Foto : ION CUCU - Revista HELIS

134
BALADIERUL
BALADIERUL 135
(CXVI)
D
(115)
D eja maestrã în nãstruºnicii,
Stând pe ghiozdan, regina Cleopatra,
Elevã silitoare-n clasa-a patra,
Ne-aratã ºolduri lungi ºi sidefii.
Pe-Octavian nu-l suferã deloc,
Ci o privire-aprinde, insistentã,
ªi s-ar dori nebun de repetentã
Cu Cezar ºi Antoniu la un loc.
La ora de istorie nici azi
Pe hartã habar n-are unde-i Nilul,
Dar îºi întoarce c-un surâs profilul,
Pe nas murdarã de rimel, pe-obraz,
ªi nãzdrãvan promite cã-altã datã
Va fi maiestuos de învãþatã.
BALADÃ ÎN MEMORIA LUI DUMNEZEU
PE CÂND IUBIREA NU ERA PÃCAT
Î ndrãgostiþi pe stilul vechi, pãgân,
În mii de nouri metamorfozat,
Încã din cer îþi pipãiam un sân
ªi ne-nfruntam ceva de speriat.
Pânã la suflet goi, în dogoreli
Demenþi ºi nãzdrãvani ºi fel de fel
Ne-mperechea un fulger uriaº,
De ne-nnodam, ne deznodam zãltat
ªi-n pat ne devoram, cei mai abraºi,
Pe când iubirea nu era pãcat.
Storºi, dupã-amoc ne prãbuºeam în zaþ...
De sus zvâcnea pãmântul pânã jos
Tocat la pas de cai înaripaþi
ªi ploaia mea cu trãsnetul mãnos
Se rãzleþea, se aburea pe rând,
Cu zorii opera încununând.
Oricât m-aº fi bãtut spre bun folos
La poarta cu buricul rãu-famat,
Tot mã-nvingeai ca pe un pofticios,
Pe când iubirea nu era pãcat.