 

„Împãrãþia Domnului e Cerul, 

Deci numai Fiul spune adevãrul 

ªi mântuie-omenirea de pãcate 

În tainele bisericii creºtine!...” 

Potire-adunã vinul din ciorchine, 

Iar Mozart dirijeazã Exsultate. 

Confucius, papi, un guru spune glume, 

Iov, Luther, Dalai Lama, lume, lume… 

La noapte se aºteaptã-apoteoza 

Cu jocuri, ploi dumnezeieºti de stele, 

Dar pânã-atunci, crini, sutre pe tejghele, 

Iar Mozart dirijeazã Lacrymosa... 

(CCCXLIX) 

BALADA NEGUSTORULUI DE UMBRELE 

ªI A RABINULUI PLIN DE PIOªENIE 

S 

S ub firma desenatã cu vopsele, 

„Gogoºi – Parfumerie – Amanet”, 

A lui Manase, negustor de-umbrele, 

Ocãri aruncã Moshe, berechet. 

„Nici cã te-nchini de luni ºi sãptãmâni, 

Eºti cel mai pãcãtos dintre pãgâni!” 

„Nenorocire, fata mea vrea nuntã, 

Nu-i bine, rabi,-nseamnã cã-i de rãu, 

Spre mine Dumnezeu din cer se-ncruntã 

Cu veci de veci ascuns Numele Sãu!” 

„Un chef tocmim, de toatã bucuria!” 

„Ba toanta se mãritã cu Ion, 

Din Sara se boteazã în Maria 

ªi-o sã-mi trânteascã trei creºtini plocon!” 

Aproape-ar blestema cu pumnul strâns 

Bãtrânul rabin izbucnind în plâns... 

„ªi-Avram al meu se-nsoarã c-o Ioanã, 

De-ajung de râsul târgului Bacãu, 

Cã Domnul nu-i supune la dojanã 

Cu veci de veci ascuns Numele Sãu...”

402 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

403 

ªi amândoi în plinã Strada Mare 

De-amar se-mbrãþiºeazã, ºi necaz... 

„Tu, rabi, eºti profet ori profanare? 

Vorbeºte-I Domnului, porþi nume breaz! 

Implorã-L, spune-I cã-s un amãrât, 

Dar sã ne dea poveþe, ce ºi cât!...” 

ªi Moshe nopþi ºi zile-n rugãciune 

Înalþã inima lui Dumnezeu, 

Citeºte psalmi, sã-i dea înþelepciune 

Cu veci de veci ascuns Numele Sãu... 

Grav, într-un ceas de pioºie-adâncã, 

Din infinit se-aude: „Ba Eu încã 

Am lãcrimat ºi-am dat pe Fiul Meu 

Iubit…” ªi-umilul rabi-ngenuncheazã 

Sub sfeºnicul iluminat de-o razã 

Cu veci de veci ascuns Numele Sãu....” 

(CCCL) 

BALADA CELOR CINCI EVREI DEªTEPÞI 

ÎN FEL ªI CHIP ÎNVÃÞÃTORI AI LUMII 

P 

„Pe drumurile foamei din pustie, 

Nu mi-am tocit nici sfert, nici jumãtate 

Din noduroasa cârjã cu Dreptate 

În patruzeci de ani de pribegie... 

La pas ºi-ntotdeauna dinaintea 

Poporului, Eu V-am condus cu mintea! 

Las omenirii Zece Legi: prin Voi se 

Cuvine sã le afle mângâierea, 

Ci nu uitaþi Scriptura dupã Moise: 

Tu eºti misterul, Doamne, ºi tãcerea...” 

„Cãci am venit, precum au spus profeþii, 

Sã-aduc, din bunãtate, mântuirea 

Cu inima, cu mila, cu iubirea. 

Iisus Mã cheamã, sunt lumina vieþii, 

Dar voi, pe frunte-Mi îndesaþi coroanã 

De spini, sã-Mi fie-amarnicã dojanã. 

Mã chinuiesc, Mã rãstignesc romanii, 

De-aºtept, murind pe cruce, Învierea 

Din ceruri, Eli lama sabachtani, 

Tu eºti misterul, Doamne, ºi tãcerea...”

404 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

405 

„Fraþi proletari din þarã dupã þarã, 

Cu burþi flãmânde, burþi neîngrãºate, 

Sunt Marx ºi vã împart pe sãturate 

Meniu de carne revoluþionarã, 

Tocanã fiartã-n bãtãlii de clasã!...” 

„V-o spun eu, Freud, nevroticii viseazã, 

Dezvãluind instincte ºi obsesii 

Cu-A Unsprezecea Lege:-Împerecherea. 

În raþiunea mea fãrã concesii 

Nu-ncap misterul, Doamne, ºi tãcerea!...” 

„Eu, Albert Einstein, rãscolindu-mi pãrul, 

Nu cred cã aº deþine adevãrul... 

Dintr-o universalã perspectivã, 

Shalom, shalom, prefer concilierea... 

Pe-o lume într-atât de relativã 

Încap misterul, Doamne, ºi tãcerea....” 

(CCCLI) 

BALADA CITITORULUI-ÎN-STELELE 

DIN SÃPTÃMÂNA LUMINATÃ 

 

Þ i-aº cumpãra etajul 90 

ªi nouã-n Turnul Babel, cu tabele 

De cifre, zodii, calendare, deci, 

Sub ochii mei de cititor-în-stele, 

Refac modelul tandru, într-o doarã, 

Al Paradisului de-odinioarã. 

Dar pentru toate-acestea, Dumnezeu 

Mã va chema-ntr-o zi la Judecatã, 

Cã nu am stors de miere sânul tãu 

Lunea din Sãptãmâna luminatã. 

În douã emisfere s-o împarþi, 

Una-ameþitã, cealaltã sperjurã, 

Þi-aº dãrui o bilã de cuarþ 

Umplutã cu destin în stare purã, 

Unde sã trândãveºti fãrã greºealã 

Sub piele afrodiziac de goalã, 

Sã-þi torturez de lene sânii plini, 

Cã prea de tot mã cerþi, neîmpãcatã, 

ªi mã hrãneºti numai cu flori de spini 

Marþea din Sãptãmâna luminatã.

406 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

407 

De-þi lustruiesc parfumuri la rindea, 

Ambiþii mari ºi crude prind fiinþã 

ªi-þi împletesc din arbori de cafea 

Umbrare imperfecte în credinþã, 

Ba încã tâmpla þi-aº culca pe ºale, 

Cu brav alai de vicii matinale, 

Prilej sã mã acuzi cu degetul 

Împrospãtat în rouã încã-o datã, 

Cã nu-l slujesc pe Domnul îndestul 

Miercuri din Sãptãmâna luminatã. 

De-aceastã oarã fac pe apostatul, 

De-þi rãvãºesc într-o furtunã patul 

Din aurore pânã-n miazã-zi, 

Cu-aceeaºi întrebare încruntatã: 

Cine-mi prezice câte nopþi or fi 

ªi zile-n Sãptãmâna luminatã?... 

(CCCLII) 

BALADA PROFESORULUI DE ATEISM ÎN 

DIALOG DE-A DREPTUL CU DUMNEZEU 

L 

L a repezealã, calcã pe tufiºuri 

Dihania cu ghearele nebune. 

Din greu, dar ager, sfârtecã desiºuri 

Cea mai pãroasã, neagrã urâciune 

Din câte-o rup de-a buzna prin hãþiºuri. 

„Sãriþi!”, aratã crunt spre-agresiune 

Profesorul de ateism... „Mã-atacã 

Un monstru groaznic, plin de nãbãdãi!…” 

...ªi-alunecã, târâº, într-o viroagã 

Cu spini sãlbatici, îndârjiþi ºi rãi. 

De sus, huiduma naibii iscodeºte 

ªi-ar da pieptiº sã nãboiascã-n râpã. 

Cu desperare,-ori numai cu nãdejde, 

Spre norii emigrând prin ceruri þipã... 

„Salveazã-mã cum ºtii, dumnezeieºte! 

Fii, Doamne, milostiv, nu-l pãrãsi pe 

Un filozof în gravã încercare! 

