Foto : ION CUCU - Revista HELIS

204
BALADIERUL
BALADIERUL
205
(170) (171)
L
L umina unei stele ºi arcuºul
Contrapunctând puþin polen de zestre
Se-amestecã armonios cu-albuºul
Mãnos din oul pãsãrii mãiestre.
Dupã dospit, se-ntinde aluatul,
Iar tu, deasupra, flú ºi împãnatã:
Rimel, arome, ojã ºi ciudatul
Ciorchine de cercei în ciocolatã.
Cum nu-i aproape nimeni vinovat cã
Are prin casã resturi dintr-o carte,
Îþi ung fecund cu lãptiºor de matcã
Sânii fãloºi, dar numai pe o parte.
La focul fresh te-aºez, a patru fluturi,
Pânã te rumeneºti printre-aºternuturi...
S
S ub muntele cu râuri în cascade
ªi broderia-andrelelor de pin,
Pantofi, ciorapi, furou, tot ce susþin
Pe mine, unul dupã altul, cade.
Jos liricul costum de curtezanã,
Cea mai dilie-esenþã de nimic,
De-mi scapã, mã abþin sã-o mai ridic!
Nu-s o idee platonicianã,
Deci fã ceva, aruncã-mi o privire,
Încearcã-un pas, n-am coborât pe scãri
Eterice ºi strãvezii din cer,
Sã-aduc acestor clipe izbãvire,
Ci-aº vrea credinþa-ntr-un pãmânt sublim,
Aici e paradisul, când iubim!