Foto : ION CUCU - Revista HELIS

8
BALADIERUL
BALADIERUL
9
Mai înþelept, cu bietele fiinþe
Aº întreþese-o paºnicã-armonie,
Schimbând îngrozitoare suferinþe
În umilinþã ºi prietenie,
Cãci Dumnezeu, egal, pe toþi ºi toate,
Ne cântãreºte din eternitate.
Nu frica mea, teroarea ºi dispreþul
Îmi vindecã de ignoranþã-amarul,
Ci însumi eu, fãcând-o pe drumeþul
Aleg pe întuneric felinarul.
Cu-acea-nþelegere ºi-acea credinþã,
Cu fluturii alãturi în cãinþã
Gãsesc ce-i fericire, ce-i durere.
În adâncimi citind abecedarul,
E liniºte, e pace, e tãcere
ªi-aleg pe întuneric felinarul...
(III)
BALADÃ ÎN CURÃÞENIA CU MÃTURI, PERII,
CÂRPE, BIDINELE PLINE DE RÂVNÃ
E
rori ºi renunþãri s-au sublimat,
ªi netrãiri ºi desnãdejdi proscrise,
De sã se creadã crinul rafinat
Într-o rafinãrie de culise.
De-aceea, vicii îndulcim cu miere
ªi mulgem soarele pe cartiere
Fãrã mânie,-ori alte-euforii,
Borcane aruncând pe uºã-afarã,
Cu resturi alterate de-utopii,
În curãþenia de primãvarã.
Bravi, mintea o golim de întrebãri,
Sã îndurãm mai veseli umilinþa,
Cã Dumnezeu mutându-se din cer
Credinþa ne-o mai ºterge, ºi cãinþa.
În sus dereticãm, pânã-ntre stele,
Cu mãturi, perii, cârpe, bidinele,
În jos, pânã în inimã, -obidiþi,
Dar voinicoºi, cu râvnã exemplarã,
Sã fie grãdinarii mântuiþi
În curãþenia de primãvarã.