Toþi prin fiinþã suntem Fiii Tãi 

Supuºi pe-o cruce la încoronare 

Cu spini sãlbatici, îndârjiþi ºi rãi!...”

408 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

409 

Dar Dumnezeu aude, larg deschide 

În douã laturi porþile mãreþe. 

„Pe cine-l cerþi de infernale-obide?” 

„Pe-un drac nebun de foame,-ori bãtrâneþe! 

Ia-i, Doamne,-apucãturile sordide 

ªi dã-i canon de creºtineºti poveþe!” 

„Aºa sã fie, numai sã-nþeleagã!...” 

...ªi ceru-adânc, trãsnind în vâlvãtãi, 

Se limpezeºte peste-o lume-ntreagã 

Cu spini sãlbatici, îndârjiþi ºi rãi... 

Cutremurat ºi-nnãduºit de fricã, 

Pe douã labe ursul se ridicã 

ªi-ºi face cruce... „Binecuvânteazã 

Gustoasele bucate, Doamne, cã-i 

Ceas de vecernie dreptcredincioasã 

Pe spini sãlbatici, îndârjiþi ºi rãi!...” 

(CCCLIII) 

BALADÃ FINANCIARÃ CU STRATEGII ªI 

TACTICI DE POSTMODERNÃ HAIDUCIE 

P 

Pe-o margine a patului de fier, 

Îngrãmãdind ceasloave de hârtie, 

Das Kapital clãdeam din cazier 

ªi Alma Mater dintr-o puºcãrie. 

Tot studiind bancruta în stil mare, 

Profituri, legi, politici monetare, 

Quesnay, Smith, Keynes, într-o veselie, 

În rang m-au cãftãnit, de-expert finan 

/ciar prin postmodernã haiducie, 

De-am bani în bãnci pe-un milion de ani! 

Cu pãru-n coafurã exaltat, 

Când trec ºontâc abia târând piciorul, 

Legiuitori ºi preºedinþi de stat 

ªi ºefi de mafii îmi prezintã-onorul. 

Pe ºaptezeci ori ºaptezeci de fronturi, 

Cu mâna-ntinsã îmi cerºesc din conturi, 

Iar unora le sunt izbãvitorul, 

Guverne, parlamente, regi sãrmani 

ªi prim-miniºtri-mbrãþiºând poporul, 

Cã-am bani în bãnci pe-un milion de ani!

410 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

411 

Însufleþesc prin micul meu dejun 

Zi dupã zi noi pieþe-ale cafelei, 

Chiar paradisu-l deghizez într-un 

Impetuos rãzboi de ºapte stele, 

Cu-Adami ºi Eve goale cu metodã, 

În muzicale prezentãri de modã. 

Mai recunosc despre amante, cã le 

Þine-evidenþã-un statistician, 

Cât pentru ojã, iahturi ºi castele, 

Am bani în bãnci pe-un milion de ani! 

Dintre-nþelepþi mi-aleg înaintaºii, 

Maeºtrii grei în mâneci cu toþi aºii, 

Iluminaþii-n arta unduirii, 

Cã-s mult mai mult decât secretoman 

Strateg în buzunarul omenirii, 

De-am bani în bãnci pe-un milion de ani!... 

(CCCLIV) 

BALADÃ ÎN CONTUL FALIMENTULUI DE LA 

BANCA INTERNAÞIONALÃ A RELIGIILOR 

V 

Vibreazã steaua Dhruva, nemiºcatã, 

Iar Gangele Ceresc înconjurându-l 

ªi zeii, ºi-nþelepþii lumilor de-a rândul, 

Abia de miºcã-a vremurilor Roatã. 

Eu, pe altar, brahman fãrã prihanã, 

Tu, Ahalya, fastã curtezanã, 

Goi, parfumaþi, cu-unealta pasiunii 

Ne pârjolim ºi consfinþim din Carte 

ªaizeci ºi patru de arzoaice arte, 

La cântãtorii unei nopþi de iunii. 

În portul Tomis, la o-njurãturã 

Se-aude alta, mult mai savuroasã. 

Zac în tavernã, coatele pe masã, 

ªi te pândesc cu patimã ºi urã. 

„Mã cheamã-Ovidius, ador femeia 

Cu sâni mãrinimoºi, tocmai de-aceea, 

Ce te-aº sorbi prin amândoi cãpºunii 

Ca pe o pofticioasã Afrodita, 

Dedaþi orgiei cu nemiluita 

La cântãtorii unei nopþi de iunii!...”

412 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

413 

Ce-ar fi, drept ditamai zburdãlnicie, 

S-o cucerim, biserica, prin uºa 

Sãditã de-una Pena Corcoduºa, 

Cu-Apostoli ºi-Împãraþi în veselie, 

Pe când Iisus ºi tu, într-o chermezã, 

ªi-alþi sfinþi cheflii sã tânguim o Messã 

Pe calea pritocitã-a stricãciunii. 

Apoi, ne-mbãlsãmãm cu-mpãrtãºanii, 

Sãlbatice ºi-extatice ºampanii, 

La cântãtorii unei nopþi de iunii!... 

Iubito, sã-ncercãm o pãruialã! 

Eu îþi vânez agrafe cu migalã, 

Cerceii ºi bezmetici gãrgãunii, 

Tu alarmezi salvarea, pompierii! 

Se-aprinde patul, de-ard braconierii 

La cântãtorii unei nopþi de iunii!... 

(CCCLV) 

BALADA NOPÞILOR DE INSOMNIE 

ÎNTR-UN DORMITOR CU UªI BLINDATE 

B 

B erbec a toate oile pierdute 

ªi regãsite pentru-ntâia oarã, 

S-o fi împovãrat cu vreo comoarã 

De zeci pe zeci, de sute peste sute, 

Cã prea-ºi pãzeºte-acum într-un perete 

Tezaurul de cãrãmizi secrete. 

Cu-oricâte revolvere, uºi blindate, 

Capcane ºi maºinãrii de-alarmã, 

N-are curaj pe noapte sã adoarmã, 

Când bate vântul, în fereºti când bate... 

Pândeºte nourii, pândeºte luna, 

Mereu pe gânduri mâinile-ºi frãmântã. 

De umbre pe podele se-nspãimântã, 

Dar trece-o-nfricoºare ºi-încã una... 

Târâº, cu pasu-agale, mai agale, 

Îi dau, ca-ntr-o prãpastie, târcoale, 

Procesiuni de mãºti desfigurate... 

Care de care-i urlã-n gura mare 

Un marº de tobe, de spânzurãtoare, 

Când bare vântul, în fereºti când bate...

414 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

415 

Pe-o vijelie de-aeromancie, 

Cutremurat bezmetic de-omeneºte, 

Cu dinþii clãnþãnindu-i, rãsfoieºte 

O carte veche despre insomnie, 

De unde, goale, sar fotomodele 

Cu ochii rimelaþi, de cucuvele, 

ªi gheare-l zgârie nebun pe spate, 

Balauri, crocodili în tatuaje, 

Draci, scaune electrice, linºaje, 


În zori, mort viu, târâº printre coºmare, 

Cu vãnãtaie lângã vânãtaie, 

Un clan de-amante-i toarnã în pahare, 

Pe sfert sã-l biruie, pe jumãtate, 

Somn bântuit, sleit în evantaie, 


(CCCLVI) 

BALADA PATULUI CUTREMURAT 

.SUB STRANIA DIHANIE CU DOUÃ SPINÃRI 

 

ª i patul scârþie de se aude 

Pânã în mãruntaiele planetei, 

Cu zgâlþâiri ºi-asmuþituri zãlude 

Cum întãrât în paparuda fetei 

Pe Stalin, nodurosul ca parâma 

Frecând bolgía morþii din Kolâma, 

Alege-s-ar ºi aurul ºi praful 

De toate zvârcolirile-ncleºtate 

Pe-o groapã nãclãitã de carate, 

Când în furtunã ni-i stindard cearºaful. 

ªi patul zguduindu-ºi temelia 

ªi temelia blestemând azurul, 

Câte cutremure în tragedia 

Îngrozitoare declanºeazã curul 

Prea onorabil, cu despicãturã, 

Unde robeºte plugul de-arãturã. 

