Foto : ION CUCU - Revista HELIS

406
BALADIERUL
BALADIERUL
407
De-þi lustruiesc parfumuri la rindea,
Ambiþii mari ºi crude prind fiinþã
ªi-þi împletesc din arbori de cafea
Umbrare imperfecte în credinþã,
Ba încã tâmpla þi-aº culca pe ºale,
Cu brav alai de vicii matinale,
Prilej sã mã acuzi cu degetul
Împrospãtat în rouã încã-o datã,
Cã nu-l slujesc pe Domnul îndestul
Miercuri din Sãptãmâna luminatã.
De-aceastã oarã fac pe apostatul,
De-þi rãvãºesc într-o furtunã patul
Din aurore pânã-n miazã-zi,
Cu-aceeaºi întrebare încruntatã:
Cine-mi prezice câte nopþi or fi
ªi zile-n Sãptãmâna luminatã?...
(CCCLII)
BALADA PROFESORULUI DE ATEISM ÎN
DIALOG DE-A DREPTUL CU DUMNEZEU
L
L a repezealã, calcã pe tufiºuri
Dihania cu ghearele nebune.
Din greu, dar ager, sfârtecã desiºuri
Cea mai pãroasã, neagrã urâciune
Din câte-o rup de-a buzna prin hãþiºuri.
„Sãriþi!”, aratã crunt spre-agresiune
Profesorul de ateism... „Mã-atacã
Un monstru groaznic, plin de nãbãdãi!…”
...ªi-alunecã, târâº, într-o viroagã
Cu spini sãlbatici, îndârjiþi ºi rãi.
De sus, huiduma naibii iscodeºte
ªi-ar da pieptiº sã nãboiascã-n râpã.
Cu desperare,-ori numai cu nãdejde,
Spre norii emigrând prin ceruri þipã...
„Salveazã-mã cum ºtii, dumnezeieºte!
Fii, Doamne, milostiv, nu-l pãrãsi pe
Un filozof în gravã încercare!
Toþi prin fiinþã suntem Fiii Tãi
Supuºi pe-o cruce la încoronare
Cu spini sãlbatici, îndârjiþi ºi rãi!...”