Foto : ION CUCU - Revista HELIS

396
BALADIERUL
BALADIERUL
397
Stihare cântã Christe eleison
ªi-alaiuri de cãdelniþe rãsunã
Pe calea spre altare ºi amvon
Frãþeºte petrecutã împreunã
De patrafire, mitre-n sãrbãtoare.
„E-un pãcãtos, dar noi, pentru iertare,
Sã moºteneascã, ne rugãm din greu,
Împãrãþia Cerului, creºtinã,
ªi fericirea de la Dumnezeu,
Umplutã peste margini de luminã!...”
Flãmând, cu rãni de bice pe spinare,
Iisus zdrobit de-a valma în picioare,
Cu gãurile palmelor se-nchinã
ªi-nalþã spinii, scoate la mezat,
Coroana Lui scornitã de-un soldat
ªi-umplutã peste margini de luminã...
(CCCXLVII)
BALADA LUI IISUS HRISTOS LA POARTA
PARADISULUI DUPÃ A DOUA COBORÂRE PE
PÃMÂNT
N
N evrednic, slãbãnog ºi cerºetor,
La poarta raiului, de lemn, sculptatã
Mãreþ c-o Rãstignire, bate-n zori,
O datã cu ciomagul, ºi-încã-o datã.
„Nu mã aduce-o soartã norocoasã,
Dar sunt Iisus, M-am reîntors acasã.
Târâº, în prag, nu milogesc pomanã,
N-am slavã ca-Împãraþii bizantini,
N-am stea în cer, pe creºtet n-am coroanã,
Cãci, Doamne, bun e Duhul Tãu, amin!...”
O fatã-apare-eteric ºi-aromat
C-un ram în mânã, alb, de iasomie.
„Doar Unu-i Fiul Meu adevãrat
În cea mai luminoasã mãreþie.
La-altare, preoþi despre El cuvântã
ªi Bach, în Pasiuni, cu râvnã-L cântã.
Oricât am lãcrimat într-o nãframã,
Pe frunte rãnile-þi lipsesc, de spini,
Ori nu te recunoaºte-un plâns de mamã.
Cãci, Doamne, bun e Duhul Tãu, amin!...”