Cinci degete cu colþi de leopard 

Îmi scrijeleazã pielea în curele 

Murate-n saramuri ºi-alcooluri grele, 

Când în furtuni cearºaful ni-i stindard.

416 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

417 

ªi-n clipa-aceea-a clipelor astrale 

Þâºneºte o explozie de-albuºuri 

Cutremurând abisele carnale... 

Se sfâºie pe sine în culcuºuri 

Dihania cu douã învrãjbite 

Spinãri arzând pe înroºite plite... 

Stihia fulgerã, potopul tunã, 

Precum într-o stelarã-mperechere, 

ªi stoarce universul de putere, 

Când ni-i stindard cearºaful în furtunã. 

ªi-apoi, vulcanul stins, fãrã suflare, 

Îºi descleºteazã-ntr-o eliberare 

Sictirul ºi lehamitea de lume... 

Amar þi-aduci aminte de taraful 

Bocind un dor de moarte fãrã nume, 

Când în furtunã ni-i stindard cearºaful. 

(CCCLVII) 

BALADÃ DUPÃ ULTIMUL, DAR NU CEL DIN 

URMÃ EROTIC-SHOW AL STRIPERULUI 

S 

S -a terminat cu þâþele-atârnate 

ªi fundul gol sub strãmoºeºti catrinþe! 

Acum, printre þãrãnci cu doctorate 

În politologie, ori ºtiinþe 

Ocult-paranormale,-aveþi, în fine, 

Dileme-adânci de doamne citadine. 

Drept lucru, cu splendoare v-aþi decis 

În gândul vostru: pentru filozoafe, 

Yogine, astroloage, teozoafe, 

Sunt taurul Comunei din Paris!... 

Dioressence emanã robusteþe, 

Voinþã de a fi ºi aventurã, 

Chanel e armonie ºi tandreþe, 

Arpége, cocktail de poezie purã. 

Poftim, spumoasa mea profesiune 

De playboy vã dedicã-ascensiune 

ªi ghiduºii nãuce-n paradis, 

Unde, parfum aerian, de miere 

Fierbinte pânã la incendiere, 

Sunt taurul Comunei din Paris!...

418 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

419 

Cum n-au prezis vreodatã ghicitorii, 

Nu se mai spalã-n roua grãdiniþei 

Nici ochii rimelaþi, nici periºorii 

Cârlionþaþi ºi-ascunºi ai ºtrengãriþei. 

Când ritmul orei curge împotriva 

ªi împreunã-alcãtuim arhiva 

De pasiuni a traumelor din vis, 

Cu privilegiul de-a citi natura, 

Întregul ploilor ºi picãtura, 

Sunt taurul Comunei din Paris! 

Pe paºaportul soartei mele scrie 

Bufoneria nu-i bufonerie, 

Ci plâns amestecat ciudat cu râs, 

Drept care, spre neºansa voastrã 

De cântec fãrã inimã albastrã, 

Sunt taurul Comunei din Paris... 

(CCCLVIII) 

BALADA CELOR MAI PLICTISIÞI TOVARÃªI 

LA UN CONCERT DIN MUZICÃ DE BACH 

D 

D e marmorã ºi catifea, pereþii 

Dau mãreþie sãlii, ºi rãcealã. 

Lehãmesiþi de-otava politeþii, 

Se zbat în scaune de plictisealã, 

Pe când le toacã-un pianist, urâtul, 

Din unul Bach, cine-o mai fi pârâtul?... 

De undeva, mirosuri de fripturã 

Rãzbesc, de-i trece-un freamãt ºi tresar 

Pervers tovarãºii prim-secretari 

La Casa de odihnã ºi culturã. 

În pauza pe drept izbãvitoare, 

Tacâmuri se aud, pe farfurie, 

Delicateþi voioase, de pahare, 

Cling, cling, ciocnindu-se de bucurie. 

În ritm grozav de-nsufleþit, programul 

Continuã, iar prostul Bach, infamul, 

ªi pianul, din cutie de torturã, 

Acuma, dupã-o þuicã mai ales, 

Devin de-un farmec pânã la exces, 

La Casa de odihnã ºi culturã...

420 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

421 

Pe buze unsuroºi de maionezã, 

Din când în când adãugând sughiþul, 

Ar pune-o haiduceºte de-o chermezã, 

Cãci brânza-n saramurã-nalþã ºpriþul 

Ca pe drapele în desfãºurare 

Spre fericirea clasei muncitoare! 

Nesaþuri bântuie din gurã-n gurã, 

De frigãrui pe jar, de mititei 

Pe tãvãlite-n sosuri de mujdei 

La Casa de odihnã ºi culturã!... 

Prea-i muzicã de mort, prea-i feºtelitã, 

Dar hai, cei mai zburdalnici nu ezitã, 

Ci-nflãcãraþi de marea-nvãþãturã, 

Danseazã, ori la bal, ori la spital, 

Perechi, perechi, tangou sentimental 

La Casa de odihnã ºi culturã!... 

(CCCLIX) 

BALADÃ CUCERNICÃ DESPRE FAPTELE ªI 

GÂNDURILE PREA FERICITULUI PÃSTOR 

L 

L a mãnãstirea Dintr-un-pumn-de-fragi 

Cu praznicul Mariei Magdalena, 

Arhipãstor pe-o turmã de malaci, 

Dorm peste zi, când mã rãzbeºte lenea, 

C-o frunzã verde de susai în gurã... 

Cum vitele pricep de-njurãturã, 

ªi sâmbãta ºi miercurea ºi lunea, 

Aºa le-o zic de sfinþi în calendar, 

Cã, pânã cade seara de florar, 

Îmi uit cu umilinþã rugãciunea... 

La prânzul mic, luminã din lumini, 

O cuvioasã-aduce vin, prescure 

ªi spune: „Miluieºte-mã deplin 

ªi Domnul de-amândoi sã se îndure...” 

Într-un tufiº ne tãinuim hoþeºte, 

Cã numai bunul Dumnezeu iubeºte 

Cu toatã slava ºi înþelepciunea! 

Plecând furiº, în mers desculþ, pe jos, 

Logodnica juratã lui Hristos, 

Îmi uit cu umilinþã rugãciunea...

422 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

423 

Dar peste noapte, pânã fac scandal 

La cântãtori cocoºii Magdalenei, 

Cu-ospãþul ºi rãsfãþul nupþial 

Mã-mbie stareþa, în mirodenii 

ªi farmece parºiv de ºtiutoare, 

Cã dãnþuieºte þuica în pahare 

ªi ne înmiresmeazã zburdãciunea... 

Mã-nchin leliþei, poalele-i sãrut 

Pe cât mi-aþâþã taurul cornut 

ªi-mi uit cu umilinþã rugãciunea... 

Duminica, în strai de om curat, 

La poarta-altarului îngenuncheat, 

Le-aud împãrtãºindu-ºi sfiiciunea 

Culeasã fir cu fir din Cartea sfântã... 

Cu-oricâtã râvnã mândrele descântã, 

Îmi uit cu umilinþã rugãciunea... 

(CCCLX) 

BALADA ÞIGÃNCII BLONDE CU OCHI 

ALBAªTRI DINCOLO ªI DINCOACE DE MAIDANE 

C 

Când ultimii, dincolo de maidane, 

În cerul zdrenþãros scapãtã aºtri, 

Cinci fuste-ºi furiºeazã cu volane 

Þiganca blondã, cu-ochi marin de-albaºtri. 

De frig ºi fricã,-i curg sudori pe spate, 

Fierbinþi mai totdeauna, ºi-ngheþate. 

Un boschetar, fãcând pe cuþitarul, 

Îi dã curaj, c-o þuicã dinainte: 

„Bea, proasto, ori te tai, pârli-te-ar jaru’, 

Pânã la moarte sã nu-þi ies din minte!” 

Pe-o ploaie rea, lângã parºiv motelul 

Benzinãriei, pe un boss l-atrage 

Nu zâmbetul nãstruºnic, ci rimelul 

Ciudat al teleleicei cu vâzdoage. 

