Foto : ION CUCU - Revista HELIS

136
BALADIERUL
BALADIERUL 137
În paradis, din fructul interzis
N-am întocmit oribile-acuzãri
ªi-ntristãtor de pudic n-am trimis
La moarte-ndrãgostiþii pentru-un mãr.
Fãrã perdele, fãrã-ascunzãtori,
Ne ridicam la stele uneori
ªi-arípi îþi nãscoceam într-adevãr
Sã ne zburãtãcim iluminat,
Braconierã cu braconier,
Pe când iubirea nu era pãcat.
Bãrbatul tãu ºi-ai voºtri, cei mai duri
Buhai la pãºunat scai prin pãduri,
Oricât vã tropãiau de muºchiuloºi,
La fel îi biciuiaþi, la pat cu-oftat
ªi-ochii la ceruri, cei mai luminoºi,
Pe când iubirea nu era pãcat.
(CXVII)
BALADA REFUGIULUI ÎN CASTELUL DE AUR
CU ATÂT MAI SOMPTUOS
D
D e frica ploii aruncãm umbrela
ªi-aici intrãm, un fastuos refugiu,
Unde nãuc se lãfãie dantela
ªi candelabre îºi admirã luciul,
Cã-i norocos o datã la un an
Sã ne ascundã-o floare de bostan,
Cu doamna castelanã ºi suita
Înnobilatã de-aurii vestale,
Gata s-ajute nemaipomenita
Ceremonie-a dezbrãcãrii tale.
Câte parfumuri ne-amintesc Edenul,
Zaharisitã nucã în dulceaþã,
Mi-arãþi cum se descheie sutienul
Celest de-aurifer, brodat cu aþã
De breasla viermilor de borangic.
Te rog, mai necãjeºte-mã un pic
Cu eminenþa, fire-ar ea sã fie,
De-a savura din plin ce ireale
Efecte declanºeazã-n armonie
Ceremonia dezbrãcãrii tale.