Foto : ION CUCU - Revista HELIS

200
BALADIERUL
BALADIERUL
201
(166) (167)
C
C hiar Dumnezeu, chiar Buddha ºi preablândul
Iisus, Messia Sfintelor Scripturi,
Cu lãcomie-au degustat, muºcându-l,
Fructu-adulat de zei ºi secãturi.
Când noi o facem pe culegãtorii
De mere coapte-n soarele nãuc,
Voi sunteþi vijelia nopþii, zorii
Cu gângurit, în geam, de guguºtiuc.
Alunecând pe-arome nãzdrãvane,
Ne tãvãlim prin raiuri cu polen
Cât praful generos pe gramofoane,
Cât fast pe munþii hiperboreeni,
De nu ne dãm nici sã visãm rãgazul,
Nici sã gândim în trânta cu extazul.
B
B lestem sã cadã pe piciorul tãu!
L-aud cãlcând cu-arcadicii pantofi
Supremul bine ºi supremul rãu
Pe strãzi cu nume vechi de filozofi.
Sã-i fie forma statuarã, dar
Nicicum sã urce pânã în zenit,
Pericol sã aprinzi canicular
Un astru-anume foarte însorit.
Sã þi-l ascunzi perfect într-un ciorap,
Ca pe bijuterii sub cinci peceþi,
Un fir sãrind, sã ai dureri de cap
Azi, mâine, ieri ºi-oricâte alte dãþi,
Sã îþi consult pe loc, de fericit,
Piciorul coborât din infinit!