La semnul „Cât þi-i preþul?”, poala plinã 

Se-aburcã deºucheat în limuzinã. 

„Dã inima d’arvunã la hoþoaicã 

ªi d’eºti gagiu miºto de n-am cuvinte, 

Îþi umplu viaþa cu vrãjeli d’arzoaicã, 

Pânã la moarte sã nu-þi ies din minte!”

424 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

425 

Legiuni, pe Iulius Caesar, la filmare, 

Ritmat, salutã cu-armele de galã 

ªi-aºteaptã-n forfotã ºi nerãbdare 

Sã joace marea scenã triumfalã. 

Zburdalnicã pe tronul sub umbrelã, 

O Cleopatra blondã sub umbrelã 

Mursecã-un mãr, ca sã-ºi calmeze criza 

De exaltare ºi-încã sã se-alinte... 

„Ce-o sã-þi mai farmec patul de la Nisa, 

Pânã la moarte sã nu-þi ies din minte!” 

Când, pe maidan, pietrarii cu migalã 

Coloane-mpodobesc, de catedralã, 

Regina strigã spre-un bordei: „Alteþe, 

Eºti de-azi în rang de-împãrãteºti veºminte 

ªi-þi încunun castel cu turnuleþe, 

Pânã la moarte sã nu-þi ies din minte!...” 

(CCCLXI) 

BALADÃ PE CÂT REGALÃ PE ATÂT 

IMPERIALÃ CU SUMEDENIE DE BELªUGURI 

F 

Fãlos, pe-oraºele cu florãrese, 

De-aº fi-Împãrat, ºi Rege ºi Vlãdicã, 

M-aº fandosi cu þoale pe alese. 

În deget, ghiulul cât o pãtlãgicã 

ªi-inelele m-ar face mai temut, 

De mi-ar plãti vâzdoagele tribut, 

ªi o gherghinã, cea mai nãrãvaºã, 

Cu-ospãþuri în belºuguri sumedenii 

ªi þâþele murate-n mirodenii, 

M-ar rãsfãþa ca pe un bulibaºã!... 

În trândãvia unei limuzine 

Mi-aº iscodi Imperiul ºi Regatul. 

De-a împrejurul, roi de ciccioline 

Pe Rege l-ar propti, ºi pe-Împãratul, 

Felin, de subsuori, cãci am bãut 

Trei mii de sticlã ocnã de vermut. 

De s-ar înfige-o lele mai borfaºã 

Decât cealaltã sã mã dedulceascã, 

În meºteria lor vrãjitoreascã 

M-ar rãsfãþa ca pe un bulibaºã!...

426 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

427 

Mânca-v-ar, bazaoacheºilor, jaful, 

Ciori deºucheate pe viori mortale! 

În greul nopþii-aº mãtrãºi taraful, 

Sã mã descânte-o laie de þambale, 

Cã-am fost, pe vremuri, de neîntrecut, 

Pe-o þarã-ntreagã ºmecher la barbut! 

Pe uºa dindãrãt, câte-o codoaºã 

Din cartier mi-aduce prospãturã, 

De-mi vârã limbi de zahãr ars în gurã 

ªi mã rãsfaþã ca pe-un bulibaºã!... 

Zât, mafiot bãtrân cine-au vãzut! 

Cu o statuie de nemaicrezut 

Mi-am tras castel de meºterul Bãlaºã 

Spoit în cimitirul Pãtrunjelu’. 

Fã-mi, fã, pirando, încã-o datã felu’ 

ªi mã rãsfaþã ca pe un bulibaºã!... 

(CCCLXII) 

BALADA CERªETORULUI DE ZILE SÃRACE 

ÎN MÃRINIMIE CREªTINEASCÃ 

M 

M ai prãpãdit, pe brânci ca un sobol, 

Abia se-ndoaie, strâmb de schilodenii, 

Trântind, cu fruntea la pãmânt, mãtãnii, 

În zloata zgâlþâindu-i pieptul gol. 

Se roagã, strigã, de iertare, plânge, 

De sperie dulãii de pripas, 

Se milogeºte, umerii îºi frânge, 

Rãsplatã pânã-i cade pe-o icoanã, 

Iisus lovit cu palma în obraz, 

Un pumn de bani mãrunþi, bani de pomanã... 

Vânjoºi, pe înserate, doi vlãjgani 

Culeg furiº din stradã pe-amãrâtul, 

De-þi vine-a crede c-o sã-i rupã gâtul, 

Golindu-l de parale pe-un maidan... 

Dupã un ceas cât ºaizeci de minute, 

Din limuzina cu blazon regal 

Ologu-abia coboarã, pe tãcute, 

ªi-aruncã în fântâna-artezianã, 

Cu pioºenie de ritual, 

Un pumn de bani mãrunþi, bani de pomanã...

428 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

429 

Deodatã, stele ard în lampadar 

ªi-ºi rupe corzile pe-o þuþãneascã, 

„Puriul ºi puriia sã trãiascã!”, 

La uºi de bronz, un clan de lãutari. 

Se lumineazã pânã-n cer castelul 

Cu-oglinzi ºi turnuri trase din condei!... 

Pirande, pe buric jucând cercelul, 

Stãpânului-i dau sceptru ºi coroanã, 

Iar el, celui mai hoþ din puradei, 

Un pumn de bani mãrunþi, bani de pomanã!... 

Pe noapte, cheful tropãie-n þambale 

De-a valma rãsturnând chiuituri 

De petrecanie cu geamparale... 

A doua zi, milogu-adunã-n canã, 

Târâº cu-adânci, pe coate, julituri, 

Un pumn de bani mãrunþi, bani de pomanã... 

(CCCLXIII) 

BALADÃ PRINTRE MARI OAMENI AªEZAÞI 

ÎN LUME FIECARE CU PECETEA FIINÞEI LUI 

S 

S ublim în rang ºi-abia-ncãpând în casã 

Cu scãri împãrãteºti, cuconul are 

Vin în cristaluri, oaspeþi scumpi la masã, 

Pe ªtefan Voievod cu pompã mare. 

Un cerb de starostele Cãliman 

Vânat, sus, la Izvorul Alb, taman 

Se rumeneºte... „Cine-ncearcã-arar 

La uºã, jupâneasã Avramie?” 

„E-un pui de om...” „Alungã-l!” „Avuþie 

Are-un caiet cu stele-n buzunar...” 

În mahalaua Mãrþiºor, la poarta 

Celestã a poetului, îmi place 

Cum Dumnezeu e-un virtuoz în arta 

De-a potrivi cireºe...” Puþã! Drace! 

Papucii Maicii Domnului! Veniºi 

La chilipir, tâlhare, pe furiº!” 

Sucindu-ºi bascul, domnul grãdinar 

Cu-ocãri ºi bulgãri ºtie-a-ºi face treaba, 

Deci fug din paradis, prea pe degeaba 

Am un caiet cu stele-n buzunar...

430 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

431 

Alb, la rever, plimbându-ºi, de mãtase, 

Batista înrãmatã în dantelã, 

Cochetul dandy, fix la ora ºase, 

Se fandoseºte cu baston-umbrelã. 

Emoþionat, pe bulevard, pândesc, 

La pas, pe-un don Miron Paraschivesc... 

„Bãiete, sã nu joci rudimentar, 

E-o searã când pozeazã-n domniºoare 

Destule doamne demne de-abordare 

ªi-ai un caiet cu stele-n buzunar!...” 

În tihna unei dupã-amiezi, lejer 

Zâmbeºte Petru Creþia... „Pe cer 

Citeºti cel mai frapant dicþionar 

De întâmplãri ºi semne iluzorii. 

Cu ochii cine descifreazã Norii 

Are-un caiet cu stele-n buzunar...” 

(CCCLXIV) 

BALADA OFRANDELOR PE ALTARUL 

CU REGINE ªI FELINARE NOCTAMBULE 

L 

L a Monumentul Bravilor Eroi, 

Clãdit cu toatã cheltuiala þãrii, 

Vlãdica vine la un an sau doi, 

De sfânta sãrbãtoare-a Înãlþãrii, 

Cu senatorii obºtii, deputaþii. 

