Foto : ION CUCU - Revista HELIS

374
BALADIERUL
BALADIERUL
375
(325) (326)
T
„T e rog, o canã dã-mi, cu apã, ºi-þi
Promit sã bat minciuna în piroane,
Iar munþilor în pisc le-aºez coroane
De meºterii bijutieri vestiþi.
Nu-i o problemã cerul, oriºicum!...
Voi face-acoperiºe cu burlane,
Sã nu mai cadã ploaie pe oceane
ªi peºtii sã se ude pe costum.
Desfiinþez noroiul prin porunci,
ªi moartea ºi prostia ºi pãcatul
ªi-adeseori mã joc de-a împãcatul
Cu rãtãciþii Mei, ori nici atunci.
Vã place-acum, albastrã, cum aratã
În cosmos portocala minunatã?...”
În clopotul cu liniºtea de bronz
κi oglindeºte aurul albastru,
Cã-o fi pe-un sân bogat, cã-o fi pe-un astru
Cu sutien de nouri vagabonzi.
Ispita îi plãcu lui Dumnezeu,
Mai înainte încã de Scripturã,
Cã-o sãruta îmbietor pe gurã
ªi pe-alte sfinte locuri, ºi din greu.
Mai mult amant pe fugã, i-a trimis
Câte-un copil iluminat, din vreme
În vreme, sã nu aibe a se teme:
De bine, rãu trãieºte-n paradis,
La pian cântându-I undeva pe-afarã
Iisus, iar Amadeus la vioarã...