O gardã cu drapelul ºi gradaþii 

În forþã bate pas de defilare, 

Trompete þipã, bubuie tromboane, 

Golul se zguduie în toba mare 

Pentru martirii speciei umane... 

ªi armãsar ºi cãlãreþ de bronz, 

În restul vremii, noaptea mai cu seamã, 

Asediaþi de câinii vagabonzi 

Cu ochii pe cãþeaua poligamã, 

Aºteaptã în zadar altã minune. 

Doar lapoviþa, moinele, pe bune, 

Sau câte-un hoþ de iarbã cu mãgarul, 

Ori pãsãrile cerului, sãrmane, 

Mai viziteazã uneori altarul 

Pentru martirii speciei umane...

432 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

433 

De-un timp, pe soclul de beton sanchiu, 

Îºi þin sobor Ilone, Tanþe, Maºe, 

Regine pe o litrã de rachiu, 

Mai mult golaºe decât nãrãvaºe. 

Deasupra Carul Mic ºi Carul Mare 

Le-aprinde noctambule felinare, 

Pe când golanii întocmiþi în bande, 

Pe-ascuns prin bariere ºi maidane, 

Le bat cu flori, de se-aromesc ofrande 


Din zori, petunii de furat, pansele, 

Mãnunchiuri de gherghine, tufãnele 

Se veºtejesc pânã rãsare steaua 

Amurgului, închipuind coroane 

Bujorul, pãpãdia ºi-albãstreaua 


(CCCLXV) 

BALADA PARFUMURILOR ÎNTRE SEDUCÞIE, 

ARMONIE ªI FIINÞA TA PREA VIE (II) 

P 

Primeºte-Estée mesaje din astral 

ªi-ºi furiºeazã printre vârste-ardenta 

Seducþie de cântec tropical, 

Fãrã sfialã, Oscar de la Renta. 

În semeþia lui devastatoare, 

Joy nu promite nici o cumpãtare, 

Pe când, nemângâiat de vreun reproº, 

Zbanghiu ca un profet cu secretarã, 

Se bucurã impertinent Rive Gauche 

De-esenþa nopþilor de primãvarã. 

Abia o boare de miresme dragi 

Învie un motiv, o melodie, 

Santal, pin, cedru, iasomie, fragi 

Se-armonizeazã într-o simfonie, 

L’Heure Bleue, Samsara, Shoking You, Montana 

Sunt calea, infinitul, neprihana, 

Madame Rochas, ori câmp de verde-agrest, 

Surâs ºi eleganþã o-nconjoarã, 

Wings pare-un domn de neatins, celest, 

ªi-esenþã-a nopþilor de primãvarã.

434 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

435 

Dezastru al grãdinii de bujori 

Dupã-o romanticã, pe þãrm, furtunã, 

Faci pe puºtoaica ori de câte ori 

Vrea Pleasures indecenþe sã-þi propunã, 

Iar L’Eau d’Issey, de nici un fel cuminte, 

De-obraznici sânii primi þi-aduce-aminte. 

Joc de noroc ascuns din rãsputeri 

ªi adoraþie crepuscularã, 

E-o artã Magie Noire, de zodieri, 

ªi-esenþã-a nopþilor de primãvarã. 

Când mã îmbrãþiºezi ºi-mi dãrui toatã 

Fiinþa ta prea vie, dintr-o datã 

Îþi sorb parfumul, unde concentrezi 

Un paradis rostit pe dinafarã 

De clocotul fecundelor amiezi 

ªi-esenþa nopþilor de primãvarã! 

(CCCLXVI) 

BALADA CU ADEVÃRUL SINGUREI STATORNICII 

PRINTRE TOATE CELE TRECÃTOARE 

C 

C ând sanctuarul cel mai luminos 

Se stinge nicidecum din întâmplare, 

Când rãul se-nveºmântã pânã jos 

În aur, purpurã ºi sãrbãtoare, 

Când e pierdutã pâinea în furtunã 

ªi bântuie, ºi nãruie, ºi tunã 

În loc sã ne audã Dumnezeu, 

Oricât de vechi sau nou ni-i legãmântul, 

Tu recunoaºte-ntâi în crezul tãu, 

Cã totul trece, mai rãmâne vântul. 

Când paradisul þi-e-ncãrcat de crini 

Cu-arome-n candelabre statuare, 

Imaginând o diademã din 

Compasiune, zâmbet, alinare, 

Când ieri ºi azi ºi mâine-þi cântã-n strunã, 

Pe rând, ori logodite împreunã, 

Când ai orgoliu-acerb ºi nãtãfleþ 

De-a stãpâni cu ghearele pãmântul, 

O clipã de trezie-ngãduie-þi, 

Cã totul trece, mai rãmâne vântul.

436 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

437 

Când zbor ºi raþiune te proclami, 

Triumf, expansiune,-acaparare, 

Când paºii tãi din ranã în balsam 

ªi din balsam în rãni tentaculare 

Oricâte-adânci înfrângeri încununã, 

O cupã-a biruinþei te rãzbunã, 

Când ºaizeci de secunde pe minut 

Îþi decretezi ºi-þi pavoazezi avântul, 

Uiþi marea lecþie din absolut, 


Când ceasul bucuriei tale sunã, 

Trezeºte-te mai bine din minciunã, 

O datã ºi-încã-o datã îngropat, 

ªi cautã-þi printre greºeli cuvântul, 

Pe singuru-nþelept cu-aderãvat, 


(I) 

(II) 

(III) 

(IV) 

(V) 

(VI) 

(VII) 

(VIII) 

(IX) 

(X) 

(XI) 

(XII) 

(XIII) 

(XIV) 

(XV) 

C U P R I N S 

Baladã ori de câte ori discipolul primeºte vizita maestrului 

Baladã pe întuneric despre fluturi ºi alte molii în lumina lui 

Dumnezeu 

Baladã în curãþenia cu mãturi, perii, cârpe, bidinele pline de râvnã 

Baladã cu unele însemnãri despre târgul de invenþii inutile 

Baladã plinã de promisiunile intrãrii în Împãrãþia acarului Pãun 

Baladã cu exasperare despre pâinea de azi pe mâine a flãmânzilor 

Balada serilor când spunem Bunã dimineaþa 

Balada minunatelor legume cu miezul prea de tot miraculos 

Baladã când viforul cãlare pe dragoni sãlbatici bântuie coclaurii 

Balada orei stabilite cu exactitate pentru sfârºitul lumii 

Baladã cu balsamurile, miasmele ºi miresmele istoriei universale (I) 

Balada celor trei conducãtori de state comentând acelaºi tablou 

Balada jucãtorilor de zaruri îndârjiþi de-a pune stãpânire pe globul 

pãmântesc 

Balada prãvãliei cu firmã scandalos de ponositã la marginea 

bazarului 

Baladã cu destulã forfotã gãlãgioasã în clubul maeºtrilor 

(16) La ceas, ori mai degrabã nicãieri 

(17) Sub cerul fiecãrei zodii rele 

(18) Am dat singurãtãþii-aceastã formã 

(19) Homer în marea lui mãrinimie 

(20) Un brad vibreazã, vâjâie în vânt 

(21) Nenorocos cu-adresele pierdute 

(22) Analizez fotografia ºi mã înspãimânt 

(23) Citesc o paginã îngrozitor 

(24) Sub cuiburi de paianjeni în tavan 

(25) Mic strop de rouã-ascuns într-un scaiete 

(26) Fiinþa lui de rãtãcit ºi-nfrânt 

(27) În zori, într-o duminicã faimoasã 

(28) Zugrav de fresce si fragilitãþi 

(29) De când zãnatica de primãvarã 

5 

7 

9 

11 

13 

15 

17 

19 

21 

23 

25 

27 

29 

31 

33 

35 

36 

37 

38 

39 

40 

41 

42 

43 

44 

45 

46 

47 

48

438 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

439 

(30) Mai agitat decât un iarmaroc 

(31) Pe apa Ialomiþei, dupã ce-am 

(32) Mari buruieni cât gardul de tulpini 

(33) Ei nu se nãpustesc sã fie primii 

(34) Se-nvãlmãºesc rãsaduri la tarabã 

(35) Prin ochelarii fumurii, picteazã 

(36) În tot oraºu-am cãutat o floare 

(37) Cinstit, oricât le cumpãrãm, nu par 

(38) Frumos, în loc sã lenevim sub teii 

(39) Într-o boþitã pungã de hârtie 

(40) Coboarã un copil din Carul Mic 

(41) Deodatã, nebunia peste-oraº 

(42) Spini fãrã vlagã înfloresc, sãrmani 

(43) De lenevia-amiezii, fãrã-orchestre 

(44) În ciuda sufletului îndurând 

(45) N-aduce vaca iarba-crucii-acasã 

(46) Mai mult un jaf de zdrenþe-ntre femei 

(47) Strâmb pânã-a creºtet, stâlpul scorojit 

(48) Deasupra, trunchiul strâmb ºi zdrenþãros 

(49) Decât, pe viu, pârjolul poeziei 

(50) Jos, într-un târg de lene, dobrogean 

(51) E-o glorioasã noapte, într-atât 

(52) Chiar domnul sceptic filozof Montaigne 

(53) Alí Babá ºi patruzeci de hoþi 

(54) Pe întuneric, drumul de pãmânt 

(55) Sã cad învins pe-o masã cu ºampanii 

(56) Jerpeliturã de-arbore peltic 

(57) Când alb, în zori, prosopul ceþii freacã 

(58) Pe unde-o fi cãzut, în ce neant 

(59) S-a sinucis, o veste umple-oraºul 

(60) Prin ochii-ntredeschiºi zãresc o toamnã 

(61) Pe-oriunde vrei, cum intri în oraº 

(62) Aprind în beznã-un singur bãþ subþire 

(63) Jos, lângã zidul Bãncii Naþionale 

(64) Aºtept viforniþa, cu ochii-aºtept 

(65) Dau piept în piept pe strãzi, ce pociturã 

(66) Dormind, m-asediau la geam tot felul 

49 

50 

51 

52 

53 

54 

55 

56 

57 

58 

59 

60 

61 

62 

63 

64 

65 

66 

67 

68 

69 

70 

71 

72 

73 

74 

75 

76 

77 

78 

79 

80 

81 

82 

83 

84 

85 

(67) Pe masã cioburi scapãrã, pe când 

(68) În vâjâitul iernii, unde-i piaþa 

(69) Prea-i jalnicã, prea-i jaf ºi ferfeniþã 

(70) Pe strãzi, o superbie de animal 

(71) M-am întâlnit cu doamna poezie 

(72) Vechi, orologiul gãrii decãzut 

(73) Pe-asfaltul sfâºiat în crãpãturi 

(74) Mã-alungã frigul din ascunzãtoare 

(75) În alb, de viscol ºfichiuit, poetul 

(76) De sete vlãguit ca un ascet 

(77) De muncã-nfrânt mã-ntorc sleit spre casã 

(78) S-a prãpãdit bãtrâna doamnã asearã 

(79) Sub un stejar, de funii spânzuratã 

(80) Se simte fastuos mireasma cãrnii 

(81) De-o grindã spânzurat în putregaiul 

(82) De beat, nu nimeresc la uºã clanþa 

(83) Îºi scrie singur cãrþile, fumeazã 

(84) Murdar, noroiul strãzii-mi umple golul 

(85) Un tren soseºte, scârþâie tampoane 

(86) Pe-o bancã ruptã-n parc bãtrânul cer 

(87) Har, cine l-a vãzut mãcar o datã 

(88) Am încercat sã-ajung o taxatoare 

(89) Într-un castron feeric, de cristal 

(90) Din sfiiciune, de la început 

(91) „Mai am un singur dor în liniºtea” 

(92) Pe când zburdam ºi mai eram zurlii 

(93) De drag, îþi cumpãr „Enciclopedia” 

(94) De-o iarnã cu pustiu în florãrii 

(95) Exuberant ºi zvelt, imi place mersul 

(96) Nu-s fluturii, nici unul, nicãieri 

(97) Cetatea sacrã unde eºti reginã 

(98) Din floarea de magnolia, ce-ar fi 

(99) În „Cartea Marilor Exploratori” 

(100) Când ieri treceam prin raiul porþii tale 

(101) Te rog, o data sau se ºapte ori 

(102) Totalitar, dincolo de perdele 

(103) Dupã-obiceiul tãu galant, cu fast 

86 

87 

88 

89 

90 

91 

92 

93 

94 

95 

96 

97 

98 

99 

100 

101 

102 

103 

104 

105 

106 

107 

108 

109 

110 

111 

112 

113 

114 

115 

116 

117 

118 

119 

120 

121 

122

440 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

441 

(CXVI) 

(CXVII) 

(CXVIII) 

(CXIX) 

(CXX) 

(CXXI) 

(CXXII) 

(CXXIII) 

(CXXIV) 

(CXXV) 

(CXXVI) 

(CXXVII) 

(CXXVIII) 

(CXXIX) 

(CXXX) 

(104) Soþia-mi fierbe, la bucãtãrie 

(105) Pufos, lãmpaºul unei pãpãdii 

(106) Secrete, otrãvuri distilând esenþe 

(107) Spre-a nu-þi cãdea în pudice dizgraþii 

(108) Rãspunde-mi la-ntrebãri esenþiale 

(109) Te uitã, viscoleºte luna mai 

(110) Sublimã catedralã de lumini 

(111) Permite-mi sã te-anunþ, pe emisfera 

(112) Îmi povesteºti ciudatul incident 

(113) Mai bine cumpãrãm la kilogram 

(114) În farmacia ta, cutii de ceai 

(115) Deja maestrã în nãstruºnicii 

Baladã în memoria lui Dumnezeu pe când iubirea nu era pãcat 

Balada refugiului în castelul de aur cu atât mai somptuos 

Baladã în aºteptarea cu rãbdare a coborâtului din corcoduº 

Balada îndoliatei regine ºi a maestrului de ceremonii în podul 

cu fân 

Baladã cu rang de invitaþie de galã într-un plic fragil de alb 

Balada primejdiosului supliciu în swing-ul saxofonului de jazz 

Balada învãþãceilor cu vrednicie în misterele pãmântului 

Baladã în contul bãncii mondiale sau cine face toþi banii 

Balada ultimei plimbãri cu bengoasa limuzinã de aspirat gagici 

Balada cu Ileana Cosânzeana ºi cele trei dorinþe de îndeplinit 

Balada ºtrengãriþei cu mandilã ºi scofie în fumul parfumat al 

cafenelei 

Balada reginei vrednice ºi jucãuºe pe un regat triunghiular 

Balada fericiþilor Adam ºi Eva în grãdina desfãtãrilor 

Balada vechii magazii cu nevinovate jocuri ºi nãzdrãvãnii 

Balada curtezanelor în liniºtea ºi neliniºtea tuturor vremurilor 

(131) Nu-i o nevinovatã confidenþã 

(132) Cãci dragostea, precum râvneºti sã ºtii 

(133) Sã facem schimb de daruri: tu-mi aduci 

(134) Cea mai ingenuã dintre-aventuri 

(135) Sunt croitorul, dupã cazier 

(136) De pominã în rangul de reginã 

(137) Pe vremea când ne sãturam c-un mãr 

(138) Sãrbãtorim la cina specialã 

123 

124 

125 

126 

127 

128 

129 

130 

131 

132 

133 

134 

135 

137 

139 

141 

143 

145 

147 

149 

151 

153 

155 

157 

159 

161 

163 

165 

166 

167 

168 

169 

170 

171 

172 

(139) Când soarele cu pleoapele de miere 

(140) Ce-i omul, întâmplare, accident 

(141) E-o varã de construcþie solida 

(142) Diliu, dintotdeauna, ºi nepot 

(143) Preocupat, cu mâinile la spate 

(144) Prin sacrã mãiestrie de lemnar 

(145) Unde-au cãzut uitãrii, ubi sunt 

(146) Dulceaþa în borcan, zaharisitã 

(147) De jos în sus miºc degetul precum 

(148) Cãlare-n ºa pe-un brav Apollinaire 

(149) N-ai vrea desculþi, ori numai în papuci 

(150) Citesc scrisoare ta ºi-mi povesteºti 

(151) Încã-o etapã-a luptelor de clasã 

(152) Perfect maestru în diversiuni 

(153) Întotdeauna în laboratorul 

(154) Dintr-o gãleatã doldora cu lapte 

(155) Cu ochelari de floarea-soarelui 

(156) Amantul tãu, un boss miliardar 

(157) Bravi, fânãria de la marginea livezii 

(158) Deloc ascunºi sub falsele pudori 

(159) De-acolo ni se trage zãpãceala 

(160) Cu pãlãrie, tocmai înfloritã 

(161) „Aici sã scrii ce simþi, ce-auzi, ce vezi 

(162) Din câte mi se-ntâmplã nu-nþeleg 

(163) În cârja îºi târãºte o ruinã 

(164) De voluptate, în atelier 

(165) Rãstorni în iarbã, jos, pe margarete 

(166) Chiar Dumnezeu, chiar Buddha ºi preablândul 

(167) Blestem sã cadã pe piciorul tãu 

(168) Într-un parfum cu-armoarii decãzute 

(169) În lanul pervertit, grâu printre maci 

(170) Lumina unei stele ºi arcuºul 

(171) Sub muntele cu râuri în cascade 

(172) Pe ziuã, de urechi þi-atârni ce vrei 

(173) Precum Homer ne cântã-n epopeea 

(174) Ce iarbã verde, inspiratã iarbã 

(175) ªi-albastre stânci, ºi streaºinã albastrã 

173 

174 

175 

176 

177 

178 

179 

180 

181 

182 

183 

184 

185 

186 

187 

188 

189 

190 

191 

192 

193 

194 

195 

196 

197 

198 

199 

200 

201 

202 

203 

204 

205 

206 

207 

208 

209

442 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

443 

(176) Când pâinea-i scumpã de-o plãtim cu viaþa 

(177) Desigur, nici tezaure bancare 

(178) Lehamitea þi-e numai o-nscenare 

(179) Ca într-o elegie sã intrãm 

(180) Îþi tragi, de dragul soþului de-acasã 

(181) Spre carnea ta de ambrã, rãsturnatã 

(182) Ofrandã, Cartea cãrþilor prezice 

(183) Dupã-nserare tãvãleºti în joacã 

(184) E-o pasãre cu trei arípi ºi coadã 

(185) Ce brav maestru în hoþomãnii 

(186) Eºti în laboratorul tãu de al 

(187) Întemniþatã-n turnul mai ales 

(188) Întâi cu undiþe, oglinzi, cristale 

(189) N-ai s-o gãseºti picior peste picior 

(190) „Într-un faimos tablou o fascinantã 

(191) De-aº fi cel mai fanatic fumãtor 

(192) Arunci, rotind în aer, o valizã 

(193) Cu marea nu-i de glumã, cine vrea 

(194) Eºti prea aproape sã ne întâlnim 

(195) De unde ai prins nãravul, dezbrãcatã 

(196) Degeaba-mi fierbi o sutã fãrã una 

(197) E-o nebunie-atroce-a scufundãrii 

(198) Spre luminiº mã furiºez, nicicum 

(199) Cu cât e-un colþ mai agitat ºi scund 

(200) Doream sã te prezinþi mai nu-ºtiu-cum 

(201) Ai sânii într-atâta de nebuni 

(202) Cum de-am uitat sã-nchidem norii, cerul 

(203) Deasupra þãrmului de piatrã-abruptã 

(204) Cu inima nebunã de legat 

(205) Prea am uitat de nevinovãþie 

(206) În egoismul meu exagerat 

(207) Degeaba-mi scrii ºi mã somezi:„Începe 

(208) Oricât mã copleºeºte supãrarea 

(209) Iar pãrul tãu nervos e o grãdinã 

(210) Când marea-nnebuneºte, ce-aventurã! 

(211) Dulapul vechi, trei rânduri ºi parter 

(212) Alunecã-ntru totul genialã 

210 

211 

212 

213 

214 

215 

216 

217 

218 

219 

220 

221 

222 

223 

224 

225 

226 

227 

228 

229 

230 

231 

232 

233 

234 

235 

236 

237 

238 

239 

240 

241 

242 

243 

244 

245 

246 

(CCXXXI) 

(CCXXXII) 

(CCXXXIII) 

(CCXXXIV) 

(CCXXXV) 

(CCXXXVI) 

(CCXXXVII) 

(CCXXXVIII) 

(CCXXXIX) 

(CCXL) 

(CCXLI) 

(CCXLII) 

(CCXLIII) 

(CCXLIV) 

(CCXLV) 

(213) Nu soarele în clocote, ci sori 

(214) Pe rând cad frunze, frunze curg pe rând 

(215) Invitã-mã luni, sâmbãtã sau joi 

(216) Când unghiile dintr-o bãnuialã 

(217) Nu cãuta-n filozofie miez 

(218) Pe vremurile când, de fericire 

(219) Þi-o spun cu-obrãznicie ºi bravadã 

(220) Cum ne jucãm zurlii ºi-n pielea goalã 

(221) Din câte-eºecuri am la îndemânã 

(222) Aprinsã pânã la refuz de-un sen 

(223) Împachetez oraºul mic ºi-urât 

(224) În amãrâtã piaþã, ºi-obiditã 

(225) Azi, în sfârºit, azi am primit scrisoarea 

(226) Drãcoaico, sã petrecem într-un bob 

(227) Întâi sã învãþãm abecedarul 

(228) Credinþa mea de intrã în impas 

(229) Întâia oarã te-am vãzut, pardon 

(230) Un mãr pervers, din paradis furat 

Balada voluptuoºilor zugravi la ºcoala de nuduri cu teribilã 

patroanã 

Baladã zvãpãiatã despre izba cu acoperiº de trestii în viforniþã 

Balada cu falnicul cocoº de cupã ºi bocitoarele în mare doliu 

Baladã anume dedicatã paradisului cu nãstruºnicã portiþã 

de intrare 

Balada scãldatului în ploaie ºi a nebunaticelor zbenguieli 

Balada castelului sculptat cu superbie de magica naturã 

Balada curatei învãþãturi despre arta lunaticã a stripteusei 

Balada aprigei strãine cu tivuri la rochiþã în bravul tren de noapte 

Balada altui paradis cu doi enoriaºi neserioºi ºi descheiaþi 

la inimã 

Baladã pofticioasã cu provizii de pominã în patru anotimpuri 

Balada picioarelor tale cu ranguri în Miss Bikini World 

Balada paºnicei leneviri pe rogojina împletitã pânã la destin 

Baladã pentru lauda acelei minunãþii cu nume foarte de ruºine 

Balada uneltei cu belºug ºi frãgezime pânã la zãdãrnicie 

Balada stâlpilor de aur cu devotament în templul doamnei 

Venus 

247 

248 

249 

250 

251 

252 

253 

254 

255 

256 

257 

258 

259 

260 

261 

262 

263 

264 

265 

267 

269 

271 

273 

275 

277 

279 

281 

283 

285 

287 

289 

291 

293

444 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

445 

(246) La miezul nopþii, frig de crapã cerul 

(247) Uimit cum votca face pe nebuna 

(248) E-o mare, o prea mare nebunie 

(249) Iubita mea din zi în zi mai rãu 

(250) E sãrbãtoare-afarã, la burlan 

(251) Eºti singurul în miile de ani 

(252) Asearã, luna ca o farfurie 

(253) E-o tragedie albã sã ajung 

(254) Cu luna înhãmatã la treizeci 

(255) Furtuna bate, bate-n geam piroane 

(256) Mã viziteazã noaptea, pe-ntuneric 

(257) Prin crivãþ caut un buchet de flori 

(258) Turbat, maestrul crivãþ dirijeazã 

(259) Oricât de-nfrigurat, cu mâna goalã 

(260) Ai pãgubos talent sã te-mbufnezi 

(261) Cu frenezie când îþi torni în poalã 

(262) În februarie-a treizecea zi 

(263) Doar ai plecat la piaþã, matinal 

(264) Cu haina ruptã-n cot mã pierd cu firea 

(265) Apoteotic, nu descinzi deloc 

(266) Ce-aº mai fi scris cel mai senin poem 

(267) A fost o noapte tristã cu bujori 

(268) În miezul cãrþii de astrologie 

(269) Abia târâm cumplita greutateâ 

(270) Eºti stâncã pe un þãrm, de neputinþa 

(271) Un corb, doi corbi… trec doisprezece corbi 

(272) Trudit, despic în viscol, cu toporul 

(273) A nãvãlit pe noapte cineva 

(274) Cu mine-alãturi, pe-un drumeag de þarã 

(275) Eu toc mãrunt versete din Exodul 

(276) Ciudaþi, neîntrecuþi ºi ireali 

(277) Trec prin pãdurea neagrã, îngheþatã 

(278) O zi înseamnã încã-o suferinþã 

(279) Sunt Crinul ºi vã-arãt cu-ardoare cerul 

(280) „Vezi, Mamã dragã, dincolo de nori 

(281) Cum scrie-n magice porunci astrale 

(282) „Urcat pe scarã, mai întâi perdeaua 

295 

296 

297 

298 

299 

300 

301 

302 

303 

304 

305 

306 

307 

308 

309 

310 

311 

312 

313 

314 

315 

316 

317 

318 

319 

320 

321 

322 

323 

324 

325 

326 

327 

328 

329 

330 

331 

(283) Învãþãtor pe-o Carte mai ceva 

(284) „Zãresc o ceatã, Mamã, de copii 

(285) E numai în puterea fanteziei 

(286) Când încã-o datã în atelier 

(287) În strachina cu pãpãdii de mai 

(288) „Copii, daþi nopþii bunã dimineaþa 

(289) Oricât m-am strãduit, nu sunt dulgher 

(290) La porþile cetãþii, când în zori 

(291) Dintotdeauna, pentru mârºãvie 

(292) Ave Maria, plena gratia 

(293) Cu fascinaþie, mãceºii-n floare 

(294) De la frumoºii-Adam ºi Eva-ncoace 

(295) Cum stau sub cerul unor întrebãri 

(296) O veche troiþã ºi o fântânã 

(297) În mãzãriche, izmã, gãlbenele 

(298) De îngeri privegheat, c-am rupþi în coate 

(299) În bezna mea se-aprinde-un felinar 

(300) Din cer atârnã candelabrul mare 

(301) Nici nu începe, nici nu se terminã 

(302) O fi vreun alchimist, vreun vrãjitor 

(303) Rosteºte-mi, Doamne, cine Te-a rãnit 

(304) A semãnat ogorul cu-njosire 

(305) Tãcerea Ta e-o cruntã-ascunzãtoare 

(306) Sus, cu-ochii dupã nourii pe cer 

(307) Iar când s-a fost sfârºit Iisus pe cruce 

(308) Din lemn de rezonanþã, uºa mea 

(309) Spre templu, catedralã, mãnãstire 

(310) Abia târându-ºi paºii de-obosealã 

(311) Cu cãrþile-n ghiozdan, de bucurie 

(312) În coborâº pe scãri interioare 

(313) Sunt PreaMãritul, sunt PreaIertãtorul 

(314) Mãnoase buruieni, trudita mea 

(315) Nu ºtie nimeni unde-a dispãrut 

(316) Bãtrâna doamnã îmi serveºte 

(317) Pe-un þãrm neroditor, sãpat în sare 

(318) În gara cu ghiºeu ºi linii moarte 

(319) O piatrã micã în pantof mã face 

332 

333 

334 

335 

336 

337 

338 

339 

340 

341 

342 

343 

344 

345 

346 

347 

348 

349 

350 

351 

352 

353 

354 

355 

356 

357 

358 

359 

360 

361 

362 

363 

364 

365 

366 

367 

368

446 

BALADIERUL 

BALADIERUL 

447 

(CCCXLVI) 

(CCCXLVII) 

(CCCXLVIII) 

(CCCXLIX) 

(CCCL) 

(CCCLI) 

(CCCLII) 

(CCCLIII) 

(320) Stãm cu picioarele pe ºanþ ºi-mi trece 

(321) Nu par a fi un Dumnezeu învins 

(322) Viaþa de ieri, de azi, de mâine nu-i 

(323) Pagodã, schit, moschee, catedralã 

(324) Pictând în frescã pe-amãrât strãinul 

(325) „Te rog, o canã dã-mi, cu apã, ºi-þi 

(326) În clopotul cu liniºtea de bronz 

(327) Din câte gãri au ruginit în mine 

(328) În troiþã, când a împins piciorul 

(329) Sub soarele în paºnicã scãdere 

(330) La Paradisul, un hotel magnific 

(331) N-a mai trecut nimic prin gara moartã 

(332) Nu preoþii cu-oricâte vrednicii 

(333) Un mãr mirabil de halucinant 

(334) Pe ulicioare strâmbe, fãrã-adrese 

(335) E-o toamnã ca o sacrã aºteptare 

(336) Frumos îmbãtrâneºte încã-un an 

(337) Ajutã, Doamne, întunericul 

(338) În cer de ce L-am cãuta mereu 

(339) Din oala de pãmânt, din mica oalã 

(340) Cum îi plãcea mãritului Arghezi 

(341) Degeaba înþelepþi bijutieri 

(342) Într-un decor cu lumânãri de cearã 

(343) La zgomotul zevzec de tobã spartã 

(344) ªi-a mai rãmas din mine un pustiu 

(345) O datã exilaþi din paradis 

Baladã în talcioc despre pãcãtosul îngenuncheat la picioarele 

fericiþilor 

Balada lui Iisus Hristos la poarta Paradisului dupã a doua 

coborâre pe pãmânt 

Baladã cu abundenþã de oferte ºi vizitatori la Târgul Mondial al 

Religiilor 

Balada negustorului de umbrele ºi a rabinului plin de pioºenie 

Balada celor cinci evrei deºtepþi în fel ºi chip învãþãtori ai lumii 

Balada cititorului-în-stelele din Sãptãmâna Luminatã 

Balada profesorului de ateism în dialog de-a dreptul cu Dumnezeu 

Baladã financiarã cu strategii ºi tactici de postmodernã haiducie 

369 

370 

371 

372 

373 

374 

375 

376 

377 

378 

379 

380 

381 

382 

383 

384 

385 

386 

387 

388 

389 

390 

391 

392 

393 

394 

395 

397 

399 

401 

403 

405 

407 

409 

(CCCLIV) 

(CCCLV) 

(CCCLVI) 

(CCCLVII) 

(CCCLVIII) 

(CCCLIX) 

(CCCLX) 

(CCCLXI) 

(CCCLXII) 

(CCCLXIII) 

(CCCLXIV) 

(CCCLXV) 

(CCCLXVI) 

Baladã în contul falimentului de la Banca Internaþionalã a 

Religiilor 

Balada nopþilor de insomnie într-un dormitor cu uºu blindate 

Balada patului cutremurat sub strania dihanie cu douã spinãri 

Baladã dupã ultimul, dar nu cel din urmã erotic-show al 

striperului 

Balada celor mai plictisiþi tovarãºi la un concert de muzicã 

de Bach 

Baladã cucernicã despre faptele ºi gândurile prea fericitului 

pãstor 

Balada þigãncii blonde cu ochi albaºtri dincolo ºi dincoace 

de maidane 

Baladã pe cât de regalã pe atât imperialã cu sumedenie de 

belºuguri 

Balada cerºetorului de zile sãrace în mãrinimie creºtineascã 

Baladã printre mari oameni aºezaþi în lume fiecare cu pecetea 

fiinþei lui 

Balada ofrandelor pe altarul cu regine ºi felinare noctambule 

Balada parfumurilor între seducþie, armonie ºi fiinþa ta prea 

vie (II) 

Balada cu adevãrul singurei statornicii printre toate cele 

trecãtoare 

411 

413 

415 

417 

419 

421 

423 

425 

427 

429 

431 

433 

435

Foto : ION CUCU - Revista HELIS

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?